404 www.juspedia.ro | Law article directory
Top

SENTINŢA CIVILĂ

Dosar civil nr. 12761/212/2008

ROMÂNIA

JUDECATORIA CONSTANŢA

SECŢIA CIVILĂ

SENTINŢA CIVILĂ NR. 2468

Sedinţa publica din data de 10.02.2009

Pe rol, soluţionarea cauzei civile având ca obiect fond funciar, acţiune formulată de reclamantul T L, în contradictoriu cu pârâtii CLPSDDPATOO, CJPSDDPATC.

Dezbaterile asupra fondului au avut loc în şedinţa publică, din data de 27.01.2009 şi au fost consemnate în încheierea de amânarea pronunţării de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanţa, pentu a da posibilitatea părţilor de a depune concluzii scrise, a dispus amânarea pronunţării la data de 03.02.2009 şi apoi la data de 10.02.2009.

INSTANTA

Asupra cauzei de faţă:

Prin cererea înregistrată sub nr. 12761/212/2008 pe rolul Judecătoriei Constanţa, reclamantulTL, în contradictoriu cu pârâtele CLPSDDPATOO, CJPSDDPATC solicitând obligarea pârâtelor la plata sumei de 28.000 lei despăgubiri civile reprezentând contravaloarea producţiei agricole pe care nu a realizat-o pe suprafaţa de 11,5513 ha teren arabil în anii agricoli 2006 – 2007 şi 2007 – 2008 şi obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare, reclamantul a arătat că este moştenitorul legal al defunctelor TSşi TN calitate în care a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafeţele de 1,6666 ha şi respectiv 9,8847 ha teren arabil, cerere ce i-a fost respinsă de CLO, fiindu-i respinsă şi contestaţia prin Hotărârea nr. 472/11.09.2006 a CJC

A arătat reclamantul că instanţele sesizate cu soluţionarea plângerii împotriva hotărârii comisiei judeţene mai sus menţionată, iniţial au respins plângerea sa prin sentinţa civilă nr. 4294/06.04.2007 a JC, iar prin decizia civilă nr. 703/02.08.2007 a TC, a fost casată această sentinţă şi pe fond a fost admisă plângerea sa pârâtele fiind obligate la reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafaţa de 1,6666 ha teren de pe urma defunctei TS şi pentru suprafaţa de 9,8847 ha teren de pe urma defunctei TN decizie definitivă şi irevocabilă.

A mai precizat reclamantul că a înaintat această decizie a TC în copie legalizată către CLOşi a solicitat emiterea titlului de proprietate şi punerea în posesie pe vechiul amplasament, cerere ce a fost înregistrată sub nr. 12226/17.08.2007, dar această comisie de fond funciar nu a soluţionat cererea sa, motiv pentru care s-a adresat din nou instanţei, iar prin sentinţa civilă pronunţată de JCîn dosarul civil nr. 9625/212/2008 s-a dispus obligarea CLO să întocmească şi să înainteze actele prealabile emiterii titlului de proprietate către pârâtaCJC, CJCa fost obligată să emită titlul de proprietate conform proceselor verbale de punere în posesie întocmite de CLO şi a actelor prealabile întocmite de aceasta, ambele pârâte fiind obligate la plata daunelor cominatorii în cuantum de 50 lei pe zi de întârziere începând cu data rămânerii definitive şi irevocabile a acestei hotărâri şi până la emiterea efectivă a titlului de proprietate, hotărâre neexecutată de pârâte, iar faţă de aceste împrejurări, reclamantul susţine că în anii 2006 – 2007 şi 2007 – 2008, nu a putut realiza producţia agricolă la care spera, fapt ce i-a cauzat un prejudiciu însemnat.

În drept, a invocat prev. art. 998 C.civ.

În probaţiune, a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, interogatoriu şi expertiză.

În data de 31.07.2008, pârâta CLO, a depus prin serviciul Registratură, întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii în despăgubiri civile promovată de reclamant, arătând că nu există condiţiile necesare antrenării răspunderii civile delictuale în sensul că nu există faptă ilicită, deoarece comisia locală a respectat procedura administrativă prev. de Legea nr. 247/2005 şi Legea nr. 18/1991, nu există prejudiciu deoarece decizia civilă nr. 703/02.08.2007 a TC a devenit definitivă şi irevocabilă şi a fost investită cu formulă executorie în decembrie 2007 şi nu în anul 2005 – 2007, iar din decembrie 2007, CLO a îndeplinit toate procedurile în vederea punerii în posesie a reclamantului, lipsind astfel şi raportul de cauzalitate dintre faptă şi prejudiciu.

