404 www.juspedia.ro | Law article directory
Top

Săvârşirea infracţiunii prev. de art. 182 alin.1 C.penal.

SENTINŢA PENALĂ Nr. 72 din 15.02.2011

Pe rol soluţionarea cauzei penale privind pe inculpatul X trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului X nr. XX din X pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 182 alin.1 C.penal.

La apelul nominal efectuat în şedinţa publică s-au prezentat inculpatul personal asistat de av. X, partea vătămată X personal asistată de av. X, şi martora din acte respectiv X lipsă fiind celelalte părţi.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care;

Martora din acte respectiv X învederează instanţei că nu îşi aduce aminte absolut nimic din cele întâmplate la data respectivă.

Reprezentantul parchetului, av. X pentru inculpat şi av. X pentru partea vătămată având pe rând cuvântul învederează instanţei că nu mai au cereri noi de formulat şi solicită judecarea pe fond a cauzei.

Instanţa ia act că nu mai sunt cereri noi de formulat, constată terminată cercetarea judecătorească conform art. 339 C.pr. penală şi acordă cuvântul părţilor pentru susţineri pe fond conform art. 340 C.pr. penală.

Reprezentantul parchetului având cuvântul expune oral situaţia de fapt reţinută în sarcina inculpatului prin actul de sesizare al instanţei pe care îl susţine, acesta săvârşind infracţiunea prevăzută de art. 182 alin.1 C.penal. În principal pune concluzii de condamnare a inculpatului la pedeapsa închisorii urmând a se face în cauză aplicarea dispoziţiilor art. 81-82 C.penal privind modalitatea de executare a pedepsei. Solicită ca în baza art. 359 C.pr.penală a se atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C.penal privind revocarea suspendării. Pe latură civilă solicită obligarea inculpatului la plata despăgubirilor civile către partea civilă în măsura în care au fost dovedite. Conform art. 191 C.pr.penală obligarea la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Av. X având cuvântul pentru partea vătămată pune concluzii de condamnarea inculpatului în modalitatea solicitată şi de reprezentantul parchetului. Solicită de asemenea a se avea în vedere că leziunile nu au produse părţii civile doar prin cădere ci şi urmare a actelor de violenţă pe care inculpatul le-a exercitat asupra acesteia, din actul medical existent la dosar rezultând că lovirea a fost actul precedent care a determinat căderea părţii vătămate. Solicită totodată a se avea în vedere la pronunţarea hotărârii şi declaraţiile martorilor audiaţi în cauză iar pe latură civilă solicită admiterea cererii de despăgubiri civile respectiv daune materiale în totalitate şi daune morale, motivat de faptul că probele administrate atestă cheltuielile pe care le-a solicitat partea civilă. Cu privire la daunele morale urmează a se constata că aceste violenţe au determinat consecinţe fizice şi psihice asupra părţii civile.

Av. X având cuvântul pentru inculpat solicită achitarea acestuia în baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. a C.pr.penală întrucât fapta nu a fost săvârşită de inculpat ci este vorba de o autoaccidentare. Precizează că din probele administrate în cauză rezultă cu certitudine că inculpatul nu a lovit-o pe partea vătămată, iar expertiza atestă că fractura a fost produsă în urma unei căderi, solicitând a se observa că ambele comisii înlătură posibilitatea unei lovituri active. Învederează de asemenea instanţei că în cauză, au fost întocmite două acte de doi procurori prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale pentru inculpat, iar cele patru declaraţii ale părţii vătămate nu sunt în concordanţă, acestea fiind practic diferite. Menţionează că toate probele administrate în cauză dovedesc nevinovăţia inculpatului. Pe latură civilă solicită respingerea cererii de despăgubiri civile formulate de partea civilă X.

Inculpatul având ultimul cuvânt precizează că este nevinovat.

I N S T A N Ţ A ;

Asupra cauzei penale de faţă;

Prin rechizitoriul Parchetului X nr. X din X a fost trimis în judecată inculpatul X pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 182 alin.1 C.penal.

