404 www.juspedia.ro | Law article directory
Top

Acţiune în anularea sentinţei arbitrale. Excepţia inoperabilităţii.

Faptul ca nu s-a indicat un arbitraj anume în contractul încheiat de parti nu are relevanta, fata de dispozitiile Titlului II Cod procedura civila – competenta teritoriala, reclamanta alegând arbitrajul de la sediul sau, unde pretinde ca s-a încheiat conventia si unde urma sa se faca si plata.

Inoperabilitatea nu vizeaza momentul încheierii conventiei, ci momentul ivirii litigiului, când, desi partile au ales o anume institutie de arbitraj, aceasta din motive independente, nu mai poate functiona, nu mai exista, etc.

Sectia civila

Sentinta comerciala nr. 307 din 19.03.2009,

irevocabila prin decizia nr. 1521/R/09.11.2009 a Curtii de Apel Bucuresti

Prin cererea înregistrata la Judecatoria Calarasi la data de 29.12.2008 reclamanta S.C. X S.R.L. a chemat în judecata pe pârâta S.C. Y S.R.L. solicitând anularea sentintei arbitrale nr.1 din 24.11.2008 pronuntata de Tribunalul Arbitral de pe lânga C.C.I.A. Calarasi.

În motivarea cererii reclamanta a aratat ca în mod gresit Tribunalul Arbitral a respins exceptia privind nulitatea conventiei arbitrale. Astfel tribunalul arbitral a retinut faptul ca „pârâta a invocat prin întâmpinare nulitatea si inoperabilitatea conventiei arbitrale conform art.343 ind.4 C.p.c….” iar în dispozitivul sentintei arbitrale s-a pronuntat doar asupra nulitatii conventiei arbitrale, nu si inoperabilitatii, astfel Tribunalul Arbitral nu a aratat motivele pentru care a respins exceptia nulitatii clauzei compromisorii si nici nu s-a pronuntat asupra inoperabilitatii clauzei compromisorii.

S-a mai aratat ca în aceste conditii se solicita instantei sa se admita exceptiile invocate si sa se constate faptul ca respectiva clauza compromisorie este nula si inoperabila; ca potrivit art.343 ind.4 C.p.c. în cazul în care partile în proces au încheiat o conventie arbitrala pe care una dintre ele o invoca în instanta judecatoreasca, aceasta îsi verifica competenta, instanta urmând sa retina cauza spre solutionare daca pârâtul si-a formulat apararile în fond fara nici o rezerva, întemeiata pe conventia arbitrala; conventia arbitrala este lovita de nulitate ori este inoperanta; Tribunalul Arbitral nu poate fi constituit din cauze imputabile pârâtului în arbitraj.

În speta fata de faptul ca partile contractante nu au stabilit care este comisia arbitrala – Tribunalul Arbitral competent – se apreciaza ca acest tribunal arbitral nu era competent din punct de vedere teritorial sa judece acest litigiu întrucât atâta timp cât nu au stabilit care este comisia arbitrala – tribunalul arbitral competent, se aplica regulile generale privind competenta teritoriala si ca în speta erau aplicabile dispozitiile art.7 al.1 C.p.c. sau art.10 al.1 C.p.c.

Pe fondul cauzei reclamanta a apreciat ca nefondata sentinta pronuntata de Tribunalul arbitral având în vedere ca acest contract înregistrat sub nr.92/13.06.2007 a fost reziliat conform notificarii din 10 august 2007 ca urmare a nerespectarii obligatiilor de catre S.C. Y S.R.L.; cum pârâta a executat obligatiile contractuale proprii si exclusive nu este scadent termenul de plata a restului sumei conform art.5 pct.1; ca facturile emise de catre S.C. Y S.R.L. nr… din 2007 si nr…. din 2008 nu au fost însusite de catre societatea reclamanta întrucât factura din 31 august 2007, la care pârâta face referire ca reprezentând debit principal, arata o valoarea necunoscuta acesteia prin prisma modului prin care a fost stabilita valoarea materialelor livrate si ca pârâta face referiri la livrari de materiale, produse dupa data rezilierii contractului (14 august 2007) pe care reclamanta nu si le însuseste.

