404 www.juspedia.ro | Law article directory
Top

Legea nr. 10/2001. Proba dreptului de proprietate asupra imobilului ce a facut obiectul notificarii. Prezumtiile simple instituite de art. 221 din Legea nr. 10/2001.

Proba dreptului proprietatii asupra imobilului notificat incumba persoanei îndreptatite. Articolul 221 alin. 1 din Legea nr. 10/2001 instituie o prezumtie simpla, în sensul ca persoana individualizata în actul normativ este presupusa ca detine imobilul sub nume de proprietar. Rasturnarea acestei prezumtii simple se realizeaza prin proba contrara, unitatea detinatoare urmând a face dovada ca la momentul preluarii, imobilul fusese înstrainat unei alte persoane.

Prin cererea înregistrata pe rolul Tribunalului Constanta sub nr. 2424/118/2006, reclamanta P.E.C. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Primarul Orasului Eforie, anularea dispozitiei nr. 351/5.09.2006 emisa de pârât si restituirea în natura a terenului preluat abuziv de stat.

În motivarea cererii reclamanta a sustinut ca prin dispozitia nr. 351/5.09.2006, pârâtul a respins notificarea formulata de mama sa, I.E.N. si de catre reclamanta, în vederea restituirii în natura a terenurilor situate în Eforie Nord-Techirghiol, parcelarea fratii B. (loturile nr.73 în suprafata de 480 mp, nr.89 în suprafata de 572 mp si nr.94 în suprafata de 750 mp) ,întrucât în mod gresit, a apreciat ca nu a facut dovada calitatii de succesoare în drepturi pentru autorul I.R. si ca nu au depus documentatia în baza caruia imobilul a fost preluat în proprietatea statului.

A aratat reclamanta ca, din actele de stare civila ce însotesc notificarea, rezulta ca sunt succesoarele fostului proprietar al imobilelor ce formeaza obiectul notificarii, iar nedepunerea documentatiei în baza careia imobilul a fost preluat în proprietatea statului nu poate avea consecinte atât de drastice din perspectiva aplicarii masurilor reparatorii prevazute de Legea 10/2001, deoarece aceste imobile au fost preluate fara acte de catre autoritatile comuniste în perioada 1945-22.12.1989.

În drept, s-au invocat dispozitiile Legii 10/2001.

În dovedirea actiunii s-au depus înscrisuri: acte de vânzare-cumparare, un raport de expertiza tehnica imobiliara, planuri de situatie, acte de stare civila.

Legal citat, pârâtul a depus documentatia ce a stat la baza emiterii deciziei contestate si a solicitat prin aparator, respingerea actiunii ca nefondata.

In cauza a fost efectuat un raport de expertiza tehnica imobiliara de catre dl. expert G.M.

Prin încheierea din 9.01.2007 instanta a luat act de precizarile formulate de catre reclamant cu privire la cadrul procesual pasiv, în sensul ca au calitate de pârâti atât Primaria Orasului Eforie, cât si Orasul Eforie prin Primar si Consiliul Local Eforie.

Prin sentinta civila nr.1157/18.06.2007 Tribunalul Constanta a admis actiunea reclamantei si a anulat ca nelegala dispozitia nr.351/5.09.2006 emisa de Primarul Orasului Eforie.

Au fost obligati pârâtii Orasul Eforie prin Primar, Consiliul Local Eforie si Primarul Orasului Eforie sa atribuie reclamantei în natura prin compensare, terenuri având aceleasi caracteristici edilitar urbanistice si aceiasi valoare cu terenurile preluate abuziv: teren în suprafata de 480 m.p. din lotul 73, teren în suprafata de 572 m.p. din lotul 89 si teren în suprafata de 750 m.p. din lotul 94 din parcelarea „B”.

A fost respinsa actiunea reclamantei îndreptata împotriva Primariei Orasului Eforie ca fiind formulata în contradictoriu cu o persoana lipsita de capacitate juridica de folosinta.

Pentru a pronunta aceasta solutie, prima instanta a retinut, în esenta ca reclamanta P.E.C. (fosta I.) este succesoarea autorului R.I., în baza certificatelor de calitate de mostenitor nr.276/26.11.2001 si nr.275/26.11.2001 emise de B.N.P.”M” Bucuresti, iar autorul reclamantei a fost proprietarul celor 3 terenuri revendicate, în baza contractelor de vânzare-cumparare nr.27229/18.11.1924, nr.27227/18.11.1992 si nr.27118/18.11.1922 încheiate cu vânzatorii A.B. si R.B.

