404 www.juspedia.ro | Law article directory
Top

Contestatie la executare

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA CONSTANŢA

SECTIA CIVILĂ

Dosar civil nr. 5573/212/2009

SENTINŢA CIVILĂ NR. 11753

ŞEDINŢA PUBLICĂ DIN DATA DE :30.06.2009

Pe rol soluţionarea cauzei civile având ca obiect contestatie la executare, acţiune formulată de contestatorii DIRECTIA GENERALĂ A FINANTELOR PUBLICE, ADMINISTRATIA FINANTELOR PUBLICE A ORASULUI CERNAVODĂ, STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANTELOR PUBLICE PRIN REPREZENTANT DGFP, AGENTIA NATIONALA DE ADMINISTRARE FISCALĂ PIN REPREZENTANT DGFP în contradictoriu cu intimatii BCA SI SC , SC COM UTIL SRL. Dezbaterile asupra fondului au avut loc în sedinta publica din data de 15.06.2009 si au fost consemnate în încheierea de sedinta din acea data , încheiere ce face corp comun cu prezenta hotarare , pentru cand instanta , avand nevoie de timp pentru a delibera a dispus amanarea pronuntarii la data de 23.06.2009 si apoi la data de 30.06.2009, pentru cand s-a dat urmatoarea solutie.

I N S T A N T A ,

Prin cererea adresată Judecătoriei Constanţa la data de 04.03.2009 şi înregistrată pe rolul acestei instanţe sub nr. 5573/212/2009 contestatoarea Direcţia Generală a Finanţelor Publice, în nume propriu şi în numele Administraţiei Finanţelor Publice a Oraşului Cernavodă, Statului Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, Agenţiei Naţională de Administrare Fiscală a solicitat în contradictoriu cu intimaţii B.E.J.A. SCA şi şi S.C. COM UTIL S.R.L. anularea formelor de executare efectuate în dosarul de executare cu nr. 157/2009, respectiv a somaţiei de executare şi a procesului verbal de stabilire a cheltuielilor de executare din data de 13.02.2009.

În motivarea contestaţiei se arată de către contestatori că somaţia emisă în dosarul de executare nr. 157/2009 al B.E.J.A. SCA şi SC este netemeinică şi nelegală întrucât nu au fost respectate dispoziţiile O.G. 22/2002, dispoziţii derogatorii de la dreptul comun în materie de executare.

Se arată că titlul executoriu a cărui realizare se urmăreşte este sentinţa civilă nr. 3558/com/28.10.2008 prin care a fost obligată către S.C. Com Util S.R.L. la plata sumei de 881.132 lei, reprezentând despăgubiri şi a sumei de 17.701 lei, reprezentând cheltuieli de judecată şi că societatea intimată nu s-a adresat contestatoarei debitoare cu vreo cerere prin care să solicite plata de bună voie a debitului.

Se mai precizează de către contestatoare că nu au fost respectate prevederile art. 2 din O.G. 22/2002 potrivit cărora în cazul în care executarea nu începe sau nu poate continua din lipsă de fonduri, instituţia debitoare este obligată în termen de 6 luni să facă demersurile necesare pentru a-şi îndeplini obligaţia de plată, acest termen curgând de la data la care debitorul a primit somaţia de plată.

Contestatorii arată că executorul judecătoresc nu a luat în considerare acest termen de graţie de şase luni, termen în care exista posibilitatea ca plata să se facă voluntar, trecând în mod greşit la emiterea somaţiei privind plata potrivit dreptului comun.

Contestatorii mai arată că în mod greşit executorul a stabilit în sarcina lor cheltuieli de executare silită întrucât la momentul întocmirii procesului verbal de stabilire a cheltuielilor se aflau încă în termenul de graţie de şase luni.

În plus, contestatorii arată că raportat la dispoziţiile art. 37 al. 1 din Legea 188/2000 suma de 21.392,22 lei şi cea de 6192,3 lei sunt greşit calculate.

În drept, cererea contestatorilor este întemeiată pe dispoziţiile art. 112 – 114 C.p. civ., O.G. 22/2002.

