404 www.juspedia.ro | Law article directory
Top

Evaziune fiscală. Extinderea acţiunii penale pentru alte acte materiale. Art.11 alin. 1 lit.c din Legea nr. 87/1994; Codul de procedură penală : art. 335 alin. 2

Evaziune fiscala.

Extinderea actiunii penale pentru alte acte materiale.

– Art.11 alin. 1 lit.c din Legea nr. 87/1994;

– Codul de procedura penala : art. 335 alin. 2

Daca cu privire la unele din actele materiale care intra în continutul aceleiasi infractiuni de evaziune fiscala, prevazuta de art. 11 alin. 1 lit.c din Legea nr. 87/1994, s-a pronuntat anterior o hotarâre definitiva, instanta reuneste cauza cu aceea în care s-a dat hotarârea definitiva, pronuntând o noua hotarâre, în raport cu toate actele care intra în continutul infractiunii si desfiinteaza hotarârea anbterioara.

Prin sentinta penala nr. 120 din 04.06.2009 pronuntata de Judecatoria Fetesti, s-au repus în individualitatea lor pedepsele ce compun pedeapsa rezultanta de 2 ani si 5 luni închisoare aplicata inculpatului S.I. , prin sentinta penala nr. 38/07.02.2007 a Judecatoriei Fetesti, definitiva prin decizia penala nr. 1524/28.11.2008 a Curtii de Apel Bucuresti.

În baza art. 335 alin. 2 Cod procedura penala s-a desfiintat sentinta penala mentionata, în parte si numai cu privire la infractiunile prevazute de art. 9 lit. b si c din Legea 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal si de art. 272 alin. 1 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal.

În temeiul art. 9 lit. b si c din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal si art. 13 Cod penal (evaziune fiscala) a condamnat pe inculpatul S.I. la pedeapsa de 2 ani închisoare.

În temeiul art. 272 alin. 1 pct. 2 din Legea 31/1990 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal a condamnat pe acelasi inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare.

În temeiul art. 33 lit. a – 34 lit. b Cod penal a contopit pedepsele de 2 ani închisoare si 1 an închisoare (mentionate mai sus) cu pedeapsa de 6 luni închisoare aplicata prin sentinta penala nr. 38/07.02.2007 a Judecatoriei Fetesti pentru comiterea infractiunii prevazute de art. 290 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal (fals în înscrisuri sub semnatura privata), urmând ca inculpatul S.I. sa execute pedeapsa rezultanta de 2 ani închisoare.

În baza art. 7 din Legea 543/2002 a luat act de revocarea gratierii pentru pedepsele de 4 luni închisoare si 5 luni închisoare aplicate inculpatului prin sentinta penala 196/27.06.2003 a Judecatoriei Fetesti, definitiva prin neapelare la 08.07.2003 si face aplicarea prevederilor art. 36 Cod penal cu privire la aceste pedepse, urmând ca, în final, inculpatul sa execute pedeapsa cumulata de 2 ani si 5 luni închisoare.

În baza art. 71 Cod penal a interzis inculpatului, pe durata executarii pedepsei, exercitarea drepturilor prevazute de art. 64 lit. a Cod penal (cu exceptia dreptului de a alege) si art. 64 lit. b Cod penal.

În baza art. 88 Cod penal a dedus din pedeapsa aplicata perioada executata de inculpat, de la data de 05.02.2009 la zi.

A mentinut starea de arest a inculpatului.

A anulat formele de executare emise în baza sentintei penale nr. 38/07.02.2007 a Judecatoriei Fetesti si a dispus emiterea unui nou mandat de executare pentru pedeapsa de 2 ani si 5 luni închisoare.

A mentinut pedeapsa complementara a interzicerii dreptului inculpatului de a mai avea functia de administrator de societate comerciala pe o perioada de 2 ani, conform prevederilor art. 9 din Legea nr. 241/2005 raportat la art. 65 Cod penal.

A facut aplicarea în cauza a dispozitiilor art. 7 din Legea nr. 26/1990.