S-a mai retinut ca reclamanta este îndreptatita conform Legii nr.10/2001 la masuri reparatorii pentru terenurile preluate abuziv de catre stat, iar în conditiile în care restituirea în natura a terenurilor nu mai este posibila, acestea fiind ocupate de constructii definitive, alei carosabile si de spatii verzi, pârâtii au fost obligati sa acorde reclamantei, în compensare terenuri având aceleasi caracteristici edilitar urbanistice si aceeasi valoare cu bunurile preluate abuziv, evaluate prin expertiza G.M.

Împotriva acestei sentinte, în termen legal au declarat apel pârâtii Primarul Orasului Eforie, Municipiul Eforie prin Primar si Consiliul Local Eforie, care au criticat-o pentru nelegalitate si netemeinicie sub urmatoarele aspecte:

1. Instanta de apel nu a cercetat aspectul privind preluarea abuziva de catre stat a terenurilor revendicate de reclamanta. Chiar în lipsa unei aparari a parâtilor pe acest aspect, instanta de judecata, în virtutea rolului activ, avea obligatia sa supuna dezbaterii partilor aceasta problema si sa ordone probatorii care sa lamureasca acest aspect.

2. În mod gresit instanta a obligat pârâtii sa restituie reclamantei în compensare 3 loturi de teren, având aceleasi caracteristici edilitar urbanistice si aceeasi valoare cu terenurile preluate, în conditiile în care art.7 alin.(2) si art.10 alin.(2) din Legea 10/2001, prevad ca „masurile reparatorii prin echivalent vor consta în compensare cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent de institutia investita cu solutionarea notificarii”, iar pârâtii nu au facut nici o oferta în acest sens.

Prin întâmpinare, intimata reclamanta, prin mandatarul P.V., a solicitat respingerea apelului pârâtilor ca nefondat, întrucât acestia nu au rasturnat prezumtia simpla de preluare abuziva, instituita prin Legea nr.10/2001 si nu au dovedit ca la data preluarii, autorul reclamantei nu era proprietarul bunurilor revendicate, ci alte persoane figurau înscrise în evidentele fiscale ca proprietar.

La termenul de judecata din 7.11.2007, reclamanta prin mandatarul V.P., conform procurii speciale autentificata sub nr.1769/2150/4.10.2006 de Consultatul General al României Strasbourg a renuntat la dreptul pretins cu privire la terenul în suprafata de 500 m.p. ce facea parte din lotul nr.89 din Parcelarea „B” si care figura înscris în evidentele fiscale pe numele altei persoane – V.M., precizând ca solicita din acest lot numai o suprafata de 72 m.p.

Analizând legalitatea hotarârii apelate în raport cu criticile pârâtilor si fata de renuntarea la drept a reclamantei, conform precizarilor facute în apel se constata ca apelul este fondat pentru urmatoarele considerente:

Pornind de la ratiunea adoptarii Legii nr.10/2001 privind situatia juridica a unor imobile preluate abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, exprimata în caracterul profund reparatoriu, este de precizat ca prin acest act normativ legiuitorul a urmarit sa înlature prejudiciile suferite de fostii proprietari prin abuzurile savârsite de stat.

Conform disp.art.3 si 4 din Legea nr.10/2001, sunt îndreptatiti la masuri reparatorii constând în restituirea în natura sau dupa caz prin echivalent persoanele fizice, proprietari ai imobilelor la data preluarii în mod abuziv a acestora si mostenitorii legali sau testamentari ai persoanelor îndreptatite.

În baza probatoriului administrat în cauza si în conformitate cu dispozitiile legale mai sus invocate, prima instanta a retinut în mod judicios ca reclamanta are calitatea de persoana îndreptatita la masuri reparatorii conform Legii nr.10/2001, pentru bunurile preluate abuziv, loturile de teren nr.73 si nr.94 din Parcelarea „B” – fosta proprietatea autorului R.I. fiind preluate abuziv de catre stat.

Se retine ca reclamanta a dovedit calitatea autorului sau R.I. de proprietar al terenurilor în suprafata de 750 m.p. si respectiv 48 m.p. ce faceau parte din loturile nr.73 si 94 din parcelarea „B”, cu actele de vânzare-cumparare nr.27229/18.11.1992 si nr.27228/18.11.1992 încheiate cu vânzatorii A.B. si R.B., bunuri ce au fost înscrise în anul 1940 în registrele fiscale ale orasului Eforie pe numele R.I..

