Top

Actiune in constatarea simulatiei respinsa pentrulipsa contrainscrisuri

Dosar nr. 1479/212/2007

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA CONSTANŢA

SECTIA CIVILA

Sentinţa civila nr. 11508

Şedinţa publică de la 26.06.2009

Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamanţii CZ, CE , şi pe pârâţii IM, IS , AM, IEA având ca obiect acţiune în constatare.

Dezbaterile asupra fondului au avut loc in şedinţa publica din 22.06.2009, fiind consemnate în încheierea de amânare a pronunţării ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanţa având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea la 26.06.2009, când s-a pronunţat.

INSTANŢA,

Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrata pe rolul Judecătoriei Constanţa sub nr. 1479/212/2007 la data de 30.01.2007 reclamanţii CZ şi CE au solicitat, în contradictoriu cu pârâţii, IM, IS , AM, să se constate că actul autentificat sub nr. 3074/15.10.1998 la BNP MT este simulat, cu obligarea pârâţilor I la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea acţiunii, reclamanţii au arătat că în data de 07.10.1998 au convenit cu pârâta AM să le vândă proprietatea ei situată în Constanţa, sens în care au mers împreună la o societate imobiliară, unde au încheiat procesul-verbal prin care au stabilit preţul imobilului, avansul de plătit şi data încheierii actului autentic. La acea dată reclamanţii au achitat avansul de 1500000 lei, urmând ca restul de 67500000 lei să-l achite la data semnării contractului de vânzare-cumpărare la notariat. S-a mai arătat în acţiune că pentru a putea plăti preţul integral al imobilului, reclamantul a scos la vânzare un alt imobil proprietatea sa, convenind la aceeaşi dată 07.10.1998 cu cumpărătorul HV să înstrăineze apartamentul pentru suma de 76.000.000 lei. Şi în vederea acestei tranzacţii imobiliare s-a încheiat un proces-verbal, iar la data de 09.10.1998 s-a încheiat actul autentic cu cumpărătorul HV, reclamanţii primind preţul total de 76.000.000 lei, sumă cu care i-a achitat vânzătoarei AM diferenţa de 67.500.000 lei, la data de 12.10.1998. După plata preţului s-a convenit încheierea actului autentic la data de 15.10.1998, dată la care reclamanţii au trecut-o în act, în calitate de cumpărătoare, pe fiica lor IM, căsătorită cu IS , ulterior aceştia alungându-i pe reclamanţi de pe proprietatea lor. Au concluzionat reclamanţii că actul autentic nr. 3074/15.10.1998 este simulat, având în vedere că în realitate vânzarea s-a făcut doar de către reclamanţi, fiind singurii cu care vânzătoarea a tratat şi care i-au plătit preţul vânzării, după cum rezultă din actul real întocmit la data de 07.10.1998.

În drept acţiunea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 1175 Cod civil.

În probaţiune reclamanţii au solicitat proba cu înscrisuri şi proba cu interogatoriile pârâţilor şi au anexat acţiunii, în copie, următoarele înscrisuri: contract de vânzare-cumpărare aut. sub nr. 3074/15.10.1998, proces-verbal din data de 07.10.1998.

La data de 14.03.2007 pârâta AM a formulat întâmpinare la dosar, arătând că este de acord cu acţiunea formulată de reclamanţi.

În motivarea întâmpinării s-a arătat că pârâta a negociat numai cu reclamanţii vânzarea-cumpărarea imobilului situat în Constanţa, aceştia i-au plătit avansul, încheind procesul-verbal din 07.10.1998 şi au achitat diferenţa de preţ la data de 12.10.1998. A mai arătat pârâta că nu cunoaşte celelalte persoane care au fost trecute ca şi cumpărători alături de reclamanţi.

La data de 14.03.2007 pârâţii IM şi IS au formulat întâmpinare şi cerere reconvenţională.

Prin întâmpinare s-a arătat că în realitate pârâţii au găsit imobilul de vânzare, cunoscând-o pe vânzătoare şi pe tatăl acesteia, negocierile s-au purtat în prezenţa tuturor părţilor, preţul fiind plătit în prezenţa lor.

Au invocat pârâţii excepţia lipsei de interes a reclamanţilor, având în vedere că au părăsit de bună-voie locuinţa, sens în care au şi dat declaraţii la Secţia 4 Poliţie. De asemenea, pârâţii au invocat excepţia inadmisibilităţii cererii de chemare în judecată, întrucât reclamanţii au la dispoziţie acţiunea în reintegrare, în realitate reclamanţii invocă propria culpă în promovarea acţiunii şi faptul că preţul din actul autentic este mai mic decât preţul din antecontract, deşi motivează cererea pe împrejurarea că au fost obligaţi să părăsească imobilul. Pe fondul cauzei pârâţii au solicitat respingerea ca nefondată a acţiunii, arătând că reclamanţii nu au făcut dovada existenţei unui înscris sub semnătură privată, între părţi producând efecte actul autentic în care pârâţii apar în calitate de cumpărători.

