404 www.juspedia.ro | Law article directory
Top

Reorganizare judiciara si faliment. Cerere de deschidere a procedurii.Contestatie creanta.Stare insolventa.

Reorganizare judiciara si faliment. Cerere de deschidere a procedurii.Contestatie creanta.Stare insolventa.

Insolventa sau încetarea platilor se caracterizeaza prin imposibilitatea debitorului de a plati datoriile comerciale scadente datorita lipsei unor sume de bani, de care sa dispuna imediat pentru plata, fiind evident ca, încetarea platilor nu se confunda cu simpla neplata a datoriilor comerciale la scadenta, deci refuzul de plata întemeiat.

Instanta judecatoreasca este îndreptatita sa aprecieze daca exceptiile invocate de debitor se încadreaza ori nu, în conceptul de buna credinta, examinând numai suma si temeinicia refuzului de plata, fara a statua asupra creantei, deoarece imposibilitatea de plata trebuie distinsa de jena momentana în care se poate afla, la un moment dat, un debitor, în conceptia Legii nr.64/1995 republicata.

Prin cererea adresata Tribunalului Constanta – Sectia comerciala si înregistrata sub nr.595/COM/01.03.2005 creditoarea Fundatia „S.M.” a solicitat aplicarea procedurii reorganizarii judiciare si a falimentului prevazuta de Legea nr.64/1995 republicata fata de debitoarea S.C.A. S.A. înmatriculata la Registrul Comertului sub nr.J13/3587/1992.

Motivând cererea creditoarea învedereaza în esenta ca, are împotriva debitoarei o creanta certa, lichida si exigibila, izvorâta din sentinta civila nr. 8802/COM/30.12.2004, pronuntata de Tribunalul Constanta si pe care debitoarea nu a achitat-o mai mult de 30 zile de la scadenta.

La data de 07.03.2005 debitoarea S.C.Antrecon SA a formulat contestatie împotriva starii de insolventa la care face trimitere creditoarea reclamanta sustinând în esenta ca hotarârea judecatoreasca invocata drept izvor al creantei sale de catre creditoare, desi are caracter executoriu, nu este irevocabila, împotriva acesteia formulându-se apel.

Se mai arata ca, reclamanta creditoare Fundatia „S. M.”, cu rea credinta a solicitat deschiderea procedurii prevazuta de Legea nr.64/1995 si nu a procedat la executarea silita pentru ca nu are o creanta certa si exigibila,hotarârea judecatoreasca nefiind definitiva, iar interesul creditoarei nelegitim.

Sustine debitoarea ca, nu se afla în stare de insolventa, întrucât a efectuat operatiuni comerciale prin intermediul bancii la care are deschis contul, având resurse financiare care sa acopere plata datoriei.

Prin sentinta civila nr.1115/COM/11.04.2005 pronuntata de Tribunalul Constanta – Sectia comerciala, s-a respins contestatia formulata de debitoarea S.C.A SA ca nefondata admitându-se cererea formulata de creditoarea Fundatia „S.M.”, cu consecinta dispunerii deschiderii procedurii reorganizarii judiciare si a falimentului fata de debitoare, iar în baza art.39 din Legea nr.64/1995 debitorul a fost obligat sa depuna la dosar în termen de 10 zile de la deschiderea procedurii actele si informatiile prevazute de art.33 al.1 din lege.

Prin aceeasi hotarâre, instanta a facut cunoscute debitorului persoana fizica sau administratorului/directorului sau reprezentantului legal al debitorului prevederile art..145 din Legea nr.64/1995 republicata, iar în temeiul art.76 al.1 din lege s-a fixat termen limita pentru înregistrarea cererilor de admitere a creantelor asupra averii debitorului la data de 10.06.2005, iarctermenul de verificare a acestora si întocmire a tabelului preliminar a fost stabilit pentru 04.07.2005, urmând ca termenul de definitivare a tabelului creantelor sa fi fost sabilit pentru data de 01.08.2005.

