404 www.juspedia.ro | Law article directory
Top

Urmarire penala. Plangere in fata judecatorului impotriva ordonantei procurorului de scoatere de sub urmarire penala si neinceperea a urmaririi penale

C.P.P.- ART. 278 indice 1 ALIN. 8 LIT.b

În situatia în care probele sunt contradictorii, organul de urmarire penala are obligatia sa manifeste rol activ, potrivit art. 202 Cod procedura penala si sa simplifice probatoriul , va strânge probele necesare pentru aflarea adevarului si lamurirea cauzei sub toate aspectele.

Prin sentinta penala nr. 125 din 23.05.2008 pronuntata de J.F. în dosarul penal nr. unic 1228/229/2008, a fost respinsa plângerea formulata de petentii V.T.(date), N.V.(date), N.F.(date) si I.N.(date), iar în baza art. 2781 alin. 8 lit. a Cod procedura penala a fost mentinuta ordonanta Parchetului de pe lânga J.F. nr. 1319/P/19.03.2008 si ordonanta prim – procurorului Parchetului de pe lânga J.F. nr. 31/II/2/15.04.2008.

Au fost obligati petentii, în solidar ca plateasca faptuitorilor B.C.(date), B.M.(date) si C.F.V.(date) 700 lei cheltuieli judiciare.

În baza art. 192 alin. 2 Cod procedura penala petentii au fost obligati sa plateasca fiecare câte 20 de lei, cu titlu de cheltuieli judiciare catre stat.

În motivarea solutiei pe care a pronuntat-o instanta de fond a retinut urmatoarele aspecte:

Prin ordonanta Parchetului de pe lânga J.F. nr. 1319/P/19.03.2008 s-a dispus scoaterea de sub urmarire penala a faptuitorilor B.C., B.M. si C.F.V. pentru comiterea infractiunii prevazuta de art. 181 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 73 lit. b Cod penal, a numitului V.T., pentru savârsirea infractiunii prevazuta de art. 180 alin. 2 Cod penal si aplicarea unor amenzi administrative. Prin aceeasi ordonanta s-a dispus neînceperea urmaririi penale fata de faptuitorii B.C., B.M. si C.F.V. pentru infractiunile de distrugere, prevazuta de art. 217 Cod penal si tentativa la infractiunea de furt calificat, prevazuta de art. 20 raportat la art. 208 alin. 1- art. 209 alin. 1 lit. a si g Cod penal, iar fata de numitii V.T., N.V., N.F. si I.N. s-a dispus neînceperea urmaririi penale sub aspectul comiterii infractiunii de distrugere, prevazuta de art. 217 alin. 1 Cod penal.

Plângerea formulata de petentii V.T., N.V., N.F. si I.N. împotriva acestei ordonante a fost respinsa ca neîntemeiata de prim – procurorul Parchetului de pe lânga J.F. prin ordonanta nr. 31/II/2/15.04.2008.

Cercetarile întreprinse în cauza au stabilit ca pe fondul unei stari conflictuale mai vechi între B.C. si V.T., în seara de 16.08.2007 V.T. ar fi fost încunostintat de numitul A.G., despre faptul ca membrii familiei B urmeaza sa sustraga porumb stiuleti din cultura sa. Acesta a solicitat ajutorul numitilor N.V., N.F. si I.N. pentru a-i surprinde asupra faptului. Cei patru s-au deplasat la cultura de porumb a numitului V.T., fiecare cu autoturismul sau si, sustin în declaratii, i-ar fi surprins pe faptuitori în cultura de porumb, acestia fiind cu caruta familiei B. V.T. si însotitorii sai i-au urmarit pe, cu autoturismele, distrugând o parte din cultura de porumb. Pentru ca nu i-au ajuns, petentii s-au deplasat la locuinta familiei B din comuna S, unde acestia au ajuns abia în jurul orei 23,30 cu autoturismul numitului B.I., fiind însotiti si de numitul S.M. Aici a izbucnit o altercatie între V.T. si însotitorii sai pe de o parte si familia B pe de alta parte, soldata cu ranirea lui B.C. si avarierea autoturismelor apartinând celor din grupul petentului V.T. dar si cu ranirea lui I.N..

Faptuitorii au negat ca ar fi încercat sa sustraga porumb din cultura petentului V.T. în seara de 16.08.2007, sustinând ca la data si ora respectiva se aflau la locuinta numitului S.M. unde au facut un gratar, apoi au mers la locuinta familiei B unde au fost agresati de I.N. si V.T..

La rândul lor, petentii au sustinut ca i-au surprins pe faptuitori sustragând porumb din cultura lui V.T., i-au urmarit cu masinile însa acestia au fugit cu caruta si au reusit sa scape iar la locuinta lui B, faptuitorii l-au lovit pe I.N.provocându-i leziuni grave.