La data de 20.03.2009 intimata S.C. COM UTIL S.R.L. a depus la dosar întâmpinare prin care a invocat inadmisibilitatea formulării contestaţiei la executare, iar în ceea ce priveşte fondul contestaţiei a solicitat respingerea acesteia ca neîntemeiată.

În susţinerea excepţiei inadmisibilităţii formulării contestaţiei la executare s-a arătat că prin capătul de cerere al contestaţiei se solicită admiterea acţiunii şi anularea somaţiei şi a procesului verbal de stabilire a cheltuielilor de executare din dosarul de executare cu nr. 157/2009 al B.E.J.A. SCA şi SC, iar la finalul cererii, unde sunt reiterate solicitările contestatorii arată că solicită anularea somaţiei cu nr. 287/22.10.2008 şi a procesului verbal de stabilire a cheltuielilor de executare din 20.20.2008.

În ceea ce priveşte fondul contestaţiei, intimata arată că actele de executare au fost efectuate în conformitate cu dispoziţiile legale, în baza şi în limita titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 3558/com/28.10.2008, fiind respectate inclusiv dispoziţiile art. 2 din O.G. 22/2002.

Intimata arată că termenul de şase luni la care face referire O.G. 22/2002 curge de la data la care debitorul a primit somaţia de executare, el nereprezentând un termen de graţie ci un interval de timp acordat debitoarei instituţie publică să efectueze demersuri în vederea obţinerii fondurilor.

Intimata arată că nu s-a făcut o dovadă de către contestatori a faptului că s-ar fi confruntat cu o lipsă de fonduri care să-i permită să tergiverseze plata pe durata celor şase luni.

Se arată de către intimată că somaţia de executare nu a mai fost emisă de un alt act de executare, urmărindu-se într-o primă etapă executarea de bună voie a obligaţiei. Se mai precizează că nu pot fi invocate dispoziţiile O.G. 22/2002 în ceea ce priveşte obligaţia de predare a bunurilor la care contestatoarea a fost obligată prin titlu, obligaţie pe care de asemenea contestatoarea nu a executat-o, întrucât termenul de şase luni la care face referire actul normativ se referă doar la obligaţiile de plată a unei sume de bani.

De asemenea, intimata arată că susţinerea contestatorilor potrivit cărora nu a primit o cerere de executare benevolă a obligaţiei este neîntemeiată, din moment ce art. 2 din OG.22/2002 arată că termenul de şase luni curge de la data la care a primit somaţia debitorul.

În ceea ce priveşte cheltuielile de executare, intimata arată că acestea au fost calculate în conformitate cu prevederile legale.

La data de 06.04.2009 intimatul B.E.J.A. SCA şi SC a depus la dosar întâmpinare prin care a invocat excepţia lipsei calităţii sale procesual pasive.

În motivarea acestei excepţii, intimatul a arătat că nu poate să existe un raport juridic între executor şi părţile din litigiu, executorul fiind chemat potrivit legii 188/2000 să exercite un serviciu public.

La dosarul cauzei a fost ataşat în copie dosarul de executare cu nr. 157/2009.

Prin încheierea de şedinţă din data de 11.05.2009 instanţa a admis excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant a D.G.F.P. Constanţa pentru Administraţia Fiscală a Oraşului Cernavodă, Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi a respins ca neîntemeiate excepţiile inadmisibilităţii formulării contestaţiei la executare şi a lipsei calităţii procesual pasive a B.E.J. A SCA şi SC

La pronunţarea acestor soluţii instanţa a avut în vedere următoarele considerente:

Faţă de soluţia pronunţată în ceea ce priveşte excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant a D.G.F.P. Constanţa pentru ceilalţi contestatori, instanţa urmează a anula contestaţia formulată de către contestatorii Administraţia Fiscală a Oraşului Cernavodă, Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, Agenţia Naţională de Administrare Fiscală pentru lipsa dovezii calităţii de reprezentant.

