404 www.juspedia.ro | Law article directory
Top

Cerere grefieri arhivari pentru aplicarea coeficientilor de multiplicare prevazuti de OG nr. 8/2007 pentru grefierii de sedinta.

Optiunea legiuitorului de a delimita o parte însemnata a personalului de specialitate utilizând unitar termenul de grefier nu trebuie interpretata în sensul ca salarizarea tuturor grefierilor, independent de orice alte împrejurari care determina diferente obiective, trebuie sa fie egala.

Din prevederile OG 8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar precum si din dispozitiile Legii 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate rezulta ca legiuitorul a înteles sa atribuie anumitor categorii de grefieri un coeficient de multiplicare superior.

Diferentierea de salarizare aplicata nu este însa arbitrara, ci are la baza criterii obiective, privind pregatirea profesionala diferita, specializata, atributiile de serviciu concrete ale diferitelor categorii de personal auxiliar, complexitatea atributiilor.

Din cuprinsul prevederilor art.54, art.60, art.61 si art. 62 din Regulamentul de ordine interioara al instantelor judecatoresti aprobat prin Hotarârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr.387/2005, cu modificarile si completarile ulterioare, rezulta ca atributiile de serviciu ale grefierului arhivar sunt diferite în raport cu cele ale grefierului de sedinta, grefierului statistician si grefierului documentarist.

În consecinta, având în vedere atributiile de serviciu diferite ale reclamantilor fata de celelalte categorii de grefieri, gradul diferit de complexitate al acestor atributii, concretizat inclusiv în sistemul de recrutare al grefierilor, în mod corect prima instanta a constatat ca reclamantii nu se afla într-o situatie analoaga sau comparabila cu celelalte categorii de grefieri pentru a se putea constata existenta unei discriminari în materie de salarizare.

Prin cererea înregistrata la Tribunalul Constanta sub nr. 2220/118/2008, reclamantii B.A. s.a. au solicitat obligarea pârâtilor Curtea de Apel Constanta, Tribunalul Constanta, Ministerul Justitiei si Ministerul Finantelor Publice sa le plateasca drepturile restante reprezentând diferenta între coeficientii de multiplicare ce se aplica grefierilor, grefierilor statisticieni si grefierilor documentaristi cu studii medii si coeficientii de multiplicare ce se aplica grefierilor arhivari si grefierilor registratori, începând cu luna ianuarie 2007 si sa fie obligati pârâtii sa le achite aceste drepturi salariale pâna la prevederea lor în legea speciala de salarizare si pentru aceste categorii de arhivari. Au solicitat obligarea pârâtului Ministerul Economiei si Finantelor Publice la alocarea fondurilor necesare achitarii acestor drepturi.

Reclamantii au solicitat citarea în cauza si a Consiliului National pentru Combaterea Discriminarii, împotriva caruia nu au formulat însa nici un fel de pretentii.

În motivare au aratat urmatoarele: Legea nr. 567/2004 reglementeaza statutul personalului auxiliar între care si functia de grefier arhivar, iar singura conditie necesara în plus pentru numirea unui grefier este aceea de a avea studii medii si de a avea cunostinte de operare calculator sau dactilografiere, aspect care rezulta din coroborarea art.33 si art.36 cu art.38 din lege; salarizarea diferentiata instituita de OG nr. 8/2007 constituie o discriminare prin prisma prevederilor Codului Muncii (art.6 al.2), ale OG nr. 137/2000, ale art.20 din Constitutia României si art.23 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului si raportat la atributiile de serviciu pe care le au, similare cu ceilalti grefieri si esentiale pentru activitatea celorlalti grefieri; discriminarea consta în aceea ca salarizarea este diferita fara a exista un criteriu obiectiv si rational desi munca acestei categorii de personal este mai solicitanta, fiind vorba de activitati cu publicul. În continuare au fost prezentate atributiile de serviciu si s-au invocat prevederile OG nr. 137/2000.

De asemenea, reclamantii au depus practica judiciara în materie.