Afirmatiile petentilor privitoare la tentativa de furt sunt sustinute de A.G. cu care B.M. a avut un conflict la începutul lunii august 2007 si de numitul D.T., prieten cu A.G.. În schimb S.M., nasul de cununie al lui B.M. sustine ca faptuitorii au fost la locuinta sa toata seara.

În aceleasi împrejurari petentii au reclamat si faptul ca faptuitorii ar fi adus distrugeri autovehiculelor numitilor V.T. si N.V., însa nu exista probe certe ca fapta a fost savârsita în împrejurarile mentionate.

Privitor la fapta reclamata de B.C. si anume distrugerea culturii sale de porumb, petentii au aratat ca acest lucru este posibil sa se fi produs fara intentie în seara de 16 august 2007 când au urmarit prin culturile de porumb caruta în care se aflau faptuitorii.

Astfel, în ceea ce priveste infractiunea de distrugere, probele dosarului nu contin elemente care sa conduca la concluzia ca au fost produse de faptuitori în fata locuintei familiei B. , existând în acest sens doar declaratii contradictorii ale ambelor parti, care nu au putut fi conciliate si în raport de care nu se poate trage o concluzie certa. Acest dubiu este amplificat si de faptul ca autovehiculele la care s-au constatat avariile, fusesera anterior folosite pentru o urmarire pe un teren accidentat si printr-o cultura de porumb.

În ceea ce priveste infractiunea de tentativa la furt calificat (furt de porumb stiuleti), nu poate fi angajata raspunderea penala pentru faptuitori, existând dubii cu privire la prezenta lor la locul savârsirii faptei. Daca depozitia martorului S.M., nasul pârâtului B.M., care a sustinut ca faptuitorii s-au aflat în cursul serii la domiciliul sau, da nastere la suspiciuni, acelasi lucru ar trebui sa se rasfrânga si asupra celor declarate de numitii A.G. si D.T., care au recunoscut ca se aflau în conflict cu familia B.

Privitor la agresarea numitilor I.N. si B.C., probele existente la dosar conduc la retinerea scuzei provocarii din partea victimelor si a însotitorilor acestora, având în vedere derularea faptelor din seara de 16.08.2007, scopul educativ putând fi realizat prin aplicarea unei sanctiuni cu caracter administrativ.

Astfel, faptuitorul B.M. sustine ca în timp ce intentiona sa introduca în curte autoturismul fratelui sau, a fost atacat de I.N. care l-a lovit cu autoturismul, dupa care a încercat sa îl loveasca cu o bâta, însa nu a putut datorita interventiei lui C.F.V. . V.T., intervenind în apararea lui I.N., l-a lovit cu o bâta pe B.C. care a venit la fata locului atras de galagia din dreptul portii si de strigatele de ajutor ale fiului sau.

Pe de alta parte, petentii sustin ca I.N. a fost atacat fara motiv de catre faptuitori, l-au scos din autoturism si l-au lovit, lasându-l apoi inconstient pe sol. V.T. se putea afla sub influenta unei puternice tulburari provocata de agresarea lui I.N. astfel ca se poate ca reactia sa de a-l lovi pe B.C. sa fi constituit o încercare de aparare a însotitorului sau, fara sa atinga însa limitele legitimei aparari.

În raport de aceste considerente instanta de fond a apreciat ca solutia de scoatere de sub urmarire penala si aplicarea unor sanctiuni cu caracter administrativ faptuitorilor si numitului V.T., precum si cea de neîncepere a urmaririi penale fata de V.T., N.V., N.F. si I.N. este legala.

În termen legal, împotriva acestei hotarâri, au declarat recurs petentii V.T., N.V., N.F. si I.N..

Oral, în sedinta publica recurentii, prin avocat ales, au solicitat casarea hotarârii pe care a pronuntat-o prima instanta si trimiterea cauzei la parchet în vederea începerii urmaririi penale fata de numitii B.C., B.M. si C.F.V., sub aspectul comiterii infractiunii de distrugere, prevazuta de art. 217 alin. 1 Cod penal si a tentativei la infractiunea de furt calificat, prevazuta de art. 20 raportat la art. 208 alin. 1 – art. 209 alin. 1 lit. a si g Cod penal, si redeschiderii urmaririi penale, fata de aceleasi persoane, sub aspectul comiterii infractiunii de vatamare corporala, prevazuta de art. 181 alin. 1 Cod penal.

Au apreciat recurentii ca instanta de fond a ignorat probele existente la dosar, probe din care rezulta cu certitudine ca cei trei faptuitori au comis infractiunea de distrugere iar în ceea ce priveste tentativa la infractiunea de furt calificat, probele administrate au fost interpretate gresit si s-a dat forta probanta exagerata declaratiei nasului numitului B.M.. Cât priveste infractiunea de vatamare corporala, s-a apreciat ca în mod gresit a fost retinuta scuza provocarii, în motivarea solutiei de scoatere de sub urmarire penala si aplicare a unei sanctiuni administrative.