În baza art. 14 si 346 Cod procedura penala a obligat inculpatul catre partea civila Statul român – prin ANAF, reprezentat de Directia Finantelor Publice Ialomita, la plata sumei totale de 582.027 lei (calculata pentru perioada septembrie 2003 – decembrie 2004) cu titlu de despagubiri civile si la plata dobânzilor si majorarilor/ penalitatilor de întârziere aferente pâna la achitarea integrala a debitului.

A instituit masura sechestrului asigurator asupra cantitatii totale de 25.240 kg fier, din care 660 kg data în custodie la SC „A.I.” SRL prin procesul verbal din data de 02.11.2004 si 24.580 kg la seful district L Constanta din cadrul Regionalei CFR Constanta data prin procesul verbal întocmit la data de 02.11.2004.

În temeiul art. 118 lit. e Cod penal a dispus confiscarea sumei totale de 12.100 lei de la inculpat.

A mentinut dispozitiile din sentinta penala nr. 38/2007 a Judecatoriei Fetesti cu privire la masura asiguratorie, desfiintarea înscrisurilor si stabilirea cheltuielilor judiciare catre stat.

A luat act ca SC „S.P.” SRL a fost radiata la data de 17.10.2008.

În baza art. 191 alin. 1 Cod procedura penala a obligat inculpatul la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare catre stat.

În argumentarea sentintei pronuntate, prima instanta a retinut urmatoarea situatie de fapt :

Coroborând întregul material probatoriu administrat în speta, instanta retine ca inculpatul domiciliaza în municipiul Fetesti, nu stie carte, este asociat unic si administrator al partii responsabile civilmente/ parte vatamata S.C. „S.P.” S.R.L..

Societatea inculpatului a fost înregistrata la Oficiul Registrului Comertului Ialomita la data de 23.09.2003, având printre activitatile secundare recuperarea deseurilor si resturilor metalice reciclabile, iar ca activitate principala comertul cu ridicata al deseurilor si resturilor, sediul acesteia fiind stabilit în Fetesti, unde a functionat si un centru de colectare fier vechi.

În cursul anului 2004, societatea administrata de inculpat a avut un punct de colectare si în comuna F., la domiciliul martorului M.I., iar în perioada septembrie 2003 – decembrie 2004 nu a avut angajati, evidenta contabila fiind tinuta de martora C.M., care nu face parte din persoanele autorizate pentru activitati de contabilitate.

În aceasta perioada, societatea inculpatului a colectat fier vechi din diferite localitati din tara si l-a valorificat la diverse societati din judetele Ialomita, Calarasi si Constanta. Dupa valorificarea deseurilor metalice colectate, inculpatul preda martorei C.M., pentru a înregistra în evidenta contabila, doar o parte a documentelor primare, iar diferenta acestor documente justificative (facturi, avize de însotire a marfii s.a.) nu le mai prezenta contabilei.

Sumele de bani obtinute din valorificarea deseurilor reciclabile de catre partea responsabila civilmente/parte vatamata erau achitate prin ordine de plata si virate în contul deschis la R.B. S.A., de unde erau ridicate de inculpat. În perioada respectiva, inculpatul a împuternicit si pe numita M.D., concubina sa, pentru a ridica banii din contul bancar, pentru ca îsi pierduse buletinul de identitate, dar de fiecare data aceasta era însotita de inculpat, care prelua banii.

Din sumele obtinute din activitatea comerciala a societatii pe care o administra, inculpatul a utilizat o parte pentru desfasurarea obiectului de activitate al societatii sale (achita contravaloarea fierului vechi achizitionat, încarcarea deseurilor metalice, transportul si platea obligatiile fiscale pentru veniturile declarate si înregistrate în evidenta contabila a societatii), iar restul de bani îi folosea în interesul familiei sale.

Potrivit declaratiilor inculpatului, în perioada septembrie 2003 – mai 2004, acesta a folosit în jur de 7-9 milioane lei lunar din banii societatii sale pentru nevoile financiare ale familiei, neavând alte surse de venituri, iar în perioada aprilie 2004 – decembrie 2004 a cheltuit în jur de 8-9 milioane lei lunar din fondurile societatii.

