404 www.juspedia.ro | Law article directory
Top

Art. 72 Cod penal. Criterii generale de individualizare. Sanctiunea aplicata minorului in interesul acestuia in vederea reintegrarii in societate.

Potrivit art. 72 Cod penal, trebuia sa se realizeze o individualizare corespunzatoare a sanctiunii penale, avându-se în vedere vârsta inculpatului minor si situatia sa personala, starea fizica, dezvoltarea intelectuala si morala, comportarea minorului, conditiile în care a fost crescut si în care a trait.

Prin urmare, s-a constatat ca activitatea infractionala a inculpatului minor a fost determinata în mare masura de carentele sale educative, de lipsa de supraveghere, de situatia financiara dificila, aspecte care nu se vor schimba pâna în momentul executarii pedepsei sau al unei eventuale liberari conditionate, fapt care poate avea loc într-un interval de timp destul de scurt având în vedere durata arestarii sale preventive în cauza; prin urmare, în momentul în care inculpatul minor va iesi din regimul penitenciar, acesta va fi în continuare nesupravegheat, datorita dezinteresului si indiferentei mamei si bunicii materne a inculpatului fata de cresterea si îngrijirea acestuia, existând un risc major ca inculpatul sa continue activitatea infractionala.

Scopul sanctiunilor penale este în principal acela de reeducare, de prevenire a savârsirii de noi infractiuni, ca potrivit art. 100 alin. 1 Cod penal „fata de minorul care raspunde penal se poate lua o masura educativa ori i se poate aplica o pedeapsa”, alineatul 2 al aceluiasi articol precizând ca „pedeapsa se aplica numai daca se apreciaza ca luarea unei masuri educative nu este suficienta pentru îndreptarea minorului”.

Judecatoria Medgidia, prin sentinta penala nr. 594/P din data de 3 aprilie 2009, a hotarât:

Se respinge cererea de schimbare a încadrarii juridice din infractiunile de tâlharie prev. de art. 211 alin. 2 lit. a, b si alin. 21 lit. a, b, c cod pen. si lipsire de libertate în mod ilegal prev. de art. 189 alin. 1 si 2 cod pen. în infractiunea de tâlharie prev. de art. 211 alin. 2 lit. a si b si alin. 21 lit. a, b, c cod pen.

1. În baza art. 211 alin. 2 lit. a si b si alin. 21 lit. a, b, c cod pen. cu aplicarea art. 75 lit. c, art. 74 cod pen. raportat la art. 76 lit. b cod pen., inculpatul A.V. a fost condamnat la o pedeapsa de 5 ani închisoare pentru savârsirea infractiunii de tâlharie.

În baza art. 192 alin. 2 cod pen. cu aplicarea art. 75 lit. c, art. 74 cod pen. raportat la art. 76 lit. c cod pen. inculpatul A.V. a fost condamnat la o pedeapsa de 2 ani închisoare pentru savârsirea infractiunii de violare de domiciliu.

În baza art. 189 alin. 1 si 2 cod pen. cu aplicarea art. 75 lit. c, art. 74 cod pen. raportat la art. 76 lit. b cod pen. inculpatul A.V. a fost condamnat la o pedeapsa de 5 ani închisoare pentru savârsirea infractiunii de lipsire de libertate în mod ilegal.

În baza art. 33 lit. a cod pen. rap. la art. 34 lit. b cod pen. au fost contopite pedepsele de mai sus si s-a aplicat inculpatului A.V. pedeapsa cea mai grea de 5 (cinci) ani închisoare.

În baza art. 71 cod pen. au fost interzise inculpatului A.V. drepturile prev. de 64 lit. a teza a II a si b cod pen. pe durata executarii pedepsei.

În baza art. 88 cod pen. s-a dedus din pedeapsa aplicata inculpatului A.V. perioada retinerii si a arestarii preventive de la 08.10.2008 la zi.

În baza art. 350 cod pr.pen. a fost mentinuta starea de arest a inculpatului A.V.

