404 www.juspedia.ro | Law article directory
Top

Plângere rezoluţie procuror

SENTINŢA PENALĂ Nr.128/28.10.2010 (plângere rezoluţie procuror)

Pe rol soluţionarea cauzei penale, având ca obiect plângere rezoluţie procuror formulată de D.S.M. – ADMINISTRATOR LA SC A.U.C.SRL, împotriva intimaţilor R. A., D.G. A., S.F.C., L.D., M.M., G.I.V., K.R., D.C.V.şi I.G.F.

Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică de la data de 21.10.2010, fiind consemnate în încheierea respectivă, care face parte integrantă din prezenta sentinţă. La acel termen, având nevoie de timp pentru a delibera instanţa, a amânat pronunţarea la data de 28.10.2010, când a hotărât următoarele.

I N S T A NŢ A

Deliberând asupra cererii de faţă:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţei la data de 09.08.2010 sub nr.1266/249/2010, petenta D.S.M. – ADMINISTRATOR LA SC A.U.C.SRL, a formulat plângere împotriva rezoluţiei respingere a plângerii nr.177/II/2/2010 din data de 13.07.2010, pronunţată de către Prim-procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Călăraşi, în dosarul nr.1030/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Lehliu Gară, solicitând admiterea plângerii şi trimiterea cauzei la parchet în vederea începerii urmăririi penale împotriva inimaţilor R. A., D.G. A., S.F.C., L.D., M.M., G.I.V., K.R., D.C.V.şi I.G.F., pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art.217 alin.1 C.pen.

În motivarea plângerii se arată că la data de 15.07.2008 intimaţii au pătruns pe terenul de fotbal din str. N. Titulescu, nr.98, jud.Călăraşi, la care se executau lucrări de amenajare de către SC A.U.C.SRL, şi au jucat fotbal, neglijând faptul că terenul era împrejmuit cu un gard înalt de 4 metri, iar poarta de acces era încuiată cu lanţ şi lacăt, fapt care a determinat deteriorarea gazonului pe care îl însămânţaseră cu doar 2 săptămâni, înainte de cele petrecute.

Mai arată că lucrările de amenajare a terenului de fotbal aveau ca beneficiar direct Primăria or. Lehliu Gară, în favoarea căreia s-au executat mai multe lucrări de către SC A.U.C.SRL, în baza unui contract încheiat cu aceasta, având ca obiect furnizare materiale şi amenajare spaţii de joacă pentru copii în or. Lehliu Gară.

Din cauza evenimentului petrecut în data de 15.07.2008, gazonul însămânţat pe terenul de fotbal nu a mai crescut conform termenilor şi caracteristicilor contractuale specifice, societatea SC A.U.C. SRL fiind nevoită să suporte cheltuieli suplimentare pentru refacerea gazonului.

Precizează că pentru a împiedica intrarea terţilor pe terenul de fotbal, pe întreaga perioada de la data însămânţării şi până la producerea evenimentului, acesta fost împrejmuit cu un gard înalt prevăzut cu o poartă de acces închisă cu lanţ şi lacăt, deoarece gazonul era proaspăt însămânţat fiind udat în fiecare dimineaţă şi seară de către angajaţi, iar administratorul societăţii supraveghea toate lucrările, inclusiv închiderea porţii de acces pentru a asigura buna creştere a gazonului.

Aceste măsuri au fost luate şi în data de 15.07.2008, când după finalizarea operaţiunii de udare a gazonului, administratorul societăţii a închis poarta care asigura accesul pe terenul de fotbal cu lanţ şi lacăt, iar când a revenit la amplasament câteva ore mai târziu i-a surprins pe intimaţi pe terenul de fotbal, care au înlăturat lanţul şi lacătul de pe poarta de acces pentru a juca fotbal, motiv pentru care a apelat serviciul 112 şi ulterior la faţa locului s-a prezentat poliţistul de serviciu şi împreună cu acesta şi cu intimaţii s-au deplasat la secţia de poliţie unde a formulat plângere.

Se arată că cu toate acestea Prim-procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Călăraşi a respins plângerea apreciind că :

-actele existente la dosar nu au relevat intenţia făptuitorilor de a distruge gazonul;

-nu exista nici o probă care să ateste că în spaţiul respectiv erau semne de cultivare a gazonului;

-infirmarea soluţiei de neîncepere a urmăririi penale ar fi lipsită de finalitate, fiind imposibil din punct de vedere obiectiv a se mai face dovada modului în care se prezenta terenul de fotbal în urmă cu doi ani de zile când s-a comis fapta.

De asemenea arată că organele de cercetare penală nu au efectuat o cercetare la faţa locului, nu au luat măsuri specifice identificării şi audierii unor potenţiali martori ai evenimentului.

