404 www.juspedia.ro | Law article directory
Top

Contencios administrativ şi fiscal. Pretenţii. Anulare act administrativ.

Pe rol judecarea cauzei contencios administrativ şi fiscal privind pe reclamantul TUDOR DUMITRU în contradictoriu cu pârâtele DIRECŢIA GENERALĂ A FINANŢELOR PUBLICE CĂLĂRAŞI şi ADMINISTRAŢIA FINANŢELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI OLTENIŢA, având ca obiect pretenţii şi anulare act administrativ.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică s-au prezentat av. Dan Ovidiu pentru reclamant şi consilier juridic Patentaşu Alina pentru pârâta D.G.F.P. Călăraşi, lipsă fiind reclamantul Tudor Dumitru şi pârâta A.F.P.M. Olteniţa.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că prin biroul registratură a fost depusă la dosar întâmpinare formulată de pârâta D.G.F.P. Călăraşi.

Tribunalul procedează la înmânarea unui exemplar de pe întâmpinarea formulată de pârâta D.G.F.P. Călăraşi către apărătorul reclamantei, respectiv filele 59-60 din dosar şi pune în discuţia părţilor excepţiile invocate de pârâta D.G.F.P. Călăraşi.

Consilier juridic Patentaşu Alina, având cuvântul pentru pârâta D.G.F.P. Călăraşi faţă de cererea privind introducerea în cauză în calitate de pârâtă a autorităţii din subordinea M.I.R.A. care a emis certificatul de înmatriculare a autoturismului, respectiv Direcţia Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Autovehiculelor din cadrul M.I.R.A, solicită admiterea acesteia.

Av. Dan Ovidiu, având cuvântul pentru reclamant, faţă de solicitarea pârâtei D.G.F.P. Călăraşi, solicită respingerea cererii ca nefondată, având în vedere că pârâta D.G.F.P. Călăraşi nu a formulat o cerere de chemare în judecată a autorităţii M.I.R.A. prin care să emită pretenţii proprii de la această autoritate.

Tribunalul, cu privire la cererea formulată de pârâta D.G.F.P. Călăraşi, respinge ca inadmisibilă cererea, având în vedere că potrivit dispoziţiilor Codului de procedură civilă, reclamantul este cel care stabileşte cadrul procesual, conform principiului disponibilităţii părţii.

Consilier juridic Patentaşu Alina, având cuvântul pentru pârâta D.G.F.P. Călăraşi pe excepţia neîndeplinirii procedurii prealabile cu organele teritoriale ale M.I.R.A., solicită admiterea acesteia, având în vedere că instituţia publică învestită prin lege cu prerogativa emiterii certificatului de înmatriculare a autovehiculelor este Direcţia Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Autovehiculelor din cadrul M.I.R.A. şi nu Ministerul Economiei şi Finanţelor sau organele teritoriale ale acestuia, aşa cum a considerat reclamantul.

Av. Dan Ovidiu, având cuvântul pentru reclamant cu privire la excepţia neîndeplinirii procedurii prealabile cu Direcţia Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Autovehiculelor din cadrul M.I.R.A. invocată de pârâta D.G.F.P. Călăraşi, solicită respingerea acesteia având în vedere că potrivit dispoziţiilor procedurale civile reclamantul este cel care stabileşte cadrul procesual.

Tribunalul, faţă de excepţia neîndeplinirii procedurii prealabile cu organele teritoriale ale M.I.R.A. invocată de pârâta D.G.F.P. Călăraşi, respinge această excepţie, ca o consecinţă a respingerii cererii de introducere în cauză a Direcţiei Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Autovehiculelor din cadrul M.I.R.A., astfel că nu este admisibilă excepţia lipsei procedurii prealabile cu acest organ administrativ.

Consilier juridic Patentaşu Alina, având cuvântul pentru pârâta D.G.F.P. Călăraşi pe excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a D.G.F.P. Călăraşi, solicită admiterea acesteia întrucât aceasta nu poate avea calitatea de pârât în cauză, având doar calitatea de custode sau depozitar al sumei revendicate de partea reclamantă.