2. În baza art. 211 alin. 2 lit. a si b si alin. 21 lit. a, b, c cod pen. cu aplicarea art. 99 si urm. cod pen., art. 74 cod pen. raportat la art. 76 lit. c cod pen., inculpatul T.M.C. a fost condamnat la o pedeapsa de 3 ani închisoare pentru savârsirea infractiunii de tâlharie.

În baza art. 192 alin. 2 cod pen. cu aplicarea art. 99 si urm. Cod pen., art. 74 cod pen. raportat la art. 76 lit. d cod pen., inculpatul T.M.C. a fost condamnat la o pedeapsa de 1 an închisoare pentru savârsirea infractiunii de violare de domiciliu.

În baza art. 189 alin. 1 si 2 cod pen. cu aplicarea art. 99 si urm. cod pen., art. 74 cod pen. raportat la art. 76 lit. c cod pen inculpatul T.M.C. a fost condamnat la o pedeapsa de 3 ani închisoare pentru savârsirea infractiunii de lipsire de libertate în mod ilegal.

În baza art. 33 lit. a cod pen. rap. la art. 34 lit. b cod pen. au fost contopite pedepsele de mai sus si s-a aplicat inculpatului T.M.C. pedeapsa cea mai grea de 3 (trei) ani închisoare.

În baza art. 71 cod pen. au fost interzise inculpatului T.M.C. drepturile prev. de 64 lit. a teza a II a si b cod pen. pe durata executarii pedepsei, dupa împlinirea vârstei de 18 ani.

În baza art. 88 cod pen. s-a dedus din pedeapsa aplicata inculpatului T.M.C. perioada retinerii si a arestarii preventive de la 21.10.2008 la zi.

În baza art. 350 cod proc. pen. s-a mentinut starea de arest a inculpatului T.M.C.

Instanta de fond a respins ca nefondata actiunea civila formulata de partea vatamata D.N.

Prima instanta a admis actiunea civila formulata de partea civila C.E., domiciliata în com. Ion Corvin, jud. Constanta si, în baza art. 14-16 si 346 cod pr.pen. raportat la art. 998-999 cod civ., art. 1000 alin. 2 si art. 1003 cod civ., inculpatul T.M.C., în solidar cu partea responsabila civilmente G.I., si în solidar si cu inculpatul A.V. au fost obligati sa plateasca partii civile C.E., suma de 450 lei cu titlul de despagubiri materiale.

Pentru a se pronunta astfel, instanta de fond a retinut urmatoarele:

La data de 07/08.10.2008, în jurul orelor 03,00, inculpatul T.M.C. împreuna cu inculpatul A.V., înarmati cu o bâta si un cutit, s-au deplasat la locuinta partii vatamate D.N., unde au încercat sa patrunda pe fereastra.

Astfel, au dat la o parte ghivecele cu flori ce se aflau pe pervaz si, între timp au constatat ca usa de acces era deschisa.

Astfel au patruns în interior, în hol unde inculpatul T.M.C. a aprins bricheta si s-a apropiat de telefon.

În acest timp, partea vatamata D.N. care i-a auzit de la început, si care privea la ei pe geamul de la usa camerei, a aprins întrerupatoarele si a deschis usa.

Primul în hol cu o bâta în mâna era inculpatul T.M.C. si în spatele acestuia se afla inculpatul A.V., ambii fiind mascati cu cagule.

Partea vatamata a început sa tipe la ei si acestia au spus ca vor bani.

Ulterior, partea vatamata a intrat înapoi în camera si a sunat la organele de politie.

Inculpatii au fugit de la partea vatamata D.N. si au intrat în imobilul partii vatamate C.E.

Acestia au patruns în casa de locuit, în bucataria unde dormea partea vatamata.

La lumina brichetei acestia au început sa cotrobaie prin casa, moment în care s-a trezit partea vatamata si a început sa tipe.

Atunci, inculpatii i-au pus mâna la gura si au amenintat-o cu un cutit sa le dea bani pentru ca altfel o taie.

Totodata, inculpatii i-au aplicat partii vatamate doi pumni în spate si i-au smuls un inel de pe deget. Inculpatii i-au aplicat partii vatamate o banda adeziva pe gura legându-i si mâinile.