Sedinta de întrunire a adunarii creditorilor s-a dispus a fi convocata la data de 08.08.2005 si conform art.44 din lege, instanta dispune prin aceeasi hotarâre asupra împrejurarii ca, deschiderea procedurii supenda orice termen de prescriptie a actiunilor judiciare sau extrajudiciare pentru realizarea creantelor asupra averii debitorului sau bunurilor sale, iar potrivit art.45 din lege, s-a stipulat asupra imposibilitatii adaugarii vreunei dobânzi, majorare sau penalitate de orice fel la creantele nascute anterior deschiderii procedurii si negarantate, atragându-se atentia administratorului asupra disp.art.46 al.1 din lege – nulitatea înstrainarii – si asupra disp.art.50 al.1 referitoare la ridicarea dreptului de administrare debitorului.

În temeiul art.41 din lege prin hotarâre instanta a desemnat în calitate de administrator judiciar pe numitul P.G.S. dispunând asupra onorariului cuvenit si asupra obligatiilor referitoare la notificarea si îndeplinirea atributiilor ce-i revin conform legii.

Pentru a aprecia de aceasta maniera, instanta a retinut în esenta ca, în speta sunt aplicabile disp.art.36 al.1 din Legea nr.64/1995 care prezuma ca, debitoarea este în insolventa din cauza încetarii platilor fata de creditorul care introduce cererea de declansare a procedurii reglementate de Legea nr.64/1995.

Împotriva acestei hotarîri în termen a promovat recurs debitoarea, criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie,cu indicarea temeiurilor de drept prev. de art.304 pct.8,9,10 Cod pr.civila, precum si ale art.3041 Cod pr.civila si urmatoarea motivare în esenta:

– gresit instanta de fond a stabilit ca actele depuse de debitoarea recurenta nu ar fi suficiente pentru dovedirea disponibilitatilor banesti ale societatii, acte din care rezulta ca nu sunt îndeplinite conditiile prevazute de art.3 din Legea nr.64/1995, în sensul ca debitoarea nu se afla „într-o vadita incapacitate” de plata a datoriilor exigibile cu sumele de bani disponibile;

– instanta nu a examinat si nu a apreciat buna credinta a debitoarei în ceea ce priveste refuzul de a plati sumele solicitate de creditor, atât timp cât, debitoarea contesta plata veunei sumei de bani în favoarea creditoarei – incertitudine debit .

Prin întâmpinare, administratorul judiciar P.G.S. desemnat prin hotarârea recurata, solicita a se dispune respingerea recursului ca nefondat.

Recursul este fondat apreciaza Curtea urmând a fi admis conform art.312 Cod pr.civila pentru urmatoarele considerente în esenta:

Din probatoriul administrat în cauza rezulta ca, reclamanta-intimata Fundatia „S.M.” reclama existenta unei creante certe , lichide si exigibile fata de recurenta pârâta S.C.A. SA în cuantum de 4.194.793.515 lei constatata prin sentinta civila nr.8802/COM/30.12.2004 pronuntata de Tribunalul Constanta.

Prin hotarârea recurata s-a retinut de catre instanta de fond ca, fata de dispozitiile art.7208 Cod pr.civila hotarârea este executorie, iar exercitarea în termen a apelului nu suspenda de drept executarea, astfel încât Legea nr.64/1995 republicata reglementeaza o procedura speciala de executare colectiva si de acoperire a pasivului unui comerciant – debitor care se afla în stare de insolventa, astfel cum este definit în art.1 al.2 din lege.

În speta, debitoarea contesta creanta învederând în esenta ca, reclamanta creditoare cu rea credinta, ar fi procedat la deschiderea procedurii prevazuta de Legea nr.64/1995 republicata, atât timp cât starea de insolventa nu este dovedita în speta nefiind aplicabile disp.art.36 al.1 din Legea nr.64/1995.

