404 www.juspedia.ro | Law article directory
Top

Act administrativ. Plangere contraventionala. Persoana in sarcina careia poate fi retinuta contraventia in caz de lichidare a societatii

Act administrativ. Plângere contravenţională. Persoana în sarcina căreia poate fi reţinută contravenţia în caz de lichidare a societăţii.

– art. 41 alin.2 Legea nr. 82/1992

În caz de lichidare a societăţii, până la preluarea funcţiei de către lichidatori, administratorii şi directorii, respectiv membrii directoratului, continuă să-şi exercite atribuţiile. Prin urmare stabilirea contravenţiilor nu poate fi reţinută în sarcina unui asociat al societăţii.

Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanţe petentul X,a chemat în judecată pe intimata Y, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună anularea procesului verbal de contravenţie, exonerarea sa de la plata amenzii in cuantum de 500 lei şi obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea plângerii a arătat că prin Sentinţei nr. 572/F/06.10.2008, s-a dispus dizolvarea si radierea SC Z SRL, iar prin Decizia pronunţată de CAB , secţia a VI-a comercială, s-a admis in parte recursul declarat de ORC de pe lângă Tribunalul Ialomiţa, s-a modificat in parte sentinţa atacată in senul că înlătură dispoziţia privind radierea SC Z SRL, iar hotărârea este irevocabilă.

Se arată de asemenea că SC Z SRL nu mai avea sediul in com. M, ceea ca face ca intimat nu să nu mai fie competentă să aplice sancţiunea dat fiind că nici sediul social şi nici sediile secundare nu sunt pe raza judeţului; din luna aprilie 2008, petentul deţine calitatea de asociat al SC Z SRL cu o parte socială(5%); petentul nu a deţinut niciodată calitatea de administrator al acestei societăţi. Mai mult, dată fiind starea societăţii, aceasta era exceptată de a depune raportări contabile, ci trebuia depusă o declaraţie pe proprie răspundere. Actele mai sus arătate trebuie semnate de către administrator şi întocmite de un contabil.

Se arată că dacă petentul ar fi semnat in calitate de administrator ar fi comis infracţiunea de fals in înscrisuri sub semnătură privată şi uz de fals.

In susţinere, se solicită administrarea probei cu înscrisuri.

In drept, petentul a invocat art. 274 alin.1 C.proc.civ, art. 31 alin.1 OG 5/2001.

Intimata deşi legal citată nu a depus întâmpinare.

La dosar, petentul a depus copie de procesul verbal, extras de la ONRC.

La solicitarea instanţei, ONRC a depus la dosar un inscris cu privire la starea societăţii SC Z SRL, denumit „furnizare de informaţii”, fila 12.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Prin procesul-verbal încheiat la data de 29.10.2009 de agentul din cadrul intimatei Y, petentul a fost sancţionat contravenţional cu amendă în cuantum de 540 lei, dat fiind că s-a constat nerespectarea de către acesta a dispoziţiilor art. 41 alin.2 Legea nr. 82/1992, reţinându-se că nu a depus raportările contabile aferente semestrului I 2009 la termenul stabilit de MF, respectiv 14.08.2009.

În urma verificării din perspectiva dispoziţiilor art. 34 şi art. 31 alin.1 din O.G. 2/2001, plângerea a fost expediată recomandat pentru Judecătoria A în termenul legal de 15 zile.

Cu privire la legalitatea procesului verbal instanţa reţine că acesta a fost întocmit cu respectarea dispoziţiilor art.17 din O.G. 2/2001, cuprinzând toate menţiunile prevăzute de lege sub sancţiunea nulităţii absolute.