Av. Dan Ovidiu, având cuvântul pentru reclamant cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a D.G.F.P. Călăraşi, solicită respingerea acestei excepţii întrucât această autoritate a emis decizia prin care s-a respins cererea reclamantului de restituire a taxei achitată şi percepută ilegal, iar această decizie este act administrativ în sensul Lg.554/2004, cauza urmând a fi soluţionată în contradictoriu cu organul emitent al actului, cum şi pentru faptul că plata taxei a fost făcută în contul celor două autorităţi pârâte.

Tribunalul, în raport de faptul că a fost contestat actul administrativ fiscal emis de pârâta D.G.F.P. Călăraşi, respinge excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a D.G.F.P. Călăraşi, motivele invocate de D.G.F.P. Călăraşi în susţinerea excepţiei urmând a fi avute în vedere la soluţionarea fondului cauzei când va fi analizat actul administrativ prin prisma efectelor juridice.

Av. Dan Ovidiu, având cuvântul pentru reclamant, solicită proba cu înscrisuri, respectiv cele depuse la dosarul cauzei, apreciind cauza în stare de judecată.

Consilier juridic Patentaşu Alina, având cuvântul pentru pârâta D.G.F.P. Călăraşi, faţă de solicitarea apărătorului reclamantei, arată că nu se opune probei solicitate, solicitând admiterea acesteia, cu precizarea că nu are probe de propus în combaterea acţiunii şi nu are alte cereri de formulat.

Instanţa încuviinţează proba cu înscrisuri solicitată de apărătorul reclamantului, ia act că nu mai sunt cereri de formulat sau excepţii de invocat şi acordă cuvântul părţilor pentru susţineri.

Av. Dan Ovidiu, având cuvântul pentru reclamant, solicită admiterea acţiunii aşa cum a fost precizată pentru motivele arătate pe larg în precizările făcute la acţiunea principală şi în răspunsul la întâmpinare, fără cheltuieli de judecată.

Consilier juridic Patentaşu Alina, având cuvântul pentru pârâta D.G.F.P. Călăraşi, solicită respingerea acţiunii formulate pentru motivele invocate în întâmpinare.

Instanţa declară dezbaterile închise şi reţine cauza în pronunţare.

INSTANŢA

Deliberând asupra acţiunii civile de faţă;

Prin cererea înregistrată la Tribunalul Călăraşi sub nr.768/116/2008 (nr.în format vechi 1028/C/2008) reclamantul Tudor Dumitru, domiciliat în Călăraşi, str. Năvodari, Bl.F8, sc. D, ap.1 jud. Călăraşi, în contradictoriu cu pârâtele A.F.P. a Munic. Olteniţa, cu sediul în Olteniţa, B-dul Republicii, tronson 1, jud.Călăraşi şi D.G.F.P. Călăraşi, cu sediul în Călăraşi, str. Eroilor, nr.6-8, jud. Călăraşi, a solicitat ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunţa să se dispună anularea deciziei nr.3744/7420/27.02.2008 emisă de pârâta D.G.F.P. Călăraşi ca fiind nelegală, ca urmare a constatării că dispoziţiile art.2141 – 2143 din Lg.571/2003 contravin dispoziţiilor din Tratatul C.E.E., taxa fiind încasată ilegal, obligarea A.F.P. a Munic. Călăraşi la restituirea taxei speciale în cuantum de 5.425 lei, reprezentând echivalentul în lei la data depunerii cererii a taxei de 1443 Euro, la care se adaugă dobânzile legale aferente sumei începând cu data de 14.06.2007 până la achitarea integrală a sumelor datorate, precum şi obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea în fapt a acţiunii formulate reclamantul arată că la data de 9.05.2007 a achiziţionat un autoturism second-hand de provenienţă Austria, însă pentru înmatricularea acestuia a fost obligat în mod nelegal la plata taxei de primă înmatriculare în cuantumul sus arătat, deşi autoturismul a fost înmatriculat în ţara de origine, conform înscrisurilor ataşate la dosar.

