404 www.juspedia.ro | Law article directory
Top

Contract de arendă. Interpretarea clauzelor în conformitate cu dispoziţiile art. 977 – 985 Cod civil

Cum din cauză rezultă că arendaşul a plătit de fiecare dată arenda în bani şi nu în produse, şi ca atare aceasta a fost intenţia comună a părţilor, în interpretarea contractului, conform art. 977 Cod civil, trebuia subînţeleasă în acest fel.

(TRIBUNALUL CĂLĂRAŞI – SECŢIA CIVILĂ, DECIZIA CIVILĂ

Nr.194/R din23 februarie 2011)

Prin acţiunea introdusă la Judecătoria Lehliu Gară şi înregistrată sub nr. x/249/2010, reclamanta T, a chemat în judecată pe pârâtul E, solicitând să se dispună rezilierea contractului de arendare încheiat între reclamantă şi pârât la data de 12.12.2006 şi obligarea pârâtului la plata de daune morale în cuantum de 800 lei deoarece plata arendei aferentă anilor 2007-2009 s-a efectuat cu întârziere, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea acţiunii reclamanta arată că la data de 12.12.2006 a încheiat cu pârâtul contractul de arendare al terenului arabil în suprafaţă de 3,03 ha situat în extravilanul loc. T, jud.Călăraşi, pe o perioadă de 7 ani, expirând la data de 12.12.2013, iar pe perioada derulării contractului pârâtul nu a respectat termenul pentru plata arendei aferente anului 2009 prevăzută la pct. 5.2 din contractul de arendă.

Precizează că recoltarea de pe suprafaţa de teren s-a efectuat în perioada anilor 2007-10.08.2010 în lunile iunie şi iulie iar plata aferent perioadei s-a efectuat astfel:

-pentru anul 2007 plata arendei s-a efectuat în luna noiembrie cu o întârziere de aproximativ 5 luni;

-pentru anul 2008 plata arendei s-a efectuat în noiembrie;

-pentru anul 2009 plata arendei s-a efectuat în luna septembrie;

-pentru anul 2010 plata arendei nu s-a efectuat, chiar dacă recoltarea s-a efectuat la data de 25.06.2010, astfel că s-a depăşit termenul de plată prevăzut în contract de 45 zile.

Reclamanta precizează că suma solicitată cu titlu de daune morale reprezintă dobânda legală pe care ar fi încasat-o dacă plata arendei s-ar fi efectuat la timp şi ar fi depus banii la bancă.

Totodată arată că plata arendei în bani nu s-a efectuat la preţul stabilit prin înţelegerea părţilor, pârâtul a achitat numai 3,5 lei pe un kg de grâu, în timp ce la momentul recoltării preţul unui kg de grâu era de 5,3 lei şi în acest mod pârâtul a adus un prejudiciu în sumă de 4320 lei (5,3 – 3,5 = 1,8 lei/kg de grâu x 800 kg de grâu/ha = 1440 lei x 3,03 ha = 4320 lei).

Reclamanta mai arată că a încercat să rezilieze contractul de arendă prin acordul părţilor, însă pârâtul nu a dorit să se prezinte la discuţii deşi a fost notificat de 2 ori, precizând că contractul de arendare va înceta doar la data expirării, respectiv 12.12.2013, indiferent de voinţa reclamantei.

În drept se invocă dispoziţiile Lg.nr.16/1994 şi ale C.pr.civ.

În dovedirea celor de mai sus, reclamanta solicită proba cu înscrisuri şi martori.

La termenul din 23.09.2010 reclamanta şi-a precizat acţiunea în sensul că daunele solicitate vizează anul 2008,2009 când plata arendei s-a efectuat cu întârziere, şi anul 2010 când arenda nu a fost plătită.

Pârâtul, deşi legal citat nu a formulat întâmpinare, dar s-a prezentat şi la prima zi de înfăţişare şi a învederat că este de acord cu rezilierea contractului, iar plata arendei a efectuat-o în fiecare an, iar pentru 2010 grâul se află în siloz la Fundulea.

În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri şi proba testimonială, fiind audiat un martor pentru fiecare parte.

Soluţionând cauza, prin sentinţa civilă nr.795/2010, Judecătoria Lehliu Gară a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta T reprezentată prin mandatar în contradictoriu cu pârâtul E.

A reziliat contractul de arendare din 12.12.2006 încheiat între reclamantă şi pârât şi înregistrat la Consiliul Local al com. T sub nr.139 din 14.12.2006.

A respins capătul secund de cerere privind daunele interese.

A obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 75 lei, cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentinţe în termen legal a formulat recurs reclamanta T apreciind-o netemeinică şi nelegală solicitând admiterea recursului, cu obligarea pârâtului la plata arendei aferente anului 2010, cu plata cheltuielilor de judecată de la fond şi recurs pe următoarele considerente:

Se apreciază că instanţa a făcut o interpretare eronată a normelor legale în vigoare, motiv pentru care, tribunalul, îl încadrează din oficiu, în dispoziţiile art.304alin.1 pct.9 C. proc. civ.(încălcarea şi aplicarea greşită a legii).

