404 www.juspedia.ro | Law article directory
Top

Actualizare despagubiri legea 9/1998

Dosar nr. 21015/212/2008

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA CONSTANŢA

SECTIA CIVILA

Sentinţa Civilă Nr. 10150

Şedinţa publică din 11.06.2009

Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamant GMcu domiciliul în Constanţa, în contradictoiru cu pârât ANPRP cu sediul in Bucureşti, având ca obiect acţiune in răspundere contractuala.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică se prezintă pentru reclamant avocat Caraiane Mariana conform împuternicirii avocaţiale aflată la dosar, lipsă fiind pârâtul.

S-a făcut referatul cauzei expus oral de către grefierul de şedinţă care învederează faptul că procedura de citare este legal îndeplinită.

Instanţa, nemaifiind alte cereri, probe sau excepţii de invocat, acordă cuvântul părţilor asupra fondului cauzei.

Reprezentanta reclamantului solicită admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată cu obligarea pârâtului la plata sumei de 16970 lei, aşa cum rezultă din raportul de expertiză diferenţa de bani din suma de 261640720 lei vechi şi suma acare a fost achitată în anul 2007. totodată aceasta precizează că deşi Hotărârea Comisiei Judeţene trebuia validată in cel mult 60 zile de Comisia Centrală , conform art. 7 al. 3 din Legea 9/1998, validarea hotărârii s-a realizat in 2007, adică după 5 ani iar fapta ilicită conduce la un prejudiciu considerabil care nu poate fi reparat. Fără cheltuieli de judecată.

Instanţa in temeiul art. 150 C. pr. civ. constată terminată cercetarea judecătorească şi ramane in pronunţare.

INSTANŢA

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe sub nr. 21015/212/2008, reclamant GMa solicitat instanţei obligarea pârâtului ANPRP la plata despăgubirilor compensatorii acordate conform Legii nr. 9/1998, reprezentând diferenţa dintre suma de 261.640.720 ROL, stabilită prin Hotărârea nr. 1065/14.02.2002 emisă de Comisia Judeţeană Constanţa şi suma reactualizată cu indicele inflaţiei pe perioada 14.02.2002 şi data plăţii.

În motivarea cererii, a arătat că, în calitate de moştenitor al defunctei GMG , a formulat cerere pentru acordarea compensaţiilor băneşti, prin Hotărârea nr. 1065/14.02.2002 emisă de Comisia Judeţeană Constanţa s-a stabilit cuantumul acestora la suma de 261.640.720 ROL; deşi Hotărârea trebuia validată în cel mult 60 de zile de Comisia Centrală, validarea s-a făcut după 5 ani.

A invocat Decizia nr. 38/2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Prin întâmpinare, pârâta a invocat excepţiile necompetenţei materiale şi tardivităţii,

În dovedire, au fost depuse înscrisuri, a fost încuviinţată expertiză tehnică contabilă, raportul fiind depus la dosar.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa constată şi reţine următoarele:

Prin Hotărârea nr. 1065/14.02.2002 emisă de Comisia Judeţeană Constanţa s-a stabilit cuantumul despăgubirilor cuvenite reclamantului la suma de 261.640.720 ROL. Hotărârea a fost validată prin Ordinul nr. 2394/3.05.2007.

Conform concluziilor raportului de expertiză, valoarea actualizată a sumei de 261.640.720 ROL la data de 11.07.2007 era de 43.134 lei RON, rezultând un prejudiciu de 16.970 lei RON pentru reclamant.

Instanţa constată că, astfel cum s-a stabilit prin Decizia nr. 38/2006 a ICCJ, în conformitate cu dispoziţiile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 9/1998, republicată, „cetăţenii români prejudiciaţi în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, […] au dreptul la compensaţiile stabilite potrivit prezentei legi”.

Potrivit reglementării cuprinse în art. 7 din Legea nr. 9/1998, comisiile judeţene şi a municipiului Bucureşti primesc, verifică şi rezolvă cererile de acordare a compensaţiilor, pronunţând, în termen de cel mult 6 luni de la primirea cererilor, hotărâri ce se comunică comisiei centrale, spre validare, precum şi solicitantului, care poate face contestaţie la comisia centrală.

Atribuţiile comisiei centrale au fost preluate de Departamentul pentru aplicarea Legii nr. 9/1998, constituit în cadrul Cancelariei Primului-Ministru, în temeiul art. 1 şi 2 din Normele metodologice pentru aplicarea Ordonanţei Guvernului nr. 94/2004 privind reglementarea unor măsuri financiare, referitoare la măsuri de finalizare a aplicării Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, republicată, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1.643/2004. Ca urmare, între atribuţiile conferite acestui departament prin art. 4 din Norme este şi aceea de a înainta propunerile de validare/invalidare a hotărârilor comisiilor judeţene şi a municipiului Bucureşti, în termenul stabilit de lege, către şeful Cancelariei Primului-Ministru, care va dispune prin ordin, precum şi aceea de a propune reactualizarea despăgubirilor, la data emiterii ordinului de validare.

Ulterior, prin Hotărârea Guvernului nr. 361/2005 (modificată prin Hotărârea Guvernului nr. 240/2006) a luat fiinţă, tot în cadrul Cancelariei Primului-Ministru, Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, aceasta preluând atribuţiile Departamentului privind soluţionarea contestaţiilor împotriva hotărârilor comisiilor teritoriale de aplicare a Legii nr. 9/1998, analiza şi validarea/invalidarea hotărârilor acele comisii.