Mai arată că prin perceperea unei astfel de taxe se încalcă flagrant dispoziţiile art. 90 paragraful 1 din Tratatul de aderare a României la Uniunea Europeană, care se aplică în dreptul intern ori de câte ori acesta intră în contradicţie cu legislaţia comunitară.

Reclamantul precizează că a încercat să soluţioneze litigiul pe cale amiabilă, adresându-se în prealabil pârâtei Direcţia Generală a Finanţelor Publice Călăraşi cu o cerere de restituire a sumei, însă aceasta a refuzat motivat de neîncadrarea în cazurile prevăzute de legislaţia fiscală pentru înlesniri la plată.

Reclamantul susţine că situaţia de fapt expusă reflectă un caz de conflict legislativ între norma internă şi cea comunitară, astfel că organul fiscal este obligat să dea prioritate dispoziţiilor comunitare conform art. 148 din Constituţia României.

Referitor la capătul de cerere privind dobânzilor legale arătate, reclamantul solicită admiterea lui, având în vedere prejudiciul ce i-a fost creat prin perceperea nelegală a unei taxe, astfel că pentru reparaţia lui urmează să se facă aplicaţie dispoziţiilor art. 1084 raportat la art. 1082 Cod civil.

În drept a invocat dispoziţiile Lg.554/2004, art.90 paragraful 1 din Tratatul C.E.E. şi art.148 din Constituţia României.

În dovedirea acţiunii a depus înscrisuri în copie.

În termen legal pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice Călăraşi a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii reclamantului pentru următoarele motive:

A. Lipsa temeiului de drept al acţiunii formulate. Pârâta învederează că prezenta cerere intră sub incidenţa OUG nr. 195/2002 republicată privind circulaţia pe drumurile publice, Ordinul nr. 1501/13.11.2006 privind procedura înmatriculării, radierii şi eliberării autorizaţiei de circulaţie provizorie sau pentru probe a vehiculelor emis de M.A.I.

În raport de aceste prevederi normative, susţine pârâta că regimul juridic al taxei de primă înmatriculare este stabilit de art. 7 din Ordinul MAI nr. 1501/2006, fiind solicitată de organele acestui minister în vederea emiterii certificatului de înmatriculare.

Pe cale de consecinţă susţine că reclamantul a chemat greşit în judecată organele fiscale întrucât actul administrativ sus arătat nu este emis de acesta.

Mai mult, arată că plata taxei făcute la Trezorerie, unitate care îi este subordonată, nu este de natură să îi confere şi calitate procesuală pasivă, fiind doar un depozitar/ custode al sumei achitate cu titlu de taxă de primă înmatriculare. Acestea sunt şi motivele pentru care nu a fost admisă cererea pe care reclamantul a formulat-o înainte de a se adresa instanţei.

Pentru argumentele expuse pârâta solicită să se constate că Direcţia Generală a Finanţelor Publice Călăraşi şi Ministerul Economiei şi Finanţelor nu au calitate procesuală pasivă.

B. Pe fondul cauzei, pârâta solicită respingerea acţiunii reclamantului întrucât nu s-a constatat pe cale de excepţie nelegalitatea / neconstituţionalitatea taxei achitate.

În al doilea rând, pârâta susţine că reclamantul nu a probat afirmaţia potrivit căreia prin plata taxei speciale s-a creat un regim discriminatoriu pentru autovehiculele aduse în România din Uniunea Europeană.

În al treilea rând, menţionează că reclamantul nu a indicat temeiul de drept în baza căruia cele două pârâte ar putea fi obligate la restituirea taxei speciale, respectiv nu este indicat textul de lege încălcat de acestea în cadrul derulării raportului juridic dedus judecăţii. Pentru aceleaşi motive nu sunt de acord nici cu celelalte solicitări referitoare la dobânzi legale şi actualizarea sumei.