Conform actelor de control ale partii civile A.N.A.F. , prin neînregistrarea veniturilor realizate din comercializarea deseurilor metalice în perioada septembrie 2003 – mai 2004, inculpatul a sustras societatea de la plata T.V.A. în suma de 782.955.227 lei, a impozitului pe venit micro întreprindere în cuantum de 8.785.810 lei si a impozitului pe profit în suma de 690.741.112 lei, sume la care s-au calculat dobânzi si penalitati, iar în perioada 01.04.2004 – 31.12.2004 de la plata sumei de 1.574.421.044 ROL reprezentând TVA, impozit pe venit microîntreprindere, impozit pe profit si penalitatile aferente pentru neplata în termenul legal.

În aceasta perioada, inculpatul a depus, cu stiinta, la Administratia Finantelor Publice X, documentele contabile (balante, declaratii) pe care le semna si stampila, dar care nu corespundeau activitatii desfasurate de societatea al carei administrator era.

S-a mai retinut ca în luna noiembrie 2004 inculpatul a fost depistat de lucratorii Postului de Politie TN Midia ca transporta fier vechi în vederea vânzarii la o societate de profil, fara a avea documente de provenienta. În aceasta împrejurare, lucratorii de politie au ridicat din posesia inculpatului cantitatea de 660 kg fier vechi, ce a fost data în custodie la SC „A.I.” SRL prin procesul verbal din data de 02.11.2004 si cantitatea de 24.580 kg bucati de sina de cale ferata, ce a fost lasata în custodia sefului de district L Constanta din cadrul Regionalei CFR Constanta prin procesul verbal întocmit la data de 02.11.2004, acte ce se afla în volumul II (filele 7,8) din dosarul de urmarire penala.

Pe parcursul urmaririi penale, inculpatul a depus la organele de politie documente emise de societatea sa (facturi, chitante) pentru a fi avute în vedere la o noua inspectie fiscala, ocazie cu care s-a constatat ca documentele având înscris la furnizor denumirile de S.C. „I.T.” S.R.L., S.C. „L.F.” S.R.L., S.C. „F.C.” S.R.L. si S.C. „M.” S.R.L. erau false.

Prima instanta a constatat efectuarea în cauza a doua expertize contabile, dintre care una întocmita în dosarul de urmarire penala nr.282/229/2006, retinând drept concluzii ale acesteia ca în perioada septembrie 2003- mai 2004 SC S.P. SRL a valorificat marfuri în valoare de 4.137.165.792 ROL, prejudiciind bugetul de stat cu TVA colectat aferent acestor venituri de 786.085.300 lei, impozit pe venit microîntreprindere în suma de 8.785.810 lei si impozit pe profit pentru perioada ianuarie – mai 2004 în suma de 203.364.947 lei, la aceste obligatii fiscale calculându-se dobânzi si penalitati pâna la 12.07.2004.

O alta expertiza avuta în vedere de instanta de fond este cea dispusa în dosarul de apel nr.1006/229/2007, concluziile acesteia fiind în sensul ca deconturile TVA, bilantul contabil si raportarea semestriala prezinta date eronate, suma datorata de inculpat bugetului de stat fiind de 159.534 lei, din care 77.127 lei reprezinta TVA si 82.407 lei, impozit pe profit, sume carora organul fiscal urmeaza a le adauga cheltuieli accesorii.

Pe latura civila, referitor la comiterea infractiunii de evaziune fiscala, a apreciat, ca dovedit, un prejudiciu în suma totala de 582.027 lei, calculat pentru perioada septembrie 2003 – decembrie 2004, din care 201.988 lei impozit pe profit, 8.503 lei, penalitati impozit pe profit, 29.697 lei dobânzi, suma de 153.310 lei reprezentând TVA , 6.453 lei penalitati TVA de 0,5% si 22.538 lei, dobânzi, cu dobânzile si majorarile/ penalitatile de întârziere aferente pâna la achitarea integrala a debitului.

A motivat retinerea acestui prejudiciu prin concluziile celor doua rapoarte de expertiza mai sus mentionate.

Împotriva acestei hotarâri au declarat apel, în termen, motivat, atât partea civila, ANAF ,cât si inculpatul S.I..

