404 www.juspedia.ro | Law article directory
Top

Ordonanta presedintiala. Suspendare executare silita. Titlu executoriu fiscal.Competenta materiala.

Ordonanta presedintiala. Suspendare executare silita. Titlu executoriu fiscal.Competenta materiala.

Potrivit art.168 al.3 Cod procedura fiscala republicat contestatia la executare se introduce la instanta judecatoreasca competenta si nedistingând care anume, se aplica dreptul comun, caci potrivit dispozitiilor art.2 alin.3 Cod procedura fiscala, unde prezentul cod nu dispune, se aplica prevederile Codului de procedura civila.

Fata de sus mentionatele precizari este necesar a se avea în vedere dispozitiile art.400 al.2 Cod procedura civila retinând ca, competenta de a judeca contestatia la executare apartine instantei de executare – respectiv judecatoria în circumscriptia careia se va face executarea, conform art.373 alin.2 Cod procedura civila si coroborând disp.art.403 al.1 cu art.400 al.1 Cod pr.civila – instanta competenta a judeca cererea de suspendare este instanta de executare.

Prin cererea înregistrata la Tribunalul Tulcea sub nr.1856/30.05.2005, SC „O S I” SRL Bucuresti, în contradictoriu cu C J T, pe cale de Ordonanta presedintiala, în conformitate cu dispozitiile art.581 Cod pr.civila, a solicitat suspendarea executarii silite începuta în baza titlului executoriu nr.5/24 februarie 2005, emis de pârât, pâna la solutionarea, prin hotarâre irevocabila a contestatiei la executare ce formeaza obiectul dosarului nr.1857/2005, aflat pe rolul Tribunalului Tulcea si ridicarea popririlor instituite asupra conturilor societatii reclamante, deschise la bancile din Bucuresti, pâna la solutionarea irevocabila a contestatieei la executare.

A motivat ca, pe rolul Tribunalului Tulcea se afla în curs de solutionare contestatia la executare ce face obiectul dosarului nr.1857/2005, prin care reclamanta a solicitat anularea titlului executoriu si a executarii silite pornite împotriva sa de creditorul C J T.

A mai aratat ca, tot pe rolul aceleiasi instante se afla în curs de solutionare si actiunea ce face obiectul dosarului nr.1147/2005, prin care reclamanta a solicitat printre altele si compensarea redeventelor pe care le-ar fi platit creditorului în perioada cât a fost lipsita de bunul concesionat, din culpa acestuia, cu redeventele pe care nu le-a platit si care au fost pretinse de creditor prin titlul executor emis.

S-a mai sustinut ca au fost poprite toate conturile bancare ale societatii, situatie ce împiedica continuarea activitatii curente a societatii si îi creaza grave prejudicii, întrucât a fost adusa în imposibilitatea de a stinge alte obligatii bugetare si a executa obligatiile contractuale asumate.

S-a aratat ca reclamanta functioneaza si ca antrepozit fiscal, fiind producatoare de produse accizabile si în situatia neachitarii accizelor, i se revoca autorizatia, existând chiar si riscul raspunderii penale.

De asemenea ca, potrivit Codului fiscal, regimul de antrepozitare este deosebit de sever, iar orice încalcare a regulilor ce îl guverneaza, poate duce la consecinte grave, exxistând obligatia ca accizele sa fie platite în mod regulat, în conditiile stabilite de art.192 si art.193 din Codul fiscal.

A apreciat ca sunt întrunite conditiile admisibilitatii ordonantei presedintiale, masura ce s-ar dispune având un caracter temporar, pâna la pronuntarea unei hotarâri irevocabile, în contestatia la executare; un caracter urgent, date fiind împrejurarile deosebite pe care le-a învederat si nu ar prejudeca fondul cauzei, acesta discutându-se în cadrul dosarelor nr.1147/2005 si nr.1857/2005, aflate pe rolul Tribunalului Tulcea.

Pârâtul, C.J.T., în sedinta a depus întâmpinare, anexând acesteia: somatia nr.42/1452/02.03.2005 si titlul executoriu nr.5/24.02.2005, contractul de garantie imobiliara autentificat sub nr.2032/15.06.2001 încheiat între C.S., mandatar pentru L.S., în calitate de garant si C.J.T.

Prin Sentinta civila nr.1018/08 iunie 2005, Tribunalul Tulcea a admis exceptia necompetentei materiale si a declinat cauza în favoarea Judecatoriei Tulcea, spre competenta solutionare.

Pentru a se pronunta, Tribunalul a retinut ca exceptia necompetentei materiale, invocata de Consiliul Judetean Tulcea prin Întâmpinare, este întemeiata, motivat de faptul ca la 2 martie 2005, cu somatia nr.42/1451, Consiliul Judetean Tulcea a înstiintat reclamanta SC „OPAL SEPCO IMPEX” SRL Bucuresti ca figureaza în evidentele sale fiscale cu sume de plata restante, pentru care s-a pornit executarea silita în temeiul titlului executor emis de Consiliul Judetean Tulcea nr.5/24.02.2005, a carui copie a anexa-o.