Procedând la examinarea sus mentionatelor sustineri, instanta se afla în situatia de a statua asupra notiunii de insolventa sau încetare de plati, atât timp cât în conceptia Legii nr.64/1995 republicata, încetarea platilor se caracterizeaza prin imposibilitatea debitorului de a plati datoriile comerciale scadente datorita lipsei unor sume de bani, de care sa dispuna imediat pentru plata datoriilor în cauza.

Este cunoscut ca, procedura reorganizarii judiciare si a falimentului este un ansamblu de reguli, în majoritate de procedura, ce urmaresc – ca scop principal – plata pasivului debitorului comerciant aflat în încetare de plati, prin intermediul a doua mecanisme realizate sub controlul justitiei, reorganizarea societatii si activitatii debitorului ori, lichidarea unor bunuri din averea lui pâna la acoperirea pasivului sau falimentul, adica lichidarea întregii averi si transformarea ei în bani, în cazul în care reorganizarea nu este posibila.

Cele doua proceduri sunt independente desi contin unele reguli comune, incidenta legii reorganizarii judiciare si a falimentului fiind conditionata de întrunirea unor cerintele prealabile legate, pe de o parte de persoana debitorului, iar, pe de alta parte de natura creantei reclamate.

Cu alte cuvinte, reclamanta creditoare se afla în situatia de a proba faptul ca debitoarea recurenta i-ar datora suma pretinsa, cât si caracterul exigibil al creantei invocate, ca de altfel si starea de încetare de plati a debitorului, ce constituie fundamentul aplicarii legii si care trebuie dovedita pâna la momentul deschiderii procedurii.

Încetarea platilor sau insolventa comerciala poate fi definita ca acea stare a patrimoniului debitorului, care exprima neputinta acestuia de a plati datoriile comerciale scadente din cauza lipsei de lichiditati, insolventa deosebindu-se de insolvabilitate ce poate fi definita ca o stare de dezechilibru financiar al patrimoniului debitorului, în care valoarea elementelor pasive este mai mare decât valoarea elementelor active.

Este de retinut ca, încetarea platilor nu se confunda cu simpla neplata a datoriilor comerciale la scadenta, deci refuzul de plata întemeiat, cu buna credinta, pe anumite exceptii pe care debitorul le opune creditorilor sai,nu constituie încetare de plati, fiind posibil ca debitorul sa aibe lichiditatile necesare platii datoriilor scadente, însa sa refuze aceste plati, deoarece considera ca în realitate nu datoreaza sumele de bani ce i se pretind.

În conceptia legii nr.64/1995 republicata, instanta judecatoreasca este îndreptatita sa aprecieze daca exceptiile invocate de debitor se încadreaza ori nu, în conceptul de buna credinta, examinând numai suma si temeinicia refuzului de plata, fara a statua asupra creantei, care ramîne sa fie validata sau nu pe calea unei actiuni principale, deoarece imposibilitatea de plata trebuie distinsa de jena momentana în care se poate afla, la un moment dat, un debitor, ea netrebuind sa depinda de cauze accidentale sau pasagere, ci trebuind sa fie consecinta unui declin al creditorului debitor, cu caracter de durata, de o anumita stabilitate.

Probatoriul administrat în cauza, extrasele de cont depuse la dosar de debitor conduc instanta la concluzia ca, debitoarea nu se afla în starea de insolventa, din cauza încetarii platilor pentru care creditoarea intimata sa poata introduce o cerere împotriva sa si prin care sa se prezume asupra insolventei fata de faptul neplatii de cel putin 30 de zile a debitului reclamat ca fiind cert, lichid si exigibil, astfel cum se prevede în continutul art.36 al.1 din Legea nr.64/1995 republicata.

Pentru toate considerentele sus expuse, si vazând si disp.art.312 Cod pr.cviila, instanta admite recursul dispunând modificarea în tot a sentintei civile nr.115/COM/2005 pronuntata de judecatorul sindic în dosar nr.595/COM/2005, în sensul ca, admite contestatia formulata de debitoare si respinge cererea de deschidere a procedurii prevazuta de Legea nr.64/1995 republicata, împotriva debitoarei, ca nefondata.