În ceea ce priveşte fondul contestaţiei la executare, instanţa reţine următoarele :

Prin sentinţa civilă nr. 3558/com/28.10.2008 pronunţată de Tribunalul Constanţa – Secţia Comercială a fost admisă în parte acţiunea formulată de către SC.Com Util S.R.L. în contradictoriu cu A.F.P. Cernavodă, Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi Direcţia Generală a Finanţelor Publice Constanţa, aceştia fiind obligaţi în solidar la predarea către reclamantă a bunurilor adjudecate de aceasta la licitaţiile publice din 22.08.2005 şi 29.08.2005, respectiv aparat aer condiţionat, excavator CT.1202, autobasculantă CT.18.PRS, autobetonieră CT.56.PRS, autobetonieră CT.55.PRS precum şi documentele de proprietate/identificare pentru respectivele bunuri.

Prin aceeaşi sentinţă contestatorii au fost obligaţi în solidar la plata către reclamantă a sumei de 881.132 lei, reprezentând despăgubiri pentru nepredarea bunurilor adjudecate şi 17.701 lei, cheltuieli de judecată efectuate în cauză.

La data de 13.02.2009 creditoarea a adresat B.E.J.A. SCA şi SC o cerere de executare silită, aceasta fiind înregistrată pe rolul B.E.J. sub nr. 157/2009.

În cadrul dosarului de executare la data de 13.02.2009 au fost întocmite procesul verbal de stabilire a cheltuielilor de executare şi somaţiile de executare, prin care intimaţilor li se adresa cererea de a proceda conform art. 387 şi 411 C.p. civ. la plata în termen de o zi a sumei de 920.225,22 lei (881.132 lei, reprezentând despăgubiri pentru nepredarea bunurilor adjudecate, 17.701, reprezentând cheltuieli de judecată şi 21.392,22 lei, reprezentând cheltuieli de executare ) precum şi de a preda conform art. 575 C.p. civ. bunurile menţionate în titlul executoriu.

Actele de executare întocmite au fost comunicate debitorilor, la dosar fiind depuse dovezile de comunicare către aceştia.

Potrivit art. 1 din O.G.22/2002 creanţele stabilite prin titluri executorii în sarcina instituţiilor publice se achită din sumele aprobate prin bugetele acestora, de la titlurile de cheltuieli la care se încadrează obligaţia de plată respectivă.

Art. 2 din acelaşi act normativ arată că dacă executarea creanţei stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituţia debitoare este obligată ca, în termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-şi îndeplini obligaţia de plată. Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somaţia de plată comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului.

Se instituie prin acest act normativ un regim special, derogatoriu de la regimul comun instituit de Codul de procedură civilă în ceea ce priveşte executarea silită a instituţiilor bugetare, derogare care este însă, conform deciziilor Curţii Constituţionale prin care a fost respinsă excepţia de neconstituţionalitate a acestor dispoziţii, conformă cu art. 1 din Protocolul adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului si a libertăţilor fundamentale, întrucât ordonanţa nu reglementează refuzul de a executa hotărârile judecătoreşti împotriva statului, nici întârzierea nejustificata in executare, ci numai instaurarea unui climat de ordine financiar-bugetara, care nu scuteşte, ci, dimpotrivă, obliga ordonatorii de credite la demersuri pentru a obţine prevederi in buget pentru satisfacerea obligaţiilor înscrise in titluri executorii.

În cauza Şandor contra României, Curtea Europeană de Drepturilor Omului a statuat că: „Administraţia constituie un element al statului de drept, interesul său fiind identic cu cel al unei bune administrări a justiţiei. Pe cale de consecinţă, dacă administraţia refuză sau omite să execute o hotărâre judecătorească ori întârzie în executarea acesteia, garanţiile art. 6 de care a beneficiat justiţiabilul în faţa instanţelor judecătoreşti îşi pierd orice raţiune de a fi (Hornsby împotriva Greciei, Hotărârea din 19 martie 1997).

Curtea Europeană a Drepturilor Omului aminteşte că nu este oportun să-i ceri unei persoane, care în urma unei proceduri judiciare a obţinut o creanţă împotriva statului, să recurgă la procedura de executare silită pentru a obţine satisfacţie (Cauza Metaxas împotriva Greciei).

