404 www.juspedia.ro | Law article directory
Top

Recurs civil. Desfiinţare construcţii.

Prin cererea înregistrata pe rolul Judecatoriei Oltenita sub nr. 1047/269/2009, reclamanta Institutia Primarului Municipiului a chemat în judecata Societatea Comerciala S S.R.L., solicitând obligarea pârâtei la desfiintarea constructiei realizate ilegal în ….

În motivarea actiunii, reclamanta sustine ca prin procesul – verbal de constatare si sanctionare a contraventiilor nr. 13/15.09.2008, pârâta a fost sanctionata contraventional pentru executarea lucrarilor fara autorizatie de construire. Prin acelasi proces – verbal de sanctionare a contraventiei, s-a luat masura ca pârâta sa–si obtina autorizatia de construire pentru lucrarile executate, însa, pârâta nu a intrat în legalitate, desi termenul impus a fost 20. 10. 2008. Desi prin adresa nr. 21542/28.10.2008, pârâta a fost înstiintata ca-i vor fi desfiintate constructiile realizate ilegal, aceasta nu a luat nicio masura pentru a intra în legalitate. Întreaga actiune de verificare si sanctionare a pârâtei a fost demarata urmare sesizarilor primite din partea locatarilor blocului 109, care nu sunt de acord cu amplasarea acestei constructii pe spatiul comun detinut de ei, iar prin certificatul de urbanism nr. 240/25.07.2008, pârâtei i-a fost solicitat inclusiv acordul vecinilor, în forma autentica, pentru a spatiul nou creat, în caz contrar neputându-se elibera autorizatia de construire.

Mentioneaza reclamanta ca, potrivit prevederilor art. 31 alin 1 din Legea nr. 50/1991, privind autorizarea executarii lucrarilor de constructii, republicata, cu toate modificarile si completarile ulterioare, „în cazul în care personale sanctionate contraventional au oprit executarea lucrarilor, dar nu s-au conformat, în termen, celor dispuse prin procesul – verbal de constatarea contraventiei, potrivit prevederilor art. 28 alin 1, organul care a aplicat sanctiunea va sesiza instantele judecatoresti pentru a dispune, dupa caz încadrarea lucrarilor în prevederile autorizatiei sau desfiintarea constructiilor realizate ilegal.

Reclamanta îsi mai motiveaza cererea de desfiintare a constructiei edificate de pârâta si pe faptul ca aceasta nu este proprietara exclusiva a suprafetei de teren pe care a construit.

În drept, reclamanta a invocat dispozitiile Legii nr. 50 /1991, privind autorizarea executarii lucrarilor de constructii, republicata, cu toate modificarile si completarile ulterioare.

Legal citata, pârâta S.C. S S.R.L., prin administrator a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea actiunii ca neîntemeiata.

În motivare, pârâta a aratat ca potrivit actului de proprietate al spatiului comercial pe care-l detine, respectiv contractului de vânzare-cumparare autentificat sub nr. 1474/13.03.1998 la Notariatul Public O, acest imobil este situat la parterul blocului 108 si nu la parterul blocului 209.

Prin actiunea sa, însa, Primarul Munic. dovedeste ca i-a conditionat eliberarea autorizatiei de construire numai în baza acordului locatarilor nr. 109, locatari care s-au opus, permanent, constructiei, conform memoriului înregistrat sub nr. 13912/07.07.2008, la Primaria O, dar care nu au nicio legatura cu aceasta constructie, sub aspect legal, ci numai în chip sicanator, din considerente subiective .

Potrivit Certificatului de Urbanism nr. 240/25.07.2008, eliberat de Primarul Municipiului, în speta, este vorba despre un „spatiu de acces depozit marfa- constructie provizorie si amenajare interioara spatiu„. Deci, prin natura sa, constructia este provizorie, de acces depozit marfa si mai ales amenajare interioara, fara nici un impediment asupra considerentelor estetice ale vecinilor . Apoi, certificatul de urbanism are mentiunea ca se va obtine acordul vecinilor, iar prin acest acord se întelege doar acordul vecinilor locatari din blocul 108, unde se afla magazinul, si nicidecum al tuturor vecinilor din zona, respectiv cei din blocul 109. Precizeaza ca, în acest scop, societatea pârâta a obtinut acordul vecinilor, locatari ai blocului 108. Mai mentioneaza pârâta ca certificatul de urbanism este valabil pâna la 25.07.2009 si ca, detine întreaga documentatie si proiectul lucrarii, fiind pregatita sa obtina autorizatia de construire, singurul impediment fiind acela ca Primarul Munic. a fost si este în eroare atunci când pune conditia eliberarii autorizatiei de construire pe baza acordului locatarilor blocului nr. 109, când, de fapt, este vorba de locatarii blocului 108, locatari care si-au dat acordul, în scris, pentru eliberarea autorizatiei de construire, în conformitate cu certificatul de urbanism. Faptul ca pârâta nu a putut respecta termenul de 20.10.2008, stabilit de Primarul Munic. prin procesul – verbal de contraventie nr. 13/ 15.09.2008, pentru executarea obligatiei stabilire de acesta în vederea obtinerii autorizatiei de construire, se datoreaza unei cauze straine de vointa ei, anume erorii aratate mai sus.