În drept a indicat dispoziţiile art. 115 şi următoarele din Cod proc.civ. şi cele invocate în conţinutul întâmpinării.

A solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art. 242(2) Cod procedură civilă.

A depus întâmpinare şi pârâta A.F.P. a munic. Olteniţa arătând că nu este de acord cu acţiunea reclamantului întrucât este doar depozitarul sumei, iar referitor la susţinerile reclamantului în argumentarea solicitărilor apreciază că pot fi analizate numai pe calea excepţiilor de nelegalitate/neconstituţionalitate a dispoziţiilor fiscale criticate.

În drept au fost indicate dispoziţiile art.115 şi următoarele Cod proc.civ.

A solicitat judecarea cauzei în lipsă.

Analizând actele şi lucrările dosarului, tribunalul reţine că reclamantul a plătit suma de 5.094 lei cu titlu de taxă specială pentru înmatricularea unui autoturism second-hand, achiziţionat dintr-o ţară comunitară, unde fusese deja supus regimului de înmatriculare. Totuşi, prin schimbarea proprietarului şi a ţării unde fusese înmatriculată, organele în drept au considerat că înmatricularea pe teritoriul României este prima, astfel că sunt incidente dispoziţiile fiscale care reglementează o astfel de taxă.

Sub acest aspect, tribunalul constată că taxa specială este percepută în mod nelegal pentru următoarele considerente:

România, ca stat comunitar, nu percepe nici un fel de taxă specială pentru autoturismele produse şi înmatriculate ori reînmatriculate pe teritoriul său, însă percepe o astfel de taxă pentru autoturismele înmatriculate deja în celelalte state comunitare şi reînmatriculate în România de către cetăţenii săi, creând astfel un tratament diferenţiat ce poate fi calificat ca fiind o discriminare a regimului juridic fiscal, care contravine dispoziţiilor menţionate în Tratatul CEE. Aceste dispoziţii se opun instituirii unor taxe speciale de primă înmatriculare pentru achiziţiile intercomunitare de autoturisme neînmatriculate pe teritoriul naţional, întrucât se încalcă principiul libertăţii circulaţiei mărfurilor şi dezavantajează, direct sau indirect, maşinile din celelalte ţări membre UE, în competiţia cu produsele similare autohtone.

Astfel, analizând dispoziţiile art. 90 paragraful 1 din Tratatul Comunităţii Europene, invocat de reclamant, instanţa constată că acesta prevede că „nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naţionale similare”.

În consecinţă, prevederile menţionate în Tratat limitează libertatea statelor în materie fiscală de a se restricţiona libera circulaţie a mărfurilor prin interzicerea taxelor discriminatorii şi protecţioniste. Astfel, art. 90 (1) interzice discriminarea fiscală între produsele importate şi cele provenind de pe piaţa internă şi care sunt de natură similară. Esenţialul acestei taxe interzise este că perceperea ei este determinată de traversarea graniţei de către autoturismul supus taxei, dintr-o ţară comunitară, în România.

În privinţa reglementării interne, se constată că taxa specială pentru autoturisme şi autovehicule a fost introdusă în codul fiscal prin Legea nr. 343/2006, sub forma unui nou impozit, cu aplicabilitate de la 1 ianuarie 2007, iniţial pentru toate autovehiculele, iar după modificarea Legii 343/2006 prin OUG 110/2006, a fost prevăzută la toate autoturismele şi autovehiculele, inclusiv cele comerciale, stabilindu-se categorii de persoane exceptate (cele cu handicap, misiuni diplomatice, etc.), cât şi situaţii de scutire de la plata taxei, în cazul vehiculelor istorice, etc.

Potrivit reglementării în vigoare, taxa specială pentru autoturisme se datorează cu ocazia primei înmatriculări în România a unui autoturism sau autovehicul comercial, enumerat la art. 2141 din Codul fiscal.