Pârâtul Ministerul Justitiei a formulat întâmpinare prin care a aratat ca actiunea este nefondata. În acest sens, s-a aratat ca diferentierea salariala nu este arbitrara ci are la baza criterii obiective privind pregatirea profesionala diferita, specializata, precum si atributiile concrete ale diferitelor categorii de personal auxiliar; complexitatea activitatii precum si pregatirea de catre Scoala nationala de grefieri în stagii speciale au fost alte aspecte invocate pentru a justifica salarizarea diferita. De asemenea, s-a aratat ca nu poate fi vorba de un tratament discriminatoriu întrucât reclamantii nu se gasesc în situatii comparabile cu ceilalti grefieri. A mai aratat ca drepturile pretinse de reclamanti nu sunt prevazute de lege situatie în care instanta nu le poate acorda întrucât ar încalca principiul separatiei puterilor în stat si ar depasi limitele puterii judecatoresti.

La rândul sau, Ministerul Economiei si Finantelor a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea actiunii ca nelegala si netemeinica întrucât nu are calitate în litigiu, atributiile sale fiind numai de administrare a bugetului de stat care este însa aprobat de Parlament, sens în care a reprodus textele legale incidente.

Prin sentinta civila nr. 605/16.05.2008 Tribunalul Constanta a respins ca nefondata actiunea formulata de reclamanti.

Pentru a solutiona astfel instanta a avut în vedere urmatoarele:

Reclamantii au calitatea de personal auxiliar – grefier registrator si grefier arhivar.

Referitor la primul capat de cerere:

Reclamantii sunt salarizati potrivit OG nr. 8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instantelor judecatoresti si al parchetelor de pe lânga acestea, precum si din cadrul altor unitati din sistemul justitiei.

Potrivit art. 3 (1) din acest act normativ, salariile de baza pentru personalul auxiliar de specialitate din cadrul instantelor judecatoresti si al parchetelor de pe lânga acestea se stabilesc pe baza valorii de referinta sectoriala si a coeficientilor de multiplicare, pe grade sau trepte profesionale, în raport de functia detinuta, de nivelul studiilor, de vechimea în specialitate, precum si de nivelul instantei sau al parchetului.

În Anexa 1 la acest act normativ se stabilesc coeficientii de multiplicare pentru personalul auxiliar de specialitate din cadrul judecatoriilor si parchetelor de pe lânga acestea (art.3 alin.4).

Pentru functia de grefier arhivar se stabilesc însa coeficienti de multiplicare diferiti fata de cei stabiliti pentru grefieri, grefieri statisticieni si grefieri documentaristi.

Ori, în aceste conditii nu pot fi obligati pârâtii sa salarizeze pe reclamanti în alt mod si cu aplicarea altor coeficienti de multiplicare decât prevede actul normativ aplicabil, întrucât aceasta ar echivala cu crearea unei noi legi, ceea ce nu este permis instantelor de judecata.

Pe de alta parte, în raport de prevederile art.37 din Legea nr. 567/2004, câta vreme încadrarea într-o anumita functie, facuta prin Decizia nr. 71/14.02.2005 emisa de Presedintele Curtii de Apel Constanta nu este schimbata, nu se poate schimba coeficientul de multiplicare prin aplicarea caruia se determina indemnizatia reclamantilor.

Reclamantii invoca discriminarea de natura salariala în sustinerea actiunii, dar art. 27(1) din OG nr. 137/2000 prevede ca persoana care se considera discriminata poate formula, în fata instantei de judecata, o cerere pentru acordarea de despagubiri si restabilirea situatiei anterioare discriminarii sau anularea situatiei create prin discriminare, potrivit dreptului comun.

Este adevarat ca art. 27(1) din OG nr. 137/2000 prevede ca persoana care se considera discriminata poate formula, în fata instantei de judecata, o cerere pentru acordarea de despagubiri.

În acest sens este însa necesar a se constata existenta unei situatii discriminatorii.

Pentru ca o fapta sa fie calificata drept discriminatorie trebuie sa îndeplineasca cumulativ mai multe conditii:

Mai întâi, trebuie sa genereze un tratament diferentiat prin deosebire, excludere, restrictie sau preferinta, în cazul de fata fiind vorba de o excludere a unei parti a personalului auxiliar de la acordarea unor drepturi banesti.

Apoi, trebuie sa existe un criteriu de discriminare – în cazul de fata este vorba de categoria profesionala.

