404 www.juspedia.ro | Law article directory
Top

Anulare proces – verbal de contravenţie

Sentinţa civilă nr. 292 pronunţată de Judecătoria Călăraşi la data de 24.01.2011

Plîngere contravenţională respinsă.

Asupra plângerii contravenţionale de faţă :

Prin plângerea introdusă de contravenienta X – cu sediul în în Călăraşi, judeţul Călăraşi a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa în contradictoriu cu intimatul Y CĂLĂRAŞI , să se dispună anularea procesului – verbal de contravenţie seria ANPC , nr. ooooooo, prin care a fost sancţionat cu amendă în sumă de 10.000 lei , pentru săvârşirea contravenţiei prevăzute de art. 7 al. c , liniuţa 3 din Ordonanţa nr. 21 / 1992 , privind protecţia consumatorilor .

În motivarea plângerii se arată că procesul verbal de contravenţie sus contestat este nelegal şi netemeinic .

Intimata a avut în vedere sesizarea unei persoane fizice , conform căreia în intervalul 27 septembrie – 27 octombrie 2010 , energia electrică a fost întreruptă de mai multe ori .

De asemenea intimata a avut în vedere prevederile art. 55 al.1 din legea 13/ 2007 , privind furnizarea energiei electrice în conformitate cu care furnizorul răspunde pentru toate daunele provocate consumatorilor din culpa sa , în condiţiile contractului de furnizare .

Corelând aceste dispoziţii legale cu situaţia sesizată de consumator, intimata a ajuns la concluzia că Y , prin întreruperi în alimentarea cu energie electrică a săvârşit cu vinovăţie o faptă ce consta în nerespectarea clauzelor contractuale.

Apreciază că cele consemnate în procesul verbal contestat ca şi sancţiunea aplicată sunt rezultatul neânţelegerii, pe de o parte a situaţiei de fapt şi, pe de altă parte, a interpretării greşite a legii .

Sesizarea consumatorului a avut ca obiect întreruperi în alimentarea cu energie electrică . Alimentarea cu energie electrică se realiza prin instalaţii electrice ( reţele electrice , în principal ) şi este activitatea pe care o desfăşoară distribuitorul.

Doar acesta este în măsură să asigure transportul energiei electrice şi să realizeze distribuţia către consumatori . În acest sens , Legea nr. 13 / 2007 conţine suficiente şi explicite reglementări cu privire la activitatea de distribuţie şi distribuitor precum şi la activitatea de furnizare şi furnizor.

Art. 3 punctul 21 din lege prevede ca distribuţia de energie electrică este activitatea de transport a energiei electrice prin reţelele electrice în vederea livrării acesteia către clienţi , fără a impune furnizarea .

La punctul 23 din art. 23 este definită activitatea de furnizare ca fiind comercializarea energiei electrice către clienţi .

Operatorul de distribuţie este orice persoană care deţine o reţea de distribuţie potrivit art. 3 pct. 34. prin urmare , furnizorul de energie electrică vinde energia electrică pe care distribuitorul o transporta.

Dacă intervin întreruperi în activitatea de distribuţie , furnizorul nu va vinde energie electrică.

Interpretarea drepturilor şi a obligaţiilor pe care le are furnizorul potrivit contractului trebuie să se realizeze în raport cu Legea nr. 13/ 2007 . Atât conţinutul contractelor cât şi Regulamentul de furnizare a energiei electrice aprobat prin HG nr. 1007/2004 urmează , până la modificarea lor , să fie puse în acord cu prevederile L. 13/ 2007 . prin urmare Y în calitate de furnizor nu are instrumentele necesare să săvârşească fata reţinută în sarcina sa şi nu poate să răspundă contravenţional pentru un alt operator economic .

Dispoziţiile art. 55 al.1 din L. 13/ 2007 au fost de asemenea interpretate eronat de intimată .

Astfel , s-a ignorat de către intimată în interpretarea dată faptul că furnizorul răspunde atunci când există o daună şi aceasta a fost provocată de el. În situaţia reclamată consumatorul nu a pretins şi nu a dovedit existenţa unei daune, în sensul legii şi nici a culpei furnizorului .

Acesta a semnalat existenţa unor întreruperi în alimentarea cu energie electrică care desigur l-au nemulţumit .

În rest , răspunderea este fie a distribuitorului , fie a operatorului naţional de transport .

Y este într-adevăr în relaţiile cu clienţii interfaţa între aceştia şi operatorul de distribuţie sau transport ( în cazul clienţilor mari ), dar nu răspunde pentru ei.

