404 www.juspedia.ro | Law article directory
Top

Legea nr. 10/2001. Imobil preluat în baza Decretului nr. 223/1974. Caracterul de bun comun al locuintei. Inaplicabilitatea regulii unanimitatii în situatia proprietatii codevalmase.

In cazul preluarii unui imobil conform Decretului nr. 223/1974, motivat de faptul ca sotii nu s-au mai întors în tara la expirarea vizei de sedere în strainatate, oricare dintre soti poate solicita restituirea bunului conform Legii nr. 10/2001, regula unanimitatii nefiind aplicabila în cauza.

Demersurile întreprinse de unul dintre soti conform Legii nr. 10/2001 au caracterul unui act de conservare a dreptului celuilalt sot.

Prin cererea înregistrata pe rolul Tribunalului Constanta – sectia contencios administrativ – sub nr.1201/CA/2006 reclamanta T.C. a formulat contestatie împotriva dispozitiei nr.2097/07.07.2006 emisa de Primarul Municipiului Constanta.

În motivarea contestatiei reclamanta a aratat ca imobilul la care se refera dispozitia contestata a fost dobândit în timpul casatoriei sale cu T.G., astfel ca si ea este persoana îndreptatita la restituire. Cu toate acestea, în dispozitia contestata nu i se analizeaza aceasta calitate, facându-se referire în mod exclusiv numai la dreptul fostului sot si al fiicei sale.

Prin încheierea din data de 20.09.2006 instanta investita cu cererea reclamantei a constatat natura civila a cauzei si a dispus trimiterea acesteia sectiei civile a Tribunalului Constanta, spre competenta solutionare.

La sectia civila a acestei instante cauza a fost înregistrata sub nr.1913/118/2006 (nr.în format vechi 3530/2006), iar la termenul de judecata din 25.01.2007 reclamanta si-a precizat în scris actiunea, aratând ca solicita anularea dispozitiei nr.2097/07.07.2006 emisa de Primarul Municipiului Constanta, sa se constate ca are calitatea de persoana îndreptatita si sa-i fie restituit în natura imobilul situat în Constanta, str. S. nr.44, cu motivarea ca acest imobil este bun comun prin efectul art.30 Codul familiei si nu are relevanta ca în actul de preluare a figurat numai sotul sau.

La solicitarea instantei, Primaria Municipiului Constanta a înaintat documentatia ce a stat la baza emiterii dispozitiei contestate, situatia juridica a imobilului în litigiu si relatii privind notificarile formulate de T.G. pentru acest imobil.

De asemenea, R.A.E.D.P.P. Constanta a comunicat contractul de închiriere nr.185/08.09.2005 încheiat pentru imobilul în litigiu cu numitul I.G.

La termenul de judecata din 22.03.2007 instanta a dispus efectuarea unei expertize tehnice imobiliare având ca obiectiv identificarea imobilului litigios.

Solutionând pe fond cauza, Tribunalul Constanta a pronuntat sentinta civila nr. 1189 din 21.06.2007 prin care a admis actiunea formulata de reclamanta T.C. în contradictoriu cu pârâtul Primarul Municipiului Constanta.

A fost anulata dispozitia nr. 2097 din 7.07.2006 emisa de Primarul Municipiului Constanta.

A fost obligat pârâtul sa restituie reclamantei, în natura, imobilul situat în Con stanta, str. S. nr. 44, compus din teren în suprafata de 300 m.p. în acte (288,00 m.p. din masuratori) si constructie cu destinatie de locuinta, formata dintr-o camera si un antreu cu suprafata construita de 24,80 m.p., astfel cum a fost identificat în planul de amplasament anexa la raportul de expertiza tehnica imobiliara întocmit în cauza de ing. Bruma Eugen.

Pentru a pronunta aceasta hotarâre, instanta de fond a retinut ca reclamanta are calitate de persoana îndreptatita la restituirea imobilului în litigiu, care a fost preluat abuziv, neavând relevanta ca procedura în baza Legii 10/2001 a fost declansata de catre unul dintre soti întrucât nu opereaza regula unanimitatii la proprietatea comuna a cotelor, codevalmasul putând introduce singur actiune în revendicare împotriva tertului care are ca drept scop marirea patrimoniului comun, profitând implicit si celuilalt sot.

În termen legal, împotriva sentintei civile nr. 1189 din 21.06.2007 pronuntata de Tribunalul Constanta a declarat apel Primarul Municipiului Constanta, apel care nu a fost motivat.

Examinând legalitatea sentintei apelate, în limita învestirii, instanta constata urmatoarele:

Cu actul de vânzare-cumparare încheiat la data de 18.09.1969, reclamanta a facut dovada ca în timpul casatoriei, împreuna cu sotul sau T.G. au dobândit în proprietate un imobil compus din constructie si teren în suprafata de 300 m.p., situat în Constanta, str. S. nr. 44, judetul Constanta.