Tratamentul sa aiba drept scop sau efect restrângerea, înlaturarea recunoasterii, folosintei sau exercitarii, în conditii de egalitate a unui drept recunoscut de lege – în cauza efectul consta în obtinerea unei indemnizatii de serviciu mai mica.

Tratamentul diferentiat sa nu fie justificat obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere ale scopului sa nu fie adecvate si necesare.

Toate aceste criterii trebuie aplicate în referire la situatia reclamantilor raportat la situatia altor persoane aflate în situatii analoage si comparabile.

Un tratament diferentiat devine discriminatoriu prin prisma conditiilor enuntate anterior numai daca determina distinctii între persoane aflate în situatii analoage si comparabile, astfel încât unele dintre acestea sunt tratate diferit din cauza apartenentei la o categorie care constituie si motivul tratamentului diferentiat.

Trebuie avut în vedere ca aceasta este o chestiune de fapt, în sensul ca trebuie determinat de la caz la caz, în concret, daca persoana care reclama o discriminare se regaseste într-o situatie analoga si comparabila cu alte persoane la care se raporteaza si care beneficiaza de un tratament diferentiat, favorabil.

Ca urmare, simpla includere a tuturor categoriilor de personal din cadrul instantelor în functia de grefier, nu constituie un element care în sine sa determine constatarea ca toate sub categoriile de grefieri se regasesc în aceeasi situatie sau în situatii analoage si comparabile, fiind necesar a se verifica daca activitatea desfasurata, conform atributiilor de serviciu, este una comparabila.

Pe de alta parte însa, activitatea desfasurata fiind în strânsa legatura cu atributiile de serviciu, este posibil ca, în unele cazuri, din simpla analiza a atributiilor de serviciu stabilite de legi si regulamente sa rezulte în mod neechivoc ca persoana care reclama o discriminare nu se putea afla într-o situatie analoga cu persoanele la care se raporteaza, dispozitiile legale împiedicând-o sa desfasoare activitati similare cu persoanele la care se raporteaza. Existenta acestei posibilitati nu conduce însa deîndata la concluzia ca aceste activitati sunt desfasurate în fapt, fiind necesar a se analiza fisa postului ocupat.

Din aceasta perspectiva este relevanta jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului în legatura cu art.14 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.

Astfel, Curtea a stabilit ca diferenta de tratament devine discriminatorie în sensul acestui articol din Conventie, când se induc distinctii între situatii analoage si comparabile fara ca acestea sa se bazeze pe o justificare rezonabila si obiectiva. În acest sens s-a decis ca pentru ca o încalcare a art. 14 din Conventie sa se produca, trebuie stabilit ca persoane plasate în situatii analoage sau comparabile, în materie, beneficiaza de un tratament preferential si ca aceasta distinctie nu-si gaseste nici o justificare obiectiva sau rezonabila.

În cauza, reclamantii se raporteaza la grefierii care participa la sedintele de judecata, la grefierii statisticieni si la grefierii documentaristi.

Trebuie analizat asadar daca reclamantii se regasesc în situatii similare sau analoage cu acesti grefieri.

În acest sens trebuie analizate mai întâi atributiile de serviciu ale reclamantilor si grefierilor care participa la sedintele de judecata, ale grefierilor statisticieni si ale grefierilor documentaristi.

Prima instanta, analizând atributiile de serviciu ale reclamantilor comparativ cu cele ale grefierilor fata de care se invoca discriminarea, a ajuns la concluzia ca acesti grefieri nu se afla în situatii similare sau analoage pentru a se putea retine o situatie discriminatorie.

Împotriva sentintei civile nr.605/16.05.2008 pronuntata de Tribunalul Constanta au declarat recurs reclamantii.

În motivarea cererii s-au invocat în esenta urmatoarele motive de recurs:

1. Nulitatea prevazuta de art. 304 pct.9 Cod procedura civila în ce priveste aplicarea gresita a legii.

Reclamantii considera ca le sunt în totalitate aplicabili coeficientii de multiplicare ce se aplica grefierilor de sedinta, inclusiv grefierilor informaticieni, grefierilor statisticieni si grefierilor documentaristi cu studii medii, astfel ca sunt discriminati în raport cu acestia.