De aceea apreciază că , procesul – verbal încheiat este nelegal şi netemeinic, petentul nefăcându-se vinovat de săvârşirea faptei reţinute în sarcina sa. Acest lucru este posibil, în situaţia când întreruperea alimentării cu energie electrică a respectivului consumator era rezultatul unui ordin al furnizorului pentru neîndeplinirea unor obligaţii contractuale ( ex. cea de plată a facturii ) .

Chiar şi în acest caz , manevra de întrerupere o face tot distribuitorul ,dar dispoziţia aparţine furnizorului. În cazul dedus judecăţii , întreruperea alimentării cu energie electrică s-a datorat unor lucrări pe care distribuitorul le-a efectuat în reţeaua proprie de distribuţie. Mai adaugă că răspunderea contravenţională este personală , ceea ce înseamnă că răspunde cel care se face vinovat de săvârşirea faptei ce constituie contravenţie . De altfel , scopul legii nu poate fi atins decât prin sancţionarea celui care e face vinovat de săvârşirea faptei.

Atâta timp cât intimata va sancţiona furnizorul nu o să îndrepte conduita distribuitorul în relaţia cu clienţii .

În dovedirea plângerii a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri , depunând la dosarul cauzei copia procesului – verbal de contravenţie copia înştiinţării de plată , copia reclamaţiei către OPC Călăraşi, depusă de consumatorul M.Ş .

Prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei , intimata a solicitat respingerea plângerii contravenientei.

Analizând actele şi lucrările dosarului , instanţa a reţinut următoarele : la data de 28 octombrie 2010, Y este sesizat de o persoană fizică în legătură cu întreruperea furnizării energiei electrice de către furnizorul X Călăraşi – de un număr de 13 ori, în perioada 27.09. – 27.10. 2010 .

Trecând la cercetarea sesizării Y s-au deplasat la sediul furnizorului constatând că sesizarea se confirmă .

Prin adresa nr. 9193 / E / 25.11.2010 , transmisă către Y, furnizorul recunoaşte că „ întreruperile neplanificate ( defecţiuni trecătoare ) se datorează funcţionării instalaţiilor de protecţie şi automatizărilor „ din proprietatea sa.

S-a tras concluzia că furnizorul şi-a încălcat atribuţiunile prev. de art. 55 al.1 din L. 13 2007, care specifică : „ furnizorul răspunde pentru toate daunele provocate consumatorilor din culpa sa, în condiţiile stabilite prin contractul de furnizare „ .

Deoarece furnizarea curentului s-a făcut cu întreruperi s-a constatat că au fost încălcate prevederile OG nr. 21/ 1992 – art. 7 lit. c , liniuţa 3 – şi în baza art. 50 al.1 lit. e a fost aplicată amenda de 10.000 lei pentru contravenţia săvârşită .

Contravenienta nu a achitat ? din minimul amenzii ( 1000 lei ) formulând în termen legal plângerea ce face obiectul judecăţii .

Di analiza plângerii , instanţa reţine că petenta se consideră nevinovată de săvârşirea contravenţiei reţinute în sarcina sa, deoarece în conformitate cu dispoziţiile L.13 / 2007 activitatea sa se rezumă la furnizarea energiei electrice şi nu la distribuirea acesteia , ce aparţine unui operator economic diferit , specializat. Întreruperile de energie electrică nu sunt contestate, însă acestea se datorează unor lucrări pe care distribuitorul le-a efectuat în reţeaua proprie de distribuţie .

În concluzie , susţine că intimata a interpretat eronat art.55 al.1 , din L. 13 / 2007 sancţionând-o pe petentă pentru o faptă comisă de o altă entitate economică .Prin urmare principiul răspunderii personale a fost încălcat iar scopul legii nu mai poate fi atins, sancţiunea aplicată furnizorului neputând îndrepta conduita distribuitorului .

Analizând situaţia de fapt dedusă judecăţii prin prisma dispoziţiilor legale incidente în materie ( L.13/ 2007, HG nr. 1007 / 2004, OG 21/ 1922 ) precum şi a motivelor invocate în plângere, instanţa a pronunţat o sentinţă de respingere a acesteia pentru următoarele considerente :

– potrivit art. 24 al.1 din HG nr. 1007 / 2004 furnizorul este responsabil în relaţia cu consumatorul pentru calitatea serviciului de furnizare a anergiei electrice, în conformitate cu prevederile contractului de furnizare,

– al 2 – drepturile şi obligaţiile furnizorului către consumator , ce

decurg din utilizarea reţelei electrice , sunt transferate operatorului reţelei respective de distribuţie sau de transport prin clauzele contractelor de distribuţie sau transport .