A mai arătat pârâta că pe terenul pe care reclamantul susţine că este vechiul său amplasament se va construi „Cartierul Tineretului”, iar PO a efectuat toate demersurile pentru realizarea acestui cartier (cadastru, întabulare, scoatere din circuitul agricol, obţinerea altor avize etc.) urmând ca acest teren să fie lotizat şi repartizat tinerilor cu vârsta cuprinsă între 18 şi 35 de ani, în baza Legii nr. 15/2003, motiv pentru care nu s-a putut face reconstituirea dreptului de proprietate pentru acest teren şi s-a propus reclamantului reconstituirea dreptului de proprietate pe alte parcele dar acesta a refuzat sistematic, dorind ca reconstituirea dreptului său de proprietate să se facă pe amplasamentul unde se va construi „Cartierul Tineretului”, deşi comisia locală nu recunoaşte acest amplasament ca fiind vechiul amplasament al autorilor reclamantului, vechiul amplasament fiind imposibil de identificat.

A mai arătat pârâta că în data de 03.04.2008, CLO reanalizează posibilitatea de punere în posesie a reclamantului şi de comun acord au hotărât reconstituirea dreptului de proprietate pentru un anumit teren, lipsind astfel culpa comisiei locale cu privire la neexecutarea hotărârii judecătoreşti.

În drept, a invocat prev. art. 115-118 C.pr.civ.

În probaţiune, a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.

În data de 06.08.2008, pârâta CJC a depus prin serviciul Registratură, întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii în despăgubiri civile promovată de reclamant, arătând că nu există condiţiile necesare antrenării răspunderii civile delictuale în sensul că nu există faptă ilicită, nu există prejudiciu şi nici raport de cauzalitate între faptă şi prejudiciu, invocând aceleaşi motive de fapt ca şi pârâta CLO .

În drept, a invocat prev. art. 115-118 C.pr.civ.

În probaţiune, a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.

Din actele şi lucrările dosarului instanţa constată şi reţine următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 4294/06.04.2007 a JC a fost respinsă plângerea reclamantului în contradictoriu cu pârâtele din cauza de faţă, privind anularea Hotărârii nr. 472/11.09.2006 a CJC , prin care se respinsese cererea de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafaţa de 1,6666 ha şi respectiv 9,8847 ha teren arabil de pe urma defuncţilor TS şi TN, această sentinţă fiind modificată în tot prin decizia nr. 703/02.08.2007 a TC, dos. civ. nr. 1689/212/2006, iar pe fond s-a dispus anularea Hotărârii nr. 472/11.09.2006 a CJC, obligarea pârâtelor la reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea reclamantului astfel:

– 1,6666 ha teren de pe urma defunctei TS;

– 9,8847 ha de pe urma defunctei TN, această hotărâre fiind definitivă şi irevocabilă.

Pentru executarea acestei hotărâri judecătoreşti, reclamantul s-a adresat CLO cu notificarea nr. 14001/17.09.2007 (fila 19), solicitând punerea sa în posesie în parcela PS 443/1/2/1/2. Ulterior, reclamantul a solicitat executarea deciziei nr. 703/02.08.2007 a TC şi prin intermediul executorului judecătoresc VS în dosarul de executare nr. 170/2007 (fila 20-22), pârâta CLO formulând contestaţie la executare, contestaţie respinsă prin sentinţa civilă nr. 3419/25.02.2008 (filele 25-27).

Prin procesul verbal din data de 23.01.2008, pârâta CLO a hotărât de comun acord cu reclamantul TL , ca reconstituirea dreptului de proprietate şi punerea în posesie să se facă în parcela Ps 443/9, lângă „Cartierul Tineretului” şi în parcela Ps 443/8, cu un teren în suprafaţă totală de 11,5513 ha (fila 31-32).

Prin procesul verbal din data de 03.04.2008, pârâta CLO a hotărât înscrierea reclamantului în anexa 22 şi a propus ca reconstituirea dreptului de proprietate să se facă astfel:

1. După autorul TN , cu suprafaţa de 9,8847 ha, s-a hotărât punerea în posesie pe un teren având ca vecini: N – Ps 443/8 şi Ps 443/1/2/1/2 (teren propr. Oraş Ovidiu şi concesionar Boştină Dragoş); E – DN 22C (deschidere 74,13 m); S – teren aferent Cartierului Tineretului şi De 472; V – terenul în suprafaţă de 1,6666 ha din Ps 443/8 ce i se va atribui reclamantului TL , după autorul TS;

2. După autorul TS, teren în suprafaţă de 1,6666 ha, s-a hotărât punerea în posesie pe un teren având ca vecini: N – Ps 443/8; E – teren în suprafaţă de 9,8847 ha din Ps 443/8 care i se va atribui reclamantului după autorul TN ; S – De 472 şi V – Ps 443/8 (filele 38-39).

