404 www.juspedia.ro | Law article directory
Top

Constatarea nevalabilitatii

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA CONSTANŢA

SECŢIA CIVILĂ

Operator de date cu caracter personal nr. 3047

Dosar civil nr. 7739/212/2008

SENTINŢA CIVILĂ Nr. 11507

ŞEDINŢA PUBLICĂ DIN DATA DE : 26.06.2009

COMPLETUL CONSTITUIT DIN:

Pe rol soluţionarea cauzei civile având ca obiect revendicare imobiliară, cerere formulată de reclamanţii CAM , cu domiciliul în Bucureşti, şi PM , cu domiciliul în Bucureşti, , ambii cu domiciliul procesual Bucureşti, în contradictoriu cu pârâţii OE , cu sediul în Constanţa VCM , cu domiciliul în Bucureşti, şi SC , cu domiciliul Constanţa.

Dezbaterile asupra fondului au avut loc în şedinţa publică din data de 25.06.2009 şi au fost consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată ce face parte integrantă din prezenta sentinţă, când instanţa, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru data de 26.06.2009, când a hotărât următoarele:

I N S T A N Ţ A,

Prin cererea formulata si inregistrata pe rolul Judecatoriei Constanta la data de 15.04.2008, sub numar dosar 7739/212/2008 reclamantii CAM, PM ŞI MF au solicitat in contradictoriu cu oras Eforie prin primar, , BM ŞI BP, VCM ŞI SCconstatarea nevalabilitatii titlului statului asupra imobilului situat in Eforie, parcela 5625, revendicarea si obligarea paratilor de a preda in deplina proprietate si folosinta imobilul si de a-si ridica constructia edificata pe terenul proprietatea lor.

In motivarea actiunii s-a aratat ca reclamantii se legitimeaza in calitate de mostenitori ai defunctilor FM ŞI GM . Imobilul situat in Eforie Sud, compus din teren in suprafata de 600 mp, lot 5625 a fost preluat de stat in mod abuziv fara nici un titlu. Aceasta preluare incalca dispozitiile art. 48 din Constitutia de la 1948 precum si art. 480 Cciv. S-a invocat faptul ca la pronuntarea sentintei civile nr. 10214/18.11.2005 nu erau indeplinite conditiile referitoare la prescriptia achizitiva, fiind incalcate dispozitiile art. 1853 Cciv.

Statul a preluat imobilul fara titlu valabil, astfel ca si titlurile detinute de ceilalti parati au fost obtinute prin fraudarea legii. Titlul reclamantilor este consolidat si fara echivoc, astfel ca se solicita admiterea actiunii.

In drept au fost invocate dispozitiile art. 480, 481 Cciv.

In sustinerea actiunii au fost depuse, in copie, act de vanzare cumparare nr. 28578/24.12.1932, certificat de mostenitor nr. 176/20.12.2000, adresa nr. 682692/21.03.2006, adresa nr. 7588/05.05.2006, adresa nr. 419/03.03.2006, adresa nr. 8382/08.05.2006, adresa nr. 617/17.05.2006, adresa nr. 145/04.02.2008, adresa nr. 185/04.03.2008, raport de expertiza tehnica judiciara efectuat in dosar 5138/118/2006.

La termenul de judecata din 29.05.2008 reclamantii si-au precizat actiunea, in sensul ca renunta la capatul de cerere privind obligarea paratilor Vincreanu Mihai si Sandut Carmen la ridicarea constructiei.

Paratii Oras Eforie prin primar au formulat intampinare prin care au invocat exceptia lipsei calitatii procesual pasive pentru capatul de cerere privind revendicarea, avand in vedere ca terenul revendicat a fost instrainat catre paratii persoane fizice. A fost invocata exceptia inadmisibilitatii actiunii, avand in vedere ca astfel de cereri nu sunt admisibile dupa intrarea in vigoare a legii nr. 10/2001. A fost invocata decizia nr. LIII/04.06.2007.