Interpretarea literală şi sistematică-logică a dispoziţiilor art. 7 din Legea nr. 9/1998, în vederea stabilirii momentului de la care sunt datorate compensaţiile, în raport cu regulile privind plata eşalonată instituite prin art. 8 alin. (2) din aceeaşi hotărâre, precum şi cu cele cuprinse în art. 5 din Hotărârea Guvernului nr. 286/2004, impune să se considere că între operaţiunile de „stabilire” şi de „validare” a compensaţiilor există o succesiune temporală şi o evidentă diferenţă de conţinut, determinate de raportul de condiţionare dintre ele, caracterizat de efectul retroactiv, de consolidare, al validării asupra a ceea ce s-a stabilit iniţial prin hotărârea comisiei.

În legătură cu efectuarea plăţii sumelor de bani reprezentând compensaţiile acordate potrivit Legii nr. 9/1998, este de observat că, în temeiul art. 6 şi 8 din aceeaşi lege, a fost adoptată Hotărârea Guvernului nr. 286/2004, în care s-a prevăzut, la art. 5, achitarea eşalonată, către beneficiari, a compensaţiilor stabilite prin hotărârea Comisiei centrale, pe parcursul a 2 ani consecutivi, din care „40% în anul în care se face plata şi 60% în anul următor, în limita sumelor aprobate anual cu această destinaţie în bugetul de stat”, precizându-se, în final: „cota de 60% din cuantumul compensaţiei, achitată în anul următor, se actualizează în condiţiile Legii nr. 9/1998”.

Existenţa unei dispoziţii de actualizare a sumelor numai pentru perioada ulterioară momentului validării lor de către Cancelaria Primului-Ministru impune să se considere că legiuitorul nu a socotit necesar să dea o reglementare similară şi pentru intervalul cuprins între data stabilirii compensaţiilor prin hotărâre adoptată de comisie şi aceea a emiterii ordinului de validare, deoarece acest interval de timp a fost apreciat ca neglijabil faţă de cerinţa prevăzută la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 9/1998, ca actul de validare să fie emis în cel mult 60 de zile de la data hotărârii comisiei.

În activitatea practică însă termenul de 60 de zile, indicat prin textul de lege menţionat, nu a putut fi respectat, astfel că sumele stabilite prin rapoartele de evaluare nu au mai corespuns totdeauna, datorită evoluţiei preţurilor, valorii reale a bunurilor pentru care trebuiau acordate despăgubiri.

Or, principiul reparării integrale a prejudiciului, în spiritul căruia au fost elaborate normele prin care sunt reglementate compensaţiile cuvenite persoanelor care au avut pierderi patrimoniale în urma aplicării prevederilor Tratatului de la Craiova din 7 septembrie 1940, impune ca, în momentul validării compensaţiilor, sumele stabilite să corespundă valorii reale a bunurilor ce fac obiectul acestora.

De altfel, interpretarea de ansamblu a dispoziţiilor legale emise în materie impune ca despăgubirile să corespundă, prin cuantumul lor, valorii reale a bunurilor din momentul efectuării plăţii.

Este de observat că, în conformitate cu prevederile Legii nr. 9/1998, au fost elaborate norme metodologice conţinând criterii de evaluare şi modalităţi concrete de stabilire a cuantumului compensaţiilor, care conţin dispoziţii menite să asigure repararea efectivă a prejudiciului cauzat, cu actualizarea preţurilor, potrivit principiului restitutio in integrum.

În acest sens, în art. 8 alin. (2) şi în art. 21 din Hotărârea Guvernului nr. 753/1998 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1970 s-a prevăzut obligativitatea actualizării cuantumului compensaţiei şi, respectiv, al despăgubirii, iar în art. 4 lit. g) din Normele metodologice pentru aplicarea Ordonanţei Guvernului nr. 94/2004 privind reglementarea unor măsuri financiare, referitoare la măsuri de finalizare a aplicării Legii nr. 9/1998, s-a instituit atribuţia Departamentului constituit ca structură în cadrul Cancelariei Primului-Ministru de a „propune reactualizarea despăgubirilor, conform prevederilor Legii nr. 9/1998, la data emiterii ordinului de validare”, precizându-se apoi la art. 7 că „propunerea de validare sau invalidare transmisă şefului Cancelariei Primului-Ministru poate fi însoţită de propunerea de reactualizare a despăgubirilor, dacă aceasta este necesară”.

Cum, prin conţinutul şi sensul lor, toate aceste prevederi nu pot viza decât ipoteza în care validarea şi, implicit, plata compensaţiilor au loc în alt an decât cel în care au fost stabilite de către comisie, este evident că trebuie să se considere reglementată legislativ obligativitatea actualizării sumelor ce reprezintă compensaţii stabilite prin hotărârile adoptate de comisiile instituite în temeiul Legii nr. 9/1998.

Faţă de această reglementare neîndoielnică, dată prin dispoziţiile conţinute în normele metodologice de aplicare a actelor normative adoptate succesiv, în materia acordării de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la 7 septembrie 1940, precum şi de incidenţa principiului reparării integrale a prejudiciului, se impune ca art. 8 alin. (2) din Legea nr. 9/1998 şi deciziei în interesul legii, să fie admisă acţiunea reclamantului şi să fie obligat pârâtul la plata sumei de 16970 lei, cu titlu de daune – interese, pentru acoperirea integrală prejudiciului, urmare a deprecierii monedei naţionale prin inflaţie.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Admite cererea privind pe privind pe reclamant GMcu domiciliul în Constanţa, în contradictoiru cu pârât ANPRP cu sediul in Bucureşti, Obligă pârâta la plata către reclamant a sumei de 16970 lei, cu titlu de daune – interese.

Ia act că nu se solicită cheltuieli de judecată.

Cu recurs in 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţa publică, azi, 11.06.2009.

Etichete:

Descopera Primul Stagiu
Zonia.ro