Apelul partii civile vizeaza exclusiv latura civila a cauzei, criticându-se cuantumul prejudiciului acordat, motivat în opinia sa de gresita apreciere a instantei de fond prin neluarea în calcul a sumei de 96.848 lei, suma cuprinsa în procesul verbal de control nr.400640/20.03.2006, reprezentând de asemenea TVA si impozit pe profit cu dobânzile si penalitatile aferente pentru aceeasi perioada ce a facut obiectul cercetarii penale privind pe inculpat.

Se invoca, în sustinerea motivelor de apel, prevederile Deciziei nr. V/15.01.2007 a Î.C.C.J. – Sectiile Unite.

Apelul inculpatului priveste modalitatea de executare a pedepsei si latura civila.

Prin motivele scrise si expuse pe larg se invoca incidenta dispozitiilor art.86 ind.1, art.86 ind.2 si art.86 ind.3, privind suspendarea sub supraveghere a restului de pedeapsa, sustinându-se ca doar astfel se creeaza posibilitatea unei achitari a prejudiciului si rezolvarii problemelor familiale de catre inculpat.

Referitor la latura civila se apreciaza ca obligatia de plata catre statul român se concretizeaza doar în prejudiciul stabilit prin raport de expertiza contabila efectuat în dosarul penal nr.1006/229/2007, paguba solicitata de organul fiscal fiind supraevaluata în scopul acoperirii unei activitati de control realizata cu nerespectarea legii.

Solicita reanalizarea sumei datorate si pentru omisiunea luarii în calcul la stabilirea prejudiciului, a cantitatii de deseuri de fier lasate în custodie de organele de control prin procesele verbale încheiate la 02.11.2004.

Cu ocazia sustinerii orale a apelului se invoca aceleasi motive, în plus nemotivarea hotarârii pe latura civila, aratându-se ca se mentin aceleasi concluzii prezentate cu ocazia dezbaterilor din fata instantei de fond, privind omisiunea primei instante de a analiza concluziile raportului de expertiza întocmit de expert I.M., în sensul întocmirii de catre organele de control fiscal a unor procese verbale de control nelegale si de aici nevinovatia inculpatului, în raport de aceste concluzii si de celelalte înscrisuri de la dosar, cu consecinta unei posibile achitari.

Tribunal, examinând sentinta ce face obiectul apelurilor de fata, actele si lucrarile dosarului, în raport de criticile formulate, dar si din oficiu, sub toate aspectele, conform art.371 al.2 Cod procedura penala, constata ca apelurile sunt fondate si urmeaza a fi admise pentru urmatoarele considerente:

Astfel, este de observat ca atât în apelul partii civile cât si în cel al inculpatului se critica modalitatea solutionarii laturii civile, se invoca eronata stabilire a prejudiciului, fiecare parte apelanta având propria opinie cu privire la cuantumul real al acestuia.

Apelul inculpatului priveste inclusiv latura penala a cauzei, iar în opinia tribunalului sentinta este criticabila sub aspectul ambelor laturi ale cauzei, penala si civila, probele cauzei fiind insuficiente lamuririi sub toate aspectele a existentei si întinderii prejudiciului si implicit acuzatiilor penale aduse prin actul de inculpare.

Pe de alta parte se constata si lipsa unei motivari reale a sentintei pe latura civila, dupa cum se sustine si în apelul inculpatului, si o neconformare a instantei de rejudecare deciziei instantei superioare, conform art.385 al.1 Cod procedura penala.

Este de observat ca sentinta penala apelata, nr.120 din 04.06.2009, a Judecatoriei Fetesti si cercetarea judecatoreasca ce o precede sunt consecinta unei casari cu trimitere spre rejudecare pronuntata, urmare a apelului exclusiv al inculpatului, prin decizia penala nr. 186/A/17.12.2008 a Tribunalului Ialomita.

