404 www.juspedia.ro | Law article directory
Top

Plângere împotriva rezoluţiei procurorului privind sechestrul asigurător

Dosar nr.18246/212/2007

JUDECATORIA CONSTANTA

SENTINTA PENALA NR. 1767

Sedinta publica din 21 decembrie 2007

S-a luat în examinare plângerea formulata de petentul DGD , privind masura sechestrului asigurator dispusa de procuror în faza urmaririi penale .

Dezbaterile asupra cererii au avut loc în sedinta publica din data de 11 decmebrie 2007 , consemnate în încheierea de sedinta de la acea data, care face parte integranta din prezenta , când instanta , având nevoie de timp pentru a delibera , a amânat pronuntarea la data de 19.12.2007 , apoi la 21.12.2007 , când a dispus urmatoarele :

INSTANTA

Deliberând asupra cauzei penale de fata, constata urmatoarele.

Prin plângerea formulata si înregistrata pe rolul Judecatoriei Constanta sub nr.18246/212 din 06.11.2007 petentul DGD a formulat plângere împotriva rezolutiei nr. 483/II/2/2007 a Procurorului sef de sectie de la Parchetul de pe lânga Tribunalul Constanta orin care a fost solutionata plângerea împotriva Ordonantei procurorului din data de 27.08.2007, prin care s-a dispus instituirea masurii sechestrului judiciar asupra apartamentului proprietatea personala a petentului si a procesului-verbal încheiat prin care s-a pus în aplicare dispozitia privind sechestrul.

În motivarea plângerii formulate petentul a aratat ca, în fapt, prin Ordonanta din 27.08.2007 procurorul a dispus instituirea masurii asiguratorii a sechestrului judiciar asupra apartamentului proprietatea personala a petentului si luarea inscriptiei ipotecare asupra acestui bun dispunând în sarcina SIF din cadrul IPJ Constanta ducerea la îndeplinire a acestei masuri .În motivarea deciziei procurorului de instituire a sechestrului s-a aratat ca masura s-a luat deoarece împotriva petentului a fost începuta urmarirea penala pentru savârsirea unor infractiuni în legatura cu calitatea de administrator al SC. ES SRL. si în dauna celuilalt asociat, VDI.

Împotriva acestei solutii petentul DGD a formulat plângere la prim-procurorul Parchetului de pe lânga Tribunalul Constanta,m plângerea fiind respinsa si mentinându-se solutia dispusa de procuror.

Petentul apreciaza ca atât ordonanta procurorului, cât si rezolutia procurorului sef de sectie sunt nelegale si netemeinice.

În continuarea motivarii plângerii, petentul aduce critici care privesc fondul masurii asiguratorii a sechestrului, luata de procuror în cursul urmaririi penale, în întelesul reglementarii prevazuta de art. 163 alin.2 C.pr.pen.

Celelalte critici privesc modalitatea solutionarii de catre prim-procuror a plângerii împotriva masurii sechestrului, care se apreciaza ca nu a fost solutionata de prim-procuror, conform art.278 C.pr.pen., ci de procurorul sef de sectie, invocându-se incidenta dispozitiilor privitoare la nulitatea absoluta prevazuta de art. 197 alin.2 C.pr.pen. referitoare la competenta materiala a prim-procurorului în rezolvarea unor cereri expres prevazute de lege.

Petentul DGD solicita, în principal, admiterea plângerii si revocarea masurilor dispuse de procuror si mentinute de procurorul sef de sectie cu efectul ridicarii sechestrului instituit asupra apartamentului ce apartine petentului, situat în Constanta, str. Corbului, radierea tuturor mentiunilor acestui sechestru si, în subsidiar, înlocuirea masurii sechestrului asigurator asupra acestui apartament cu masurii sechestrului asigurator asupra altui imobil situat în localitatea Valul lui Traian, jud. Constanta.