Decizia civila nr.588/COM/12 iulie 2005

Reorganizare judiciara si faliment. Cerere de deschidere a procedurii.Contestatie creanta.Stare insolventa.

Insolventa sau încetarea platilor se caracterizeaza prin imposibilitatea debitorului de a plati datoriile comerciale scadente datorita lipsei unor sume de bani, de care sa dispuna imediat pentru plata, fiind evident ca, încetarea platilor nu se confunda cu simpla neplata a datoriilor comerciale la scadenta, deci refuzul de plata întemeiat.

Instanta judecatoreasca este îndreptatita sa aprecieze daca exceptiile invocate de debitor se încadreaza ori nu, în conceptul de buna credinta, examinând numai suma si temeinicia refuzului de plata, fara a statua asupra creantei, deoarece imposibilitatea de plata trebuie distinsa de jena momentana în care se poate afla, la un moment dat, un debitor, în conceptia Legii nr.64/1995 republicata.

Prin cererea adresata Tribunalului Constanta – Sectia comerciala si înregistrata sub nr.595/COM/01.03.2005 creditoarea Fundatia „S.M.” a solicitat aplicarea procedurii reorganizarii judiciare si a falimentului prevazuta de Legea nr.64/1995 republicata fata de debitoarea S.C.A. S.A. înmatriculata la Registrul Comertului sub nr.J13/3587/1992.

Motivând cererea creditoarea învedereaza în esenta ca, are împotriva debitoarei o creanta certa, lichida si exigibila, izvorâta din sentinta civila nr. 8802/COM/30.12.2004, pronuntata de Tribunalul Constanta si pe care debitoarea nu a achitat-o mai mult de 30 zile de la scadenta.

La data de 07.03.2005 debitoarea S.C.Antrecon SA a formulat contestatie împotriva starii de insolventa la care face trimitere creditoarea reclamanta sustinând în esenta ca hotarârea judecatoreasca invocata drept izvor al creantei sale de catre creditoare, desi are caracter executoriu, nu este irevocabila, împotriva acesteia formulându-se apel.

Se mai arata ca, reclamanta creditoare Fundatia „S. M.”, cu rea credinta a solicitat deschiderea procedurii prevazuta de Legea nr.64/1995 si nu a procedat la executarea silita pentru ca nu are o creanta certa si exigibila,hotarârea judecatoreasca nefiind definitiva, iar interesul creditoarei nelegitim.

Sustine debitoarea ca, nu se afla în stare de insolventa, întrucât a efectuat operatiuni comerciale prin intermediul bancii la care are deschis contul, având resurse financiare care sa acopere plata datoriei.

Prin sentinta civila nr.1115/COM/11.04.2005 pronuntata de Tribunalul Constanta – Sectia comerciala, s-a respins contestatia formulata de debitoarea S.C.A SA ca nefondata admitându-se cererea formulata de creditoarea Fundatia „S.M.”, cu consecinta dispunerii deschiderii procedurii reorganizarii judiciare si a falimentului fata de debitoare, iar în baza art.39 din Legea nr.64/1995 debitorul a fost obligat sa depuna la dosar în termen de 10 zile de la deschiderea procedurii actele si informatiile prevazute de art.33 al.1 din lege.

Prin aceeasi hotarâre, instanta a facut cunoscute debitorului persoana fizica sau administratorului/directorului sau reprezentantului legal al debitorului prevederile art..145 din Legea nr.64/1995 republicata, iar în temeiul art.76 al.1 din lege s-a fixat termen limita pentru înregistrarea cererilor de admitere a creantelor asupra averii debitorului la data de 10.06.2005, iarctermenul de verificare a acestora si întocmire a tabelului preliminar a fost stabilit pentru 04.07.2005, urmând ca termenul de definitivare a tabelului creantelor sa fi fost sabilit pentru data de 01.08.2005.

