404 www.juspedia.ro | Law article directory
Top

Legea nr. 10/2001. Proba dreptului de proprietate asupra imobilului ce a facut obiectul notificarii. Rasturnarea prezumtiilor simple instituite de art. 221 din Legea nr. 10/2001.

Prezumtia simpla instituita de art. 221 alin. 1 din Legea nr. 10/2001 poate fi rasturnata de reclamant prin proba contrara, în sensul ca el, iar nu persoana mentionata în actul de preluare, era titularul dreptului de proprietate asupra bunului notificat.

Prin cererea înregistrata pe rolul Tribunalului Constanta sub nr. 3002/2006, reclamantele S.M. si B.M. au investit instanta în contradictoriu cu pârâtii Municipiul Constanta prin Primar, Consiliul Local Constanta si Primarul Municipiului Constanta, cu solutionarea actiunii civile având ca obiect desfiintarea dispozitiei nr. 2109/7.07.2006 a Primarului Municipiului Constanta, prin care s-a respins cererea de restituire în natura a imobilului situat în Constanta, str. I.L. nr. 19 (fost 25); obligarea pârâtilor la restituirea în natura a imobilului situat în Constanta str. I.L. nr. 19; obligarea pârâtilor la plata cheltuielilor de judecata ocazionate de proces.

Mentioneaza reclamantele ca tatal lor B.N. a formulat conform art. 21 din Legea 10/2001 notificare prin care a solicitat restituirea în natura a imobilului situat în Constanta, str. I.L. nr. 19, pe care l-a detinut în calitate de proprietar conform actului de vânzare-cumparare autentificat sub nr. 3375/1940 la Judecatoria Constanta si care i-a fost preluat de catre stat în baza Decretului 92/1950.

Se arata ca actul de nationalizare a fost abuziv deoarece autorul reclamantelor era, conform art. II din Decretul 92/1950, exceptat de la nationalizare, fiind medic încadrat într-o unitate de stat, înca din anul 1943.

Mai mult, arata reclamantele ca imobilul a fost nationalizat pe numele B.E., aspect fata de care actul de nationalizare e lovit de nulitate.

Se sustine ca în mod gresit s-a respins solicitarea de acordare a masurilor reparatorii prevazute de Legea 10/2001, deoarece din actele de stare civila si declaratiile de conformitate rezulta ca B.N., cumparatorul din actul de proprietate, exhibat ca titlu, este una si aceeasi persoana cu autorul notificarii si tatal reclamantelor.

Prin sentinta civila nr. 420/19.02.2007 Tribunalul Constanta a admis actiunea reclamantelor si a anulat ca nelegala dispozitia nr. 2109/7.07.2006 emisa de Primarul Municipiului Constanta în temeiul Legii 10/2001. Au fost obligati pârâtii sa restituie reclamantelor în natura, imobilul situat în Constanta, str. I.L. nr. 19, compus din teren în suprafata de 100,55 mp si o constructie cu destinatia de locuinta, cu regim de înaltime parter, reprezentând un apartament.

Pentru a pronunta aceasta solutie prima instanta a retinut, în esenta, ca autorul reclamantelor – B.N., a fost proprietarul imobilului situat în Constanta, str. I.L. nr. 25, compus din teren în suprafata de 100,55mp si o casa de locuit, conform actului de vânzare-cumparare transcris sub nr. 3375/1940, iar bunul a fost preluat abuziv de catre stat, fiind înscris în lista anexa la Decretul 92/1950 pe numele altei persoane, si cu nesocotirea dispozitiilor art. 2 din Decretul 92/1950, autorul reclamantelor fiind exceptat de la nationalizare.

Retinându-se ca imobilul exista în aceeasi structura, ca si la data preluarii de catre stat, s-a apreciat ca este posibila restituirea lui în natura, conform art. 9 din Legea 10/2001.

Împotriva acestei sentinte, în termen legal, au declarat apel pârâtii Consiliul Local Constanta, Municipiul Constanta prin Primar si Primarul Municipiului Constanta care au criticat-o pentru nelegalitate si netemeinicie, sub urmatoarele aspecte:

1. Instanta de fond a retinut în mod gresit faptul ca B.N. este una si aceeasi persoana cu numitul B.N.N.

Din actele administrate în cauza rezulta ca reclamantele se legitimeaza ca succesoare ale defunctului B.N.N., decedat în anul 2005, iar în actul de vânzare-cumparare nr. 3375/1940, este mentionat în calitate de cumparator B.N. din comuna Tîrgusor, judetul Constanta.

2. Reclamantele nu au facut dovada calitatii de proprietar a autorului lor la data preluarii bunului de catre stat, în anexa la Decretul 92/1950 fiind mentionat un alt proprietar si anume B.E;

3. Imobilul restituit reclamantelor nu a fost expertizat nefiind facuta dovada existentei indentitatii între imobilul retrocedat si bunul dobândit de autorul reclamantelor prin actul de vânzare-cumparare nr. 3375/1940.