Fata de aceasta situatie, solicita sa se constate ca ea, pârâta, nu este raspunzatoare pentru întârzierea executarii obligatiei sale legale, conform dispozitiilor art. 1082 si ale art. 1083 din Codul civil, care stipuleaza ca nu exista raspundere pentru debitorul obligat atunci când acesta va justifica ca neexecutarea provine dintr-o cauza straina, care nu-i poate fi imputata, fiind, deci, un caz fortuit.

Prin raspunsul la întâmpinarea pârâtei, reclamanta Institutia Primarului Municipiului precizeaza ca, într-adevar, în contractul de vânzare – cumparare pe care- l detine pârâta, spatiul comercial este situat la parterul blocului 108, dar, faptic, se afla la parterul blocului 109, ca si constructia realizata de catre pârâta, fara autorizatie de construire, astfel ca nu se poate solicita acordul proprietarilor din blocul 108. Pârâta era obligata sa obtina un acord în forma autentica, respectiv declaratia notariala a tuturor proprietarilor în cote indivize a spatiului pe care s-a amplasat constructia neautorizata a pârâtei, si nu un simplu tabel cu semnaturi, obtinut de reprezentantii pârâtei.

Considera neîntemeiata sustinerea pârâtei referitoare la dispozitiile art. 1082 si 1083 din Codul civil, câta vreme acest litigiu este întemeiat pe prevederile Legii nr. 50/1991, privind autorizarea executarii lucrarilor de constructii, si nu pe dreptul comun, iar obiectul cauzei îl constituie desfiintarea constructiilor realizate fara autorizatie, cauza ce nu–i este straina pârâtei.

În drept, reclamanta a invocat dispozitiile art. 18 alin 3 si ale art. 32 din Legea nr. 50/1991 – republicata, cu modificarile si completarile ulterioare.

Solutionând cauza prin sentinta civila nr.1967/14.10.2009, Judecatoria Oltenita a respins actiunea formulata de reclamanta Institutia Primarului împotriva pârâtei S.C. S S.R.L., ca neîntemeiata.

Pentru a pronunta astfel, instanta de fond a retinut ca asa zisa reclamatie din partea locatarilor blocului 109 este, de fapt, o reclamatie a unei singure persoane, cetateanului G P, care considera constructia amenajata la intrarea în spatiul comercial al pârâtei „ inestetica „ si se refera la un acord al sau, cât timp spatiul nu se afla la parterul blocului 109, ci la cel al blocului 108 si ca pârâta nu a putut respecta termenulstabilit de Primarul Munic., prin procesul – verbal de contraventie nr. 13/15.09.2008, pentru executarea obligatiei stabilite de acesta în vederea obtinerii autorizatiei de construire însa, aceasta se datoreaza unei cauze straine pârâtei, respectiv erorii aratate mai sus, pentru solicitarea facuta de reclamanta în privinta acordului locatarilor blocului 109, si nicidecum a celor din blocul 108 unde se afla magazinul pârâtei iar pârâta nu este raspunzatoare pentru „întârzierea executarii” obligatiilor sale legale conform dispozitiilor art. 1082 si ale art. 1083, Cod. civ., care stipuleaza ca nu exista raspundere pentru debitorul obligat, atunci când acesta „va justifica ca neexecutarea provine din o cauza straina care nu-i poate fi imputata”, fiind, deci, în stare de „caz fortuit” .

În termen legal, împotriva acestei sentinte, a declarat recurs reclamanta Primaria Municipiului criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie întrucât instanta de fond nu a avut în vedere dispozitiile art.26, 28 si 32 din Legea 50/1991 si a facut o gresita aplicare în cauza a dispozitiilor dreptului comun(art.1082 si 1083 C.civ)în conditiile existentei legislatiei speciale.