Sedinta de întrunire a adunarii creditorilor s-a dispus a fi convocata la data de 08.08.2005 si conform art.44 din lege, instanta dispune prin aceeasi hotarâre asupra împrejurarii ca, deschiderea procedurii supenda orice termen de prescriptie a actiunilor judiciare sau extrajudiciare pentru realizarea creantelor asupra averii debitorului sau bunurilor sale, iar potrivit art.45 din lege, s-a stipulat asupra imposibilitatii adaugarii vreunei dobânzi, majorare sau penalitate de orice fel la creantele nascute anterior deschiderii procedurii si negarantate, atragându-se atentia administratorului asupra disp.art.46 al.1 din lege – nulitatea înstrainarii – si asupra disp.art.50 al.1 referitoare la ridicarea dreptului de administrare debitorului.

În temeiul art.41 din lege prin hotarâre instanta a desemnat în calitate de administrator judiciar pe numitul P.G.S. dispunând asupra onorariului cuvenit si asupra obligatiilor referitoare la notificarea si îndeplinirea atributiilor ce-i revin conform legii.

Pentru a aprecia de aceasta maniera, instanta a retinut în esenta ca, în speta sunt aplicabile disp.art.36 al.1 din Legea nr.64/1995 care prezuma ca, debitoarea este în insolventa din cauza încetarii platilor fata de creditorul care introduce cererea de declansare a procedurii reglementate de Legea nr.64/1995.

Împotriva acestei hotarîri în termen a promovat recurs debitoarea, criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie,cu indicarea temeiurilor de drept prev. de art.304 pct.8,9,10 Cod pr.civila, precum si ale art.3041 Cod pr.civila si urmatoarea motivare în esenta:

– gresit instanta de fond a stabilit ca actele depuse de debitoarea recurenta nu ar fi suficiente pentru dovedirea disponibilitatilor banesti ale societatii, acte din care rezulta ca nu sunt îndeplinite conditiile prevazute de art.3 din Legea nr.64/1995, în sensul ca debitoarea nu se afla „într-o vadita incapacitate” de plata a datoriilor exigibile cu sumele de bani disponibile;

– instanta nu a examinat si nu a apreciat buna credinta a debitoarei în ceea ce priveste refuzul de a plati sumele solicitate de creditor, atât timp cât, debitoarea contesta plata veunei sumei de bani în favoarea creditoarei – incertitudine debit .

Prin întâmpinare, administratorul judiciar P.G.S. desemnat prin hotarârea recurata, solicita a se dispune respingerea recursului ca nefondat.

Recursul este fondat apreciaza Curtea urmând a fi admis conform art.312 Cod pr.civila pentru urmatoarele considerente în esenta:

Din probatoriul administrat în cauza rezulta ca, reclamanta-intimata Fundatia „S.M.” reclama existenta unei creante certe , lichide si exigibile fata de recurenta pârâta S.C.A. SA în cuantum de 4.194.793.515 lei constatata prin sentinta civila nr.8802/COM/30.12.2004 pronuntata de Tribunalul Constanta.

Prin hotarârea recurata s-a retinut de catre instanta de fond ca, fata de dispozitiile art.7208 Cod pr.civila hotarârea este executorie, iar exercitarea în termen a apelului nu suspenda de drept executarea, astfel încât Legea nr.64/1995 republicata reglementeaza o procedura speciala de executare colectiva si de acoperire a pasivului unui comerciant – debitor care se afla în stare de insolventa, astfel cum este definit în art.1 al.2 din lege.

În speta, debitoarea contesta creanta învederând în esenta ca, reclamanta creditoare cu rea credinta, ar fi procedat la deschiderea procedurii prevazuta de Legea nr.64/1995 republicata, atât timp cât starea de insolventa nu este dovedita în speta nefiind aplicabile disp.art.36 al.1 din Legea nr.64/1995.

Procedând la examinarea sus mentionatelor sustineri, instanta se afla în situatia de a statua asupra notiunii de insolventa sau încetare de plati, atât timp cât în conceptia Legii nr.64/1995 republicata, încetarea platilor se caracterizeaza prin imposibilitatea debitorului de a plati datoriile comerciale scadente datorita lipsei unor sume de bani, de care sa dispuna imediat pentru plata datoriilor în cauza.