În apel, în conformitate cu disp. art. 295 C.pr.civ., la solicitarea apelantului, s-a încuviintat completarea materialului probator administrat la instanta de fond cu înscrisuri si expertiza tehnica imobiliara.

Analizând legalitatea hotarârii apelate în raport cu criticile pârâtilor se constata ca apelul este nefondat si urmeaza a fi respins pentru urmatoarele considerente:

1. Pornind de la ratiunea adoptarii Legii nr. 10/2001 privind situatia juridica a unor imobile preluate abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989 exprimata în caracterul profund reparatoriu, este de precizat ca prin acest act normativ, legiuitorul a urmarit sa înlature prejudiciile suferite de fostii proprietari prin abuzirile savârsite de stat.

Conform dispozitiilor art. 3 si 4 din Legea 10/2001, sunt îndreptatite la masuri reparatorii constând în restituirea în natura sau dupa caz prin echivalent, persoanele fizice, proprietari ai imobilelor la data preluarii în mod abuziv a acestora si mostenitorii legali sau testamentari ai persoanelor îndreptatite.

Conform dispozitiilor art. 3 alin. (1) lit. „a”, ale art. 23 din Legea nr. 10/2001 si ale art. 1 din Normele de aplicare unitara a Legii 10/2001 aprobate prin HG nr. 250/2007, sarcina probei proprietatii, a detinerii legale a acesteia la momentul deposedarii abuzive si a calitatii de persoana îndreptatita la restituire revine persoanei care pretinde dreptul.

În dovedirea dreptului de proprietate al autorului lor – B.N., reclamantele au administrat proba cu înscrisuri, prima instanta retinând în mod judicios, prin coroborarea acestor înscrisuri, ca reclamantele au calitatea de persoane îndreptatite la restituirea imobilului situat în Constanta, str. I.L. nr. 19.

Astfel, prin contractul de vânzare-cumparare înscris sub nr. 3375/1940, vânzatorii C.I.I., A. zis A.I.I. si M.I.I. au înstrainat lui N.B. din comuna Tîrgusor judetul Constanta, imobilul situat în Constanta, str. I.L. nr. 25, compus din teren în suprafata de 100,55 mp si o casa de locuit.

Din adresa nr. 37340/16.06.1996 emisa de Administratia Financiara Constanta rezulta ca la matricola 515/1942 a figurat ca proprietar N.N.B. cu imobilul situat în Constanta, str. I.L. nr. 25, imobilul fiind nationalizat la data de 24.04.1950. Situatia este confirmata cu adresa nr. 123454/14.09.2007 depusa în apel, în care se mentioneaza ca numele proprietarului terenului înscris la matricola 515 este „N.N.B.”, iar în prezent imobilul este înregistrat la adresa municipiul Constanta, str. I.L. nr. 19.

Identitatea între autorul reclamantelor B.N. si cumparatorul mentionat în actul de vânzare-cumparare transcris sub nr. 3375/1940, si ulterior evidentiat în registrul fiscal al orasului Constanta, din perioada 1942 – 1950 este dovedita cu înscrisurile si declaratiile martorilor N.S. si L.M.G.

Din copia actului de identitate al autorului reclamantelor – B.N., rezulta ca acesta este fiul lui B.N. si M., nascut în comuna Târgusor judetul Constanta.

Din declaratiile martorelor audiate în cauza, rezulta ca tatal reclamantelor a fost medic si era cunoscut sub numele de B.N., dar au constatat ca pe retetele pe care acesta le elibera în calitate de medic, uneori numele sau era mentionat B.N., iar alteori B.Ni. sau Ne. Acestea au mai declarat ca autorul reclamantelor era proprietarul unui imobil situat în Constanta, str. I.L:, si a decedat în anul 2005.

Se mai retine ca dupa intrarea în vigoare a Legii 18/1991, autorul reclamantelor a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru terenurile detinute în localitatea Târgusor, iar în cele trei titluri de proprietate eliberate conform Legii 18/1991 numele autorului lor a fost consemnat diferit si anume: „B.N.N.” – titlul nr. 18398/1373/2002; „B.N.”- titlul nr. 18396/1164/1996 si „Bârzan N. Neculae” – titlul nr. 26237/713/2003.

În baza întregului material probator administrat în cauza, se retine ca prima instanta a rezolvat judicios problema identitatii între autorul reclamentelor si cumparatorul imobilului situat în Constanta, str. I.L. nr. 25 (în prezent nr. 19), conform contractului de vânzare-cumparare 3375/1940, iar reclamantele s-au legitimat ca succesoare ale fostului proprietar – B.N., decedat în anul 2005, fiind persoanele îndreptatite sa solicite masuri reparatorii în conditiile Legii 10/2001.