Din luna ianuarie 2007, legea speciala de salarizare aplicabila personalului auxiliar de specialitate din cadrul instantelor judecatoresti este O.G. nr.8/2007, ordonanta care a fost aprobata cu modificari prin Legea nr.247/2007.

La art. 3 alin.1 din OG nr.8/2007 se prevede ca: „Salariile de baza pentru personalul auxiliar de specialitate din cadrul instantelor judecatoresti se stabilesc pe baza valorii de referinta sectoriala de multiplicare, pe grade sau trepte profesionale, în raport de functia detinuta, de nivelul studiilor, de vechimea în specialitate, precum si de nivelul instantei sau parchetului.”

Potrivit art. 3 alin.1 din Legea nr. 567/2004 cu modificarile si completarile ulterioare, „Personalul auxiliar de specialitate al instantelor judecatoresti este format din: grefieri, grefieri statisticieni, grefieri documentaristi, grefieri informaticieni, grefieri arhivari si grefieri registratori.”

Din coroborarea dispozitiilor art. 33 si art.36 cu art. 38 din Legea nr.567/2004, rezulta ca singura cerinta ce se solicita în plus pentru numirea unui grefier fata de numirea în functie a unui grefier arhivar sau registrator, este aceea de a avea studii medii, cunostinte de operare pe calculator sau de dactilografiere.(prevazuta de art. 33, litera e).

Reclamantii considera ca îndeplinesc aceasta cerinta prevazuta de lege pentru numirea în functie a unui grefier, astfel ca activitatea prestata în cadrul functiei în care sunt numiti este egala cu activitatea prestata de ceilalti grefieri cu studii medii.

În trecut, functiile de arhivar si registrator au fost reglementate în afara corpului profesional al grefierilor, cu alte cuvinte, persoanele care exercitau functia de arhivar sau registrator nu erau grefieri si nu puteau beneficia de salarizarea prevazuta pentru aceasta categorie socio-profesionala. Într-adevar, prin Anexa 2 a Legii nr.50/1996 au fost stabiliti coeficienti de multiplicare diferiti pentru arhivari – registratori fata de coeficientii stabiliti pentru grefieri.

Însa, prin modificarile intervenite în statutul acestui personal, ca efect al art. 3 alin.1 si 2 din Legea nr.567/2004, arhivarii si registratorii au fost integrati, în mod firesc, în corpul profesional al grefierilor, acestia facând parte din categoria grefierilor cu studii medii.

În ceea ce priveste aspectul atributiilor concrete de serviciu ale grefierilor, legiuitorul nu a operat nicio diferentiere de salarizare între grefierii cu studii medii, indiferent daca acestia sunt grefieri de sedinta, grefieri statisticieni sau grefieri documentaristi (anexele nr.1 la OG 8/2007), desi este evident ca acestia au atributii net diferite. Aceasta diferentiere s-a facut numai fata de grefierii arhivari si cei registratori. Însa, pe de o parte, nu se poate afirma ca atributiile si gradul de solicitare al grefierilor arhivari si a celor registratori ar fi mai redus decât cel al grefierilor documentaristi, ci dimpotriva.

Conform Directivei 2000/EC/78 privind crearea cadrului general în favoarea tratamentului egal privind ocuparea fortei de munca si conditiile de angajare, în vederea definirii si constatarii discriminarii directe, tratamentul diferentiat trebuie analizat prin prisma unor persoane aflate în situatii doar comparabile, iar nu neaparat în situatii chiar similare.

În speta, este fara putinta de tagada apartenenta noastra la corpul grefierilor cu studii medii, noi prestând munca alaturi de restul grefierilor cu studii medii.

Principiul egalitatii de tratament în salarizare implica recunoasterea acelorasi obiective si elemente de salarizare tuturor persoanelor aflate într-o situatie comparabila. Deci, toate persoanele care se afla în aceeasi situatie a încadrarii în corpul profesional al grefierilor cu studii medii, trebuie sa li se recunoasca, pentru unul si acelasi element faptic generator de drept salarial, acelasi element salarial: acelasi coeficient salarial. Din moment ce sunt într-o situatie identica cu restul grefierilor cu studii medii, rezulta ca nu pot fi tratati diferit, în mod discriminatoriu fata de restul personalului, prin refuzul acordarii coeficientilor de salarizare corespunzatoare profesiei.

