404 www.juspedia.ro | Law article directory
Top

Drept civil. Plângere contravenţională

Drept civil. Plângere contravenţională

-Art.2 lit f din Legea nr. 12/1990

Menţionarea în avizele de însoţire a mărfii nu este suficientă pentru a se arăta provenienţa bunurilor

SENTINŢA CIVILĂ NR. 1684 DIN 17.10.2010

Petenta X a chemat în judecată pe intimata Y solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună anularea procesului verbal.

În motivare, petenta a arătat că a efectuat transportul bunurilor cu facturile în baza ofertelor acceptate precum şi al altor bunuri care urmau să fie transportate.Totodată, petenta a arătat că toate aceste bunuri au fost cuprinse în avizele de însoţire a mărfii ataşate la dosar.

Petenta a mai învederat că din întreaga economie a Legii nr. 571/2003 nu rezultă că pentru tipul de marfă transportată este obligatorie întocmirea unui aviz de însoţire, în condiţiile în care există deja o factură fiscală care îndeplineşte condiţiile impuse de lege şi cu toate acestea, au fost întocmite şi avize de însoţire a mărfii ce conţin data expediţiei, numele delegatului, precum şi mijlocul de transport, respectiv „maşina”.

Intimata a mai arătat că este de notorietate practica anumitor agenţi economici de a efectua mai multe transporturi de mărfuri ce nu au provenienţă legală, în baza unor avize de expediţie cuprinzînd date sumare.

În drept, intimata a invocat dispoziţiile Legii nr. 12/1990 precum şi ordinul M.F.P. nr. 226/27.12.2006.

În temeiul art 242 alin 2 C. Proc. Civ. intimata a solicitat judecarea cauzei chiar în lipsa reprezentantului său.

Cu privire la temeinicia procesul verbal, instanţa constată că potrivit dispoziţiilor art. 1 lit e şi art 2 lit f din Legea nr. 12/1990, reprezintă contravenţie efectuarea de acte sau fapte de comerţ cu bunuri a căror provenienţă nu este dovedită în condiţiile legii. De asemenea, prevede că documentele de provenienţă vor însoţi mărfurile indiferent de locul în care acestea se află, pe timpul transportului, al depozitării sau comercializării. Prin documente de provenienţă se înţelege după caz, factura fiscală, factura, avizul de însoţire a mărfii, documentele vamale, factura externă sau orice documente stabilite prin lege.

Petenta a depus la dosarul cauzei, pentru a justifica provenienţa mărfurilor transportate la data de 05.07.2010, următoarele înscrisuri: facturi fiscale în care petenta are calitatea de furnizor, avize de însoţire a mărfii dar şi o serie de facturi ce atestă cumpărarea a diferite cantităţi de hrană pentru animale pe parcursul anului 2010.

Cu privire la facturile fiscale prin care se presupune că petenta, în calitate de furnizor a desfăşurat fapte de comerţ , instanţa constată că aceste facturi sunt emise pentru sumele de 9 330,75 lei respectiv 1 772,18 lei, sume în mod evident mai mici decât valoarea mărfii pe care petenta o transporta la data la care a fost sancţionată contravenţional, respectiv 45 000 lei, aşa cum s-a reţinut în procesul-verbal de constatare a contravenţiei.

Mai mult decât atât, instanţa constată că există o necorelare între conţinutul acestor facturi şi extrasul de pe balanţa de verificare, aferentă perioadei 01.06.2010-30.06.2010 depusă de petentă la dosar.