Paratii, BM ŞI BP au formulat intampinare prin care au invocat exceptia netimbrarii actiunii, avand in vedere caracterul evaluabil, exceptia inadmisibilitatii cererii in revendicare raportat la dispozitiile legii nr. 10/2001 care are un caracter special, exceptia lipsei calitatii procesual pasive a paratilor, avand in vedere ca imobilul a fost instrainat catre paratii VC siSC . Totodata s-a solicitat suspendarea cauzei pana la solutionarea dosarului nr. 5138/118/2006 ce are ca obiect actiunea formulata de reclamanti in temeiul legii nr. 10/2001.

Pe fondul cauzei au solicitat respingerea actiunii ca neintemeiata intrucat paratilor li s-a recunoscut in mod irevocabil dobandirea prin uzucapiune a dreptului de proprietate asupra terenului. Notificarea formulata de reclamanti in temeiul legii nr. 10/2001 a fost respinsa de institutia competenta, contestatia formulata fiind respinsa de Tribunalul Constanta. Solutia recurgerii la compararea titlurilor exhibate de catre parti conduce la anihilarea efectelor consolidate in baza actului de instrainare nedesfiintat ori definitiv validat. Trebuie avut in vedere principiul ocrotirii bunei credinte a subdobanditorului precum si faptul ca nici una dintre parti nu trebuie sa suporte o paguba disproportionata.

In sustinerea pozitiei procesuale au fost depuse in copie, incheiere de carte funciara, fisa corpului de proprietate, plan de amplasament si delimitare, certificat fiscal, extras CF, contract de vanzare cumparare nr. 157/15.02.2007, autorizatie de construire.

La termenul de judecata din 09.10.2008 instanta a respins exceptia netimbrarii actiunii pentru considerentele expuse.

Paratii VC ŞI SCau formulat intampinare prin care a fost invocata exceptia inadmisibilitatii actiunii intrucat reclamantii au la indemana legea nr. 10/2001, care este o lege speciala, sens in care calea aleasa pe dreptul comun nu este posibil a fi de urmat. Totodata s-a aratat ca se sustine cererea de suspendare a cauzei, iar pe fondul cauzei s-a solicitat respingerea actiunii ca neintemeiata.

La termenul de judecata din 08.01.2009 instanta, cu respectarea principiului contradictorialitatii a respins exceptia inadmisibilitatii actiunii, a admis exceptia lipsei calitatii procesual pasive a Consiliului Local Eforie si oras Eforie prin primar pentru capatul de cerere privind revendicarea, a admis exceptia lipsei calitatii procesual pasive a paratilor BM ŞI BP pentru motivele expuse in incheierea de sedinta. Totada la acelasi termen de judecata reprezentata paratilor persoane fizice a aratat ca nu mai insista in cererea de suspendare a cauzei.

La termenul de judecata din 12.02.2009 au fost depuse note de sedinta de paratii VC ŞI SCprin care au invocat exceptia lipsei calitatii procesual pasive fata de primul capat de cerere, intrucat paratii nu sunt parti in contradictoriu cu care ar putea fi constatata o eventuala preluare abuziva a imobilului. Pe fondul cauzei s-a invocat uzucapiunea in dobandirea imobilului ca urmare a pasivitatii reclamantilor. In privinta compararii titlurilor, paratii, la data dobandirii nu aveau cunostinta de pretentiile invocate de reclamanti, nu exista nici o interdictie de vanzare, formele de publicitate imobiliara fiind perfect valabile.

La termenul de judecata din 19.03.2009 a fost invocat de paratii persoane fizice exceptia lipsei calitatii procesual pasive a paratilor persoane juridice fata de primul capat de cerere, avand in vedere art. 12 din legea nr. 213/1998 si exceptia inadmisibilitatii actiunii. La acelasi termen de judecata instanta a solutionat exceptia inadmisibilitatii actiunii, exceptia lipsei calitatii procesual pasive a paratilor persoane juridice fata de primul capat de cerere si exceptia lipsei calitatii procesual pasive a paratilor persoane fizice fata de primul capat de cerere.

Din oficiu s-a dispus emiterea unei adrese pentru atasarea situatiei juridice a imobilului, raspunsul fiind atasat la dosar.

A fost administrata proba cu interogatoriul paratilor si proba cu expertiza topografica. Totodata a fost administrata proba cu inscrisuri.

