404 www.juspedia.ro | Law article directory
Top

Simulatie prin interpunere de persoane. Art. 1175 Cod civil. Obligativitate contraînscris. Efecte.

Caracteristic pentru simulatie este faptul ca aceasta presupune existenta concomitenta, între aceleasi parti, a doua contracte: unul public, aparent, denumit si contract simulat, prin care creaza o anumita aparenta juridica ce nu corespunde realitatii; un altul secret, denumit contraînscris, care corespunde vointei reale a partilor si prin care acestea anihileaza, în tot sau în parte, aparenta juridica ce a luat nastere prin actul public, simulat.

O forma a simulatiei este interpunerea de persoana.

Spre a ne afla în fata unei simulatii este necesar ca actul secret (contraînscrisul) sa se fi încheiat concomitent sau înainte de încheierea contractului aparent.

Reclamanta S.C. „I.B.” S.R.L. a chemat în judecata pe pârâtul T.I. pentru ca, prin hotarârea ce se va pronunta sa se constate caracterul simulat al contractului de împrumut autentificat sub nr. 94/4.06.2001 de B.N.P. J.V.

În motivarea cererii, reclamanta a aratat ca a încheiat un contract de împrumut cu pârâtul la 4.06.2001, pentru suma de 125 milioane lei, care în realitate este simulat, fiind încheiat întrucât reprezentantul societatii B.N. era interesat ca societatea sa para a fi creditata de un tert, operatiune care sa fie mentionata în contabilitatea societatii.

În realitate suma de 125 milioane lei nu a fost împrumutata de catre pârât, dar întelegerea scrisa nu a fost materializata într-un înscris, data fiind încrederea dintre cele doua parti.

Prin sentinta civila nr. 1635/COM/26.02.2001 Tribunalul Constanta a respins actiunea ca nefondata, retinând urmatoarele:

Prin contractul de împrumut autentificat sub nr. 94/4.06.2001 la B.N.P. J.V., pârâtul T.I. a împrumutat societatii reclamante suma de 125 milioane lei, cu scadenta la 4.06.2003, ori cererea reclamantei de a se constata caracterul simulat al conventiei nu poate fi primita, cât timp se urmareste încetarea efectelor contractului de împrumut care este obligatoriu pentru partile contractante si de la executarea caruia partile nu se pot sustrage.

Ca parte a contractului, reclamanta nu poate invoca caracterul simulat al actului aparent, în conditiile în care nici nu a probat scopul urmarit prin simulatie.

Împotriva acestei hotarâri a declarat apel în termen reclamanta, criticând-o ca fiind nelegala si netemeinica în raport de dispozitiile art. 1175 Cod civil, text care demonstreaza ca simulatia are efecte si în raporturile dintre partile contractante, actul secret anihilând complet efectele actului aparent.

Apelul este nefondat.

Ceea ce apelanta reclamanta a urmarit prin cererea de chemare în judecata, a fost acreditarea ideii ca, în realitate, nu a fost împrumutata de pârâtul T.I., ci de B.N., o terta persoana fata de contractul de împrumut, deci adevaratul creditor al societatii reclamante.

Ori, într-o atare situatie, simulatia sub forma unei interpuneri de persoane, poate fi dovedita numai cu contractul ascuns (contraînscris), prin care se arata adevaratele parti ale contractului, ceea ce în cauza nu exista.

Fata de terti, contraînscrisul nu produce efecte daca au fost de buna credinta, ceea ce nu se poate retine fata de B.N. care, în viziunea reclamantei a avut cunostinta de simulatie.

Pentru aceste motive, în speta, s-a procedat de aceasta maniera si actiunea în simulatie a fost promovata de societatea împrumutata.

Instanta de fond a retinut corect ca, ceea ce este caracteristic pentru simulatie, este existenta concomitenta, între aceleasi parti, a doua contracte, unul public (aparent) si altul secret (contraînscris), care corespunde vointei reale a partilor si prin care se anihileaza aparenta juridica creata prin actul simulat.

La simulatie, prin interpunere de persoane, ambele parti din contractul aparent urmaresc, în mod constient, ca efectele sa se produca fata de o terta persoana, careia i se asigura anonimatul tocmai prin simularea persoanei, ceea ce în cauza nu s-a demonstrat.

Mai mult, din probele administrate nu a rezultat ca tertul era o persoana solvabila, cât timp atât B.N. si C. erau debitori fata de terte persoane, dar nici motivele pentru care nu se putea încheia contractul între societate si B.N., fiind nevoie de o persoana interpusa.

Plecând de la aceste considerente, curtea apreciaza ca hotarârea instantei de fond este legala si temeinica, motiv pentru care apelul va fi respins ca nefondat.

Decizia civila nr. 324/COM/11.11.2004

Etichete:

Descopera Primul Stagiu
Zonia.ro