404 www.juspedia.ro | Law article directory
Top

LITIGIU CONTENCIOS ADMINISTRATIV – FISCAL. APLICAREA DISPOZIŢIILOR ART.256 ALIN.3 DIN LEGEA NR.571/2003 NU REPREZINTĂ O DUBLĂ IMPUNERE

Reclamantii C.C. si C.I. au chemat în judecata PRIMARIA MUNICIPIULUI FETESTI, solicitând anularea deciziei de impunere din 21 mai 2009, emisa de pârâta, prin care s-au stabilit în sarcina reclamantilor obligatii fiscale de plata în suma de 501,22 lei, reprezentând taxa pe terenul concesionat, calculata potrivit art.256 alin.3 din Codul fiscal .

În motivarea cererii lor, reclamantii au invocat, printre altele, faptul ca perceperea acestor taxe constituie o dubla impozitare în raport de cei care folosesc terenuri proprietatea persoanelor fizice sau juridice, unde taxa de concesionare se datoreaza de proprietar .

Tribunalul a respins cererea reclamantilor ca fiind neîntemeiata, pentru considerentele de mai jos :

Din contractul de concesiune nr.8586/6 octombrie 1994 si a actului aditional nr.2/1164/9 aprilie 2003 rezulta ca reclamantii, în calitate de concesionari, folosesc suprafata de 370,6 m.p, suprafata ce face parte din domeniul privat al municipiului Fetesti .

Potrivit dispozitiilor art.256 alin.3 din Legea nr.571/2003, privind Codul fiscal, asa cum acestea au fost modificate prin Legea nr.494/2004, rezulta ca pentru terenurile proprietate publica sau privata ale unitatilor administrativ – teritoriale concesionate se stabileste o taxa pe teren care reprezinta sarcina fiscala a concesionarilor, în conditii similare impozitului pe teren.

Prin urmare, în raport de aceste dispozitii legale, potrivit art.17 alin.2 Cod procedura fiscala, reclamantii au calitate de contribuabili, fiind titularii unei obligatii fiscale, motiv pentru care, în conditiile art.22 si 83 Cod procedura fiscala, trebuia sa depuna o declaratie fiscala prin care sa declare bunurile supuse taxarii în vederea cuantificarii obligatiilor fiscale si sa achite în termenul legal taxele astfel calculate si, eventual, majorari de întârziere .

Cum reclamantii nu si-au respectat obligatiile de contribuabili mai sus aratate, pârâta, facând aplicarea art.83 pct.4 Cod procedura fiscala, a procedat la stabilirea din oficiu a impozitelor datorate atât pentru anul în curs cât si pentru trecut, stiut fiind ca dreptul organului fiscal de a stabili obligatii fiscale se prescrie în termen de 5 ani, potrivit art.91 alin.1 Cod procedura fiscala .

Nu pot fi primite apararile formulate de reclamanti cu privire la existenta unei duble impuneri prin perceperea taxei pentru terenurile concesionate, întrucât, în raport de dispozitiile art.256 alin.3 Cod fiscal, reclamantii, în calitate de contribuabili, asa cum prevad dispozitiile art.17 din Codul de procedura civila, au obligatia sa plateasca taxa reglementata de Codul fiscal, potrivit art.22 din Codul de procedura fiscala .

Mai mult decât atât, în cauza nu se pune problema unei duble impuneri, întrucât suma achitata anual si de care fac vorbire reclamantii în cererea introductiva este o redeventa ce reprezinta contravaloarea folosirii terenului concesionat si care îsi are izvorul în clauzele contractului de concesiune, spre deosebire de suma perceputa de pârâta si contestata în prezenta cauza de reclamanti, care reprezinta o taxa fiscala ce îsi are izvorul în dispozitiile Codului fiscal .

De asemenea, în raport de dispozitiile cuprinse în Normele Metodologice reglementate de H.G. nr.44/2009, nu se poate retine ca exista o discriminare în ceea ce priveste perceperea acestei taxe pe terenul concesionat apartinând unor persoane fizice sau juridice private fata de perceperea aceleiasi taxe pentru terenurile din domeniul privat al primariei, pe motiv ca, pentru prima categorie de terenuri taxa se achita de proprietar, iar pentru cea de-a doua categorie de terenuri taxa se achita de concesionar .

Aceasta întrucât, chiar daca normele metodologice fac distinctia mai sus aratata, proprietarul privat are posibilitatea recuperarii taxei platite prin includerea acesteia în redeventa pe care o stabileste împreuna cu partenerul din contractul de concesiune .

Asa fiind, pentru aceste considerente, tribunalul considera ca, fata de faptul ca reclamantii nu au depus declaratii fiscale reglementate de art.83 Cod procedura fiscala, pârâta corect a procedat la calcularea si perceperea din oficiu a taxei datorate

Etichete:

Descopera Primul Stagiu
Zonia.ro