Prin sentinţa civilă pronunţată de JC la data de 30.05.2008 în dos. civ. nr. 9625/212/2008, s-a dispus obligarea CLO să întocmească şi să înainteze actele prealabile emiterii titlului de proprietate către pârâtaCJC , CJC a fost obligată să emită titlul de proprietate conform proceselor verbale de punere în posesie întocmite de CLO şi a actelor prealabile întocmite de aceasta, ambele pârâte fiind obligate la plata daunelor cominatorii în cuantum de 50 lei pe zi de întârziere începând cu data rămânerii definitive şi irevocabile a acestei hotărâri şi până la emiterea efectivă a titlului de proprietate, hotărâre neexecutată de pârâte.

Cum pârâtele nu au executat efectiv nici decizia nr. 703/02.08.2007 a TC, dos. civ. nr. 1689/212/2006 şi nici sentinţa civilă pronunţată de JC la data de 30.05.2008 în dos. civ. nr. 9625/212/2008, adică să emită actul final de executare, respectiv titlul de proprietate pentru terenul în suprafaţă de 9,8847 ha după autorul TN şi pentru terenul în suprafaţă de 1,6666 ha după autorul TS , deşi au emis un act de delimitare a acestor suprafeţe de teren aşa cum s-a arătat mai sus, iar reclamantul a fost de acord cu parcele propuse spre reconstituire, iar de la data emiterii deciziei nr. 703/02.08.2007 a TC dos. civ. nr. 1689/212/2006, a trecut deja o perioadă mare de timp (aprox. 1 an), pârâtele fiind puse în întârziere atât prin somaţia emisă de executorul judecătoresc în dosarul civ. nr. 170/2007, cât şi de drept, hotărârea menţionată fiind definitivă şi irevocabilă de data pronunţării fiind pronunţată de instanţa de recurs şi executorie având în vedere obiectul acesteia – fond funciar, instanţa reţine că cele două pârâte, în mod culpabil nu au executat efectiv hotărârea judecătorească, tergiversând fără motiv executarea, fapt ce a cauzat reclamantului un prejudiciu constând în imposibilitatea de a folosi acest teren în suprafaţă totală de 11,5513 ha.

Data de la care reclamantul se putea prevala de un drept de proprietate şi ar fi putut folosi suprafaţa totală de 11,5513 ha teren agricol, este data pronunţării deciziei nr. 703/02.08.2007 TC , adică reclamantul putea folosi terenul agricol conform uzanţelor agricole pentru anul agricol 2007 -2008.

Potrivit raportului de expertiză agricolă întocmit în cauză de expert tehnic judiciar specialitatea agricultură, dr. Ing. FI , pentru anul 2007 -2008, reclamantul dacă ar fi avut posibilitatea de a intra în posesia efectivă a terenului, ar fi putut cultiva rapiţă şi ar fi putut obţine un profit de 45.373,04 lei, la această sumă fiind raport prejudiciul reclamantului constând în beneficiul nerealizat.

Prin sentinţa civilă pronunţată de JC la data de 30.05.2008 în dos. civ. nr. 9625/212/2008, pârâtele au fost obligate la plata daunelor cominatorii în cuantum de 50 lei pe zi de întârziere începând cu data rămânerii definitive şi irevocabile a acestei hotărâri şi până la emiterea efectivă a titlului de proprietate, or pârâtele nu au executat nici această sentinţă, daunele cominatorii putând fi transformate în dezdăunări – daune compensatorii – aşa cum s-a reţinut şi de ÎCCJ– Secţiile Unite, în recursul în interesul legii pronunţat în Decizia nr. XX din 1.12.2005, potrivit cu care (citat) „daunele cominatorii constituie un mijloc juridic subsidiar de înfrângere a rezistenţei debitorului la executarea silită şi au un caracter provizoriu, fiind acordate până când acesta îşi va îndeplini obligaţia asumată şi cu posibilitatea ca instanţa de judecată să le modifice dacă va considera necesar.

Fără să reprezinte un mijloc, direct sau indirect, de executare silită asupra bunurilor debitorului, aceste daune constituie totuşi o modalitate de constrângere ce rezultă din ameninţarea cu o atare executare dacă debitorul nu îşi îndeplineşte obligaţia asumată.

Faţă de caracterul lor provizoriu, în cazul în care debitorul execută obligaţia, daunele cominatorii vor trebui să fie reduse la cuantumul despăgubirilor datorate pentru întârzierea executării, iar în cazul în care debitorul refuză executarea, cuantumul lor ar trebui convertit totuşi la valoarea exactă a prejudiciului suferit prin neexecutare, o altă soluţie nefiind posibilă.

Într-adevăr, în sistemul nostru de drept, despăgubirea nu poate depăşi valoarea prejudiciului pentru că diferenţa s-ar transforma într-o pedeapsă civilă în favoarea creditorului, care s-ar îmbogăţi în acest mod fără justă cauză.