Curtea a concluzionat în numeroase alte cauze că, prin refuzul de a executa sentinţa, precum şi prin refuzul plăţii cheltuielilor de judecată dispuse de către instanţele judecătoreşti, autorităţile naţionale au lipsit partea de un acces efectiv la justiţie în privinţa executării unei hotărâri definitive pronunţate în favoarea sa, fapt ce conduce la încălcarea art. 6 alin. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Curtea a statuat, de asemenea, că refuzul autorităţilor de a aloca sumele necesare plăţii debitului constituie o atingere adusă drepturilor intimaţilor ce decurg din art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţie, în acest sens fiind emise mai multe hotărâri ( ex. Cauza Sanglier împotriva Franţei, cauza Shmalko c. Ucrainei etc.).

Aşa cum rezultă din cele arătate anterior, art. 6 paragraful 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, în maniera în care a fost interpretat de către Curtea Europeană, impune statului (şi instituţiilor publice) obligaţia pozitivă de a se „plia” la hotărârile judecătoreşti definitive şi obligatorii prin care a fost obligat la plata unor sume de bani, nefiind oportun „să se ceară unei persoane, care a obţinut o creanţă contra statului, în urma unei proceduri judiciare, să trebuiască apoi să iniţieze procedura executării pentru satisfacerea creanţei sale”.

În consecinţă, statul nu poate să refuze, să omită sau să întârzie într-un mod nerezonabil executarea unor asemenea hotărâri, lipsa fondurilor nefiind considerată un motiv justificat pentru întârziere.

Constatând că instituţia debitoare nu s-a conformat dispoziţiilor titlului executoriu de bună voie, instanţa urmează a analiza în ce măsură procedura executării silite declanşată de către creditoare este conformă dispoziţiilor legale interne şi jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului.

Analizând dispoziţiile legale sus menţionate şi văzând jurisprudenţa constantă a Curţii Europene a Drepturilor Omului prin care s-a statuat că se încalcă dreptul de acces la instanţă reglementat de art. 6 paragraful 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului în măsura în care statul nu întreprinde demersuri pentru punerea în executare a hotărârilor judecătoreşti într-un termen rezonabil, instanţa reţine că procedura specială de executare silită a instituţiilor bugetare debutează, la fel ca şi în dreptul comun, cu o somaţie de executare, în ipoteza în care debitorul – instituţie bugetară nu a înţeles să execute de bună voie obligaţia stabilită prin titlul executoriu.

În cauza de faţă, din examinarea dosarului de executare cu nr. 157/2009 al B.E.J.A. Stoica Constantin Adrian şi Stoica Constantin Gabriela Simona, instanţa reţine că au fost respectate dispoziţiile legale în materie de executare, fiind emisă şi comunicată potrivit prevederilor legale somaţia de executare debitorilor.

Susţinerile contestatoarei, potrivit cărora în mod nelegal s-ar fi emis somaţia de executare întrucât nu a fost emisă în prealabil o cerere de executare benevolă, nu pot fi primite de către instanţă, în condiţiile în care executarea benevolă se putea face de către contestatoare direct în baza titlului executoriu, fără îndeplinirea vreunei alte formalităţi prealabile.

Finalitatea procesului civil este dată de executarea hotărârii pronunţate, executare care se face de bunăvoie potrivit dispoziţiilor art. 371 indice 1 C.p. civ., în cazul în care debitorul a înţeles să se conformeze dispozitivului titlului executoriu, sau prin executare silită, atunci când acesta nu execută de bunăvoie obligaţia la care face referire titlul executoriu.

Or, în cauza de faţă contestatoarea a participat activ la procesul în urma căruia s-a emis titlul executoriu iar acesta i-a fost comunicat, astfel că existau toate premisele pentru ca aceasta să execute benevol obligaţiile stabilite în sarcina sa, nefiind necesare în acest sens îndeplinirea unor alte formalităţi.

Singurele formalităţi reglementate de lege în această materie vizează executarea silită, procedură care, potrivit art. 387 C.p.civ. , începe doar după emiterea şi eventual comunicarea către debitor a somaţiei de executare, emiterea somaţiei de executare având în acelaşi timp şi rolul de a facilita plata benevola si de a nu expune creditorul unei executări silite, care presupune uneori blocări ale conturilor sau plata unor onorarii substanţiale.