Dupa care inculpatii au fumat câte o tigara si au cautat prin casa bani.

În final, inculpatii au luat un telefon mobil cu încarcator, un cutit de bucatarie si un aparat radio si au plecat.

În momentul în care iesea din curtea partii vatamate acestia au fost surprinsi de organele de politie care i-a somat sa se opreasca, fiind nevoiti sa traga un foc de arma asupra inculpatului minor T.M.C.

În urma loviturilor primite, partea vatamata C.E. a suferit leziuni care au necesitat 8-9 zile de îngrijiri medicale.

Prin decizia penala nr. 284/17.06.2009 a Tribunalului Constanta, au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de inculpatii A.V. si T.M.C. împotriva sentintei penale 594/P/03.04.2009 pronuntata de Judecatoria Medgidia în dosar penal 960/256/2009.

În baza art. 383 alin.1/1 Cod proc.pen. în referire la art. 350 alin.1 Cod proc.pen. s-a mentinut starea de arest a inculpatilor A.V. si T.M.C.

În baza art. 383 alin.2 Cod proc.pen. s-a dedus din pedepsele aplicate inculpatilor A.V. si T.M.C. perioada executata prin arest preventiv, de la 03.04.2009 la zi.

Pentru a se pronunta astfel, instanta de apel a retinut în ceea ce priveste alegerea sanctiunilor si individualizarea acestora precum si a modalitatii de executare, se constata ca prima instanta a tinut cont de criteriile generale de art. 100 Cod penal.

Astfel, în ceea ce priveste sanctiunea aplicata inculpatului T.M.C. au fost avute în vedere vârsta inculpatului la momentul comiterii faptei – 14 ani si 3 luni, gradul de pericol social al faptei comise, de starea fizica, de dezvoltarea intelectuala si morala, de comportarea minorului, de conditiile în care a fost crescut si în care a trait, precum si de orice alte elemente de natura sa caracterizeze persoana minorului; împrejurarea ca are discernamântul pastrat pentru fapta comisa, dupa cum rezulta din raportul de expertiza medico-legala psihiatrica nr.309/P din 20.10.2008 eliberat de catre S.M.L.Constanta, nescolarizat; datele reflectate de referatul de evaluare înaintat cu adresa nr.2941/14.11.2008 întocmit de Serviciul de Probatiune de pe lânga Tribunalul Constanta care a mentionat premisele aparitiei comportamentului infractional generate de lipsa de interes si supraveghere din partea mamei, tatal fiind decedat.

S-a tinut cont si de concluzia Serviciului de Reintegrare, potrivit careia minorul T.M.C. dispune de resurse pentru o evolutie comportamentala favorabila, însa trebuie sa fie sustinut în acest proces de schimbare comportamentala precum si de împrejurarea ca este la primul conflict cu legea penala.

Tinând cont de toate aceste aspecte, dar si de circumstantele reale ale cauzei, ce rezulta din modul în care au fost comise faptele, folosirea de cagule, bâte, cutit, banda adeziva – obiecte care denota o pregatire a savârsirii faptelor, numarul acestora, vârsta partilor vatamate si starea vadita de slabiciune fizica determinata de batrânete, sanatate precara a partilor vatamate, aprecierea primei instante ca inculpatul va constientiza consecintele grave ale faptelor sale doar prin executarea pedepsei aplicate în regim detentie este corecta.

Si în ceea ce priveste sanctiunea aplicata inculpatului A.V. sunt avute în vedere criteriile generale de individualizare a pedepselor prev. de art. 72 Cod penal respectiv, limitele de pedeapsa prevazute de lege, modul si împrejurarile de fapt, gradul de pericol social deosebit ridicat al faptelor, valoarea modica a prejudiciului, dar si datele ce caracterizeaza persoana si conduita inculpatului, astfel: în vârsta de 18 ani, cu antecedente penale, nerecidivist, dar suferind o condamnare anterioara, cu o conduita sincera pe parcursul procesului penal.