Referitor la necompetenta teritorială a intimatei de a aplica sancţiuni in legătură cu societatea SC Z SRL se constată potrivit datelor comunicat de către ONRC, inclusiv la data de 29.10.2009 această societate figura cu sediul in com. M. Prin urmare, instanţa va constata că potrivit Ordinului nr. 2123 din 22 iunie 2009 pentru aprobarea Sistemului de raportare contabilă la 30 iunie 2009 a operatorilor economici, legiuitorul a stabilit că indiferent dacă este vorba de raportări contabile, sau despre declaraţii pe propria răspundere este prevăzută obligaţia depunerii acestora la unităţile teritoriale ale Ministerului Finanţelor Publice, condiţii in care intimata a fost competentă din punct de vedere teritorial să efectueze verificări şi să aplice sancţiuni.

Cu privire la temeinicia procesului verbal legal întocmit, instanţa apreciază că el poate face dovada asupra situaţiei de fapt reţinute şi asupra încadrării în drept a faptei, în condiţiile în care cele constatate de către agentul de constatator sunt susţinute cu mijloace de probă.

Astfel, se constată că potrivit art. 41 pct.2 lit. f din Legea nr. 82/1991, constituie contravenţie nerespectarea reglementărilor emise de Ministerul Economiei şi Finanţelor cu privire la întocmirea şi depunerea la unităţile teritoriale ale Ministerului Economiei şi Finanţelor a situaţiilor financiare periodice sau a raportărilor contabile stabilite potrivit legii.

Totuşi acest text de lege este unul general, in cauză fiind incidente dispoziţiile Ordinului nr. 2123 din 22 iunie 2009 pentru aprobarea Sistemului de raportare contabilă la 30 iunie 2009 a operatorilor economici, normă cu caracter special şi completator al normei generale.

Astfel, se reţine că potrivit Ordinului la pct.3 se prevede că raportările contabile la 30 iunie 2009, precum şi declaraţiile operatorilor economici care nu au desfăşurat activitate sau se află în curs de lichidare se vor depune până cel mai târziu la 14 august 2009.

Date fiind apărările formulate de petent, instanţa va stabili cu prioritate dacă societatea SC Z SRL trebuia să depună raportări contabile sau declaraţie pe proprie răspundere, după care se va stabili dacă petentul avea obligaţia de depune aceste înscrisuri.

In ce priveşte prima problemă, se constată că anexei 1 pct.1 al OMF nr. 2123 din 22 iunie 2009, operatorii economici, indiferent de forma de organizare şi forma de proprietate, au obligaţia să întocmească şi să depună raportări contabile la 30 iunie 2009 la unităţile teritoriale ale Ministerului Finanţelor Publice.

Totuşi, textul de lege prevede si derogări, şi anume, potrivit. anexei 1 pct.2 teza penultimă şi ultimă „persoanele juridice care nu au desfăşurat activitate de la data înfiinţării până la 30 iunie 2009 nu întocmesc raportări contabile la 30 iunie 2009, urmând să depună o declaraţie pe propria răspundere a persoanei care are obligaţia gestionării entităţii, la unităţile teritoriale ale Ministerului Finanţelor Publice, iar o declaraţie similară vor depune şi persoanele juridice care se află în curs de lichidare, potrivit legii.”

Aşa cum rezultă din relaţiile comunicate de ONRC, fila 12, starea firmei SC Z SRL se caracterizează prin întrerupere temporară de activitate, fiind menţionată o hotărâre de dizolvare judiciară cf. art. 2237 din Legea nr. 31/1990.

Cele de mai sus confirmă susţinerile prezentate de petent in plângere.

Mai, aşa cum rezultă din informaţiile existente pe portalul Tribunalului Ialomiţa şi a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a Comercială, instanţa a dispus dizolvarea si radierea societăţii comerciale, iar ca urmare a atacării sentinţei cu recurs prin decizie irevocabilă Curtea a fost admis recursul formulat de recurentul OFICIUL NAŢIONAL AL REGISTRULUI COMERŢULUI prin OFICIUL REGISTRULUI COMERŢULUI DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL IALOMIŢA, împotriva sentinţei pronunţată de Tribunal, în contradictoriu cu intimaţii S.C.”Z „-S.R.L., N şi M, a modificat in parte sentinţa atacată în sensul că înlătură dispoziţia privind radierea S.C. Z S.R.L. din Registrul Comerţului şi menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.

