404 www.juspedia.ro | Law article directory
Top

Drept civil. Fond funciar

Drept civil. Fond funciar

-Legea nr.18/1191.

Beneficiază de repunerea în termenul de acceptare a succesiunii numai moştenitorii care nu au acceptat succesiunea în termenul prevăzut de art.700 Cod civil, iar nu şi cei care au renunţat la moştenire.

SENTINŢA CIVILĂ NR. 1391 DIN 25.06.2010

Reclamanţii X, Y, Z, A în calitate de moştenitori ai autorului au chemat în judecată pârâţii PRIMĂRIA MUNICIPIULUI F – prin PRIMAR, COMISIA locală pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, pentru reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafaţa de teren arabil nisipos intravilan de 4999 m.p. În motivarea cererii, arată că autorul lor a posedat acest teren în două tarlale prin cumpărare cu acte legale în anii 1940-1942 pentru suprafaţa de 3148 m.p. şi 1851 m.p. prin moştenire de la părinţi. Terenurile au fost utilizate în special pentru depozitarea materialelor de construcţie şi confecţionarea de tuburi aşa cum rezultă din Tabelul nominal de chiaburi din oraşul F, aflat în arhiva Primăriei. Clădirile atelierului de tâmplărie , o parte din curtea locuinţei şi terenul revendicat în prezent au fost preluate în mod abuziv de Cooperativa meşteşugărească F, confiscate şi utilizate timp de peste 20 de ani după care au fost abandonate ca urmare a degradării clădirilor fără să fie întocmite acte legale de constatare. După decesul autorului au încercat reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor aşa cum se confirmă prin adeverinţa nr. 121/12.01.1977 de Consiliul Popular Feteşti potrivit căreia „a figurat înscris în evidenţele fiscale cu 4 matricole pentru suprafaţa totală de 4499 m.p. teren intravilan”, dar terenul nu a putut fi identificat niciodată . Cererea de reconstituire a fost înregistrată şi după 5 ani de tergiversări au primit răspunsul înregistrat sub prin care li se recomandă să se adreseze instanţei de judecată cu acţiune în constatare. Solicită întocmirea actelor legale de proprietate deoarece pentru acest teren ei deţin acte vechi de proprietare şi numai pentru suprafaţa de 3148 m.p., acte lipsite de valabilitate şi care nu au fost avute în vedere la Notariatul de stat cu ocazia dezbaterii succesiunii în urma decesului.

Pârâta Primăria Municipiului F – prin Primar a formulat şi depus întâmpinare la data de 28.05.2010 prin care solicită respingerea acţiunii reclamanţilor ca neîntemeiată şi nefondată şi judecarea cauzei în lipsă. Din adeverinţa eliberată de Consiliul Popular al Oraşului F prin care se certifică faptul că autorul reclamanţilor figurează în evidenţele fiscale cu suprafaţa totală de 4499 m.p. atestă faptul că reclamanţii nu au pierdut posesia asupra acestei suprafeţe, iar pe de altă parte reclamanţii nu au avut un titlu de proprietate cu privire la acest teren, ei solicitând în baza legii 18/1991 reconstituirea dreptului de proprietate asupra unei suprafeţe totale de 23,5 ha , suprafaţa fiindu-le reconstituită în totalitate.

Şi pârâta Comisia Judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor a formulat şi depus la dosar întâmpinare prin care susţine în esenţă că reclamantului i-a fost deja reconstituită o suprafaţă totală de 23,5 ha revendicată în baza legilor fondului funciar şi că existenţa unui înscris , respectiv a adeverinţei nr. 121/12.01.1977 , atestă faptul că reclamantul nu a pierdut posesia asupra suprafeţei în cauză şi astfel nu se poate încadra în prevederile legilor fondului funciar.

La dosar a fost depus un certificat înregistrat în care se arată că domnul B este cunoscut în oraşul Feteşti şi sub numele de C, prin urmare B şi C sunt una şi aceeaşi persoană. Autorul a decedat fiind emis certificatul de moştenitor de Notariatul de Stat Local în care se arată că singurii moştenitori ai defunctului sunt soţia supravieţuitoare cu o cotă de 1 şi fiul, cu o cotă de 3 din masa succesorală, renunţători fiind ceilalţi copii. Din masa succesorală face parte cota de 1 din una casă de locuit, împreună cu terenul aferent în condiţiile Legii 58/1974 şi 59/1974 dobândite de defunct prin construirea lor împreună cu soţia supravieţuitoare în anul 1926.