Se reţine prin actul de sesizare că inculpatul X în seara zilei de X a agresat-o pe partea vătămată X cauzându-i leziuni corporale pentru care i-au fost necesare 90 – 100 zile de îngrijiri medicale.

Din actele şi lucrările dosarului, plângerea părţii vătămate, rapoarte de expertiză, certificate medico-legale, declaraţiile martorilor coroborate cu declaraţia inculpatului, instanţa reţine următoarea situaţie de fapt .

Prin sentinţa penală nr. X rămasă definitivă prin decizia penală nr. X a X, X , a admis plângerea formulată de partea vătămată X împotriva rezoluţiei nr. X a X şi a rezoluţiei nr. X a Parchetului X şi a trimis cauza la Parchetul X în vederea începerii urmăririi penale pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 182 alin.1 C.penal comisă de X la data de X împotriva părţii vătămate X.

S-a dispus ca parchetul să constate modalitatea şi împrejurările în care X a suferit leziunile stabilite în certificatul medico-legal nr. X eliberat de X prin audieri de martori, cercetarea la faţa locului, examinarea şi evaluarea actelor medicale şi medico-legale, audierea părţii vătămate şi a inculpatului, confruntarea celor prezenţi la faţa locului, expertiza medicală asupra persoanei vătămate.

La data de X a fost confirmată rezoluţia de începere a urmăririi penale faţă de inculpatul X sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzută de art. 182 alin.1 C.penal, reţinându-se că în seara zilei de X inculpatul X a agresat-o pe partea vătămată X cauzându-i leziuni corporale pentru care i-au fost necesare 90 -100 zile de îngrijiri medicale.

Situaţia de fapt reţinută mai sus reiese din coroborarea actelor medico-legale de la dosar cu declaraţiile părţii vătămate, fiind înlăturate declaraţiile inculpatului şi ale martorelor X şi X, soţia inculpatului, precum şi ale martorelor X şi X întrucât acestea sunt părtinitoare respectiv oscilante.

Astfel, din certificatul medico-legal nr. X eliberat de X rezultă că partea vătămată prezintă leziuni ce pot data din X, produse prin lovire cu un corp dur, pentru care sunt necesare 90- 100 zile de îngrijiri medicale.

Prin certificatul medico-legal nr. X eliberat de X s-a concluzionat că partea vătămată X este în evidenţă cu diagnosticul „ hipoacuzie de percepţie medie bilateral pentru care se recomandă protezare auditivă”.

Conform raportului de expertiză medico-legală nr. X din X al X partea vătămată a suferit complicaţii reprezentate prin pareză facială dreaptă şi hipoacuzie severă ureche dreaptă pe fondul unei hipoacuzii bilaterale neurosenzoriale. Partea vătămată nu a cooperat în ceea ce priveşte efectuarea examinării medicale de specialitate, ceea ce a dus la finalizarea tardivă a raportului de expertiză medico-legală.

Din raportul de expertiză medico-legală completare nr. X reiese că leziunile traumatice suferite de partea vătămată nu se puteau produce exclusiv prin cădere urmată de lovire de un plan dur, echimoza din regiunea orbitală dreaptă producându-se prin lovire cu un corp dur, prin mecanism activ.

Conform certificatului X partea vătămată X este în evidenţă specială cu diagnosticul Cofoza U.D. Hipoacuzie de percepţie medie U.S. Este purtător de proteză auditivă.

Prin raportul de nouă expertiză medico-legală completare nr. X emis de către X au fost menţinute concluziile raportului de Nouă Expertiză Medico-legală nr. X prin care se exclude căderea simplă.

X prin avizul nr. X a probat parţial concluziile raportului de nouă expertiză X şi a apreciat cu privire la dinamica şi mecanismul producerii leziunilor suferite de partea vătămată X, că fractura parcelară de plafon orbital s-a produs prin mecanism indirect în cadrul unei căderi. Intensitatea loviturii denotă că leziunile cranio cerebrale constate nu sunt consecinţa unei simple căderi, ci a unei căderi propulsate, fără a se putea stabili cu certitudine dacă este vorba de o auto sau o heteropropulsare.

