404 www.juspedia.ro | Law article directory
Top

Drepturi băneşti – indemnizatie dispozitiv

Pe rol judecarea litigiului de muncă privind pe reclamanţii MIRCEA GHEORGHE ş.a. în contradictoriu cu pârâţii COMUNA INDEPENDENŢA şi CONSILIUL LOCAL INDEPENDENŢA, având ca obiect „drepturi băneşti indemnizatie dispozitiv”.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică, părţile au lipsit.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă care învederează că prin intermediul serviciului registratură reclamantul Mircea Gheorghe a depus la dosar practică judiciară, după care:

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa constată cauza în stare de soluţionare şi declară dezbaterile închise.

INSTANŢA

Asupra acţiunii civile de faţă,

Prin cererea introdusă la această instanţă la data de 12.12.2008 şi înregistrată sub nr. 2655/116/2008 (nr. în format vechi 3308/C/2008) reclamanţii MIRCEA GHEORGHE, TUDOR CRISTIAN COSTEL, PETRESCU ELENA, ION EUGENIA MARIANA şi ALEXANDRU ELENA, toţi cu domiciliul ales la sediul Consiliului Local Independenţa din com. Independenţa, Judeţul Călăraşi au formulat cerere de chemare în judecată împotriva pârâţilor COMUNA INDEPENDENTA şi CONSILIUL LOCAL INDEPENDENTA, reprezentate de primar, cu sediul comun în comuna Independenţa, jud. Călăraşi solicitând ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunţa să se dispună plata sumelor de bani reprezentând îndemnizaţia de dispozitiv pe perioada ultimilor 3 ani, proporţional cu perioada lucrată de fiecare, sume ce vor fi actualizate de la data scadenţei şi până la data rămânerii definitive şi irevocabile a hotărârii ce urmează a se pronunţa, în funcţie de rata inflaţiei comunicată de Institutul Naţional de Statistică şi plata acestora pe viitor.

În motivarea cererii reclamanţii arată că prin cererea nr. 4120/21.12.2008 au solicitat Primarului com. Independenta acordarea drepturilor băneşti reprezentând îndemnizaţia de dispozitiv în cuantum de 25% din salariu de bază pe ultimi 3 ani iar urmare trecerii termenului de 30 de zile în care trebuia să li se răspundă conform Lg.nr.554/2004 au fost nevoiţi să se adreseze instanţei de judecată competente.

Se invocă că potrivit Ordinului Ministrului Administraţiei şi Internelor nr. 496/28.07.2003 funcţionarii publici şi personalul contractual din administraţia publică urmează a beneficia de o indemnizaţie lunară de dispozitiv în procent de 25% din salariul de bază (pct. 9.2 şi 31.1 din acest ordin). Ordinul menţionat precizează că personalul civil din Minister beneficiază de toate drepturile stabilite prin lege, cu excepţia celor din domeniul administraţiei publice care beneficiază doar de dreptul prevăzut de art. 13 din Legea nr. 138/1999 adică tocmai de indemnizaţia de dispozitiv în cuantum de 25% din salariul de bază.

Mai arată reclamanţii că începând cu anul 2003 conform prevederilor legale în materie de salarizare (OUG nr. 192/2002, Legea nr. 138/1999, Ordinul M.I. nr. 275/2002, modificat prin Ordinul M.I nr. 496/28.07.2003) personalul civil – funcţionari publici şi personal contractual care funcţionează în subordinea M.A.I. beneficiază în afara salariului de o serie de sporuri şi indemnizaţii. Astfel pe lângă sporurile prevăzute de OUG nr. 192/2002 modificată şi completată prin Legea nr. 161/2003, Ordinul nr. 496/2003 stabileşte în mod corect o indemnizaţie de 25 % din salariul de bază care trebuie să beneficieze personalul civil care îşi desfăşoară activitatea în domeniul administraţiei publice.

Consideră reclamanţii că pentru transpunerea în practică a principiului egalităţii între cetăţeni excluderea privilegiilor şi discriminărilor, fiind garantat şi în exercitarea drepturilor economice, principiul consacrat de art. 1 alin 2 lit. „e” din Legea nr. 137/2000, orice autoritate publică are obligaţia legală de a reglementa în sensul asigurării şi realizării efective a egalităţii de tratament şi de şanse, context în care trebuie analizat Ordinul M.A.I. nr. 496/2003 care creează un sistem unitar de acordare a unor drepturi salariale şi în domeniul administraţiei publice locale.

In drept reclamanţii îşi întemeiază cererea pe dispoziţiile art.14 (1) din OUG nr.63/2003, HG nr.725/2003, art.1 (2) lit.b şi d din OUG nr.30/2007, Lg.nr.199/1998, pct.9.2 din Ordinul nr.496/2003, art.53 din Constituţia României, art.1 (2) şi (4) din OG nr.137/2000, art.1 parafele 1 şi 2 din Protocolul nr.12 la convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale şi art.39 (1) lit.e din Codul Muncii.

În dovedirea acţiunii lor reclamanţii au înţeles să se folosească de proba cu înscrisuri sens în care depun la dosarul cauzei adresele nr.709 şi 720 ambele din data de 17.03.2008, copii ale actului de identitate şi carnetul de muncă precum şi practică judiciară respectiv sentinţele civile nr.250 LM/AS/17.06.2007 a Tribunalului Giurgiu şi sentinţa civilă nr.1272/14.06.2007 a Tribunalului Călăraşi.