Astfel, în reglementările contabile conforme cu Directiva a IV- a a Comunităţilor Economice Europene, respectiv anexa OMFP nr. 3055/2009, capitolul VII sunt prezentate conţinutul şi funcţiunea conturilor contabile. Cu privire la Contul 411, denumit „Clienţi”, cu ajutorul acestui cont se ţine evidenţa creanţelor şi decontărilor în relaţiile cu clienţii interni şi externi pentru produse, semifabricate, materiale, mărfuri etc vândute, lucrări executate şi servicii prestate, pe bază de facturi, cu excepţia entităţilor afiliate şi a entităţilor legate prin interese de participare, inclusiv a clienţilor incerţi, rău platnici, dubioşi sau aflaţi în litigiu. Totodată, contul 411 este un cont activ, iar în debitul acestui cont se înregistrează, conform primei liniuţe din reglementarea amintită, valoarea la preţ de vânzare a mărfurilor, produselor, semifabricatelor livrate, lucrărilor executate şi serviciilor prestate, precum şi taxa pe valoare adăugată aferentă. Prin urmare, facturile eliberate în relaţiile comerciale ar fi trebuit să se regăsească în extrasul de pe balanţa de verificare, aferentă lunii iunie 2010, depusă la dosar, înregistrate în contul 411. Or, în speţă, relaţiile comerciale cu cei doi cumpărători nu apar înregistrate corespunzător în evidenţele contabile.

Pentru aceste motive, coroborate cu faptul că facturile prezentate sunt emise pentru sume în mod evident mai mici decât valoarea mărfurilor transportate instanţa nu poate considera că acestea pot avea valoare de documente ce justifică provenienţa mărfii, în sensul dispoziţiilor legale în materie.

În ce priveşte avizele de însoţire a mărfii pe care reprezentantul petentei le avea asupra sa în momentul efectuării transportului, conform dispoziţiilor OMFP nr. 2226/2006, avizul serveşte ca document de însoţire a mărfii pe timpul transportului. Potrivit anexei nr. 2 din Ordinul menţionat, conţinutul minimal obligatoriu e informaţii al avizului de însoţire a mărfii este următorul: seria şi numărul intern de identificare a formularului, data emiterii formularului, datele de identificare ale furnizorului (denumire, adresă, cod de identificare fiscală), datele de identificare ale cumpărătorului (denumire, adresă,cod de identificare fiscală), denumirea şi cantitatea bunurilor livrate, date privind expediţia: numele delegatului, buletin/carte identitate, serie, număr,), numărul mijlocului de transport, ora livrării, semnătura delegatului; semnătura expeditorului.

Or, în speţă, avizele de însoţire a mărfii prezentate de petentă nu îndeplinesc condiţiile minimale impuse de dispoziţiile menţionate, lipsind seria şi numărul intern de identificare a formularului, datele de identificare ale furnizorului, datele de identificare ale cumpărătorului, date privind expediţia, respectiv, numărul mijlocului de transport, ora livrării, semnătura delegatului; semnătura expeditorului. Faţă de aceste aspecte, instanţa reţine faptul că aceste înscrisuri prezentate nu pot îndeplini rolul de documente justificative în sensul legii.

Nu pot fi reţinute susţinerile petentei în sensul că lipsa unor elemente ale documentelor de provenienţă nu echivalează cu lipsa acestor documente. Petenta avea obligaţia de a însoţi transportul de mărfuri cu documente justificative care să fie conforme dispoziţiilor legale, adică să conţină toate elementele obligatorii prevăzute de lege şi nu doar anumite elemente. Orice altă interpretare ar goli de conţinut dispoziţiile legale în materie.

Mai mult decât atât, instanţa nu poate stabili o echivalenţă între marfa evidenţiată în facturile depuse şi marfa transportată la data de 05.07.2010, prin urmare, nu se poate stabili dacă este vorba despre aceleaşi bunuri.

Prin urmare, faţă de cele arătate în fapt şi în drept şi faţă de probele administrate în cauză, instanţa apreciază că procesul verbal contestat este legal şi temeinic întocmit, fiind dovedit faptul că petenta se face vinovată de săvârşirea contravenţiei reţinute în procesul verbal.

Etichete:

Descopera Primul Stagiu
Zonia.ro