Prin cererea reconvenţională pârâţii au solicitat să se constate că au dobândit prin accesiune imobiliară dreptul de proprietate asupra unei camere, unui hol, unei băi, unui beci, aflate în prelungirea imobilului iniţial cumpărat.

În motivare pârâţii au arătat că la momentul cumpărării imobilului acesta avea doar două camere, marchiză, bucătărie şi magazie, fiind imposibil de locuit de către două familii, astfel că în primul an s-au mutat reclamanţii, iar între timp pârâţii au amenajat casa, efectuând mai multe lucrări în acest sens şi au construit încă o cameră, un hol, un beci, modificând instalaţia de alimentare cu apă pentru racordarea bucătăriei şi băii nou construite.

În drept au fost invocate dispoziţiile art. 480, 488, 489, 490, 494 Cod civil, art. 242 şi 274 Cod procedură civilă.

La data de 25.04.2007 reclamanţii C au formulat întâmpinare la cererea reconvenţională, solicitând respingerea acesteia.

În motivare reclamanţii au arătat că pârâţii nu au indicat actele şi autorizaţiile în baza cărora s-au edificat aceste construcţii şi nici dacă au avut aprobarea lor în calitate de coindivizari, construcţiile noi fiind edificate pentru confortul lor de locuit, nu al reclamanţilor. Au mai arătat reclamanţii că este neîntemeiată solicitarea constatării unui drept de creanţă de 4/5 asupra imobilului iniţial cumpărat, fără a se aduce vreo dovadă a contribuţiei la plata preţului imobilului iniţial cumpărat.

În şedinţa publică din data de 05.12.2007 instanţa a unit cu fondul cauzei excepţiile lipsei de interes şi a inadmisibilităţii cererii de chemare în judecată.

În probaţiune instanţa a încuviinţat pentru ambele părţi proba cu înscrisuri, proba cu martori şi proba cu interogatoriul părţilor adverse, fiind administrate toate interogatoriile şi audiaţi martorii ML, propus de reclamanţi şi DM, propusă de pârâţi. De asemenea, instanţa a încuviinţat pentru pârâţii – reclamanţi reconvenţionali proba cu expertiza tehnică imobiliară, raportul de expertiză întocmit de expert MV fiind depus la dosar în data de 10.09.2008 şi completat cu răspunsul la obiecţiuni depus la dosar în data de 21.01.2009.

În urma decesului pârâtului IS intervenit în data da 12.03.2009, instanţa, la cererea pârâtei IM , a introdus în cauză pe moştenitoarea acestuia, IEA

Analizând cu prioritate excepţia lipsei de interes, instanţa reţine că este neîntemeiată, folosul practic al acţiunii formulate de reclamanţi rezultând din chiar efectele constatării simulaţiei, în eventualitatea admiterii acţiunii. În ceea ce priveşte excepţia inadmisibilităţii cererii de chemare în judecată, întrucât reclamanţii ar fi avut la dispoziţie o acţiune în realizare, instanţa reţine că este la rândul său neîntemeiată, având în vedere că pentru obţinerea efectelor specifice ale constatării caracterului simulat al contractului reclamanţii nu aveau la dispoziţie altă formă juridică, în afara prezentei acţiuni.

Pe fondul cauzei, analizând materialul probator administrat în cauză, instanţa reţine următoarele:

Simulaţia reprezintă acea operaţiune juridică în cadrul căreia se încheie două contracte, unul public, aparent, prin care se creează o aparenţă juridică ce nu corespunde realităţii şi unul secret, care corespunde voinţei reale a părţilor şi care s-a încheiat anterior sau concomitent actului public. Ca urmare a constatării simulaţiei, între părţi produce efecte numai contractul secret, dacă este valid, iar faţă de terţi produce efecte numai contractul aparent, acesta fiind singurul opozabil, deşi nu corespunde realităţii.

În fapt în data de 15.10.1998 s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3074 la BNP MT, prin care vânzătoarea AM a vândut imobilul către cumpărătorii CZ, CE şi IM.