Cuantumul taxei speciale, datorată bugetului statului, se calculează după formula prevăzută de art. 2141 alin. 3 în funcţie de capacitatea cilindrică, vechimea autovehiculului şi unii coeficienţi de corelare ori de reducere a taxei prevăzuţi în anexele speciale ale legii. Esenţial este că taxa specială nu este percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în România, care este stat comunitar de la 1 ianuarie 2007, fiind percepută numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare şi reînmatriculate în România, după aducerea acestora în ţară.

Diferenţa de aplicare a taxei demonstrată în modul arătat, introduce un regim juridic fiscal discriminatoriu pentru autovehiculele aduse în România din Comunitatea Europeană în scopul reînmatriculării lor în România, în situaţia în care acestea au fost deja înmatriculate în ţara de provenienţă, în timp ce pentru reînmatricularea autovehiculelor înmatriculate deja în România, taxa nu se mai percepe.

Între principiile dreptului comunitar, obligatorii pentru instanţele judecătoreşti române, astfel cum s-a menţionat prin dispoziţiile art. 148 alin. 2 şi 4 din Constituţie, trebuie subliniată supremaţia dreptului comunitar, în speţă a art. 90 (1) din Tratat şi situaţie în care se poate concluziona că prin modificarea codului fiscal şi introducerea taxei speciale pentru autoturisme şi autovehicule, legiuitorul a încălcat în mod direct dispoziţiile menţionate în Tratatul CEE.

Ca urmare a efectului direct a dispoziţiilor art. 90 (1) din Tratat pentru ordinea juridică internă a României, instanţa este datoare să constate că art. 2141 – 2143 din Codul fiscal sunt reglementări contrare şi că nu pot fi menţinute în continuare ca aplicabile în cauza de faţă. Neputând fi aplicabile în dreptul intern, aceste reglementări impun concluzia că taxa specială achitată pentru reînmatricularea autoturismului de către reclamant în cuantum de 5.094 lei a fost încasată în contul bugetului statului, cu încălcarea art. 90 (1) al Tratatului, inclusiv a Tratatului de aderare a României şi Bulgariei la Uniunea Europeană, ratificat de România prin Legea nr. 157/2005, care prevede că „de la data aderării, dispoziţiile tratatelor originare …. înainte de aderare, sunt obligatorii pentru … România şi se aplică în condiţiile stabilite prin Tratate şi prin actul de aderare”.

Din aserţiunile anterioare rezultă că art. 90 (1) din Tratat face parte, de la data de 01 ianuarie 2007, din ordinea internă de drept a României şi astfel, reclamantul se poate adresa autorităţilor administrative, precum şi instanţelor judecătoreşti în scopul de a-i restabili drepturile conferite de această reglementare comunitară de bază şi care i-au fost încălcate prin aplicarea reglementărilor dreptului naţional cu caracter contrar de către autorităţile administrative cu ocazia reînmatriculării în România a autoturismului cumpărat în luna mai 2007 din Austria.

Prin urmare, actul administrativ – fiscal vătămător pentru reclamant, îl constituie însăşi plata taxei speciale pentru autoturism, iar demersul prealabil administrativ la care este obligat reclamantul prin dispoziţiile Legii contenciosului administrativ şi ale codului de procedură fiscală, sunt asigurate prin cererea de restituire a taxei depuse de către reclamant la Administraţia Finanţelor Publice Călăraşi la 5.02.2008 şi înregistrată sub nr.7420.

Considerând demonstrată încălcarea art. 90 din Tratat prin instituirea taxei speciale pentru autoturisme, de la data de 01 ianuarie 2007, prin art. 2141 – 2143 Codul fiscal, tribunalul va admite în parte acţiunea reclamantului stabilind că taxa a fost nelegal încasată, obligând pe pârâtă să o restituie. Lipsindu-l pe reclamant în mod nelegal de suma de 5.094 lei, de la data plăţii sumei, respectiv 14.06.2007, pârâta datorează şi dobânzile legale aferente cu începere de la data introducerii acţiunii, 24.03.2008, conform art.1081 Cod civil, care reprezintă data punerii în întârziere a organului fiscal, până la data restituirii efective, prejudiciul cauzat reclamantului numai în acest fel putând fi reparat integral astfel cum prevăd dispoziţiile art. 1084 Cod civil raportat la art. 1082 Cod civil.