2. Se retine a fi nefondata si critica ce vizeaza lipsa calitatii de proprietar al autorului reclamantelor pentru imobilul în litigiu la data aplicarii Decretului 92/1950.

Conform actului de vânzare-cumparare nr. 3375/1940 mostenitorii lui I.I. au înstrainat autorului reclamantelor, B.N. imobilul situat în Constanta, str. I.L. nr. 25, iar prin actul de vânzare-cumparare nr. 3376/23.12.1940 au înstrainat cumparatorului B.A., sora lui B.N., imobilul situat în Constanta, str. V.B. nr. 22. Înscrisurile se coroboreaza cu foaia de date pentru cartea funciara nr. 1490/5.12.1940 din care rezulta ca mostenitorii lui I.I. detineau o proprietate formata din doua cladiri, una situata în str. I.L. nr. 25, învecinata la sud cu cel de-al doilea corp de cladire de la adresa V.B. nr. 22, colt cu I.L. si cu adresa nr. 2481/1996 emisa de S.C. „P” SA Constanta, din care rezulta si schimbarea de numerotatie a strazii I.L:, astfel încât nr. 25 a fost înlocuit cu nr. 19, ambele fiind evidentiate în planul de situatie.

Din adresa nr. 123454/14.09.2007 emisa de Serviciul Public de impozite, taxe si alte venituri ale bugetului local, rezulta ca imobilul din str. I.L. nr. 25 (în prezent nr. 19) a figurat înscris în Registrul matricol manual din perioada 1942 – 1950 la matricola 515 pe numele N.N.B..

Din declaratia notariala nr. 94/19.03.2001 semnata de A.B. rezulta ca imobilul din str. I.L. nr. 19 (fost nr. 25) a fost nationalizat gresit pe numele B.E., soacra sa, în loc de B.N., proprietarul de drept al imobilul si, ulterior declaranta si sotul ei nu au detinut niciodata acte de proprietate pentru acest imobil.

Conform dispozitiilor art. 221 alin.(1) din Legea 10/2001 în absenta unor probe contrare, existenta si dupa caz, întinderea dreptului de proprietate, se prezuma a fi cea recunoscuta în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus masura preluarii abuzive, iar potrivit alin.(2), în absenta unor probe contrare, persoana individualizata în actul normativ prin care s-a dispus masura preluarii abuzive este presupusa ca detine imobilul sub nume de proprietar.

În speta, se retine ca prin probatoriul administrat în cauza si la care am facut referire mai sus, reclamantele au rasturnat prezumtiile simple, instituite prin dispozitiile legale invocate, în sensul ca autorul lor, B.N., era proprietarul imobilului în litigiu la data aplicarii masurii de nationalizare, iar nu B.E., care din eroare a fost mentionata ca proprietar în lista anexa la Decretul 92/1950, pozitia 50.

3. Referitor la critica ce vizeaza identificarea imobilului în litigiu, se retine, în raport de concluziile expertizei tehnice imobiliare efectuate în apel ca si aceasta este nefondata.

Conform expertizei efectuata de expert G.G., imobilul restituit reclamantelor prin sentinta civila nr. 420/19.02.2007 a Tribunalului Constanta, ce face obiectul prezentului apel, este situat în Constanta, str. I.L. nr. 19 (Cap. 1) si este compus din locuinta cu 3 camere, bucatarie si closet în curte, dimensiunile terenului aferent cât si perimetrul locuibil corespunzând cu dimensiunile din carnetul de schite de teren întocmit în anul 1936 la data de 26 aprilie. S-a mai retinut ca releveul întocmit de expert corespunde cu releveul din carnetul de schite de teren din 29.04.1936 cât si cu schita de pe verso-ul foii de date pentru Cartea funciara întocmita în 05.12.1940, expertiza concluzionând ca în mod indubitabil imobilul revendicat de mostenitorii doctorului B.N., situat în str. I.L. nr. 19 (nr. vechi 25) în suprafata de 100,55 mp teren si casa cu 3 camere, bucatarie si WC este identic cu imobilul restituit prin sentinta civila nr. 420/19.02.2007 în dosarul nr. 3002/2006 al Tribunalului Constanta.

Pentru considerentele expuse, în baza art,. 296 C.proc.civila, se va respinge apelul pârâtilor ca nefondat.

Respinge ca nefondata cererea intimatelor reclamante de acordare a cheltuielilor de judecata reprezentând onorariul avocat, la dosar nefiind depusa chitanta de plata a onorariului avocat.

Decizia civila nr. 19/C/23.01.2008

Etichete:

Descopera Primul Stagiu
Zonia.ro