Din expertiza efectuata la instanta de fond de inginer G.M., rezulta ca aceste terenuri sunt afectate de constructii cu caracter definitiv executate dupa anul 1966 – hotel M., Hotel B., restaurante, alei carosabile, parcari si spatii verzi – si nu este posibila restituirea lor în natura.

Din adresa nr.9002/S/30.08.1996 a Consiliului Local Eforie, Circumscriptia Financiara, rezulta ca aceste loturi au figurat pe rol fiscal pâna în anul 1950, ulterior pe fondul nationalizarii, nu s-a mai tinut evidenta acestora.

Conform art.3 alin.(1) lit. a si ale art.23 din Legea nr.10/2001 si art.1 din Normele de aplicare unitara a Legii nr.10/2001, aprobate prin H.G. nr.250/2007, sarcina probei proprietatii, a detinerii legale a acesteia la momentul deposedarii abuzive si a calitatii de persoana îndreptatita la restituire revine persoanei care pretinde dreptul.

În cazul în care pentru imobilul respectiv nu se poate face dovada formala a preluarii de catre stat – de exemplu, decizia administrativa nu este gasita, imobilul nu este trecut într-un act de nationalizare sau de expropriere (cazul în speta), solutionarea notificarii se va face în functie si de acest element; faptul ca imobilul se regaseste în patrimoniul statului constituie o prezumtie relativa de preluare abuziva.

În speta, s-a facut dovada ca terenurile în suprafata de 750 m.p. si 450 m.p. au fost cumparate de autorul reclamantei în anul 1922, iar în anul 1940 figurau înregistrate în registrele fiscale pe numele acestuia – R.I. – iar dupa anul 1966, pe aceste terenuri statul a construit hoteluri, parcari si cai de acces, existând prezumtia ca terenurile au fost preluate de la autorul reclamantei, fara un temei legal. Conform adresei nr.271/27.04.2007 emisa de Consiliul Local Eforie – Directia financiara „loturile nr.73 si 94 ce fac parte din parcelarea „Fratii B.” nu figureaza înscrise în matricola curenta”.

Pârâtii nu au rasturnat prezumtia simpla relativa la preluarea abuziva a bunurilor, nefacând dovada ca la data realizarii acestor constructii, terenurile nu se mai aflau în proprietatea autorului reclamantei, ci fusesera preluate legal de la alte persoane, titulare ale dreptului de proprietate.

Referitor la terenul în suprafata de 500 m.p. situat în lotul nr.89, pârâtii au facut dovada ca dupa anul 1958 acest teren a fost înscris pe numele unei alte persoane – V.P.M., autorul reclamantei nemai figurând înregistrat în evidentele fiscale, iar în prezent, la matricola curenta nr.525 din lotul 89 figureaza înscrisa numita C.M. cu imobil constructie si teren în suprafata de 250 m.p. situat în str. S.M. nr.7, iar la matricola curenta nr.522 figureaza A.I. si A.C. cu imobil constructie si teren în suprafata de 250 m.p.

În conditiile în care pârâtii au facut dovada faptului ca o suprafata de 500 m.p. din totalul de 572 m.p. ce formau lotul nr.89 din parcelarea „B” a figurat înscrisa în evidentele fiscale ale localitatii începând cu anul 1958 pe numele V.P.M., reclamanta prin mandatar a declarat ca renunta la dreptul pretins cu privire la acest teren, conform art.247 cod pr.civila, mentinându-si pretentiile numai pentru suprafata de 72 m.p. din lotul nr.89, care nu a fost înregistrat pe numele altei persoane si pentru care pârâtii nu au rasturnat prezumtia de preluare abuziva din proprietatea autorului reclamantei.

Din expertiza efectuata în cauza rezulta ca si acest teren este ocupat de alei carosabile de circulatie, de cladirea Hotelului B. si de spatii verzi, nefiind posibila restituirea lui în natura.

Fata de considerentele mai sus expuse, se constata ca reclamanta este îndreptatita la masuri reparatorii numai pentru terenurile în suprafata de 480 m.p. – lotul 73; 750 m.p. din lotul nr.94 si 72 m.p. din lotul nr.89 din parcelarea „B”, reclamanta renuntând în apel la dreptul pretins cu privire la o suprafata de 500 m.p. din totalul de 572 m.p. – lotul 89 din parcelarea „B”.

2. Cea de a doua critica a pârâtilor ce vizeaza modalitatea de stabilire a masurilor reparatorii stabilite în beneficiul reclamantei este fondata.