Referitor la cuantumul taxei speciale solicitat de reclamant, respectiv suma de 5.425 lei, echivalentul în lei la data depunerii acţiunii a taxei speciale de 1443 Euro, tribunalul constată că reclamantul este îndreptăţit la restituirea sumei de 5.094 lei achitată la cursul de schimb existent la data plăţii, având în vedere de taxa specială achitată nelegal este cea plătită în lei la cursul existent la data de 01.10.2006, fiind lipsit de relevanţă juridică cursul invocat la momentul înregistrării acţiunii, prejudiciul produs reclamantului fiind reprezentat de valoarea în lei achitată şi nu de diferenţa de curs valutar existentă între data plăţii şi data promovării acţiunii.

Mai mult, nu s-a făcut dovada producerii unui prejudiciu rezultat din fluctuaţia cursului valutar, ci doar prejudiciul produs prin plata sumei de 5.094 lei, pentru a cărui reparaţie integrală au fost acordate dobânzi legale.

În ceea ce priveşte apărarea pârâtei Direcţia Generală a Finanţelor publice Călăraşi, care prin întâmpinarea depusă a solicitat să se constate lipsa calităţii procesuale pasive pe motiv că taxa specială a fost plătită la Trezorerie, însă la solicitarea organelor M.I.R.A pentru efectuarea operaţiunii de înmatriculare, situaţie care conferă organului fiscal calitatea de depozitar/custode a sumei, tribunalul o constată nefondată având în vedere că plata a fost făcută în contul Trezoreriei şi banii încasaţi cu titlu de taxă specială au fost vărsaţi la bugetul de stat. Aşadar, restituirea sumei nu se putea cere decât de la beneficiarul taxei şi, respectiv de la Statul român, reprezentat în teritoriu de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Călăraşi.

În ceea ce priveşte capătul de cerere privind anularea deciziei nr.3744/7420/27.02.2008 emisă de D.G.F.P. Călăraşi, tribunalul îl constată nefondat având în vedere că nu este un act administrativ producător de consecinţe juridice, ci un act administrativ de corespondenţă, întrucât taxa nu este percepută de D.G.F.P. Călăraşi în virtutea atribuţiilor de organ fiscal de control care stabileşte obligaţii de plată prin acte administrativ fiscale pe care le emite în acest scop, ci taxa specială este percepută în baza legii în scopul derulării operaţiunii de înmatriculare a autoturismului.

Pentru considerentele arătate, văzând şi dispoziţiile legale invocate, tribunalul urmează a admite în parte acţiunea formulată de reclamantul Tudor Dumitru împotriva pârâtelor D.G.F.P. Călăraşi şi A.F.P. a Munic.Olteniţa.

Urmează a obliga pârâta A.F.P. a Munic.Olteniţa să restituie reclamantului suma de 5.094 lei reprezentând taxă de primă înmatriculare precum şi a dobânzii legale aferente sumei începând cu data de 24.03.2008 până la plata integrală a sumei.

Urmează a respinge celelalte capete de cerere formulate de reclamant.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite în parte acţiunea aşa cum a fost precizată formulată de reclamantul Tudor Dumitru împotriva pârâtelor D.G.F.P. Călăraşi şi A.F.P. a Munic.Olteniţa.

Obligă pârâta A.F.P. a Munic.Olteniţa către reclamant la plata sumei de 5.094 lei reprezentând taxă de primă înmatriculare precum şi a dobânzii legale aferente sumei începând cu data de 24.03.2008 şi până la plata integrală.

Respinge celelalte capete de cerere formulate de reclamant.

Cu recurs în 15 zile de la comunicare.

Etichete:

Descopera Primul Stagiu
Zonia.ro