Potrivit art.13 alin.1 din Legea 18/1991 rep. calitatea de moştenitor se stabileşte pe baza certificatului de moştenitor sau a hotărârii judecătoreşti definitive ori, în lipsa acestora, prin orice alte probe.

Prin alin.2 se prevede că moştenitorii care nu-şi pot dovedi această calitate sunt socotiţi repuşi în termenul de acceptare prin cererea pe care o fac comisiei.

Practica judecătorească a cunoscut două puncte de vedere în situaţia în care prezumtivii succesori ar fi renunţat la moştenire anterior anului 1990.

Pe de o parte s-a recunoscut şi celor care renunţaseră la succesiunea autorului lor posibilitatea reconstituirii dreptului pe considerentul că la momentul renunţării aceştia nu cunoşteau întreaga masă a bunurilor, activul succesoral (renunţările de dinainte de 1989 vizau o masă relativ redusă de bunuri, ştiut fiind că terenurile erau scoase din circuitul civil), iar potrivit altui punct de vedere se considera că opţiunea succesorală a erezilor de renunţare la moştenire, act unilateral, voluntar conduce la aplicarea art.696 Cod civil, potrivit cu care eredele ce renunţă se consideră că nu a fost niciodată succesor. Pe această linie s-a mai precizat că renunţarea priveşte atât bunurile prezente cât şi viitoare.

Reclamanţii au depus sentinţa civilă prin care li s-a reconstituit aceloraşi reclamanţi dreptul de proprietate pentru suprafaţa de 14,5 ha teren în extravilanul localităţii.

Tranşând definitiv disputa Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a statuat prin Decizia nr.XI din 05.02.2007 pronunţată într-un recurs în interesul legii că beneficiază de repunerea în termenul de acceptare a succesiunii numai moştenitorii care nu au acceptat succesiunea în termenul prevăzut de art.700 Cod civil, iar nu şi cei care au renunţat la moştenire.

Prin urmare, cu excepţia unuia din copii niciunul dintre reclamanţi nu poate solicita teren de pe urma defunctului la a cărei moştenire renunţaseră, astfel încât cererea acestora este neîntemeiată din acest punct de vedere.

Potrivit art.III din Titlul VI privind Modificarea şi completarea Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, al Legii nr.247/2005 „Persoanele fizice şi persoanele juridice pot formula cereri de reconstituire a dreptului de proprietate pentru diferenţele de suprafaţă ce pot fi restituite conform prezentei legi, până la data de 30 noiembrie 2005 inclusiv”.

Se invocă drept temei al reconstituirii dispoziţiile art.6 alin.11 şi art.22 din Legea nr.1/2000 cu modif din Legea 247/2005 potrivit cărora „Titlurile de proprietate obţinute anterior intrării în vigoare a Legii nr. 18/1991 şi existenţa liberă a vechilor amplasamente fac dovada absolută a proprietăţii, obligând comisiile de fond funciar să procedeze la validarea cererii de reconstituire a dreptului de proprietate” şi „Diferenţele între suprafeţele înscrise în titlurile de proprietate, în registrele agricole, în cererile de intrare în cooperativă, în actele de donaţie către stat, în arhivele statului din perioada 1945 – 1990 şi situaţia de fapt la data punerii în posesie se corectează în favoarea foştilor proprietari”. Nu rezultă din înscrisurile depuse care este titlul de proprietate emis anterior intrării în vigoare a legii fondului funciar (ordinul prefectului este emis în anul 1999 iar certificatul de moştenitor nu constituie titlu de proprietate) pentru a fi aplicabile dispoziţiile legale invocate.

Pe de altă parte reclamanţii recunosc faptul că terenul nu a fost niciodată în administrarea C.A.P. sau preluat de stat, deci nu a fost pierdută posesia terenului amintit astfel încât să fie aplicabile dispoziţiile art.8 şi 9 din Legea nr.18/1991 .

Sentinţa a rămas irevocabilă la data de 12.10.2010 prin respingerea recursului.

Etichete:

Descopera Primul Stagiu
Zonia.ro