A fost înaintat la dosarul cauzei dosarul de urmarire penala nr. 516/P/2007 al Parchetului de pe lânga Tribunalul Constanta, împreuna cu un set de acte, reprezentând copii ale antecontractelor de vânzare-cumparare, ale contractului de vânzare-cumparare, extras de carte funciara, antecontractul încheiat înainte de instituirea sechestrului.

La termenul de judecata din data de 11.12.2007 reprezentantul Ministerului Public a invocat exceptia inadmisibilitatii plângerii asupra masurii asiguratorii a sechestrului, formulata de petent, întrucât nu s-a pronuntat pâna la acest moment o solutie de catre procuror, efectuându-se cercetari si având în vedere si decizia nr.71/2007 a ÎCCJ., obligatorie pentru instante, în baza art.414 alin.3 C.pr.pen. prin care înalta instanta a decis: ”competenta de a solutiona plângerea formulata în temeiul art.168 din Codul de procedura penala revine procurorului în cursul urmaririi penale si, respectiv, instantei de judecata în cursul judecatii”.

Examinând actele si lucrarile dosarului, se retin urmatoarele:

Prin ordonanta nr.516/P/2007 din 27.08.2007 a Parchetului de pe lânga Tribunalul Constanta s-a dispus instituirea masurii asiguratorii a sechestrului judiciar asupra apartamentului proprietate personala a petentului DGD si luarea inscriptiei ipotecare asupra acestui imobil, masura care a fost adusa la îndeplinire de catre organele de politie judiciara din cadrul Serviciului de Investigare a Fraudelor.

Împotriva acestei dispozitii petentul a formulat plângere si prin rezolutia din data de 24.10.2007 dispusa in dosarul 483/II/2/2007 de Parchetul de pe lânga Tribunalul Constanta a fost respinsa plângerea acestuia, mentinându-se masura sechestrului asigurator asupra apartamentului.

Conform art. 163 C. pr.pen. masurile asiguratorii se iau în cursul procesului penal de procuror sau de instanta de judecata , iar în baza art. 168 din acelasi cod în contra masurii asiguratorii luate si a modului de indeplinire a acesteia învinuitul sau inculpatul, partea responsabila civilmente, precum si orice alta persoana interesata se pot plânge procurorului sau instantei de judecata, în orice faza a procesului penal.

Analizând dispozitiile art. 168 alin.1 C. pr. pen.,care permite mai multe interpretari, rezulta, într-o interpretare gramaticala, posibilitatea ca inculpatul sau persoana interesata sa se plânga fie la procuror, fie la instanta de judecata contra masurii asiguratorii, in orice faza a procesului penal, acordând un drept de optiune, dupa vointa contestatorului, ceea ce în procedura penala nu este admis. De aceea este necesara o interpretare sistematica în raport si de alte texte de procedura penala de natura a clarifica întelesul juridic exact al art.168 alin.1 C.pr.pen.

Conform art. 164 C.pr.pen. prevede ca în faza urmaririi penale masurile asiguratorii se iau prin ordonanta, iar la instanta prin încheiere.

Pe de alta parte regimul plângerii împotriva masurilor si actelor de urmarire penala este reglementat prin dispozitiile art.275-278 C. pr.pen.

Art.275 C.pr.pen. arata ca orice persoana, ale carei interese legitime au fost vatamate, poate face plângere împotriva masurilor si actelor de urmarire penala.

Interpretând sistematic dispozitiile privitoare la contestarea masurilor asiguratorii se poate concluziona ca împotriva ordonantei de luare a masurii asiguratorii se poate face plângere, care va urma regimul -special- prevazut de art.275-278 C.pr.pen. Astfel, daca masura este luata de instanta de judecata, prin încheiere(art.164 alin.2), conform art.168 alin.2 C.pr.pen. aceasta hotarâre poate fi atacata separat cu recurs care nu suspenda executarea. Aceasta interpretare se impune, având în vedere ca procedura aplicabila in aceasta materie este de stricta interpretare.