Ca urmare, nici executarea silită nu s-ar putea porni pe baza cuantumului provizoriu al daunelor cominatorii, dat fiind caracterul lor incert şi nelichid.

Fiind de principiu deci că daunele cominatorii reprezintă numai un mijloc de constrângere a debitorilor la îndeplinirea obligaţiei convenite, precum şi că suma stabilită în cadrul acestor daune nu poate fi considerată certă şi lichidă, revine instanţei de judecată îndatorirea ca, după executarea obligaţiei respective, să transforme acele daune în daune compensatorii, stabilind, potrivit regulilor dreptului comun privind răspunderea civilă, suma ce reprezintă prejudiciul efectiv cauzat creditorului prin întârzierea executării.

În atare situaţie, concluzia ce se impune sub acest ultim aspect este aceea că hotărârea judecătorească prin care s-au stabilit daune cominatorii nu este susceptibilă de executare silită, fiind necesar ca aceste daune să fie transformate mai întâi de instanţa de judecată, la cererea creditorului, în daune compensatorii”.

Obligaţiile stabilite prin hotărâri judecătoreşti trebuie aduse la îndeplinire fără excepţie, statul, prin autorităţile sale administrative (cum este cazul pârâtelor în speţa de faţă), fiind răspunzător de îndeplinirea obligaţiei astfel stabilite, iar executarea unei hotărâri, trebuie considerată ca făcând parte integrantă din proces, în caz contrar, dreptul la un tribunal în înţelesul art. 6 din convenţie ar fi iluzoriu dacă ordinea juridică a unui stat ar permite ca o hotărâre judiciară definitivă şi obligatorie să rămână inactivă în detrimentul unei dintre părţi (în acelaşi sens fiind şi practica Curţii Europene a drepturilor Omului, ca de exemplu în cauzele Sabin Popescu împotriva României, Tacea împotriva României, Mihai Iulian Popescu împotriva României, Dragne împotriva României, Croitoriu împotriva României).

Având în vedere că pârâtele nu au executat efectiv hotărârile judecătoreşti, reclamantul fiind privat de folosinţa dreptului său de proprietate, stabilind că prejudiciul încercat de reclamant este echivalent cu suma de 45.373,04 lei raportat numai la cultura de rapiţă ce ar fi putut să o obţină şi numai pentru anul agricol 2007 -2008, an în care prima hotărâre a instanţei de recurs menţionată mai sus trebuia executată efectiv, executare ce nu a avut loc din culpa comună a celor două pârâte, având în vedere şi disp. art. 998 – 999 C.civ., potrivit cu care „Orice faptă a omului, care cauzează altuia prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greşeală s-a ocazionat, a-l repara” (art. 998), “Omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar si de acela ce a cauzat prin neglijenta sau prin imprudenta sa”(art. 999), precum şi disp. art. 1003 C.civ., potrivit cu care “Când delictul sau cvasi-delictul este imputabil mai multor persoane, aceste persoane sunt ţinute solidar pentru despăgubire”, reţinând că pârâtele împreună aveau obligaţia de a executa hotărârile judecătoreşti culpa lor constând în neexecutarea acestora cu bună credinţă şi de îndată, instanţa va admite în parte acţiunea şi va obliga pârâtele să plătească reclamantului suma de 45.373,04 lei, reprezentând daune compensatorii (raportate la c.val. culturii de rapiţă în anul agricol 2007 – 2008) menite să acopere prejudiciul încercat de reclamant ca urmare a neexecutării hotărârilor judecătoreşti de către pârâte, în mod culpabil, acestea având posibilitatea să se întoarcă cu acţiune în regres împotriva persoanelor vinovate de neexecutarea hotărârilor judecătoreşti (membrii comisiilor de fond funciar).

În conformitate cu prev. art. 274 C.pr.civ., instanţa va obliga pârâtele ca părţi căzute în pretenţii la plata sumei de 2886 lei reprezentând cheltuieli de judecată (taxă judiciară de timbru şi onorariu expert).

PENTRU ACELEAŞI MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite în parte acţiunea formulată de reclamantul TL în contradictoriu cu pârâtii CLPSDP ASUPRA TERENURILOR A OO, , CJPSDRP ASUPRA TERENULUI Obligă pârâţii să plătească reclamantului suma de 45.373,04 lei, reprezentând daune compensatorii (raportate la c.val culturii de rapiţă în anul agricol 2007-2008).

Obligă pârâţii să plătească reclamantului suma de 2.886 lei reprezentând cheltuieli de judecată (taxă judiciară de timbru şi onorariu expert).

Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 10.02.2009.

Etichete:

Descopera Primul Stagiu
Zonia.ro