În dovedirea cererii reclamanta a înteles sa se foloseasca de proba cu înscrisuri sens în care a depus copia sentintei arbitrale nr.1 din 24.11.2008 pronuntata de Tribunalul Arbitral de pe lânga CCIA Calarasi.

Instanta din oficiu a solicitat dosarul nr.1/2008 în care s-a pronuntat hotarârea arbitrala nr.1 din 24.11.2008 pronuntata de Tribunalul Arbitral de pe lânga CCIA Calarasi prin care se respinge exceptia invocata de S.C. Y S.R.L. privind nulitatea clauzei compromisorii, se admite actiunea formulata de S.C. X S.R.L., obliga pe S.C. Y S.R.L. catre S.C. X S.R.L. la plata sumei de 63.499,09 lei.

Pârâta a depus întâmpinare solicitând sa se respinga ca neîntemeiata actiunea în anulare formulata de catre reclamanta si în consecinta sa fie mentinuta sentinta nr.1 pronuntata de Tribunalul Arbitral de pe lânga CCIA ca fiind legala si temeinica.

În motivare se arata ca într-adevar între aceasta si reclamanta exista un litigiu generat de nerespectarea reclamantei a obligatiilor de plata stabilita prin contractul de vânzare cumparare nr.92/13.06.2007; ori potrivit cap.13 art.14 ind.1 din respectivul contract toate divergentele rezultate în legatura cu executarea acestuia vor fi solutionate pe cale amiabila, iar în cazul în cazul în care acest lucru nu este posibil, vor fi deduse spre solutionare unei comisii de arbitraj, competent teritorial sa judece acest litigiu fiind Tribunalul Arbitral de pe lânga CCIA Calarasi, situatie în care în mod corect s-a respins exceptia invocata de catre S.C. Y S.R.L., privind nulitatea cauzei compromisorii si inoperabilitatea acesteia.

Cu privire la fondul cauzei, solutia data de Tribunalul Arbitral este corecta, acesta retinând ca respectivul contract de vânzare cumparare nr.92/2007 a fost reziliat doar în parte si anume în ce priveste hala b, în timp ce pretentiile banesti din prezentul dosar deriva din executarea si livrarea componentelor metalice la hala A, sub acest aspect contractul nefiind reziliat.

În dovedirea sustinerilor a înteles sa se foloseasca de proba cu înscrisuri.

La termenul din 29.01.2009 reclamanta S.C. X S.R.L. a invocat exceptia lipsei competentei materiale a Judecatoriei Calarasi privind solutionarea cererii cu care a fost sesizata, aratându-se ca este competent sa solutioneze cauza Tribunalul Calarasi.

Prin sentinta civila nr.272/29.01.2009 Judecatoria Calarasi a admis exceptia necompetentei materiale si a declinat cauza în favoarea Tribunalului Calarasi, înregistrata sub nr. 376/116/12.02.2009.

Partile, în faza judecarii în fond la tribunal nu au solicitat administrarea de probe nici pe exceptii nici pe fondul cauzei.

În raport de actele si lucrarile dosarului tribunalul urmeaza a respinge atât exceptia inoperabilitatii cât si actiunea în anulare pe urmatoarele considerente.

Atât în faza arbitrajului, cât si în faza judecarii în fond la tribunal pârâta a invocat exceptia inoperabilitatii clauzei compromisorii invocându-se dispozitiile art.3401, 341, 3411, 3431, 3433 C.p.c., aratându-se ca în cauza contractul dintre parti desi a inserat o clauza compromisorie cu privire la competenta în situatia ivirii unor litigii se prevede doar „..o comisie de arbitraj” fara a se face mentiunile aratate în dispozitiile invocate cu privire la stabilirea în concret a institutiei arbitrajului si a modului de numire a arbitrilor.

Conform art.969 C.civ. conventiile legal facute, au putere de lege între partile contractante, si trebuiesc executate cu buna credinta conform art.970 C.civ.

Contractele se interpreteaza dupa intentia comuna a partilor conform art.977 C.civ. Conform art.978 C.civ. când o clauza este primitoare de doua întelesuri, ea se interpreteaza în sensul care poate avea efect, iar nu în acela ce n-ar putea produce nici unul. Toate clauzele se interpreteaza unele prin altele (art.982 C.civ.).