Într-adevar, partea interesata se poate plânge în fata instantei, însa în conditiile în care masura asiguratorie a fost luata de instanta de judecata prin încheiere, conform art.162 alin.2 C.pr.pen. În aceeasi interpretare sunt si dispozitiile art.168 alin.2 C.pr.pen., care prevad ca:”hotarârea instantei de judecata poate fi atacata separat cu recurs”. Prin aceste dispozitii codul de procedura penala reglementeaza, în mod strict, calea de atac admisibila, în situatia în care masura asiguratorie a fost dispusa de instanta prin încheiere atacabila, separat de fond, cu recurs.

Procedura, tot cu caracter strict si special, aplicabila în faza urmaririi penale, este, exclusiv, cea reglementata de art.275-278 C.pr.pen., pe care, de altfel, petentul DGD a urmat-o.

Înalta Curte de Casatie si Justitie a hotarât prin decizia nr.71/2007 ,obligatorie pentru instante, în baza art.414 alin.3 C.pr.pen. urmatoarele: ”competenta de a solutiona plângerea formulata în temeiul art.168 din Codul de procedura penala revine procurorului în cursul urmaririi penale si, respectiv, instantei de judecata în cursul judecatii”.

Art.168 C.pr.pen. nu poate primi o alta interpretare, deoarece procedura prevazuta de art. 2781 C.pr.pen. enumera în mod limitativ care sunt cazurile în care se poate face plângere la judecator, strict împotriva rezolutiei de neîncepere a urmaririi penale, sau a ordonantei, ori, dupa caz, a rezolutiei de clasare, de scoatere de sub urmarire penala sau de încetare a urmaririi penale date de procuror, care cuprind, fiecare, o solutionare pe fond a cauzei.

Instituirea masurii sechestrului asigurator asupra apartamentului petentului, împotriva careia acesta a formulat plângere ce i-a fost deja respinsa de procurorul ierarhic, nu se înscrie între situatiile reglementate de art. 2781 C.pr.pen care deschid calea plângerii la instanta, cu atât mai mult cu cât aceasta masura nu reprezinta o solutionare pe fond a cauzei, constând doar în indisponibilizarea unui bun imobil apartinând acestuia.

Cauza se afla înca în faza urmaririi penale, iar calea legala admisibila, prevazuta de art.275-278 C.pr.pen. a fost urmata de petent si finalizata, iar masura sechestrului asigurator asupra apartamentului nu este o solutie pe fondul cauzei.

Nu este nici o îngradire a liberului acces la justitie, din moment ce masura asiguratorie nu reprezinta o rezolvare a fondului cauzei.

Pentru aceste considerente, va fi admisa exceptia inadmisibilitatii plângerii formulate, urmând ca în baza art. 2781 alin. 8 lit. a C.pr.pen. aceasta sa fie respinsa ca fiind inadmisibila.

În baza art.192 alin. 2 C.pr.pen. petentul Draghiceanu George Daniel va fi obligat la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare catre stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTARASTE

Admite exceptia inadmisibilitatii plângerii.

În baza art.2781 alin.8 lit.a C.pr.pen. respinge plângerea formulata de petentul DGD împotriva Rezolutiei nr. 483/II/2/2007 a Procurorului sef de sectie de la Parchetul de pe lânga Tribunalul Constanta prin care a fost solutionata plângerea împotriva Ordonantei procurorului din data de 27.08.2007 pronuntata în dosarul nr.516/P/2007 al Parchetul de pe lânga Tribunalul Constanta, ca inadmisibila.

În baza art.192 alin.2 C.pr.pen. obliga petentul DGD la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare catre stat.

Cu recurs în termen de 10 zile de la pronuntare pentru partile prezente si de la comunicare pentru partile lipsa.

Pronuntata in sedinta publica, azi 21.12.2007.

Etichete:

Descopera Primul Stagiu
Zonia.ro