Cu ocazia primei judecati în fond, prin sentinta penala nr.339 din 06.12.2007, Judecatoria Fetesti a pronuntat condamnarea inculpatului la o pedeapsa rezultanta de un an închisoare (pentru art.11 al.1 lit.c din Lg.nr.87/1994, cu art.41 si art.13 Cod penal, pentru art.266 al.1 pct.2 din Lg.nr.31/1990 cu aplicarea art.41 al.2 Cod penal si art.37 din Lg.nr.82/1991 raportat la art.289 al.1 Cod penal, cu aplicarea art.41 al.2 Cod penal), cu executare în regim de detentie, iar urmare a revocarii beneficiului gratierii pedepselor aplicate prin sentinta nr.196/2003 a stabilit pedeapsa finala de un an si 5 luni închisoare.

A dispus, în conformitate cu art.118 lit.e Cod penal, confiscarea de la inculpat a sumei de 4900 lei, iar pe latura civila a obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabila civilmente, SC S.P.SRL, catre partea civila Statul Român, prin ANAF( DGFP) la plata sumei de 579.937 lei ROL, despagubiri civile, cu dobânzi si penalitati de întârziere pâna la achitarea integrala a debitului.

Pentru a pronunta aceasta hotarâre, prima instanta a avut în vedere activitatea desfasurata de inculpat si omisiunea înregistrarii în contabilitate a acesteia, a veniturilor obtinute, cu consecinta sustragerii de la plata obligatiilor fiscale catre stat pe perioada 01.04.2004- 31.12.2004.

Casarea cu trimitere spre rejudecare a sentintei penale mentionate s-a datorat faptului ca, pe parcursul judecatii în apel, s-a aratat ca, împotriva aceluiasi inculpat s-a pronuntat si sentinta penala nr.38/2007 a Judecatoriei Fetesti, modificata în apel, conform deciziei penale nr.76/A/07.05.2008 a Tribunalului Ialomita si definitiva prin decizia CAB nr.1521/28.11.2008, hotarâre prin care inculpatul a fost condamnat pentru infractiuni similare (evaziune fiscala, folosirea cu rea credinta în interes propriu a bunurilor creditului societatii,fals în înscrisuri sub semnatura privata), fapte savârsite în perioada septembrie 2003 – mai 2004.

Astfel, instanta de apel a apreciat ca se impune reunirea cauzei deduse judecatii cu cea în care s-a dat sentinta definitiva nr.38/2007, fiind vorba de acte materiale ce intra în continutul acelorasi infractiuni, conform art.335 al.2 Cod pr. penala, urmând ca, prin rejudecare, sa fie avuta în vedere întreaga perioada a faptelor si anume septembrie 2003 – 31.12.2004.

Ca urmare a admiterii apelului declarat de inculpatul S.I., s-a dispus deci trimiterea cauzei ce a facut obiectul dosarului nr.1006/229/2007, în care s-a pronuntat sentinta penala nr.339/2007, spre rejudecare, aceleiasi instante, aceasta urmând a pronunta o noua hotarâre în raport de toate actele ce intra în continutul infractiunilor, desfiintând hotarârea anterioara.

Cu ocazia rejudecarii, instanta de rejudecare era obligata sa se conformeze hotarârii instantei de apel, conform art.385 al.1 Cod procedura penala, în sensul de a proceda la reunirea celor doua cauze atât sub aspectul laturii civile cât si sub cel al laturii penale si rejudecarea faptelor comise de inculpat, cu consecinta stabilirii exacte a prejudiciului produs pentru întreaga perioada septembrie 2003 – decembrie 2004.

Cât priveste sentinta penala nr.38 din 07.02.2007, urmare a desfiintarii sale, conform art.335 al.2 Cod procedura penala, trebuia sa aiba în vedere ca aceasta pastreaza autoritatea de lucru judecat doar cât priveste existenta actelor materiale savârsite de inculpat în perioada respectiva, impunându-se, cu ocazia rejudecarii, o reanalizare a probelor existente si, eventual administrarea altora noi care sa probeze întreaga activitate infractionala, existenta si întinderea prejudiciului în raport si de solicitarile partii civile.

Ori este de observat ca instanta de prim grad nu s-a conformat disp. art.385 al.1 Cod procedura penala, stabilind drept prejudiciu suma aritmetica a despagubirilor civile stabilite prin sentinta penala nr.38/2007 2007 si a celor constatate prin concluziile raportului de expertiza contabila dispusa în dosarul nr.1006/229/ 2007, constituit urmare a solutionarii apelului prin decizia penala nr.186/2008 a Tribunalului Ialomita.