Cuantumul sanctiunilor fixat de prima instanta reflecta pericolul social concret pe care fiecare inculpat îl reflecta pentru ordinea publica, raportat atât la circumstantele reale cât si personale iar modalitatea de executare a pedepselor aleasa în raport cu criteriile de mai sus, justifica aprecierea ca scopul educativ si preventiv al pedepselor aplicate acestora nu poate fi realizat decât prin executarea pedepsei în regim de detentie.

În cauza au declarat recurs inculpatii T.M.C. si A.V., recursurile fiind motivate oral catre aparatorii inculpatilor cu ocazia dezbaterilor la termenul din data de 17.09.2009.

În dezvoltarea motivelor de recurs ale inculpatului A.V. s-a solicitat în principal, în temeiul dispozitiilor art. 334 Cod procedura penala schimbarea încadrarii juridice din infractiunea de tâlharie prevazuta de art.211 alin.(1) lit.a), b) si alin.21 lit.a), b), c) Cod penal si infractiunea de lipsire de libertate prevazuta de art.189 alin.(1) si (2) Cod penal în infractiunea de tâlharie prevazuta de art.211 alin.(2) lit.a) si b) si alin.21 lit.a), b). c) Cod penal, timpul în care au actionat inculpatii fiind suficient pentru savârsirea acestei fapte.

S-a mai solicitat, în temeiul dispozitiilor art.38515 pct.(2) lit.d) Cod procedura penala, admiterea recursului, casarea hotarârilor pronuntate la Tribunalul Constanta si Judecatoria Medgidia si pe fond, sa se dispuna redozarea pedepsei, în sensul reducerii cuantumului acesteia, urmând a se avea în vedere atitudinea sincera a inculpatului si lipsa antecedentelor penale.

În dezvoltarea motivelor de recurs ale inculpatului T.M.C., s-a solicitat admiterea recursului, casarea hotarârilor atacate si pe fond, în temeiul dispozitiilor art.104 Cod penal sa se dispuna internarea inculpatului într-un centru de reeducare, în raport de circumstantele reale ale savârsirii faptei personale ale acestuia, respectiv tatal decedat, iar mama plecata la munca în Italia, atitudinea sincera, împrejurarea ca se afla la primul conflict cu legea penala.

La termenul din 17.09.2009, recurentii inculpati A.V. si T.M.C., au aratat ca nu doresc sa dea declaratie în fata instantei de recurs.

În recurs nu au fost administrate mijloace de proba noi.

Examinând hotarârile recurate în raport de motivele de recurs si de actele si lucrarile dosarului, Curtea constata ca doar recursul formulat de catre inculpatul T.M.C. este fondat, sub aspectul sanctiunii aplicate, pentru urmatoarele:

Prima instanta si instanta de apel au retinut corect starea de fapt si au facut o analiza temeinica a probelor administrate în cauza, retinând vinovatia inculpatilor sub forma intentiei directe prev. de art. 19 pct 1 lit. a Cp., având în vedere mijloacele de proba administrate în cauza.

Încadrarea juridica data faptelor comise de inculpati este legala, instanta de fond si de apel efectuând o aplicare corespunzatoare a normelor în materie.

Motivul de recurs al inculpatului A.V. prin care s-a solicitat, în temeiul dispozitiilor art. 334 Cod procedura penala, schimbarea încadrarii juridice din infractiunea de tâlharie prevazuta de art.211 alin.(1) lit.a), b) si alin.21 lit.a), b), c) Cod penal si infractiunea de lipsire de libertate prevazuta de art.189 alin.(1) si (2) Cod penal în infractiunea de tâlharie prevazuta de art.211 alin.(2) lit.a) si b) si alin.21 lit.a), b). c) Cod penal, nu este temeinic având în vedere ca în cazul infractiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, se pune problema duratei în care o persoana este lipsita de libertate.