Având în vedere temeiul de drept aratat mai sus tribunalul retine ca partile indubitabil au înteles ca în cazul ivirii unor litigii acestea sa fie judecate de catre arbitraj si nu de catre instantele judecatoresti.

Faptul ca nu s-a indicat un arbitraj anume nu are relevanta deoarece în cauza sunt aplicabile si dispozitiile titlului II – competenta teritoriala, din C.p.c., reclamanta alegând arbitrajul de la sediul sau, unde pretinde ca s-a încheiat conventia si unde urma sa se faca si plata (sediul bancii sale).

Ori în cauza pârâta nu a invocat exceptia relativa referitoare la competenta teritoriala.

De asemenea retinem ca, în opinia noastra, inoperabilitatea nu vizeaza momentul încheierii conventiei, ci momentul ivirii litigiului, când, desi partile au ales o anume institutie de arbitraj, aceasta din motive independente, nu mai poate functiona, nu mai exista, etc.. Ori în cauza nu exista o astfel de situatie, având în vedere si motivatia expusa în aliniatele precedente.

A interpreta altfel înseamna a înfrânge vointa partilor legal exprimata la încheierea conventiei si la inserarea clauzei compromisorii în aceasta, precum si la încalcarea dispozitiilor codului civil aratate mai sus. Mai mult ar însemna sa se accepte din partea pârâtei invocarea propriei culpe la inserarea clauzei, clauza ce în opinia lor era inoperanta la momentul încheierii conventiei.

Pentru aceste motive urmeaza a respinge exceptia inoperabilitatii.

Cât priveste actiunea în anulare ea vizeaza:

1. nepronuntarea de catre arbitraj pe exceptia inoperabilitatii, aspect ce nu poate face obiectul actiunii în anulare deoarece pârâta avea la îndemâna dispozitiile art.362(1) C.p.c. – cererea de completare a hotarârii în cazul nepronuntarii pe un capat de cerere.

2. modul de solutionare a exceptiei nulitatii clauzei compromisorii, apreciind ca aceasta este nula pe aceleasi considerente retinute la exceptia inoperabilitatii.

Tribunalul apreciaza ca hotarârea arbitrala cu privire la aceasta exceptie este legala deoarece, desi exceptia vizeaza momentul încheierii conventiei, aceasta nu este nula, retinând aceeasi motivatie în drept si în fapt prezentata la exceptia inoperabilitatii.

Cât priveste fondul cauzei,

Conform art.1169 C.civ. cel ce face o propunere înaintea judecatii trebuie sa o dovedeasca. Procesul civil este guvernat de principiul disponibilitatii.

În cauza reclamanta a facut dovada, cu facturile aratate si semnate de catre delegatul pârâtei, a livrarii marfii. Factura în cauza este însotita si de avizele de expeditie semnate de catre delegatii pârâtei. Pârâta precizeaza ca nu a primit marfa ci a returnat-o; nu face o astfel de dovada, iar art.7.3 din contract prevede ca pârâta nu avea dreptul de a-si retrage comanda sub sanctiunea obligarii la plata contravalorii confectiilor comandate.

Conform art.9.1. din contract partea în culpa datoreaza penalitati de întârziere de 0,15% pe zi de întârziere, ce pot depasi cuantumul datoriei.

Pârâta nu a negat modul de calcul al acestora.

Pârâta se mai apara ca a reziliat unilateral contractul desi acesta nu-i permitea o astfel de situatie. Însa a acceptat factura … din 2007 care prevede datoria solicitata (suma de 23.530,56 lei), factura ce nu a fost contestata situatie în care apreciem ca reclamanta a facut dovada pretentiilor sale conform art.1169 C.civ., rasturnarea probei revenind pârâtei, care nu a înteles sa administreze alta proba decât cea cu acte din care nu rezulta însa o situatie contrara.

Pentru aceste considerente, apreciem ca si pe fondul cauzei actiunea în anulare formulata de catre pârâta este neîntemeiata.

Etichete:

Descopera Primul Stagiu
Zonia.ro