Reţinând că emiterea somaţiei a fost dispusă în conformitate cu prevederile legale, inclusiv ale O.G. 22/2002, instanţa apreciază că pentru a fi incident în cauză termenul de şase luni la care face referire art. 2 din O.G. 22/2002, termen în care instituţia publică debitoare poate să efectueze demersuri în vederea obţinerii fondurilor necesare realizării plăţii, este necesar ca executarea silită să nu poată să înceapă sau să nu poată continua din cauza lipsei de fonduri, fapt ce urmează a fi dovedit însă se o manieră credibilă de către instituţia debitoare.

În cauza de faţă titlul executoriu a fost emis la 28.10.2008 iar executarea silită a început prin emiterea somaţiei la 13.02.2009, debitoarea nefăcând nici o dovadă cu privire la disponibilităţile sale financiare la momentul primirii somaţiei, prin prezentarea măcar a unui tabel comparativ cu sumele disponibile, respectiv cerute.

Nefăcându-se dovada că executarea silită nu poate începe din lipsa fondurilor, instanţa apreciază că termenul de şase luni, în care aceasta ar fi putut întreprinde demersuri în vederea obţinerii resurselor financiare, nu se mai aplică, procedura executării silite putând să continue potrivit dreptului comun.

Instanţa reţine că se face de către contestatoare o interpretare eronată a dispoziţiilor art. 2 din O.G.22/2002, contestatoarea considerând că termenul de şase luni se aplică de plano, ori de câte ori se execută o creanţă împotriva unei instituţii publice.

Această interpretare este neconformă însă Constituţiei şi jurisprudenţei constante a Curţii Europene a Drepturilor Omului, scopul edictării O.G. 22/2002 nefiind acela de a crea o disciminare între ceilalţi debitori şi debitorii instituţii publice, prin acordarea acestora din urmă a unui «termen de graţie», ci de a stabili măsurile ce se impun pentru ca ordonatorii de credite să efectueze demersuri pentru a obţine prevederi in buget pentru satisfacerea obligaţiilor înscrise in titluri executorii. Ori, aceste măsuri se dispun doar în situaţia în care se face dovada că în bugetul aprobat al instituţiei pentru exerciţiul financiar respectiv nu există alocate sume pentru executarea titlurilor executorii.

În plus, instanţa constată că prin titlul executoriu contestatoarea a fost obligată şi la predarea unor bunuri, ori nu se poate susţine că pentru predarea unor bunuri mobile – obligaţie de a face – este necesară alocarea unor sume de bani şi eventual solicitarea acestora de la ordonatorii de credite superiori, motiv pentru care susţinerile contestatoarei cu privire la nelegalitatea acelor de executare apar ca neîntemeiate.

În ceea ce priveşte cheltuielile de executare pretinse de către B.E.J.A. Stoica Constantin Adrian şi Stoica Constantin Gabriela instanţa constată că ele sunt calculate în conformitate cu prevederile art. 37 al. 1 ale Legii 188/2000, încadrându-se în limitele maximale stabilite de actul normativ, ele fiind datorate din moment ce debitoarea nu a înţeles să execute de bună voie obligaţiile stabilite prin titlul executoriu.

Pentru considerentele de fapt şi de drept expuse, reţinând că procedura executării silite s-a desfăşurat în conformitate cu dispoziţiile legale, instanţa urmează să respingă ca neîntemeiată contestaţia la executare formulată de contestatoare Direcţia Generală a Finanţelor Publice Constanţa împotriva actelor de executare silită efectuate în dosarul de executare cu nr. 157/2009 al B.E.J.A. SCA şi SC .

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Respinge ca neîntemeiată contestaţia la executare formulată de contestatoarea Direcţia Generala a Finanţelor Publice Constanţa, cu sediul în Constanţa, Bd. I. Gh. Duca, nr. 18, în contradictoriu cu intimaţii S.C. COM UTIL S.R.L. , cu sediul în Constanţa, str. Interioară, nr. 4 şi B.E.J.A SCA şi SC .

Anulează contestaţia la executare formulată de contestatoarele Administraţia Finanţelor Publice a Oraşului Cernavodă, Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice şi Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, prin reprezentant Direcţia Generală a Finanţelor Publice Constanţa pentru lipsa dovezii calităţii de reprezentant.

Cu drept la recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30.06.2009.

Etichete:

Descopera Primul Stagiu
Zonia.ro