Conform disp.art.10 si art.26 alin.(1) din Legea nr.10/2001 republicata, în ipoteza în care restituirea în natura a imobilelor nu este posibila entitatea investita cu solutionarea notificarii este obligata sa acorde persoanei îndreptatite în compensare, alte bunuri sau servicii , ori ca propuna acordarea de despagubiri în conditiile legii speciale, privind registrul de stabilire si plata a despagubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, în situatiile în care masura compensarii nu este posibila sau aceasta nu este acceptata de persoana îndreptatita.

Prin urmare, în cazul compensarii cu alte bunuri sau servicii, entitatea investita cu solutionarea notificarii are plenitudine de competenta în stabilirea masurii reparatorii, în timp ce în privinta despagubirilor formuleaza numai o propunere de acordare a acestora. Chiar daca din cuprinsul art.26 alin.(1) al Legii nr.10/2001 rezulta ca, în cazul imposibilitatii restituirii în natura, regula este acordarea masurilor compensatorii si numai în subsidiar, daca aceasta masura nu este posibila, ori nu este acceptata de cel îndreptatit, se vor face propuneri de acordare de despagubiri, instanta retine ca aceste dispozitii trebuie coroborate cu prevederile art.1 alin.(5) din lege, în forma modificarii prin OUG nr.209/2005. În acest sens, instanta sesizata de cel nemultumit nu va putea acorda ca masura compensatorie alte bunuri decât cele cuprinse în tabelul bunurilor disponibile care se pot acorda în compensare.

Acordarea în compensare de alte bunuri este o obligatie a unitatii detinatoare, însa o astfel de reparatie nu depinde numai de vointa unitatii notificate si a notificatorului, ci si de existenta în patrimoniul unitatii notificate a unor bunuri care sa poata fi acordate în compensare.

Includerea bunurilor în categoria celor disponibile este o atributie care revine Consiliului Local Eforie, în temeiul art.38 lit.”h” din Legea nr.215/2001, singura autoritate care este îndrituita sa analizeze daca un bun proprietate a unitatii administrativ teritoriale trebuie sa fie mentinut sau nu în proprietatea sa, fiind sau nu necesar satisfacerii intereselor unitatii administrativ teritoriale. În aceste conditii, instanta de judecata nu poate dispune de un alt bun decât cel înscris în lista bunurilor disponibile, peste vointa titularului dreptului.

În cauza, instanta de fond a dispus obligarea pârâtilor sa restituie reclamantei o suprafata de teren de 1802 m.p. „de aceeasi valoare si cu aceleasi caracteristici edilitar urbanistice”, desi nu s-a stabilit ca în patrimoniul orasului Eforie exista un teren disponibil, de aceeasi valoare si cu aceleasi caracteristici pentru a fi acordat în compensare.

În apel, apelantii pârâti au aratat ca nu exista terenuri disponibile cu aceleasi caracteristici pentru a fi acordate reclamantei în compensare, iar reclamanta nu a facut dovada ca pârâta a refuzat nemotivat, sa îi dea în compensare un numit bun care era înscris în lista bunurilor disponibile.

Desi s-a pus în vedere apelantilor pârâti sa depuna la dosar lista cu bunurile disponibile, la termenul de judecata din 16.01.2008, apelantii prin avocat au aratat ca nu exista o asemenea lista, întrucât nu au bunuri si servicii pentru acordare în compensare la acest moment.

În lipsa unei oferte din partea unitatii notificate în sensul acordarii reclamantei de terenuri în compensare, având aceleasi caracteristici cu terenul preluat abuziv, se constata ca hotarârea primei instante este lipsita de fundament legal.

În baza art.296 cod pr.civila, urmeaza a se admite apelul pârâtilor si se va modifica în parte hotarârea apelanta în sensul obligarii pârâtilor conform art.26 din Legea nr.10/2001 sa acorde reclamantei, în compensare, alte bunuri sau servicii, iar în ipoteza în care masura compensarii nu este posibila sau nu este acceptata de reclamanta, sa propuna acordarea de despagubiri în conditiile legii speciale pentru terenurile preluate abuziv de la autorul reclamantei si anume: 480 m.p. din lotul nr.73, 750 m.p. din lotul nr.94 si 72 m.p. din lotul nr.89, din fosta parcelare „B.

Ia act de renuntarea reclamantei la dreptul pretins cu privire la terenul de 500 m.p. din lotul nr.89 din fosta parcelare „B”, actiunea reclamantei urmând a fi respinsa ca nefondata cu privire la acest teren, conform art.247 alin.(1) cod pr.civila.

Decizia civila nr. 9/C/16.01.2008

Etichete:

Descopera Primul Stagiu
Zonia.ro