Fata de situatia concreta de fapt, actiunea prin care se restrânge libertatea persoanei este absorbita în continutul infractiunii de tâlharie, cu conditia ca durata lipsirii de libertate sa nu depaseasca semnificativ timpul absolut necesar comiterii acelei infractiuni; în caz contrar, adica atunci când lipsirea de libertate excede timpul trebuincios savârsirii altei infractiuni, fapta va constitui infractiunea prevazuta în art. 189 Cod penal aflata în concurs cu aceea de tâlharie.

Având în vedere starea de fapt retinuta în cauza, Curtea constata ca lipsirea de libertate a partii vatamate C.E. a exces timpului necesar cautarii de bunuri în casa acesteia în scopul sustragerii, raportat la faptul ca acestia au stat s-au odihnit, au fumat, dupa care au plecat fara a dezlega pe partea vatamata.

Fiind întrunite toate conditiile cerute de dispozitiile art. 345 alin. 2 Cpp, în mod corect aceasta a dispus condamnarea inculpatilor pentru faptele pentru care au fost trimisi în judecata.

Curtea constata însa ca în cadrul operatiunii de individualizare judiciara a sanctiunilor penale ce urma a fi aplicata, instanta de fond si cea de apel a avut în vedere criteriile generale prev. de art. 72 C.p. si a stabilit doar pentru inculpatul A.V. o pedeapsa corespunzatoare gradului de pericol social concret a infractiunilor si persoanei inculpatului, cu precizarea ca în favoarea acestuia au fost retinute circumstante atenuante si ca au fost aplicate pedepse sub minimele speciale prevazute de lege, neimpunându-se o redozare a pedepselor, în sensul reducerii pedepselor aplicate.

Modalitatea de executare a pedepsei rezultante aplicata inculpatul A.V. a fost stabilita corespunzator de prima instanta, scopul pedepsei prev. de art. 52 Cp. putând fi atins numai prin executarea efectiva a pedepsei.

În ceea ce priveste sanctiunea aplicata inculpatului minor T.M.C., Curtea constata ca nu s-a efectuat o individualizare corespunzatoare a sanctiunii penale ce urma sa se aplice acestui inculpat, având în vedere vârsta inculpatului si situatia sa personala, de starea fizica, de dezvoltarea intelectuala si morala, de comportarea minorului, de conditiile în care a fost crescut si în care a trait, potrivit art. 72 Cod penal.

Astfel, Curtea retine ca la data savârsirii faptelor acest inculpat avea o vârsta de 14 ani si 3 luni, la limita vârstei de 14 ani prev. de art. 99 alin. 1 C.penal care atrage raspunderea penala a minorului.

De asemenea, Curtea retine ca inculpatul minor T.M.C. nu are antecedente penale, aflându-se la primul conflict cu legea penala, ca parintii sai s-au despartit, minorul ramânând în grija mamei si a bunicii materne, ca de la vârsta de 7 ani a început sa lucreze ca cioban, ca în momentul savârsirii faptei dar si în prezent relatia dintre inculpatul minor si mama sa este caracterizata de dezinteres si indiferenta, mama inculpatului nefiind interesata de cresterea si îngrijirea acestuia, iar bunica materna a inculpatului consuma alcool în exces, ca familia inculpatului nu are o lucuinta proprie, aspecte care reies din Referatul de Evaluare a inculpatului minor T.M.C. întocmit de catre Serviciul de Probatiune de pe lânga Tribunalul Constanta.

Prin acelasi Referat de Evaluare s-a concluzionat ca „inculpatul minor T.M.C. dispune de resurse pentru o evolutie comportamentala favorabila, însa consideram ca trebuie sustinut în acest proces de schimbare comportamentala. Implicarea autoritatilor competente pentru rezolvarea situatiei sociale a inculpatului si cresterea calitatii vietii acestuia (în prezent minor lipsit de ocrotire, supraveghere si suport financiar), implicarea minorului în programe de consiliere pentru mentinerea motivatiei în vederea schimbarii comportamentale, pentru cresterea abilitatilor de rezistenta la presiunea grupului si a abilitatilor de rezolvare a problemelor cu care se confrunta, consideram ca ar putea inhiba aparitia conduitelor infractionale”.