Faţă de cele de mai sus, instanţa va reţine că deşi in calea de atac s-a înlăturat dispoziţia privind radierea, cea privind dizolvarea a fost menţinută.

In consecinţă, instanţa constată incidente in cauză disp. art 237 alin.6 Legea nr. 31/1990, potrivit cărora “La data rămânerii irevocabile a hotărârii judecătoreşti de dizolvare, persoana juridică intră în lichidare, potrivit prevederilor prezentei legi.”

Coroborând cele stabilite mai sus, respectiv că incepând din data de 12.12.2008, societatea S.C.”Z „-S.R.L a intrat in lichidare, urmează a stabili că acesteia nu ii revenea obligaţia de a depune raportări contabile, ci o declaraţie pe proprie răspundere, potrivit anexei 1 pct.2 teza ultimă din OMF nr. 2123 din 22 iunie 2009.

In ce priveşte persoana căreia ii revenea această obligaţie, instanţa va avea in vedere de asemenea textul legal special, OMF nr. 2123 din 22 iunie 2009, care la pct.2 al anexei 1, prevede că raportările contabile la 30 iunie 2009 sunt semnate de persoanele în drept, cuprinzând şi numele în clar al acestora. Rândul corespunzător calităţii persoanei care a întocmit raportările contabile se completează astfel:

– directorul economic, contabilul-şef sau altă persoană împuternicită să îndeplinească această funcţie, potrivit legii;

– persoane fizice sau juridice, autorizate potrivit legii, membre ale Corpului Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România.

Ori, aşa cum rezultă din interpretarea textului de mai sus, deşi in cazul raportărilor contabile se face referire expresă la “persoane in drept”, se va reţine că şi declaraţia pe proprie răspundere trebuia dată tot de o persoană care să angajeze şi să exprime voinţa societăţii, respectiv o persoană mandatată in acest sens, sau administratorul ei.

Potrivit art.252 alin.1 lit.a Legea nr. 31/1190 pentru lichidarea şi repartizarea patrimoniului social, chiar dacă în actul constitutiv se prevăd norme în acest scop, sunt obligatorii următoarele reguli, printre care şi cea că până la preluarea funcţiei de către lichidatori, administratorii şi directorii, respectiv membrii directoratului, continuă să-şi exercite atribuţiile, cu excepţia celor prevăzute la art. 233.

Faţă de cele de mai sus, se constată că potrivit procesului verbal, fapta reţinută a fost stabilită in mod greşit in sarcina petentului X, din moment ce acesta deţine doar calitatea de asociat in cadrul S.C.”Z”-S.R.L, cu precizarea că nu este unicul asociat al societăţii cu răspundere limitată..

Petentului îi sunt recunoscute garanţiile specifice în materie penală din art. 6 Convenţie printre care şi prezumţia de nevinovăţie, astfel că petentul nu este obligat să-şi dovedească nevinovăţia, sarcina administrării probelor revenind agentului constatator. Ori, in cauză, intimata nu a justificat in ce mod a stabilit responsabilitatea săvârşirii faptei in sarcina sa, din moment ce petentul nu este administrator al societăţii, ci doar asociat.

Drept consecinţă, luând în considerare că nu a fost dovedită fapta contravenţională reţinută în sarcina petentului şi, implicit, temeinicia procesului verbal, prezumţia de nevinovăţie nefiind răsturnată, instanţa urmează să admită plângerea formulată de către petentul X în contradictoriu cu intimata Y, să dispună anularea procesului-verbal de constatare a contravenţiei şi înlăturarea sancţiunilor aplicate prin acesta.

Etichete:

Descopera Primul Stagiu
Zonia.ro