Pârâţii deşi legal citaţi nu au depus întâmpinare şi nici în instanţă nu s-au prezentat pentru a-şi preciza apărările în raport de cererea reclamanţilor.

Analizând actele şi lucrările dosarului tribunalul constată nefondată acţiunea reclamanţilor respingând-o pentru următoarele considerente:

Reclamanţii au calitatea de angajaţi în aparatul de specialitate al Primăriei com. Independenta, motiv pentru care le sunt aplicabile dispoziţiile art. 155 din Codul muncii şi dispoziţiile O.G. 3/2006 şi O.G. 10/2007 privind salarizarea personalului contractual, unde sunt prevăzute salariile pentru activitatea depusă şi alte drepturi.

Din interpretarea acestor drepturi legale nu rezultă că pentru reclamanţi, în calitate de personal contractual este prevăzut dreptul solicitat, ci s-a constatat că acesta este reglementat prin alte dispoziţii legale, speciale, despre care reclamanţii susţin că le-ar fi aplicabile în considerarea calităţii lor de salariaţi ai Primăriei Comunei Independenta, jud. Călăraşi.

În cazul în speţă s-a constatat că reclamanţii nu au beneficiat de indemnizaţia de dispozitiv de 25% din salariul de bază, întrucât nu este prevăzut în Codul muncii, în O.G. 3/2006 şi O.G. 10/2007.

Această indemnizaţie este acordată numai unei categorii restrânse de personal contractual, respectiv celor care fac parte din structurile Ministerului Internelor şi Reformei Administrative, aşa cum sunt identificate în dispoziţiile normative invocate ca fiind incidente în cauză.

Dacă s-ar accepta ideea că drepturile salariale prevăzute de legiuitor în considerarea unor activităţi specifice, (cazul de faţă – personal Ministerului Internelor şi Reformei Administrative şi cel asimilat acestuia prin lege), se pot acorda întregului personal contractual, indiferent de domeniul în care îşi desfăşoară activitatea, atunci ar fi trebuit să se stipuleze expres în lege acest fapt.

Însă, acordarea unor sporuri/indemnizaţii în considerarea specificului unui domeniu de activitate sau chiar al unei activităţi, este un atribut lăsat exclusiv la aprecierea legiuitorului, nefiind obligatorie acordarea acestor drepturi şi pentru alte categorii de personal contractual.

Cu atât mai puţin, instanţa nu se poate substitui voinţei legiuitorului şi angajatorului şi nu poate acorda direct drepturi salariale care nu au fost prevăzute şi pentru reclamanţi.

Din înscrisurile depuse rezultă că reclamanţii sunt angajaţi personal contractual în aparatul administraţiei publice locale, care nu face parte din structurile Ministerului Internelor şi Reformei Administrative şi nici nu sunt angajaţi ai vreunui serviciu desprins din acest minister trecut în subordinea autorităţii locale până la finalizarea reformei administrative.

Or, numai această categorie de personal contractual cu statut special şi personalul contractual, trecuţi în subordinea autorităţilor locale/judeţene pot beneficia de indemnizaţia de dispozitiv, întrucât au beneficiat şi înainte de declanşarea procesului de restructurare şi descentralizare a serviciilor ce se aflau în subordinea fostului Minister al Internelor.

Întrucât reclamanţii nu se încadrează în această categorie de personal contractual, iar de drepturile solicitate nu au beneficiat până la momentul promovării acţiunii, instanţa de judecată nu se poate substitui voinţei legiuitor/angajator.

Mai mult, Ordinul nr. 496/28.07.2003 emis de Ministerul Administraţiei şi Internelor modifică un alt Ordin nr. 257/2002 care reglementează salarizarea personalului militar şi civil din Ministerul de Interne.

Aceste dispoziţii legale nu pot fi analizate de sine stătător, ci în raport de dispoziţiile OUG nr.30/2007 privind unificarea ministerelor, care prevăd expres instituţiile ce fac parte din Ministerul Internelor şi Reformei Administrative, prevăzute limitativ.

Întrucât instituţia cu care reclamanţii se află în raporturi de muncă nu se regăseşte în această categorie de instituţii, nu se poate susţine că poate beneficia de o indemnizaţie acordată doar categoriilor de salariaţi din aceste instituţii, cu atât mai puţin şi pentru perioada anterioară intrării în vigoare a O.U.G. 30/2007.

Pentru aceste considerente expuse, instanţa urmează a respinge acţiunea formulată de reclamanţii Mircea Gheorghe, Tudor Cristian Costel, Petrescu Elena, Ion Eugenia Mariana şi Alexandru Elena.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

H O T A R A S T E:

Respinge cererea formulată de reclamanţii MIRCEA GHEORGHE, TUDOR CRISTIAN COSTEL, PETRESCU ELENA, ION EUGENIA MARIANA si ALEXANDRU ELENA în contradictoriu cu COMUNA INDEPENDENTA şi CONSILIUL LOCAL INDEPENDENTA.

Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare.

Etichete:

Descopera Primul Stagiu
Zonia.ro