Analizand actele si lucrarile dosarului, asupra exceptiei inadmisibilitatii si asupra fondului cauzei, instanta retine urmatoarele:

Conform actului de vanzare cumparare transcris sub numar 6714/19.12.1934 VD a vandut lui MF ŞI G suprafata de 600 mp din lotul 742 in planul de parcelare aprobat in anul 1898, situata in comuna Tuzla.

Din actele de stare civila depuse la dosar, reclamantii fac dovada calitatii de unici mostenitori ai defunctilorMF ŞI MG .

Prin sentinta civila nr. 10214/18.11.2005, pronuntata in dosar nr. 5253/2005 Judecatoria Constanta a constatat in favoarea numitilor BM ŞI BP dreptul de proprietate – pe calea prescriptiei achizitive a terenului in suprafata de 600 mp situat in Eforie Sud, str. dr Cantacuzino, nr. 95.

Conform contractului de vanzare cumparare autentificat sub numar 157/15.02.2007 numitii BM ŞI BP instraineaza dreptul obtinut pe calea prescriptiei achizitive catre paratii VC ŞI SC.

Din raportul de expertiza efectuat in cauza rezulta ca prin suprapunerea planurilor parcelare din 1898 si 1922 lotul nr. 742 are corespondent lotul nr. 5625, revendicat in cauza.

Cu privire la constatarea nevalabilitatii titlului statului:

Notiunea de imobil preluat in mod abuziv a fost definita de art. 2 al.1lit. i din Lg. nr.10/2001, respective ,,orice imobil preluate fara titlu valabil sau fara respectarea dispozitiilor legale in vigoare la data preluarii, precum si cele preluate fara temei legal prin acte de dispozitie ale organelor locale ale puterii sau ale administratiei de stat”.

Art.1lit.e din HG nr.250/2007 instituie sarcina probei proprietatii, a detinerii legale a acesteia la momentul deposedarii abuzive si a calitatii de persoana indereptatita la restituire in favoarea persoanei care pretinde dreptul. In cazul in care pentru imobilul respectiv nu se poate face dovada formala a preluarii de catre stat, faptul ca imobilul respectiv se regaseste in patrimoniul statului constituie o prezumtie relativa de preluare abuziva.

Din probele administrate in cauza, rezulta ca imobilul in litigiu a fost preluat de stat de la autorul reclamantilor, fara plata si fara un titlu. Insa acesta masura nu a produs nici un efect juridic asupra dreptului de proprietate cu privire la imobilele preluate, fiind neconstitutionala, raportat la art. 18 din Constitutia Romaniei din 1948, in vigoare la data preluarii abuzive.

Astfel dreptul de proprietate particulara era recunoscut si garantat prin lege, privarea de acest drept putand fi realizata doar prin expropriere pentru cauza de utilitate public ape baza unei legi si cu o prealabila despagubire. Faptul ca imobilul s-a aflat in proprietatea paratilor persoane juridice este sustinut si de sentinta civila nr. 10214/18.11.2005 pronuntata in contradictoriu cu autoritatile locale ale orasului Eforie, in care s-a retinut, cu autoritate de lucru judecat, calitatea procesuala a acestora de proprietari in contra carora a curs termenul prescriptiei achizitive.

Cum imobilul a fost preluat de stat fara o despagubire, masura de preluare contravine dispozitiilor constitutionale, act normativ cu o forta juridica superioara.

Pe cale de consecinta dreptul de proprietate asupra imobilului respectiv nu s-a transmis in mod valabil in proprietatea statului, consecinta fiind ca statul nu a avut un titlu valabil asupra acestuia niciodata, sens in care se impune admiterea capatului 1 de cerere si a se constata trecerea ilegala in patrimonial statului a imobilului situat in Eforie Sud, str. Dr. Cantacuzino, nr. 95, lot, 5625, jud. Constanta. Acest aspect rezultă şi din principiul de drept exprimat în adagiul „nemo plus iuris ad alium transfere protect, quam ipse habet” – nimeni nu poate da mai mult decât are – şi „nemo dat quod non habet – nimeni nu poate da ceva ce nu are.

Cu privire la actiunea in revendicare:

În materia revendicării imobilelor preluate abuziv, atât practica cât şi doctrina au statuat că, în conflictul de interese legitime dintre adevăratul proprietar şi subdobânditorul de bună credinţă al imobilului, să fie preferat cel din urmă.