Este cunoscut ca, procedura reorganizarii judiciare si a falimentului este un ansamblu de reguli, în majoritate de procedura, ce urmaresc – ca scop principal – plata pasivului debitorului comerciant aflat în încetare de plati, prin intermediul a doua mecanisme realizate sub controlul justitiei, reorganizarea societatii si activitatii debitorului ori, lichidarea unor bunuri din averea lui pâna la acoperirea pasivului sau falimentul, adica lichidarea întregii averi si transformarea ei în bani, în cazul în care reorganizarea nu este posibila.

Cele doua proceduri sunt independente desi contin unele reguli comune, incidenta legii reorganizarii judiciare si a falimentului fiind conditionata de întrunirea unor cerintele prealabile legate, pe de o parte de persoana debitorului, iar, pe de alta parte de natura creantei reclamate.

Cu alte cuvinte, reclamanta creditoare se afla în situatia de a proba faptul ca debitoarea recurenta i-ar datora suma pretinsa, cât si caracterul exigibil al creantei invocate, ca de altfel si starea de încetare de plati a debitorului, ce constituie fundamentul aplicarii legii si care trebuie dovedita pâna la momentul deschiderii procedurii.

Încetarea platilor sau insolventa comerciala poate fi definita ca acea stare a patrimoniului debitorului, care exprima neputinta acestuia de a plati datoriile comerciale scadente din cauza lipsei de lichiditati, insolventa deosebindu-se de insolvabilitate ce poate fi definita ca o stare de dezechilibru financiar al patrimoniului debitorului, în care valoarea elementelor pasive este mai mare decât valoarea elementelor active.

Este de retinut ca, încetarea platilor nu se confunda cu simpla neplata a datoriilor comerciale la scadenta, deci refuzul de plata întemeiat, cu buna credinta, pe anumite exceptii pe care debitorul le opune creditorilor sai,nu constituie încetare de plati, fiind posibil ca debitorul sa aibe lichiditatile necesare platii datoriilor scadente, însa sa refuze aceste plati, deoarece considera ca în realitate nu datoreaza sumele de bani ce i se pretind.

În conceptia legii nr.64/1995 republicata, instanta judecatoreasca este îndreptatita sa aprecieze daca exceptiile invocate de debitor se încadreaza ori nu, în conceptul de buna credinta, examinând numai suma si temeinicia refuzului de plata, fara a statua asupra creantei, care ramîne sa fie validata sau nu pe calea unei actiuni principale, deoarece imposibilitatea de plata trebuie distinsa de jena momentana în care se poate afla, la un moment dat, un debitor, ea netrebuind sa depinda de cauze accidentale sau pasagere, ci trebuind sa fie consecinta unui declin al creditorului debitor, cu caracter de durata, de o anumita stabilitate.

Probatoriul administrat în cauza, extrasele de cont depuse la dosar de debitor conduc instanta la concluzia ca, debitoarea nu se afla în starea de insolventa, din cauza încetarii platilor pentru care creditoarea intimata sa poata introduce o cerere împotriva sa si prin care sa se prezume asupra insolventei fata de faptul neplatii de cel putin 30 de zile a debitului reclamat ca fiind cert, lichid si exigibil, astfel cum se prevede în continutul art.36 al.1 din Legea nr.64/1995 republicata.

Pentru toate considerentele sus expuse, si vazând si disp.art.312 Cod pr.cviila, instanta admite recursul dispunând modificarea în tot a sentintei civile nr.115/COM/2005 pronuntata de judecatorul sindic în dosar nr.595/COM/2005, în sensul ca, admite contestatia formulata de debitoare si respinge cererea de deschidere a procedurii prevazuta de Legea nr.64/1995 republicata, împotriva debitoarei, ca nefondata.

Decizia civila nr.588/COM/12 iulie 2005

Etichete:

Descopera Primul Stagiu
Zonia.ro