În baza deciziei nr. 433 din 1.09. 1977 emisa de fostul Consiliu Popular al judetului Constanta, conform Decretului 223/1974, s-a preluat fara plata si trecut în proprietatea statului imobilul în litigiu, proprietatea lui T.G., întrucât acesta fiind trimis în interes de serviciu pentru a naviga în apele internationale a refuzat sa se întoarca în tara.

În baza dispozitiilor art. 21 din Legea 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, reclamanta a notificat prin B.E.J. A.R. (notificarea cu nr. 7 din 14.05.2001) Consiliul Local al Municipiului Constanta, solicitând restituirea în natura a imobilului situat în Constanta, str. S. nr. 44, judetul Constanta.

Conform art. 23 din Legea 10/2001, primarul Municipiului Constanta a emis dispozitia nr. 2097 din 07.07.2006, prin care a respins cererea de restituire cu motivarea ca nu are calitatea de persoana îndreptatita, întrucât imobilul a fost preluat de la T.G. si nu figureaza în actul de proprietate.

Aceasta decizie a fost contestata la Tribunalul Constanta, conform dispozitiilor art. 24 (31)1 din Legea 10/2001, dispozitie ce a fost anulata în baza sentintei civile nr. 1189 din 21.06.2007.

Acest imobil, cu contract autentificat a fost donat de catre T.G. fiicei sale T.C., contract care ulterior a fost desfiintat prin hotarâre judecatoreasca, întrucât nu era proprietarul imobilului donat, acesta aflându-se în proprietatea statului, conform Decretului 223/1974.

Potrivit dispozitiilor art. 3 (1) din Legea 10/2001 „sunt îndreptatite, în întelesul prezentei legi, la masuri reparatorii constând în restituire în natura sau, dupa caz, prin echivalent:

a) persoanele fizice, proprietari ai imobilelor la data preluarii în mod abuziv a acestora”.

Având în vedere aceste dispozitii legale, se constata ca legiuitorul a urmarit sa înlature prejudiciile suferite de proprietar prin abuzurile savârsite de catre stat.

Reclamanta T.C. s-a legitimat procesual, ca fiind persoana îndreptatita întrucât, împreuna cu sotul sau în timpul casatoriei, au dobândit imobilul în litigiu.

Nu are relevanta ca procedura de restituire a fost declansata de catre ea în numele sau, întrucât asa cum a retinut si instanta de fond, nu opereaza regula unanimitatii în cazul indiviziunii, indiferent de izvorul acestea si aceasta regula nu este aplicabila la proprietatea comuna a sotilor, codevalmasul putând introduce singur actiune în revendicare împotriva tertului, întrucât are ca scop marirea patrimoniului comun, profitând implicit si celuilalt sot.

Demersurile întreprinse de catre reclamanta pentru restituirea imobilului preluat abuziv de catre stat au caracterul unui act de conservare a dreptului celuilalt sot (care a decazut din drepturile sale întrucât nu a formulat notificare) urmând ca ulterior fostii soti (în prezent divortati) sa se desocoteasca între ei pe calea dreptului comun, în cadrul unei actiuni de partaj.

Imobilul în litigiu, a carui restituire se solicita, a fost preluat abuziv de catre stat conform dispozitiilor art. 2 din Legea 10/2001.

Legea speciala nu defineste notiunea de „preluare abuziva”, dar în art. 2 al.(1) se enumera situatiile juridice care constituie preluari cu acest caracter, astfel ca autoritatea competenta sa solutioneze notificarea reclamantei trebuie sa aprecieze daca situatia acesteia se încadreaza într-unul dintre cazurile prevazute de text ; imobilul în litigiu, asa cum a retinut si instanta de fond, se încadreaza în art. 2 lit.”f” din Legea 10/2001, fiind preluat de catre stat fara titlu valabil.

De altfel, textul art. 2 al.(1) lit.”f” din lege conditioneaza caracterul abuziv al preluarii de împrejurarea ca statul nu a platit nicio suma de bani în schimbul imobilului.

Dispozitiile art. 2 al.2 din Decretul 223/1974, prevad trecerea în proprietatea statului fara plata a constructiilor care au apartinut persoanelor care au plecat în strainatate fraudulos sau fiind plecate în strainatate nu s-au înapoiat contravin dispozitiilor art. 36 si 12 din Constitutia României din anul 1965 si art. 17 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului, ratificata de România în decembrie 1955.

În speta de fata, aflându-ne în prezenta unei preluari abuzive în mod corect instanta de fond a stabilit calitatea de persoana îndreptatita a reclamantei la restituirea imobilului în litigiu.

În consecinta, hotarârea instantei de fond prin care s-a admis actiunea si s-a anulat dispozitia Primarului Municipiului Constanta, cu obligarea acestuia sa restituire reclamantei imobilul în natura este corecta, urmând a fi mentinuta prin respingerea apelului ca nefondat.

Decizia civila nr. 35/C/11.02.2008

Etichete:

Descopera Primul Stagiu
Zonia.ro