Rezultă atât din cuprinsul rezoluţiei de neîncepere a urmării penale cât şi din rezoluţia de respingere a plângerii, faptul că singurele probe administrate în cauză sunt declaraţiile părţilor, fără nici un fel de alte probe care coroborate să conducă la stabilirea soluţiei reale de fapt din ziua producerii faptelor reclamate.

Mai mult, prin rezoluţie se arată că la dosar nu există nici un fel de probe care să confirme sau să infirme fapta de distrugere, dar prim-procurorul apreciază că la doi ani de la producerea faptei, oricum nu se pot administra nici un fel de alte probe, astfel încât infirmarea soluţiei de neîncepere a urmării penale ar fi lipsită de finalitate, invocând propria vină în ceea ce priveşte modul în care a fost supravegheată şi condusă urmărirea penală, apreciind că chiar dacă nu s-a administrat un probatoriu complet din neglijenţa exclusivă a organelor de urmărire penală, orice demers pe care îl vor iniţia, este inutil, lipsit de finalitate.

Aşadar se impune realizarea unei analize serioase a împrejurimilor în care a fost săvârşită fapta, în condiţiile în care acestea au fost vătămătoare SC A.U.C.SRL, dar şi pentru Primăria or. Legliu Gară, lucru care se poate înfăptui numai prin administrarea unui probatoriu complet.

Analizând plângerea raportată la dosarul de urmărire penală, instanţa reţine următoarele:

La data de 21.07.2008 petenta D.S.M. – administrator la SC A.U.C.SRL a formulat plângere penală pentru infracţiunea de distrugere, constând în aceea că la data de 15.07.2008 în jurul orei 18,00 în timp ce verifica stadiul amenajărilor parcului de joacă pentru copii din str. Nicolae Titulescu nr.98 din Lehliu Gară, a găsit lacătele de la miniterenul de fotbal sparte, iar în interior 20 de persoane ce jucau fotbal pe terenul proaspăt însămânţat cu gazon, ce a fost distrus şi împiedicată astfel darea în folosinţă a acestuia Consiliul Local Lehliu Gară conform contractului încheiat cu acesta, prejudiciul fiind de 20.000 lei. A mai menţionat că a identificat printre persoanele ce jucau fotbal pe Radu Alexandru.

În cadrul actelor premergătoare organele de poliţie au audiat pe numiţii R. A., D.G. A., S.F.C., L.D., M.M., G.I.V., K.R., D.C.V.şi I.G.F.,,, făptuitori care au jucat fotbal pe teren în ziua de 15.07.2008, toţi declarând că porţile ce înconjurau terenul erau deschise, terenul era negru fără iarbă şi nici un panou de interzicere a intrării pe teren nu era montat.

Prin Rezoluţia din 10.12.2009 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Lehliu Gară în dosarul nr.1030/P/2008 s-a confirmat neânceperea urmăririi penale faţă de intimaţi pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 217 al.1 C.p., motivat de faptul că nu rezultă intenţia făptuitorilor de a distruge gazonul.

Împotriva acestei rezoluţii a formulat plângere petenta şi prin Rezoluţia din data de 13.07.2010 pronunţată în dosarul nr.177/II/2/2010 Prim procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Călăraşi a respins plângerea ca neântemeiată motivat de faptul că nu rezultă intenţia făptuitorilor de a distruge gazonul, nu exista nici o probă care să ateste că în spaţiul respectiv erau semne de cultivare a gazonului şi soluţia de neîncepere a urmăririi penale ar fi lipsită de finalitate, fiind imposibil din punct de vedere obiectiv a se mai face dovada modului în care se prezenta terenul de fotbal în urmă cu doi ani de zile când s-a comis fapta.

Împotriva ordonanţei date de procurorul ierarhic superior petenta a formulat în termen legal prezenta plângere.

Analizând criticile invocate de petentă instanţa le apreciază ca nefondate.

Astfel cum rezultă din însăşi plângerea petentei înregistrată la data de 21.07.2008 la Postul de Poliţie Lehliu Gară, aceasta reclama săvârşirea infracţiunii prev. de art. 217 al.1 C.p. de R.A. şi alte 20 de persoane la data de 15.07.2010.

Prin urmare lipsa de reacţie promptă a petentei în formularea plângerii la 7 zile după producerea faptei, a făcut imposibilă cercetarea la faţa locului, culpa fiind în exclusivitate a petentei.

Cercetarea la faţa locului ca mijloc de probă se efectuează atunci când când este necesară constatarea situaţiei locului săvârşirii infracţiunii, pentru identificarea şi fixarea urmelor, stabilirea poziţiei şi starea mijloacelor materiale de probă (art.129 C.p.p.)