Soluţia a fost impusă pentru a se asigura securitatea circuitului civil şi a stabilităţii raporturilor juridice, iar în plan juridic s-a dat eficienţă principiului validităţii aparenţei în drept exprimat în adagiul „error communis facit ius”.

Aplicarea principiului validităţii aparenţei în drept este condiţionată de îndeplinirea cumulativă a două condiţii şi anume: 1. eroarea trebuie să fie cu privire la calitatea de proprietar a vânzătorului, eroare ce trebuie să fie comună şi invincibilă şi 2.buna credinţă a subdobânditorului care trebuie să fie lipsită de orice culpă sau îndoială din partea acestuia.

În cauză, din probele administrate rezultă că cele două condiţii sunt îndeplinite. Astfel, locuinţa a fost cumpărată de pârâţii VC ŞI SCconform contractul de vânzare – cumpărare nr. 157/15.02.2007 de la numitii BM si P, carora li s-a recunoscut in mod retroactiv dreptul de proprietate pe calea prescriptiei achizitive, neexistând dubii asupra calităţii de proprietar a acestuia.

În lipsa oricăror tulburări din partea adevăraţilor proprietari care nu au iniţiat nici o procedură judiciară în contradictoriu cu fostii posesorii pentru recuperarea imobilului şi nici nu i-au notificat pe aceştia în legătură cu vreun demers făcut la autorităţile administrative, a creat convingerea comună tuturor că proprietarul bunului este statul.

Potrivit art. 1898 C.civ. buna credinţă se prezumă, revenind celui ce invocă reaua credinţă sarcina probei.

În speţă, prezumţia de bună credinţă a pârâţilor ( acea convingere că persoana de la care a dobândit bunul transmite proprietatea ) nu a fost răsturnată, acest aspect fiind recunoscut si de catre reclamanti. La data încheierii contractul de vânzare – cumpărare pârâţii au avut credinţa că tranzacţionează cu adevăratul proprietar al bunului, eroarea în care aceştia s-au aflat fiind comună.

Este adevarat ca titlul statului asupra imobilului nu exista iar pârâţii cumpărători nu aveau nici o calitate în baza căreia să analizeze valabilitatea acestuia, verificarea validităţii titlului statului este atributul exclusiv al instanţelor judecătoreşti, conform art. 6 din Legea 213/1998.

Faţă de argumentele expuse mai sus, se impune menţinerea judiciară a vânzării lucrului altuia prin consolidarea transmiterii dreptului de proprietate asupra imobilului în patrimoniul subdobânditorilor.

Aceeasi solutie a fost recunoscuta si prin jurisprudenta Curtii Europene, in cauza Pincova si Pinc contra Republicii Cehe in care s-a aratat: „Curtea accepta ca obiectivul general al legilor de restituire, acela de a atenua consecintele anumitor incalcari ale dreptului de proprietate cauzate de regimul comunist, este unul legitim (…); cu toate acestea, considera necesar a se asigura ca aceasta atenuare a vechilor incalcari nu creeaza noi neajunsuri disproportionate. in acest scop, legislatia trebuie sa faca posibila luarea in considerare a circumstantelor particulare ale fiecarei cauze, astfel incat persoanele care au dobandit bunuri cu buna-credinta sa nu fie puse in situatia de a suporta responsabilitatea, care apartine in mod corect statului, pentru faptul de a fi confiscat candva aceste bunuri (citat si in cauza Raicu contra Romaniei).

Potrivit disp. art. 480 C.civ. proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura şi de a dispune de un lucru în mod exclusiv şi absolut, în limitele determinate de lege, unul dintre atributele acestui drept fiind dreptul de a întrebuinţa lucrul potrivit naturii sau destinaţiei lui, aspect ce derivă din caracterul absolut şi exclusiv al acestuia.

Acţiunea în revendicare are ca principal efect readucerea bunului( în natură şi liber de sarcini) în patrimoniul proprietarului neposesor şi doar în ipoteza în care acest lucru nu mai este posibil, obligaţia de restituire va fi înlocuită printr-o restituire prin echivalent, aşadar printr-o obligaţie de dezdăunare.