Datele clinice şi anamnestice ale cazului pledează pentru heteropropulsie.

Principiul fundamental după care se desfăşoară un proces penal este instituit în art. 52 C.pr.penală şi stabileşte că orice persoană este considerată nevinovată până la stabilirea vinovăţiei sale printr-o hotărâre penală definitivă.

Regula „in dubio pro reo” obligă autoritatea să stabilească vinovăţia inculpatului şi nu pe inculpat să-şi probeze nevinovăţia.

Inculpatul X a fost trimis în judecată pentru săvârşirea unei infracţiuni de vătămare corporală gravă prev. de art. 182 alin.1 C.penal, constând în agresarea părţii vătămate X în data de X. Nici una din probele administrate în cauză nu conduc cu certitudine la concluzia că urmarea socialmente periculoasă (vătămarea corporală) este rezultatul elementului material al laturii obiective ce ar putea fi atribuit inculpatului.

Expertizele realizate în cauză conchid că leziunile cranio cerebrale sunt consecinţa unei căderi propulsate„ fără a se putea stabili cu certitudine dacă este vorba de o auto sau heteropropulsare” .

Avizul nr. X emis de X nu certifică elementul material amintit mai sus, experţii afirmând că „datele clinice şi anamnestice ale cazului pledează pentru heteropropulsie”.

Nici unul din martorii audiaţi în faza de urmărire penală nu a declarat că inculpatul a avut contact fizic într-o formă sau alta cu partea vătămată astfel încât să poată fi luată în calcul heteropropulsia.

Inculpatul, la rândul său, a declarat că a strigat pe partea vătămată care se pregătea să o agreseze pe soţia lui însă nu l-a lovit şi nu avut contact fizic cu acesta. Martorii X, X, X (soţia părţii vătămate), X, X, X au precizat fie că nu au văzut cum a căzut partea vătămată, fie că în mod cert inculpatul nu a lovit şi nu a avut contact fizic cu X – X : „ am văzut pe X căzut”, X : „inculpatul nu s-a apropiat de partea vătămată, nu l-a lovit şi nu l-a agresat în nici un fel” ; X : „partea vătămată s-a întors brusc s-a dezechilibrat şi a căzut în urma răsucirii bruşte”; X: „ X s-a întors şi din cauza răsucirii bruşte s-a dezechilibrat şi a căzut”.

Martorii însă arată că partea vătămată era încălţată cu papuci de damă, cu toc, şi că acesta a fost motivul pentru care s-a dezechilibrat atunci când s-a întors brusc pentru că inculpatul a strigat la el .

Prin urmare probatoriul administrat în cauză în mod nemijlocit înaintea instanţei dar şi la urmărirea penală nu pot conduce la concluzia certă că inculpatul printr-o acţiune anume a provocat părţii vătămate o vătămare corporală gravă.

Simpla presupunere, pledoarie pentru o heteropropulsie, nu are forţa de a înlătura prezumţia de nevinovăţie de care inculpatul se bucură în procesul penal şi nu poate atrage condamnarea la o pedeapsă penală în lipsa unor alte probe temeinice.

Prin urmare în baza 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. a C.pr.penală va achita pe inculpatul X pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 182 alin. 1 C.penal.

În raport de motivul şi considerentele achitării instanţa va respinge şi cererea de despăgubiri civile formulată de partea civilă X.

În baza art. 192 alin. 1, pct.1, lit.b, C.pr.penală obligă partea civilă la plata sumei de X cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

În baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. a C.pr.penală achită pe inculpatul X pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 182 alin. 1 C.penal.

Respinge cererea de despăgubiri civile formulată de partea civilă X.

În baza art. 192 alin. 1, pct.1, lit.b, C.pr.penală obligă partea civilă la plata sumei de X cheltuieli judiciare către stat.

Cu apel în 10 zile de la comunicare pentru părţile civile X şi X şi de la pronunţare pentru X.

Pronunţată în şedinţa publică astăzi 15.02.2011.

Etichete:

Descopera Primul Stagiu
Zonia.ro