Examinând sentinta judecatoriei, în raport de motivele de recurs formulate, care vor fi analizate potrivit art. 3856 alin. 3 Cod procedura penala, tribunalul constata ca recursurile formulate de petentii V.T., N.V., N.F. si I.N. sunt fondate, pentru considerentele ce se vor arata.

În cauza s-au efectuat cercetari fata de numitii B.C., B.M. si C.F.V. sub aspectul comiterii urmatoarelor infractiuni:

– tentativa la infractiunea de furt calificat, prevazuta de art. 208 – 209 Cod penal, constând în aceea ca, în seara zilei de 16.08.2007, au încercat sa sustraga porumb dintr-o sola în care se aflau culturile celor patru recurenti;

– distrugere, prevazuta de art. 217 alin. 1 Cod penal, constând în avarierea, în cursul aceleiasi seri, a autoturismelor petentilor V.T. si N.V.;

– vatamare corporala, prevazuta de art. 181 Cod penal constând în lovirea petentului parte vatamata I.N., tot în seara zilei de 16.08.2007, cu consecinta cauzarii unor leziuni pentru a caror vindecare a necesitat un numar de 40-45 de zile de îngrijiri medicale.

Cât priveste tentativa la infractiunea de furt calificat procurorul si instanta de fond au înlaturat, fara o motivare corespunzatoare, declaratiile martorilor oculari A.G. si D.T. si au ignorat declaratiile altor martori (E.O., E.I., G.D.) acordând relevanta exclusiva declaratiei data de martorul S.M., nasul numitului B.M., care a confirmat alibiul faptuitorilor, sustinând ca în seara respectiva s-ar fi aflat la domiciliul sau, unde au baut bere si au mâncat pastrama.

Cu atât mai mult într-o astfel de situatie, când probele sunt contradictorii, organul de urmarire penala nu trebuia sa se limiteze la constatarea acestui aspect si la aplicarea regulii „in dubio pro reo” – dubiul profita faptuitorului – ci avea obligatia sa manifeste, potrivit art. 202 Cod procedura penala, rol activ si sa suplimenteze probatoriul, sa strânga probele necesare pentru aflarea adevarului si pentru lamurirea cauzei sub toate aspectele numai în felul acesta realizându-se scopul procesului penal, astfel cum este reglementat prin dispozitiile art. 1 alin. 1 Cod procedura penala.

În cauza, constatând contradictiile existente între declaratiile martorilor, organul de urmarire penala trebuia sa stabileasca cu certitudine daca în seara zilei de 16.08.2007 B.C., B.M. si C.F.V. s-au deplasat cu caruta în culturile apartinând recurentilor, cu intentia de a sustrage porumb, sau au mers la domiciliul martorului S.M. unde au consumat bauturi alcoolice si au mâncat pastrama. În acest scop se impunea:

– efectuarea unor confruntari între martorii A.G., D.T., E.O., E.I., G.D.

pe de o parte si martorul S.M. pe de alta parte;

– audierea în calitate de martor a numitului B.I. despre care S.M.

sustine ca s-a aflat la domiciliu sau împreuna cu faptuitorii;

– identificarea persoanei cunoscuta sub porecla „C”, (posibil C. D.,

conform declaratiei numitului V.T., aflata la filele nr. 154 – 155 din dosar sau B.I., conform declaratiei de la fila nr. 224) care, as cum reiese din declaratia martorului D.T. muncea la familia B., unde avea grija de oi, iar în seara respectiva i-a însotit pe cei faptuitori când au plecat de la domiciliu cu caruta;

– efectuarea unei confruntari între martorul D.T. si faptuitorul C.F.V.

pentru a se stabili daca în seara zilei de 16.08.2007 acesta din urma se afla la domiciliul martorului si dupa ce a fost sunat de numitul „C” i-a spus ca va merge la furat de porumbi din cultura numitului V.T.;

– reaudierea martorului A.G. pentru a se stabili daca el este

persoana numita de D.T. în declaratia sa „G” si daca i-a vazut în seara zilei de 16.08.2008 pe cei trei faptuitori, împreuna cu numitul „C”, plecând de la domiciliu cu caruta;

– reaudierea martorului B.I. pentru a se stabili daca el este

persoana cunoscuta sub porecla „C” sau daca o persoana poreclita astfel, a lucrat în cursul anului 2007 pentru familia B;

– audierea în calitate de martor a numitului B.D. care s-a aflat în

grupul persoanelor ce i-au urmarit pe faptuitori, asa cum reiese din declaratia aceluiasi martor, D.T. (filele nr. 105 si 106 – 107 din dosar), dar si din declaratia lui V.T. (fila nr. 164 din dosar).