Prin urmare, Curtea constata ca activitatea infractionala a inculpatului minor T.M.C. a fost determinata în mare masura de carentele sale educative, de lipsa de supraveghere, de situatia financiara dificila, aspecte care nu se vor schimba pâna în momentul executarii pedepsei sau al unei eventuale liberari conditionate, fapt care poate avea loc într-un interval de timp destul de scurt având în vedere durata arestarii sale preventive în cauza; prin urmare, în momentul în care inculpatul minor va iesi din regimul penitenciar acesta va fi în continuare nesupravegheat, datorita dezinteresului si indiferentei mamei si bunicii materne a inculpatului fata de cresterea si îngrijirea acestuia, existând un risc major ca inculpatul sa continue activitatea infractionala.

Curtea retine ca scopul sanctiunilor penale este în principal acela de reeducare, de prevenire a savârsirii de noi infractiuni, ca potrivit art. 100 alin. 1 Cod penal „fata de minorul care raspunde penal se poate lua o masura educativa ori i se poate aplica o pedeapsa”, alineatul 2 al aceluiasi articol precizând ca „pedeapsa se aplica numai daca se apreciaza ca luarea unei masuri educative nu este suficienta pentru îndreptarea minorului”.

Fata de considerentele expuse, Curtea apreciaza ca în interesul inculpatului minor T.M.C., pentru a spori perspectivele de reintegrare sociala, este ca acesta sa se afle sub supravegherea unor autoritati (având în vedere lipsa supravegherii si suportului familiei sale) care sa poata sa-i asigure continuarea educatiei, implicarea minorului în diferite programe de consiliere pentru mentinerea motivatiei în vederea schimbarii comportamentale, pentru cresterea abilitatilor de rezistenta la presiunea grupului si a abilitatilor de rezolvare a problemelor cu care se confrunta, consideram ca ar putea inhiba aparitia conduitelor infractionale, astfel cum s-a recomandat prin Referatul de Evaluare întocmit în cauza, acest lucru fiind posibil doar prin luarea fata de inculpatul minor T.M.C. a masurii educative a internarii într-un centru de reeducare.

Fata de considerentele expuse, în baza art. 38515 pct.(1) lit.b) cod procedura penala, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de catre inculpatul A.V. împotriva deciziei penale nr.284 din data de 17 iunie 2009 pronuntata de Tribunalul Constanta si a sentintei penale nr.594/P din data de 3 aprilie 2009, pronuntata de Judecatoria Medgidia.

În baza art. art. 38515 pct.(2) lit.d) cod procedura penala, Curtea va admite recursul declarat de catre inculpatul T.M.C., împotriva deciziei penale nr.284 din data de 17 iunie 2009 pronuntata de Tribunalul Constanta si a sentintei penale nr.594/P din data de 3 aprilie 2009 pronuntata de Judecatoria Medgidia, va casa hotarârile recurate si rejudecând, în baza art.100 raportat la art.101 lit.c) si art.104 cod penal, va aplica inculpatului minor T.M.C. masura educativa a internarii într-un centru de reeducare, pentru savârsirea infractiunilor prevazute de art.211 alin.(2) lit.a) si b) si alin.(21) lit.a), b), c) Cod penal, art.192 alin.(2) Cod penal si art.189 alin.(1), (2) Cod penal cu aplicarea art.33 lit.a) si art. 99 si urm. Cod penal.

Curtea va dispune transferarea de îndata a inculpatul minor T.M.C. din Penitenciarul Poarta Alba într-un centru de reeducare, daca nu este arestat în alta cauza.

Se vor mentine restul dispozitiilor hotarârilor recurate.

În baza art.38516 alin.(2) raportat la art.381 alin.(1) cod procedura penala va scade din durata pedepsei aplicata inculpatului A.V. durata arestarii preventive din data de 17.06.2009 pâna în prezent.

Pentru inculpatul minor T.M.C. va deduce perioada retinerii si arestarii preventive din data de 21.10.2008 pâna în prezent.

Dosar nr. 954/36/2009

Etichete:

Descopera Primul Stagiu
Zonia.ro