Din cauza inconsecventei si deficientelor legislative, precum si a eventualelor litigii anterior solutionate, nu este exclus ca intr-o astfel de actiune ambele parti sa se poata prevala de existenta unui bun in sensul Conventiei, instantele fiind puse in situatia de a da preferabilitate unuia in detrimentul celuilalt, cu observarea, in acelasi timp a principiului securitatii raporturilor juridice.

In atare situatie, solutia ar avea efectul privarii uneia din parti de un bun in sensul Conventiei, ceea ce va insemna ca nu statul sa suporte consecintele adoptarii unor norme legale neconforme cu Conventia, ci un particular. Privarea de bun in absenta oricarei despagubiri constituie, asa cum s-a aratat, o incalcare a art. 1 din Protocolul nr. 1 aditional la Conventie, or, chiar din jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului reiese ca, atunci cand statul nu mai poate sa restituie imobilul in natura, iar masurile reparatorii prin echivalent prevazute de legea interna sunt inca iluzorii, urmeaza sa se plateasca reclamantului despagubiri banesti.In acest punct, Curtea aminteste ca, de principiu, literatura juridica a admis de multa vreme faptul ca revendicarea este o actiune reala, iar acest caracter se conserva atat timp cat exista si posibilitatea de a se readuce lucrul revendicat in patrimoniul revendicantului. Daca lucrul a fost transmis unui tert care a dobandit in mod iremediabil proprietatea lui, obiectul revendicarii urmeaza a fi convertit intr-o pretentie de despagubiri.

In privinta compararii titlurilor de proprietate, instanta retine ca autorii paratilor persoane fizice, numitii BM ŞI Pau facut dovada absoluta a dreptului lor, fata de modul originar de dobandire a proprietatii, in defavoarea reclamantilor care beneficiaza doar de o prezumtie relativa de proprietate, avand in vedere ca dreptul lor a fost dobandit de autori prin act translativ. Chiar daca reclamantii au sustinut ca instanta, nu a avut in vedere la pronuntarea sentintei civile nr. 10214/18.11.2005 faptul ca statul nu detine un titlu asupra imobilului pentru a figura in proces in calitate de parat, acest aspect nu poate fi avut in vedere intrucat hotararea se bucura de autoritate de lucru judecat si nu poate fi analizata in prezenta cauza.

Prin urmare, instanţa reţine că în cauză restituirea dreptului de proprietate asupra imobilului către reclamanti nu mai este posibilă, fata de considerentele expuse anterior si în lumina jurisprudenţei CEDO, fără a crea un nou prejudiciu, de astă dată pârâţilor persoane fizice, terti dobânditori de bună-credinţă ai dreptului de proprietate asupra imobilului, al căror titlu de proprietate a fost validat prin efectul hotararii judecatoresti. Ca urmare, obligaţia de restituire în natură va fi înlocuită printr-o restituire prin echivalent, aşadar printr-o obligaţie de dezdăunare, asa cum de altfel prevede si art. 20, alin.2 din legea nr. 10/2001.

In privinta cheltuielilor de judecata, raportat la art. 274 Cpc instanta urmeaza a le admite in parte, numai in privinta paratilor persoane juridice. Chiar daca solutia pronuntata este partial defavorabila, instanta apreciaza ca nu se impune obligarea paratilor persoane fizice la suportarea cheltuielilor de judecata, intrucat nu justifica o culpa procesuala in admiterea in parte a actiunii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Admite în parte acţiunea formulată de reclamanţiiCAM , cu domiciliul în Bucureşti, şiPM , cu domiciliul în Bucureşti, ambii cu domiciliul procesual ales la în contradictoriu cu pârâţii ORAŞUL EFORIE PRIN PRIMAR, Constată trecerea ilegală în patrimonial statului a imobilului situat în loc. Eforie Sud, strada D. Cantacuzino nr.95, lot nr.5625, judeţ Constanţa.

Respinge acţiunea în revendicare ca neîntemeiată.

Obligă pârâţii Oraşul Eforie prin Primar şi Consiliul Local al Oraşului Eforie la plata către reclamanţi a sumei de 2520,58 lei cheltuieli de judecată.

Cu apel în 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţă publică azi, 26.06.2009.

Red. Jud. M.G. / 30 Iunie 2009 / 8 ex.

Etichete:

Descopera Primul Stagiu
Zonia.ro