În speţă cercetarea la faţa locului trebuia efectuată în ziua săvârşirii faptei, pentru a constata situaţia reală a terenului cu privire la cultivarea/necultivarea terenului cu gazon şi existenţa/inexistenţa panoului sau altor semne de interzicere a accesului pe teren. Faptul că petenta a reclamant săvârşirea faptei după 7 zile, perioadă în care accesul în teren a fost liber, cercetarea la faţa locului era lipsită de efecte.

În plus petenta nu a depus înscrisuri nici în faza de urmărire penală, nici în faţa instanţei pentru a dovedi că avea folosinţa legală a terenului, ori că ar fi însămânţat terenul cu gazon.

Potrivit art. 222 C.p.p. plângerea trebuie să cuprindă numele, prenumele, calitatea şi domiciliul petiţionarului, descrierea faptei, indicarea făptuitorului dacă este cunoscut şi a mijloacelor de probă. Toate aceste date au fost indicate de petentă în plângere, cu excepţia mijloacelor de probă. Prin urmare petenta neindicând mijloacele de probă în dovedirea plângerii, organele de cercetare penală au audiat făptuitorul indicat de aceasta în plângere, pe R.A., din a cărui declaraţie a rezultat că au jucat fotbal pe teren şi ceilalţi intimaţi ce au fost audiaţi şi ei.

Deşi organele de cercetare penală nu au audiat decât făptuitorii rezultaţi din declaraţia lui R.A., intimaţii de faţă, toţi au arătat că porţile ce înconjurau terenul erau deschise, terenul era negru fără iarbă şi nici un panou de interzicere a intrării pe teren nu era montat.

În consecinţă în lipsa altor mijloace de probă, neindicate de petentă, nerezultând alte indicii care să ducă la concluzia săvârşirii infracţiunii reclamate, din actele premergătoare efectuate nerezultând intenţia făptuitorilor în săvârşirea infracţiunii, în mod corect s-a dispus neânceperea urmăririi penale faţă de făptuitori.

În ceea ce priveşte lipsa identificării unor potenţiali martori ce puteau fi audiaţi, din actele premergătoare efectuate nu a rezultat prezenţa acestora, astfel că organele de cercetare nu aveau pe cine să audieze. În plus nici petenta nu a indicat astfel de martori, nici măcar cu ocazia audierii sale la 21.07.2008.

Mai mult aceasta avea posibilitatea ca în faţa instanţei să-şi susţină plângerea motivat şi să propună probe cu înscrisuri ori martori, din care să fi rezultat indicii privind săvârşirea infracţiunii reclamate, adică acea faptă care prezintă pericol social, săvârşită cu vinovăţie şi prevăzută de legea penală (art. 17 Cod penal).

Ori, în baza actelor premergătoare a rezultat că făptuitorii au jucat fotbal pe teren, fără a exista vreun panou de interzicere a accesului pe acesta sau vreun semn (lacăt) din care să rezulte interdicţia pătrunderii pe teren. Prin urmare în lipsa altor dovezi din care să rezulte însămânţarea cu gazon a terenului, făptuitorii nu au acţionat cu intenţia de a distruge gazonul, dacă acesta exista. Cum faptei îi lipseşte vinovăţia cerută de lege (distrugerea realizându-se sub aspectul laturii subiective numai cu intenţie directă/indirectă), fapta nu constituie infracţiune.

În consecinţă existând cazul prev. de art. 10 lit.d Cod.procedură .penală de împiedicare a punerii în mişcare a acţiunii penale (faptei îi lipseşte unul din elementele constitutive ale infracţiunii – respectiv latura subiectivă), soluţia de neâncepere a urmăririi penale date de procuror este corectă .

Faţă de considerentele ce preced în baza art. 278? al.8 lit. a Cod procedură penală, instanţa va respinge plângerea petentei ca nefondată şi va menţine rezoluţia atacată.

Văzând prev. art. 192 al.3 Cod procedură penală va obliga petenta la plata sumei de 50 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

În baza art. 278? al.8 lit. a Cod procedură penală. respinge plângerea D.S.M. – Administrator al SC A.U.C. SRL, împotriva Rezoluţiei de neâncepere a urmăririi penale din 10.12.2009 dată de prim procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Lehliu Gară în dosarul nr.1030/P/2008 şi menţinută prin Rezoluţia din data de 13.07.2010 dată Prim procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Călăraşi, pronunţată în dosarul nr.177/II/2/2010, emisă în soluţionarea plângerii adresate procurorului ierarhic superior, ca nefondată.

Menţine Rezoluţia de neâncepere a urmăririi penale din 10.12.2009 dată de prim procurorul Parchetul de pe lângă Judecătoria Lehliu Gară în dosarul nr.1030/P/2008.

În baza art. 192 al.2 Cod procedură penală. obligă petenta la plata a 50 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului.

Cu recurs în 10 zile de la pronunţare pentru procuror şi de la comunicare pentru părţi.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 28.10.2010.

Etichete:

Descopera Primul Stagiu
Zonia.ro