În conformitate cu dispozitiile art.140 Cod pr.fiscala, executarea silita începe prin comunicarea somatiei, care este însotita de un exemplar al titlului executor.

Potrivit dispozitiilor art.168, al.3 Cod pr.fiscala, republicat, contestatia la executarea silita se introduce la instanta judecatoreasca competenta si nedistingând care anume, se aplica dreptul comun, caci potrivit dispozitiilor art.2 al.3 Cod pr.fiscala, unde prezentul cod nu dispune, se aplica prevederile Codului de procedura civila.

În conformitate cu dispozitiile art.400 al.2 Cod pr.civila, competenta de a judeca contestatia la executare apartine instantei de executare, respectiv judecatoria în circumscriptia careia se va face executare, potrivit dispozitiilor art.373 al.2 Cod pr.civila.

Conform art.403 al.1, coroborat cu art.400 al.1 din Cod prr.civila, pâna la solutionarea contestatiei la executare sau a altei cereri privind executarea silita, instanta competenta poate suspenda executarea.

Fata de aceste prevederi si constatând ca Judecatoria Tulcea este instanta de executare, conform art.373 al.2 Cod pr.civila si, ca potrivit art.400 al.1, aceasta instanta este competenta a solutiona si cererea de suspendare a executarii silite, pâna la solutionarea contestatiei la executare, în temeiul art.158 Cod pr.civila, tribunalul a admis exceptia necompetentei materiale si a declinat competenta solutionarii cauzei în favoarea Judecatoriei Tulcea.

Împotriva Sentintei civile nr.1018/08 iunie 2005 a Tribunalului Tulcea, în termen legal, a formulat recurs reclamanta, criticând-o pentru neleegalitate si netemeinicie.

În motivarea recursului, sustine ca eronat instanta de fond a dispus declinarea competentei de solutionare a cauzei în favoarea Judecatoriei Tulcea, deoarece competent sa judece era Tribunalul Tulcea, în speta fiind vorba de o executare silita, ce vizeaza plata unei obligatii bugetare, nascuta în temeiul unui contract de concesiune nr.1/11.01.2001 încheiat între recurenta si creditorul bugetar.

De altfel, atât Legea nr.554/2004, cât si Legea nr.304/2004 si Codul de procedura fiscala stabilesc competenta Tribunalului în solutionarea unor cauze identice al caror obiect are acelasi izvor.

Întrucât dispozitiile art.373 al.2 Cod pr.civila prevad expres ca pot fi instante de executare si alte instante decât judecattoriile, iar titlul executoriu emis împotriva societatii recurente întruneste cerintele unui act administrativ, în conforrmitate si cu dispozitiile art.10 din Legea nr.554/2004 si art.45, comb. cu art.130 al.4 din Legea nr.304/2004, apreciaza ca instanta competenta sa judece contestatia la executare era Tribunalul Tulcea, motiv pentru care solicita admiterea recursului si modificarea hotarârii atacate, în sensul respingerii exceptiei lipsei competentei materiale a Tribunalului Tulcea.

Nu trebuie scapata din vedere nici împrejurarea ca, potrivit dispozitiilor art.581 al.2 Cod pr.civila, cererea de Ordonanta presedintiala se va introduce la instanta competenta sa se pronunte asupra fondului dreptului, iar cum pe rolul Tribunalului Tulcea se afla dosarul nr.1857/2005, având ca obiect contestatia la executare, competenta solutionarii Ordonantei presedintiale apartine acestei instante.

Recursul nu este fondat, a apreciat instanta de control.

Este real ca, potrivit dispozitiilor art.168 al.3 Cod proc.fiscala, contestatia la executarea silita se introduce la instanta judecatoreasca competenta.

Cum textul de lege mentionat nu distinge care instanta are aceasta competenta – respectiv Judecatoria ori Tribunalul, iar potrivit dispozitiilor art.2 al 3 Cod pr.cfiscala, unde prezentul cod nu dispune, se aplica prevederile Codului de procedura civila, corect instanta de fond a facut aplicare dispozitiile art.400 al.2 Cod pr.civila, retinând ca, competenta de a judeca contestatia la executare apartine instantei de executare – respectiv judecatoria în circumscriptia careia se va face executarea, conform dispozitiilor art.373 al.2 Cod pr.civila.

Pe de alta parte, cum potrivit dispozitiilor art.403 al.1, coroborate cu dispozitiile art.400 al.1 Cod pr.civila – pâna la solutionarea contestatiei la executare sa a altei cereri privind executarea silita, instanta competenta poate suspenda executarea, iar aceasta, în speta, este Judecatoria Tulcea, corect Tribunalul Tulcea a admis exceptia invocata de intimatul pârât si a dispus declinarea competentei de solutionare a cauzei în favoarea Judecatoriei Tulcea.

Cum nu s-au invocat si alte motive, care sa conduca la modificarea sentintei atacate, aceasta fiind legala si temeinica, în baza dispozitiilor art.312 al.1 Cod pr.civila, Curtea a respinsrecursul ca nefondat.

Decizia civila nr.565/COM/04 iulie 2005

Etichete:

Descopera Primul Stagiu
Zonia.ro