Art.25 prevede că fac excepţie de la prevederile art. 24 consumatorii care încheie direct contractul de distribuţie şi /sau de transport cu un operator de distribuţie sau cu operatorul de transport şi de sistem care nu este aceeaşi persoană juridică cu furnizorul cu care a încheiat contract de furnizare , caz în care operatorul de reţea este responsabil în relaţia cu consumatorul pentru calitatea energiei electrice şi continuitatea în alimentarea cu energie electrică .

Per a contrario) – atâta timp cât petenta nu a făcut dovada existenţei unui alt contract încheiat între persoana fizică şi distribuitor, ei îi revine obligaţia contractuală de a livra energie electrică la parametrii de calitate şi în mod continuu, în conformitate cu „ Regulamentul de furnizare a energiei electrice la consumatori „ – aprobat prin HG 1007 / 2004.

Aşadar , având în vedere aceste dispoziţii legale precum şi cele ale art. 55 – 57 din Legea 13/ 2007 , petenta în calitate de „ furnizor „ nu este, aşa cum susţine doar „interfată „ în relaţia „ distribuitor „, „ consumator „ ci parte în contractul de furnizare a energiei electrice , căreia îi revine anumite drepturi şi obligaţii , a căror nerespectare atrage răspunderea.

Dealtfel , acestea sunt preluate în contractul tip ( din care instanţa a dispus a fi ataşat prezentei cauze ) .

Astfel , se poate observa că obiectul contractului îl constituie :

– furnizarea energiei electrice la locul de consum şi realimentarea

raporturilor dintre furnizor şi consumator privind furnizarea , condiţiile de consum , facturarea şi plata energiei electrice ,

– furnizorul are obligaţia să furnizeze consumatorului energie

electrică în mod continuu , cu excepţia perioadei pentru revizia şi respectiv reparaţia instalaţiilor energetice de distribuţie , care se anunţa în mass – media cu minim 24 de ore înainte , şi a duratei de remediere a avariilor şi deranjamentelor , în conformitate cu standardul de performanţă .

Conform art. 157 din HG 1007 / 2004 furnizorul de energie electrică răspunde în faţa consumatorului pentru calitatea serviciului de furnizare a energiei electrice , conform prevederilor „standardului de performanţă pentru serviciul de furnizare a energiei electrice , elaborat de autoritatea competentă şi ale contractului de furnizare .

Art. 158 – Calitatea serviciului de furnizare cuprinde :

a) calitatea comercială

b) calitatea energiei electrice –

c) continuitatea alimentării

Corelativ , consumatorul are dreptul să consume energie electrică în

conformitate cu prevederile contractului .

Rezultă că atâta timp cât consumatorul se achita de obligaţia plăţii c/valorii energiei electrice şi de alte obligaţii ce-i revin , are dreptul să pretindă de la furnizor îndeplinirea integrală a obligaţiilor sale , cu excepţia situaţiilor prevăzute de lege.

Prin urmare furnizorul are o răspundere faţă de consumator nu numai în situaţia în care i-a produs daune materiale ( conform reglementării legale dar şi în situaţia în care prejudiciul este de altă natură.

În speţă întreruperea energiei electrice în mod repetat , pe timp de zi şi de noapte , pe diferite perioade de timp , de 13 ori într-un interval de 30 de zile , constituie un disconfort evident pentru consumator ( chiar dacă a suferit deteriorarea aparaturii electrice ) căruia nu –i revine decât „ culpa „ achitării facturii energiei electrice .

Conduita furnizorilor ( petenta în speţă ) nu poate rămâne nesancţionată , în bază argumentaţiei din plângere, conform căreia ar fi exonerată perpetum de orice răspundere – aceasta revenind altor entităţi economice.

În concluzi4e instanţa reţine că în mod concret intimata a identificat fapta culpabilă săvârşită de petentă că , exista temei legal al tragerii la răspundere a acesteia , că amenda aplicată este între limitele legii astfel încât plângerea va fi respinsă ca neântemeiată . Plângerea nu se timbrează .

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE :

Respinge plângerea introdusă de contravenienta X – cu sediul în Călăraşi , judeţul Călăraşi, împotriva procesului – verbal de contravenţie nr. 67049 din 25.11.2010 emis de intimata Y Călăraşi .

Cu recurs în 15 zile de la comunicare .

Pronunţată în şedinţa publică din 24 ianuarie 2011.

Etichete:

Descopera Primul Stagiu
Zonia.ro