De asemenea, recurenta a mai aratat ca motivarea solutiei de catre instanta de fond a avut în vedere o evidenta eroare materiala strecurata în actul de proprietate al pârâtei cu privire la numarul blocului unde se afla magazinul unde acesta îsi desfasoara activitatea fara sa se tina cont de situatia de fapt, respectiv ca pârâta a edificat constructia mentionata la blocul 109 astfel încât avea nevoie pentru obtinerea autorizatiei de constructie de acordul locatarilor acestui bloc.

Prin întâmpinarea formulata în faza recursului, intimata pârâta a solicitat respingerea recursului formulat de reclamanta Primaria Municipiului, mentinându-si apararile de la instanta de fond.

În recurs, partile nu au administrat probatorii noi.

Tribunalul, analizând actele si lucrarile dosarului, în raport de motivele de recurs formulate si sentinta atacata, constata ca recursul formulat de reclamanta Primaria Municipiului este întemeiat.

Potrivit art.28 si art.32 din Legea 50/1191 în cazul în care persoanele sanctionate contraventional nu s-au conformat în termen celor dispuse prin procesul verbal de constatare a contraventiei, organul care a aplicat sanctiunea va sesiza instanta pentru desfiintarea constructiilor realizate nelegal.

Prin procesul verbal de contraventie nr.13/15.09.2008 emis de Primaria Municipiului a fost sanctionata contraventional pârâta SC S SRL pentru executarea de lucrari de constructie fara autorizatie, dispunându-se totodata prin procesul-verbal ca pârâta sa obtina autorizatie de construire pâna la 20.10.2008. Pârâta nu a obtinut nici pâna în prezent aceasta autorizatie de constructie conform declaratiei facuta de aceasta, prin avocat, la instanta de recurs.

În cadrul actiunilor promovate în baza art.32 din Legea 50/1991 instanta verifica numai existenta sanctiunii contraventionale în baza art.26 alin.1 lit.a si b din aceasta lege si neîndeplinirea de catre contravenient a masurilor dispuse de organul constatator (în prezenta cauza Primaria Municipiului) în termenul stabilit prin procesul-verbal de contraventie. Astfel, motivele care l-au împiedicat pe contravenient sa obtina autorizatia de constructie, cum sunt cele invocate de pârâta SC S SRL si care vizeaza fie faptul ca acea constructie edificata fara autorizatie se afla la parterul altui bloc decât cel mentionat în procesul-verbal de contraventei, fie semnaturile locatarilor carui bloc sunt necesare pentru obtinerea autorizatiei de constructie, puteau fi relevante fie într-un proces având ca obiect anularea procesului-verbal de contraventie, fie în altul în care sa vizeze refuzul autoritatilor de a elibera autorizatia de constructie.

Astfel, instanta de fond intrând în analiza motivelor invocate de pârâta SC S SRL pentru a justifica lipsa autorizatiei de constructie a depasit cadrul procesual în care se afla, cadru stabilit de reclamanta Primaria Municipiului prin actiunea sa si care era clar reglementat de art.32 din Legea 50/1991.

În ceea ce priveste apararea pârâtei SC S SRL în sensul ca întrucât au trecut mai mult de 30 de zile de la depunerea cererii pentru eliberarea autorizatie de construire a intervenit aprobarea tacita a autorizatie în baza art.2, 6, si 7 din OUG nr.27/2003, tribunalul o apreciaza ca neîntemeiata întrucât potrivit art.8 si urm. din OUG 27/2003 verificarea conditiilor operarii aprobarii tacite a unei autorizatii se face de catre instanta de contencois administrativ, iar pârâta a precizat în recurs ca nu a urmat o astfel de procedura.

Fata de aceste considerente, tribunalul constata ca pârâta SC S SRL nu s-a conformat masurilor dispuse prin procesul verbal de contraventie nr.13/15.09.2008 de Primaria Municipiului privind obligatia de a obtine autorizatie de construire pentru constructia mentionata în acest proces verbal pâna la 20.10.2008, motiv pentru care în raport de dispozitiile art.32 din Legea 50/1991 actiunea reclamantei Primaria Municipiului se impune a fi admisa.

În baza art.312 C.p.civ. urmeaza a admite recursul formulat de recurenta reclamanta Institutia Primarului Municipiului împotriva sentintei civile nr.1967/2009 a Judecatoriei Oltenita pe care o modifica în tot.

Rejudecând, urmeaza a admite actiunea formulata de reclamanta Institutia Primarului Municipiului împotriva pârâtei SC S SRL Oltenita si a obliga pârâta SC S SRL la desfiintarea constructiilor realizate nelegal în Municipiul.., constructii care au facut si obiectul procesului verbal de constatare a contraventiilor nr.13/15.09.2008 emis de Primaria Municipiului.

Etichete:

Descopera Primul Stagiu
Zonia.ro