În mod nelegal i s-a respins capătul de cerere privind plata daunelor materiale deoarece a făcut dovada preţului grâului conform adresei nr.182858/04.08.2010 a Directorului General Politici Agricole din MADR din care rezulta că: în perioada 17.06 – 05.08.2009 preţul a oscilat între 450 – 374 lei / tonă, în anul 2010, aceeaşi perioadă preţul a oscilat între 475 – 458 lei/tonă având dreptul la restituirea sumei de 1110,192 lei adică 800 kg/ha ori 3,03 ha ori 458 lei / tonă. Acest preţ este cel mai scăzut este preţul grâului furajer nu pentru cel de panificaţie care este mai mare.

Convenţia părţilor a fost ca plata să se facă în bani şi nu în natură, în termen de 45 de zile de la recoltare fapt ce nu-i dădea dreptul arendaşului să depună în contul acestei sume cantitatea de grâu echivalentă la siloz. Plata conform contractului de arendă se face la sediul arendaşului sau cel al arendatorului prin mandat poştal.

Cu privire la cheltuielile de judecată arată că a solicitat contravaloarea a 768 lei (taxă judiciară de timbru şi timbru judiciar) dar şi cheltuielile constând în transportul reprezentantului său legal la toate termenele de judecată în cuantum de 150 lei, iar instanţa l-a obligat pe pârât doar la 75 lei cu acelaşi titlu.

Intimatul pârât E prin întâmpinare, solicită respingerea recursului apreciind sentinţa temeinică şi legală deoarece şi-a executat obligaţia plăţii arendei prin depozitarea în siloz a cantităţii de grâu arătată în sentinţa recurată, ce corespunde cu prevederile contractului de arendă 51,52,53.

Contractul nu prevede locul plăţii în natură şi ca atare, conform art.1104(2) C. civil este domiciliul pârâtului, respectiv localitatea Fundulea, unde a şi depozitat grâul. Precizează că a achitat cheltuielile de judecată în cuantum de 75 lei la care a fost obligat de instanţa de judecată.

În recurs nu s-au administrat alte probe.

În raport de actele şi lucrările dosarului, de probele administrate, de motivele de recurs invocate, tribunalul urmează în baza art.312 C. proc. civ. a admite recursul pentru următoarele considerente:

Conform precizărilor făcute la fond, în şedinţa din 23.09.2010, reclamanta şi-a precizat acţiunea în sensul că solicită dobânda la sumele achitate cu întârziere în anii 2008 şi 2009 iar pentru anul agricol 2009-2010 solicită plata arendei neachitate deşi recoltarea a avut loc ca şi în ceilalţi ani în perioada iunie-iulie.

Prin recursul formulat reclamanta critică sentinţa doar pentru neacordarea arendei ce trebuia achitată în 2010 pentru anul agricol 2009 – 2010.

Instanţa de fond a respins acest capăt de cerere reţinând că pârâtul a făcut dovada că a depus pe numele reclamantei o cantitate de grâu la silozul Fundulea în 30.07.2010 executându-şi obligaţia contractuală a plăţii arendei care conform contractului era alternativă: produse şi bani.

Tribunalul, reţine că în conformitate cu art.51,52,53 din contractul de arendă (pg.25 fond) este prevăzută atât plata în natură cât şi în bani, schimbându-se pentru fiecare modalitatea şi locul plăţii. Însă acest contract este un contract tipizat emis în baza Legii 16/1994 legea arendei, părţile având obligaţia însă de a stabili în concret cum se face plata contravalorii arendei în natură sau în bani, în natură sau /şi în bani.

Fiecare din părţi susţine varianta sa.

Într-o atare situaţie judecătorul trebuia să facă interpretarea contractului în raport de dispoziţiile art.977 – 985 C. civil.

Astfel, în cauză rezultă că arendaşul a plătit de fiecare dată arenda în bani şi nu în produse, şi ca atare intenţia comună a părţilor, în interpretarea contractului, conform art.977 C. civil. trebuia subînţeleasă în acest fel.

Ca atare conform art.5.1 din contractul de arendă pârâtul datora contravaloarea a 800 kg. grâu/ha arendat pentru anul 2010 şi nu produse cum greşit acesta a procedat, invocând un acord al reclamantei fără a-l dovedi.

Apreciind că obligaţia arendaşului era plata în lei a arendei, tribunalul urmează a admite recursul a modifica în parte sentinţa conform art.312 alin.1 şi 2 pentru motivul prevăzut de art.304 alin.1 pct.8 C. proc. civ.(instanţa a interpretat greşit actul dedus judecăţii) şi art.304 alin.1 pct.9 C. proc. civ.(hotărârea a fost dată cu aplicarea greşită a legii).

Ca atare rejudecând, tribunalul va obliga pârâtul către reclamantă la plata sumei de 1110,92 lei reprezentând contravaloarea a 800 kg. grâu/ha la preţul de 458 lei/tonă grâu dovedit de reclamantă şi necontestat de către pârât.

Cât priveşte motivul privind cheltuielile de judecată, tribunalul urmează a înlătura dispoziţia privind obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată de 75 lei şi a-l obliga conform art.274 şi următoarele C. proc. civ. la cheltuielile aferente capetelor de cerere admise la fond, de 397 lei(în loc de 75 lei).

Urmează a menţine celelalte dispoziţii.

Urmează conform art.274 C. proc. civ. a obliga intimatul E către recurentă la 389 lei cheltuieli de judecată(recurs).

Etichete:

Descopera Primul Stagiu
Zonia.ro