În ceea ce priveste infractiunea de distrugere, la fel ca în cazul tentativei la infractiunea de furt calificat, organul de urmarire penala s-a multumit sa constate ca declaratiile partilor sunt contradictorii, situatie în raport de care a apreciat ca avariile constatate la autoturismele persoanelor vatamate V. T. si N.V. s-ar fi putut produce în timp ce acestea fusesera folosite pentru o urmarire pe un teren accidentat, printr-o cultura de porumb.

O astfel de apreciere este contrazisa de declaratiile martorilor E. O. si E.I., I.N. care, desi au facut într-adevar parte din „grupul” celor doua persoane vatamate nu si-au pierdut calitatea de „martor”. Or, în conformitate cu dispozitiile Codului de procedura penala declaratiile martorilor constituie mijloace de proba independent daca se coroboreaza sau nu cu alte fapte sau împrejurari, în vreme ce declaratiile partilor pot servi la aflarea adevarului numai în masura în care se coroboreaza cu alte mijloace de proba (art. 69 si 75 Cod procedura penala).

Într-o astfel de situatie, pentru a lamuri cauza sub toate aspectele si pentru a stabili o situatie de fapt conforma adevarului, organul de urmarire penala trebuia sa procedeze la audierea amanuntita a tuturor persoanelor care au sesizat incidentul – examinând declaratiile martorilor A.G., N.F., S.M., se poate observa ca, desi exista indicii ca i-au vazut pe V.T. si N.V. când au trecut cu masinile prin dreptul locuintei faptuitorului B.C., nu au fost întrebati cu privire la eventualele acte de distrugere a celor doua autoturisme. Totodata se constata ca în cauza nu a fost audiat numitul B.I. desi se afla la domiciliul tatalui sau, B.C., atunci când a avut loc incidentul.

Sub aspectul infractiunii de vatamare corporala comisa în dauna partii vatamate I.N. tribunalul constata ca ordonanta procurorului se impune de asemenea sa fie desfiintata întrucât cei trei faptuitori B.C., B.M. si C.F.V. sunt acuzati de comiterea mai multor fapte în aceleasi împrejurari.

Astfel, în masura în care, în urma completarii materialului probator, se va stabili ca acestia au comis si una sau chiar ambele fapte penale pentru care s-a dispus initial neînceperea urmaririi penale, o astfel de situatie nu exclude automat aplicarea prevederilor art. 181 Cod procedura penala. Or, daca în raport de criteriile prevazute de acest articol se va ajunge la concluzia ca faptele nu prezinta gradul de pericol social al unor infractiuni, pentru a respecta decizia nr. XXXV din 2006 pronuntata de Înalta Curte de Casatie si Justitie în solutionarea unui recurs în interesul legii, va trebui aplicata o singura sanctiune cu caracter administrativ, care sa reflecte periculozitatea faptuitorilor, dedusa din pericolul social concret al faptelor concurente.

Pentru considerentele expuse mai sus tribunalul apreciaza recursul ca fondat, urmând a-l admite si a casa în totalitate sentinta penala nr. 125 din 23.05.2008, pronuntata de J.F..

Rejudecând, în baza art. 2781 alin. 8 lit. b Cod procedura penala, va admite plângerea formulata de petentii – recurenti, si va desfiinta în parte ordonanta Parchetului de pe lânga J.F. nr. 1319/P/19.03.2008 si va trimite cauza la Parchetul de pe lânga J.F. în vederea începerii urmaririi penale fata de numitii B.C.(date), B.M.(date) si C.F.V.(date), sub aspectul comiterii infractiunilor de distrugere, prevazuta de art. 217 alin. 1 Cod penal si tentativa la infractiunea de furt calificat, prevazuta de art. 20 Cod penal raportat la art. 208 alin. 1 – art. 209 alin. 1 lit. a, g Cod penal si redeschiderii urmaririi penale fata de aceleasi persoane, sub aspectul comiterii infractiunii de vatamare corporala, prevazuta de art. 181 Cod penal.

Organul de urmarire penala va stabili daca cei trei faptuitori s-au deplasat sau nu, cu caruta, în seara zilei de 16.08.2007, în cultura de porumb a petentilor si daca au exercitat actiuni violente asupra autoturismele recurentilor V.T. si N.V.. În acest scop se va proceda la administrarea mijloacelor de proba indicate mai sus si care constau în principal în efectuarea unor confruntari, reaudierea partilor si martorilor, identificarea si audierea altor persoane care cunosc fapte sau împrejurari de natura sa serveasca la aflarea adevarului.

În temeiul art. 192 alin. 3 Cod procedura penala cheltuielile judiciare avansate de stat vor ramâne în sarcina acestuia.

Vazând si prevederile art. 416 si urm. Cod procedura penala.

Etichete:

Descopera Primul Stagiu
Zonia.ro