Acest procedeu al primei instante corespunde practic unei nemotivari a sentintei pe latura civila cu implicatii si asupra laturii penale, astfel cum corect s-a retinut si în apelul inculpatului, cu atât mai mult cu cât instanta de fond nici nu a realizat, astfel cum se impunea, o analiza a probelor pe care, de altfel, le invoca în sustinerea prejudiciului retinut în favoarea partii civile. Rejudecând, urmare a reunirii celor doua cauze, instanta de prim grad nu a stabilit suficienta si concludenta probelor deja existente pentru lamurirea activitatii infractionale si stabilirea prejudiciului pentru întreaga perioada din septembrie 2003 pâna în decembrie 2004 inclusiv.

Este de observat, în primul rând, ca prin sentinta penala nr.38 din 07.02.2007 se stabileste un prejudiciu pentru perioada septembrie 2003 – decembrie 2004, iar prin expertiza dispusa în dosarul de apel 1006/229/2007 se are în vedere perioada ianuarie 2004 – decembrie 2004, ce se suprapune partial celei dintâi, aspect ce ar putea conduce la concluzia unei duble calculari a impozitului pe profit ori a TVA datorat statului pe o perioada pe care o regasim în ambele dosare în care s-au pronuntat cele 2 sentinte nr.38/2007 si 339/2007.

Totodata, prin sentinta penala nr.38/2007 se retine un prejudiciu produs urmare a neevidentierii repetate în actele contabile a veniturilor realizate în perioada septembrie 2003 – mai 2004, de 442.493 lei.

În considerentele acestei sentinte aceasta suma se defalca, aratându-se cât reprezinta impozit pe profit cât TVA, si cât constituie dobânzi si penalitati aferente, defalcare ce este reluata fara nici o argumentatie în motivarea sentintei ce face obiectul apelului de fata, fara a se putea justifica prin însumarea lor paguba retinuta drept prejudiciu, de 582.027 lei.

Prejudiciul astfel retinut în sentinta penala nr.38/2007 de 442.493 lei, preluat apoi de prima instanta în calculul prejudiciului total (pentru întreaga perioada septembrie 2003 – decembrie 2004) este stabilit pe baza unui proces verbal de control fiscal din 15.07.2005 dar care priveste cealalta perioada, aprilie 2004 – decembrie 2004, ce a facut obiectul celuilalt dosar în care s-a pronuntat sentinta penala nr.339/2007, cu ocazia primului ciclu procesual, anterior casarii cu trimitere.

Aceasta eroare din cuprinsul sentintei penale nr.38/2007 privind stabilirea obligatiilor fiscale datorate statului pe baza unui proces verbal de control, referitor la o perioada a activitatii inculpatului nededusa judecatii în respectiva cauza, este preluata de instanta de fond, prin sentinta supusa apelului de fata, fara nici o verificare, analiza prealabila, urmare a reunirii cauzelor si aplicarii disp. art.335 al.2 Cod procedura penala.

Eroarea din cuprinsul sentintei penale nr.38/2007 si implicit al sentintei penale nr.120/2009 este cu atât mai evidenta cu cât la dosarul de urmarire penala nr.1541/P/2004 pag.848) se evidentiaza un alt prejudiciu, care, cel putin sub aspectul valorii TVA datorate corespunde celor din procesul verbal de control fiscal încheiat la 06.04.2005 pentru perioada ce intereseaza respectiva cauza, septembrie 2003 – mai 2004.

Fata de cele ce preced este evident ca probele existente urmare a reunirii celor 2 cauze sunt insuficiente pentru o lamurire a aspectului existentei si întinderii prejudiciului datorat statului prin întreaga activitate a inculpatului, de neevidentiere în contabilitate a veniturilor obtinute în perioada septembrie 2003- decembrie 2004, impunându-se reluarea cercetarii judecatoresti în fond prin efectuarea unei noi expertize contabile, având ca obiectiv tocmai acest aspect.