În cauză nu s-a făcut dovada existenţei unei simulaţii, existând în materialitatea sa numai actul public, constituit de contractul de vânzare-cumpărare autentificat, fără a se fi probat încheierea unui contract secret, în care pârâta IM să fi făcut parte şi care să prevadă o altă natură juridică a operaţiunii, respectiv o eventuală deghizare a unei donaţii făcute fiicei lor de către reclamanţi în forma unei vânzări-cumpărări. Procesul-verbal încheiat de reclamanţii – cumpărători ai imobilului cu pârâta AM , în calitatea sa de viitoare vânzătoare, nu poate fi considerat contraînscris în sensul de act secret, opus celui public, simulat, întrucât reprezintă doar un antecontract de vânzare-cumpărare încheiat între reclamantul CZ şi pârâta AM. Este excesiv şi fără temei juridic să pretinzi tuturor cocontractanţilor unei vânzări-cumpărări să desfăşoare demersuri precontractuale, de forma unor promisiuni de vânzare-cumpărare sau antecontracte, pentru a-şi justifica legitimitatea lor în cadrul contractului de vânzare-cumpărare. Participarea în calitate de cumpărător a fiicei reclamanţilor, pârâta IM , îşi are sursa în convenţia părţilor, exprimată în data de 15.10.1998 în faţa notarului public şi materializată în contractul autentificat sub nr. 3074, acordul de voinţe nefiind pus sub semnul întrebării de nici un viciu de consimţământ care să îl fi afectat, după cum, de altfel, reclamanţii nici nu au invocat.

Faptul că pârâţii nu au contribuit cu nici o sumă de bani la achitarea preţului imobilului nu este de natură a dovedi caracterul simulat al contractului, cumpărătorii fiind liberi să convină raporturile dintre ei în privinţa achitării preţului, fără relevanţă în privinţa efectelor contractului de vânzare-cumpărare.

Faţă de aceste considerente, instanţa va respinge ca neîntemeiată acţiunea principală, formulată de reclamanţii CZ şi CE în contradictoriu cu pârâtele IM, IEA şiAM .

În ceea ce priveşte cererea reconvenţională, instanţa reţine următoarele:

Potrivit prevederilor art. 492 Cod civil „orice construcţie, plantaţie sau lucru făcut în pământ sau asupra pământului, sunt prezumate a fi făcute de proprietarul acelui pământ cu cheltuiala lui şi că sunt ale lui până ce se dovedeşte din contră”. Acest text de lege instituie o prezumţie legală relativă, susceptibilă de a fi răsturnată prin dovada contrară, potrivit căreia o construcţie edificată pe un teren se consideră a fi fost ridicată de către proprietarul terenului respectiv, în nume propriu şi pe cheltuiala sa.

Se constată din materialul probator că pârâţii IM şi IS au edificat pe terenul cumpărat prin contractul de vânzare-cumpărare construcţii noi, după cum rezultă din interogatoriile administrate reclamanţilor, înscrisurile depuse la dosar, respectiv facturile fiscale şi chitanţele privind plata materialelor de construcţii. Referitor la construcţiile edificate de pârâţi, identificate prin raportul de expertiză întocmit în cauză şi anume construcţie cu suprafaţă utilă de 34,65 mp, garaj în suprafaţă de 12,15 mp, magazie în suprafaţă de 11,20 mp şi beci în suprafaţă de 5,45 mp, devin incidente dispoziţiile art. 492 Cod civil şi, având în vedere că prezumţia de proprietate asupra construcţiilor respective în favoarea pârâţilor nu a fost răsturnată în cauză prin dovada contrară, instanţa reţine că au dobândit, prin efectul accesiunii imobiliare, iniţial IM şiIS , iar în urma decesului acestuia din urmă şi fiica sa IEA , dreptul de proprietate asupra construcţiilor menţionate.

În privinţa capătului doi al cererii reconvenţionale, instanţa reţine că este neîntemeiat, întrucât nu s-au putut stabili cote de contribuţii în realizarea reparaţiilor la imobilul cumpărat în anul 1998, din probele administrate rezultând că atât reclamanţii, cât şi pârâţii I au contribuit la renovarea imobilului, aceştia având în continuare calitatea de coproprietari asupra acestuia.

Potrivit art. 274 Cod procedură civilă, partea care a căzut în pretenţii va fi obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată efectuate de cealaltă. Faţă de împrejurarea că reclamanţii sunt cei care au căzut în pretenţii, fiind în culpă procesuală, instanţa îi va obliga la plata către pârâtele – reclamante reconvenţionale I a sumei de 3780 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru, timbru judiciar şi onorariu expert.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

HOTĂRĂŞTE:

Respinge ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamanţii CZ şi CE domiciliat in Constanta, în contradictoriu cu pârâtele IM , IEA domiciliate in Constanta, şi AM domiciliată în Constanţa

Admite în parte cererea reconvenţională formulată de pârâţii IM şi IEA în contradictoriu cu reclamanţii CZ şi CE

Constată că pârâtele – reclamante reconvenţionale IM şi IEA au dobândit prin accesiune imobiliară dreptul de proprietate asupra construcţiilor situate în Constanţa, , astfel cum au fost identificate în raportul de expertiză tehnică imobiliară întocmit în cauză de expertul tehnic MV .

Respinge ca neîntemeiat capătul al doilea de cerere al cererii reconvenţionale.

Obligă reclamanţii la plata către pârâtele – reclamante reconvenţionale a sumei de 3780 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 26.06.2009.

Red./tehnored./CB: 22.09.2009/5 ex.

Etichete: