404 www.juspedia.ro | Law article directory
Top

Recurs penal – restituire cauza la procuror

Recurs penal – restituire cauza la procuror

Prin sentinta penala nr.336/10.08.2005, Tribunalul Constanta, în baza art.300 al.2 cod pr.penala, a constatat nelegalitatea actelor d e sesizare a instantei, respectiv rechizitoriul nr.10/D/P/2004 din 5 aprilie 2005 al D.I.C.O.T.-Biroul Teritorial Constanta si rechizitoriul nr.1661/P/6 iunie 2004 al Parchetului de pe lânga Tribunalul Constanta si în consecinta:

A restituit dosarele de urmarire penala, în cauza reunita, conform încheierii de sedinta din 3 august 2005, în vederea refacerii actului de sesizare al instantei cu privire la toti inculpatii si faptele ce fac obiectul inculparii în cauza reunita, cu respectarea dreptului la aparare a inculpatilor, dupa prezentarea materialului de urmarire penala fata de inculpati.

In temeiul art.300/2 în ref.la art.160/b cod pr.penala, a mentinut masura arestarii preventive a inculpatului Niculescu Stefan.

In temeiul art.139 al.3/3 cod pr.penala, a revocat masura arestarii preventive a inculpatului SB si a dispus punerea, de îndata, în libertate a acestuia, de sub puterea mandatului de arestare preventiva nr.187/16.12.2004, emis de Tribunalul Constanta, daca nu este arestat sau detinut în alta cauza.

Pentru a pronunta aceasta hotarâre, prima instanta a retinut ca:

– sunt aplicabile disp.art.300 al.2 cod pr.penala, întrucât ambele acte de sesizare contin neregularitati ce nu pot fi acoperite prin acordarea unui termen;

– în dosarul de urmarire penala nr.1661/P/2004 al Parchetului de pe lânga Tribunalul Constanta, emiterea actului de sesizare al instantei a fost facut cu încalcarea grava a drepturilor inculpatului SB, la un proces corect si la aparare, întrucât procurorul a emis rechizitoriul, fara ca inculpatului sa i se prezinte în totalitate materialul de urmarire penala, încalcându-se disp.art.2, 4, 6 al.2 si art.250 si urm.cod pr.penala;

– aceasta neregularitate constituie o încalcare a garantiilor procesuale, edictata în favoarea inculpatului, în vederea protejarii efective a drepturilor fundamentale ale acestuia;

– în dosarul de urmarire penala nr.10/D/P/2004 al D.I.C.O.T.-Biroul Teritorial Constanta exista, de asemenea, o neregularitate, în ce priveste prezentarea materialului de urmarire penala inculpatului SB, întrucât, potrivit procesului-verbal întocmit la 1 aprilie 2005, rezulta ca inculpatului i s-a prezentat materialul de urmarire penala în prezenta unui aparator din oficiu, fara, însa, a i se mentiona care anume avocat din cadrul Baroului Constanta a fost prezent, punând instanta în imposibilitatea stabilirii daca, în cauza, au fost respectate disp.art.171 al.5 cod pr.penala;

– aceasta situatie de fapt constituie o încalcare a disp.art.172 al.3, art.2, art.171 al.2 si art.250 si urm.cod pr.penala, precum si o încalcare flagranta a dreptului la aparare, reglementaat prin art.6 din acelasi cod;

– pe timpul urmaririi penale, organul de urmarire penala a încalcata si disp.art.172 al.1 cod pr.penala, în sensul ca, dupa depunerea delegatiilor de aparatori alesi a inculpatilor, acestia nu si-au putut exercita dreptul de a asista la efectuarea oricarui act de urmarire penala, întrucât nu au fost încunostiintati;

– reunirea celor doua cauze se impune, în scopul bunei administrari a probatoriilor, deoarece, între acestea, exista în mod vadit legatura de conexitate;

– ambele acte de sesizare continând neregularitati, ce nu pot fi acoperite prin acordarea unui termen, în cauza, sunt aplicabile disp.art.300 al.2 cod pr.penala, cu consecinta restituirii cauzei la organul de urmarire penala, în vederea refacerii actului de sesizare;

– cele doua cauze fiind reunite, potrivit art.35 coroborat cu art.45 al.1 cod pr.penala, compettenta de a efectua în continuare urmarirea penala revine organului de urmarire penala mai înalt în grad, respectiv D.I.C.O.T.-Biroul Teritorial Constanta, ca organ central de urmarire penala, urmând ca acesta sa refaca actul de urmarire penala cu privire la toti inculpatii din cauza reunita si cu privire la toate faptele ce fac obiectul inculparii acestora;

– masura arestarii preventive a fost luata fata de inculpatul NS în conditiile legii, iar temeiurile prev.de art.143 în ref.la art.148 pct.d,h cod pr.penala, subzista, situatie în care se impune mentinerea în continuare a acestei masuri;

– la data luarii masurii arestarii preventive a inculpatului SB, respectiv prin încheierea nr.803/16.12.2004 a Tribunalului Constanta, nu erau îndeplinite cumulativ toate conditiile prev.de art.149/1 al.1 cod pr.penala;

– fata de inculpatul SB au fost dispuse, în doua dosare de urmarire penala distincte, doua masuri de arestare preventiva care si-au produs efectele concomitent, ceea ce a contribuit la întârzierea urmaririi penale, ca efect al dublarii perioadei de timp când organele de urmarire penala nu au avut la dispozitie dosarul de urmarire penala, în conditiile în care, cu privire la ambele masuri, s-a solicitat prelungirea si s-au exercitat caile de atac la instantele competente;

– potrivit art.149/1 al.10 cod pr.penala, masura arestarii preventive se ia numai daca sunt întrunite conditiile prev.de art.149/1 al.1 din acelasi cod, iar legiuitorul a dispus ca existenta interesului pentru urmarirea penala la luarea acestei masuri sa constituie o conditie obligatorie, a carei neîndeplinire, face ca masura sa fie dispusa cu încalcarea prevederilor legale, situatie în care se poate revoca, potrivit art.139 al.3/3 din acelasi cod;

– fiind incidente disp.art.139 al.3/3 cod pr.penala, s-a dispus revocarea arestarii preventive a inculpatului SB si punerea acestuia, de îndata, în libertate;

– prezenta sentinta penala, privind restituirea cauzei la procuror, pentru refacerea actului de urmarire penala, în baza art.300 al.2 cod pr.penala, este o hotarâre de dezinvestire, potrivit art.311 al.1 teza a II-a din acelasi cod, întrucât, prin aceasta hotarâre, nu se solutioneaza cauza în sensul rezolvarii actiunii civile si penale;

– hotarârea de dezinvestire nu este supusa apelului si nici recursului, asa cum rezulta din art.361 al.1 lit.e si art.385/1 cod pr.penala si nu se poate exercita împotriva prezentei sentinte calea de atac a recursului în baza art.332 al.3 cod pr.penala, deoarece restituirea cauzei la parchet nu s-a facut pe considerentul ca urmarirea penala, s-a efectuat de un organ de urmarire penala necompetent sau pe motivul completarii urmaririi penale;

– caracterul definitiv al sentintei, în lipsa unor dispozitii contrare, atrage caracterul executoriu al acesteia, potrivit art.415 al.1 cod pr.penala, cu privire la toate dispozitiile retinute de hotarâre;

– pentru aceste considerente se restituie cauza la D.I.C.O.TT.-Biroul Teritorial Constanta, în vederea refacerii actului de sesizare cu privire la toti inculpatii si faptele ce fac obiectul inculparii în cauza reunita, cu respectarea dreptului la aparare al inculpatilor, dupa prezentarea materialului de urmarire penala fata de acestia;

– se va mentine arestarea preventiva a inculpatului NS si se revoca arestarea preventiva a inculpatului SB, dispunând punerea acestuia din urma, de îndata, în libertate.

Impotriva sentintei penale nr. 336/10.08.2005 a Tribunalului Constanta, a declarat recurs Parchetul de pe lânga Tribunalul Constanta.

In cauza s-a formulat o cerere de preschimbare de termen de catre parchet, ce a avut un prim termen la 25.08.2005, apoi la 29.08.2005, dar din lipsa aparatorilor unuia dintre inculpati, s-a acordat termen la 2.09.2005, când cauza avea termen de judecata, caz în care aceasta cerere a ramas fara obiect.

S-a formulat cerere de recuzare a judecatorilor din cadrul Curtii de Apel Constanta si care a fost respinsa prin încheierea nr.440/2.09.2005 de catre Inalta Curte de Casatie si Justitie.

La dosar s-a depus cerere de recurs împotriva încheierii nr. 440/2.09.2005 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, dar, întrucât dispozitiile art.52 al.7 cod pr.penala, privind recursul la încheierea de respingere a cererii de recuzare au fost abrogate prin O.U.G.nr.72/2004, aprobata prin Legea nr.548/2004, aceasta nu a mai fost înaintata instantei supreme.

S-a retinut ca inculpatul SB nu întruneste conditiile prevazute de art.14 pct.3 lit.f din Pactul International cu privire la drepturile civile si politice adoptat de Adunarea Generala a Natiunilor Unite la 16 decembrie 1966 ce a intrat în vigoare la 23 martie 1976, art.6 paragraf 3 lit.e din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, art.128(4) din Constitutia României si art.128 din cod pr.penala, pentru a i se desemna un interpret, deoarece nu se afla în situatia de a nu vorbi si de a nu întelege limba româna (limba în care se desfasoara procesul penal), dat fiind faptul ca a absolvit cursurile liceale în limba româna la Liceul Economic „Carol I” Constanta, România si este student la Facultatea de Relatii Economice Internationale din cadrul Universitatii Ovidius Constanta, conform declaratiilor sale (vol.I pag.102-103 dosar urm.pen.nr.1661/2004 atasat la dosarul Tribunalului Constanta nr.1150/2005 si vol.II pag.81-82 dosar urm.pen.nr. 10/D/P/4/2004 atasat la dosarul Tribunalului Constanta nr.678/2005), copii diplomei de bacalaureat, adresei nr.2268/2005 emisa de Universitatea Ovidius Constanta, adeverintei de studii (vol.II-dosar de urm.pen.nr.10/D/P/2004 atasat la dosarul Tribunalului Constanta nr.678/2005).

Art.7 din codul de procedura penala, invocat în aparare, nu este aplicabil în cauza, întrucât acesta are în vedere partile cetateni români apartinând minoritatilor nationale si nu parti cetateni straini sau apatrizi, asa cum rezulta, de altfel, din art.8 cod pr.penala si art.128 din Constitutia României.

Nu sunt întrunite cerintele art.47 al.2 cod pr.penala, privind incompatibilitatea judecatorului ce a participat la solutionarea cauzei de fata, deoarece, la 1 iunie 2004 (înainte de reunirea cauzelor), acesta s-a pronuntat asupra cererii de revocare a masurii revocarii preventive a intimatului inculpat SB în dosarul nr.678/2005 al Tribunalului Constanta, pe baza actelor din acest dosar, ce are ca obiect trafic de persoane si alte infractiuni, iar la 10 august 2005 s-a pronuntat asupra cererii de revocare a masurii arestarii preventive a aceluiasi intimat inculpat, în dosarul nr.1150/2005 al Tribunalului Constanta, având ca obiect infractiunile de omor calificat, tâlharie si furt calificat, pe baza actelor din acest dosar, desi, între timp, cele doua cauze au fost reunite.

Intr-adevar, din actele procedurale (încheieri de sedinta), întocmite în cele doua dosare reunite, rezulta ca, initial, la judecarea acestora a participat un alt judecator, dar nu se poate retine nulitatea hotarârii pronuntate în conditiile art.197 cod pr.penala, ca urmare a solutionarii cauzei de un complet compus drintr-un alt judecator de la aceeasi instanta.

In ceea ce priveste inadmisibilitatea recursului declarat împotriva sentintei penale de restituire a cauzei la procuror, pentru refacerea actelor de urmarire penala, se constata ca, prin reunirea cauzelor, din care una este de competenta Parchetului de pe lânga Tribunalul Constanta-Sectia de urmarire penala si alta este de competenta Ministerului Public-D.I.C.O.T.-Biroul Teritorial Constanta, în cauza, devin aplicabile disp.art.332 al.3 cod pr.penala, privind calea de atac a recursului.

Hotarârea de restituire cuprinzând si dispozitii referitoare la masurile preventive privind pe cei doi intimati inculpati este supusa caii de atac a recursului, în coonditiile art.141 în ref.la 332 al.3 cod pr.penala.

In sedinta publica de azi 2.09.2005, intimatul inculpat NS, prin aparator, a formulat cerere de revocare a masurii arestarii preventive, în baza art.139 alin.2 cod pr.penala, sustinând ca opereaza în favoarea sa prezumtia de nevinovatie consacrata prin art.23 pct.11 din Constitutia României si art.5/2 cod pr.penala si, pentru conduita procesuala corecta, manifestata prin sinceritate, lasarea sa în libertate nu prezinta pericol concret pentru ordinea publica, în sensul art.148 lit.h din acelasi cod si nici nu exista probe care sa justifice existenta vreunuia din celelalte cazuri prevazute de acelasi articol 148.

Examinând legalitatea sentintei penale nr.336/10.08.2005 a Tribunalului Constanta, în raport de criticile formulate, ce pot constitui cazurile de casare prev.de art.385/9 al.1 pct.3, 17/1, 18 în ref.la art.385/6 al.1 si 2 cod pr.penala, se constata urmatoarele:

Ministerul Public-D.I.C.O.T.-Biroul Teritorial Constanta, prin rechizitoriul nr.10/D/P/2004 din 5 aprilie 2005, a dispus trimiterea în judecata a inculpatilor Shyti Blenis, Niculescu Stefan, Ciolacu Denis-Razvan si Ivan Emil, pentru savârsirea de infractiuni prevazute de Legea nr.678/2001, de art.329 al.1,2,3 cod penal cu aplic.art.41 al.2 cod penal si art.279 al.1 cod penal (Shyti Blenis), de art.279 al.1 si art.291 cod penal (Niculescu Stefan), de art.329 al.2 cod penal (Ivan Emil), de art.329 al.1,2,3 cod penal (Ciolacu Denis Razvan).

Dosarul a fost înaintat Tribunalului Constanta, unde a fost înregistrat sub nr.678/2005.

Prin rechizitoriul nr. 1661/P/2004 din 6 iunie 2005, Parchetul de pe lânga Tribunalul Constanta-Sectia de urmarire penala a dispus trimiterea în judecata a inculpatilor SB si NS, pentru savârsirea infractiunilor de omor deosebit de grav, de tâlharie si de furt calificat.

Dosarul a fost înaintat Tribunalului Constanta, unde a fost înregistrat sub nr.1150/2005.

Prin încheierea de amânare a pronuntarii din 3.08.2005 (dosar nr.678/2005), Tribunalul Constanta a dispus reunirea cauzelor, nr.1150/2005 la dosarul nr.678/2005, ambele aflate pe rolul aceleasi instante.

De mentionat ca instanta nu s-a pronuntat în cele doua dosare reunite cu privire la regularitatea actelor de sesizare, conform art.300 al.2 cod pr.penala decât la 10 august 2005 când a pronuntat sentinta penala recurata în prezenta cauza, situatie ce rezulta din actele procedurale (încheierile de sedinta) întocmite în fiecare dosar.

Conexarea este nelegala, deoarece, cerintele art.34 cod pr.penala nu sunt întrunite, atât timp cât, din probele administrate pâna în prezent, nu rezulta ca intimatii-inculpati ar fi avut o întelegere prealabila pentru a savârsi infractiunile retinute în sarcina lor în cele doua cauze si ca între aceste infractiuni ar exista vreo legatura. De altfel, conexarea celor doua cauze, dispusa de prima instanta în baza art.35 în ref.la art.45 cod penal, cu obiecte diferite, nu contribuie nici la buna înfaptuire a justitiei, ci, din contra, conduce la îngreunarea acesteia, în ceea ce priveste administrarea probelor.

Intr-adevar, art.171 al.5 cod pr.penala reglementeaza procedura desemnarii unui aparator din oficiu, atunci când aparatorul ales al inculpatului în faza de urmarire penala sau în faza de judecata nu se prezinta nejustificat la doua termene consecutive, îngreunând, astfel, în mod voit, desfasurarea si solutionarea procesului penal.

In dosarul de urmarire penala nr.10/D/P/2004, atasat la dosarul Tribunalului Constanta nr.678/2005, ca urmare a lipsei aparatorilor alesi ai intimatului SB la doua termene consecutive, respectiv 30 si 31 martie 2005, prezentarea materialului de urmarire penala s-a realizat la 1 aprilie 2005, în prezenta unui aparator desemnat din oficiu, asa cum rezulta din procesele-verbale încheiate la 30, 31 martie si 1 aprilie 2005 (numele avocatului desemnat din oficiu este trecut în procesul-verbal din 1 aprilie 2005).

De mentionat ca, la 1 aprilie 2005, aparatorul ales al inculpatului SB s-a prezentat la parchet, dar a parasit sediul acestuia la orele 16,20 (asa cum rezulta din procesul-verbal încheiat la acea data).

La 16 mai 2005, în dosarul de urmarire penala nr.1661/P/2004 atasat la dosarul nr.1150/2005 al Tribunalului Constanta, au fost încunostiintati aparatorii ca, la 23 mai 2005, va fi prezentat materialul de urmarire, dar întrucât, la aceasta din urma data, aparatorii alesi ai intimatului inculpat SB au parasit biroul si nu au asteptat întocmirea procesului-verbal, nemultumiti fiind de refuzul de a fi audiata ca martor mama intimatului inculpat SB, s-a stabilit un nou termen pentru prezentarea materialului, respectiv la 25 mai 2005.

La data stabilita, respectiv la 25 mai 2005, dupa ce, în prealabil, au fost respinse de procuror cererile de probatorii si de începere a urmaririi penale fata si de alte persoane, s-a trecut la prezentarea materialului de urmarire penala intimatului inculpat SB, în prezenta si a aparatorilor sai alesi.

Pe parcursul prezentarii materialului de urmarire penala, intimatul inculpat SB a refuzat sa vorbeasca în limba româna, vorbind în limba albaneza, iar aparatorii sai alesi au vorbit în acelasi timp cu citirea actelor din dosar, tulburând solemnitatea realizarii acestei proceduri si au formulat obiectiuni, în sensul ca nu au dat dovada de atitudine ireverentioneaza ci au argumentat, dupa prezentarea fiecarui act de urmarire, utilitatea probelor solicitate prin lista de probatorii. S-a sustinut în continuare ca, pâna la aceasta data, procurorul a administrat toate probele, dar a considerat ca probele solicitate nu sunt utile cauzei.

Procesul-verbal încheiat la acea data cu obiectiuni, a fost semnat de aparatorii alesi, dar intimatul inculpat SB a refuzat sa semneze acest act procedural.

Fata de cele aratate mai sus, se constata ca materialele de urmarire penala au fost prezentate în cele doua dosare (dosare ce au fost reunite de prima instanta), cu respectarea disp.art.250 si urm. cod pr.penala, iar sustinerea privind încalcarea dreptului la aparare a intimatului inculpat SB si neregularitatea actelor întocmite de procuror este neîntemeiata.

Dispozitia privind mentinerea arestarii preventive a intimatului-inculpat NS, fara a se preciza durata, este nelegala, deoarece, în caz de restituire a cauzei la procuror, când instanta se pronunta asupra acestei masuri si constata ca privarea de libertate se impune, devin incidente disp.art.274 al.2 cod pr.penala, stabilind o durata ce nu poate depasi 30 de zile.

Din probele administrate în faza de urmarire penala (cercetarea judecatoreasca nu a început), respectiv: declaratiile intimatilor inculpati, rapoartele de constatare medico-legala si plansele foto, copiile certificatelor medicale constatatoare a decesului victimelor, procesul-verbal privind perchezitia domiciliara la locuinta intimatului inculpat SB, procesul-verbal de reconstituire a împrejurarilor în care au fost ucise cele trei victime, precum si din celelalte probe, rezulta ca sunt indicii temeinice privind savârsirea unor fapte penale de catre ambii intimati-inculpati, deoarece în locuinta intimatului-inculpat SB s-au gasit acte apartinând victimelor si acesta a fost prezent, alaturi de intimatul-inculpat NS în apartamentul în care au fost ucisi o parte din membrii familiei Ion, la locul unde a fost sugrumata minora si la locul unde aceasta a fost îngropata.

Fata de probele certe, existente la dosar, de persoana intimatilor-inculpati, de pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunile mentionate în actul de sesizare, care este mai mare de 4 ani, se constata ca lasarea în libertate a acestora prezinta pericol pentru ordinea publica, în sensul art.148 lit.h cod pr.penala, situatie în care, cererile privind revocarea masurii arestarii preventive, sunt neîntemeiate.

Având în vedere ca temeiurile ce au stat la baza luarii masurii arestarii preventive, respectiv cele prev.de art.143 în ref.la art.148 lit.d,h cod pr.penala, nu s-au schimbat si impun în continuare privarea de libertate a celor doi intimati-inculpati, urmeaza a mentine aceasta masura, conform art.350, modificat prin Legea nr.159/2004, în ref.la art.385/17 al.2 cod pr.penala.

Pentru aceste considerente se retine ca hotarârea primei instante este nelegala, motiv pentru care face aplic.art.385/15 pct.2 lit.c cod pr.penala si admite recursul parchetului ca fondat si în consecinta:

Caseaza sentinta penala nr.336/10.08.2005 a Tribunalului Constanta si dispune trimiterea cauzei la Tribunalul Constanta pentru rejudecare, dispunând:

– judecarea cauzelor separat, prin deconexare.

Respinge cererea de revocare a masurii arestarii preventive a inculpatului NS si mentine masura arestarii preventive a acestuia.

Respinge cererea de revocare a masurii arestarii preventive a inculpatului SB si mentine masura arestarii preventive a acestuia.

Dispune reîncarcerarea inculpatului SB, în baza mandatului de arestare preventiva nr.187/16.12.2004 al Tribunalului Constanta.

Decizia civila nr.80/MP/2 septembrie 2005

Etichete:

Descopera Primul Stagiu
Zonia.ro