În sensul celor de mai sus, art.6 al.1 CEDO prevede ca orice persoana are dreptul la judecarea cauzei sale public, într-un termen rezonabil de catre o instanta independenta si impartiala, stabilita prin lege, care va hotarî asupra temeiniciei oricarei acuzatii în materie penala îndreptata împotriva sa.

Curtea reaminteste ca dreptul la un proces echitabil, garantat de textul de lege sus mentionat, înglobeaza, între altele, dreptul partilor în cauza de a prezenta observatiile pe care le considera elocvente pentru cauza lor, acest drept neputând trece drept efectiv decât daca observatiile sale sunt într-adevar examinate cum trebuie de instanta sesizata.

Art.6 al.1 obliga instantele, alaturi de dreptul român sa-si motiveze hotarârile, amploarea motivarii urmând a varia în functie de natura hotarârii.

Pe de alta parte, notiunea de proces echitabil cere ca o instanta interna care nu si-a motivat decât pe scurt hotarârea (cazul de fata), cu atât mai mult cu cât a facut-o alipind motivele oferite de alte instante, sa fi examinat cu adevarat problemele esentiale ce i-au fost supuse atentiei (cauza Boldea împotriva României).

Astfel, în hotarârea supusa apelului nu se arata, raportat la obiectul cauzei si la învinuirile aduse inculpatului, aprecierile judecatorului cu privire la toate probele cauzei în speta la cele doua expertize contabile existente, ratiunile ce au dus la solutia pronuntata si la prejudiciul astfel stabilit.

Ca urmare neconformarea instantei îndrumarilor instantei de apel si implicit, nemotivarea hotarârii, constituie o încalcare a dreptului partilor la un proces echitabil, în raport si de aspectele mai sus reliefate, cu consecinta producerii unei vatamari ce nu poate fi înlaturata decât prin desfiintarea în totalitate a prezentei hotarâri .

Pentru a nu se rapi partilor o cale de atac, reunirea cauzelor nefiind realizata conform disp. art.335 al.2 Cod procedura penala, judecata se va relua de catre prima instanta, care va pronunta o noua hotarâre pe baza probelor deja existente si a unei noi expertize contabile care sa vizeze întreaga perioada, septembrie 2003 – decembrie 2004 , pe baza actelor de control corespunzatoare procesului-verbal din 12.07.2004, 06.04.2005 si 15.07.2005, a adresei de constituire ca parte civila a ANAF ( în functie si de principiul disponibilitatii) si a Deciziei în interesul legii nr.V din 15.01.2007 a Î.C.C.J. referitor la baza de impozitare pentru stabilirea impozitului pe profit fata de continutul concret al documentelor justificative din activitatea inculpatului, pentru a se stabili daca acesta a respectat dispozitiile legale privind activitatea comerciala desfasurata, daca evidentierile în actele contabile sunt corecte si se poate retine o sustragere de la plata TVA-ului ori a impozitului pe profit sau impozitul pe profit microîntreprinderi , iar în caz afirmativ care este suma datorata bugetului cu dobânzile si penalitatile aferente pâna la data întocmirii expertizei.

Sentinta este criticabila sub aspectul laturii penale si cât priveste nerespectarea principiului neagravarii situatiei inculpatului în propria cale de atac fata de prima condamnare prin sentinta penala nr.339/2007 si de aspectul ca rejudecarea se datoreaza apelului exclusiv al inculpatului.

În consecinta, cu ocazia rejudecarii instanta va avea în vedere , în afara aspectelor de mai sus si respectarea principiului prev. de art.372 Cod pr. civila, referitor la pedeapsa aplicata, la masura asiguratorie a sechestrului, etc, si va analiza si celelalte motive de apel inserate atât în apelul partii civile cât si în cel al inculpatului.

Fata de cele ce preced admite si a dispune desfiintarea în totalitate a sentintei penale nr.120/04.06.2009

Prezenta decizie penala a ramas definitiva prin nerecurare.

Decizia penala nr. 116/A/19 august 2009- Tribunalul Ialomita, sectia penala:

Etichete:

Descopera Primul Stagiu
Zonia.ro