În concluzie, prin neacordarea coeficientului de salarizare pentru grefierii cu studii medii, recurentii sunt în mod evident si grav discriminati, deoarece se afla în aceeasi situatie juridica si faptica care fundamenteaza si genereaza acest coeficient salarial si pentru restul grefierilor cu studii. De altfel, doctrina juridica si practica judiciara au statuat în mod unanim si constant existenta discriminarii în materie de munca, ori de câte ori un spor sau un adaos salarial nu a fost acordat tuturor categoriilor profesionale care întruneau elementul generator al respectivului spor sau adaos specific(de exemplu, acordarea adaosului salarial reprezentând cota din profitul unitatii numai sefilor de proiecte si respingerea acordarii acestuia si cadrelor medii, echivaleaza cu o discriminare.

Ca atare, existenta discriminarii directe rezulta si din dispozitiile: art.7 si art. 23 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului (care garanteaza dreptul tuturor la protectie egala a legii împotriva oricarei discriminari si dreptul la o remuneratie echitabila si satisfacatoare); art.7 din Pactul international cu privire la drepturile economice, sociale si culturale, ratificat prin Decretul nr.212/1974 (care garanteaza dreptul la conditii de munca juste si prielnice si la egalitate de tratament în salarizare, fara nicio distinctie); art.14 din Conventia europeana privind apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, respectiv Protocolul nr.12 la aceasta Conventie (care interzic discriminarile); art.4 din Carta sociala europeana revizuita (ratificata prin Legea nr.74/1999) care garanteaza dreptul la o salarizare echitabila; art.5, art.6, art.8, art. 39 alin.1 lit.a, art. 40 alin.2 lit.c si f, art. 54 alin.3, art. 165 si art. 155 raportat la art. 1 din Legea nr.53/2003 (care garanteaza plata integrala a drepturilor de natura salariala, fara discriminari, restrângeri sau limitari); art.20, art.16 alin.1, art.53 si art.41 din Constitutie (care garanteaza aplicarea principiului nediscriminarii si în raport cu dreptul la salariu, drept care face parte din continutul complex al dreptului constitutional la munca) si care nu poate face obiectul unor limitari discriminatorii).

La alin. 3 din art. 2 al aceluiasi act normativ se arata ca sunt discriminatorii prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajeaza anumite persoane, pe baza criteriilor prevazute la alin.1, fata de alte persoane, în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate si necesare. Ori criteriul dupa care s-a facut distinctia este categoria socio-profesionala, criteriu de diferentiere injust a personalului din corpul profesional al grefierilor cu studii medii.

Acordarea despagubirilor solicitate nu se confunda cu o adaugare la lege, ci reprezinta o aplicare a prevederilor art. 269 codul muncii, care garanteaza dreptul la despagubire, inclusiv pentru discriminarile în munca.

Obligatia pârâtilor de plata a drepturilor banesti, solicitate prin actiune este o obligatie solidara.

În acest sens, Codul civil reglementeaza solidaritatea pasiva între debitori (art.1039 Cod civil), completând prevederile Codului muncii. Este de remarcat ca în materia dreptului muncii, ori de câte ori în plata drepturilor banesti sunt implicate mai multe unitati, regula este ca acestea raspund solidar.

Potrivit art. 19 din Legea nr.500/2002, privind finantele publice, Ministerul Economiei si Finantelor, coordoneaza actiuni care sunt în responsabilitatea Guvernului, cu privire la sistemul bugetar: pregatirea proiectelor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, precum si ale legilor privind aprobarea contului general anual de executie. De asemenea, raspunderea Ministerului Economiei si Finantelor rezulta si din prevederile art.3 din HG nr.208/2005 si ale art.3 din HG nr.386/2007.

Analizând sentinta recurata din prisma criticilor formulate Curtea a respins recursul ca nefondat pentru urmatoarele considerente:

Reclamantii au calitatea de personal auxiliar, respectiv grefieri arhivari, astfel cum rezulta din relatiile înaintate de biroul resurse umane al Tribunalului Constanta si sunt salarizati potrivit OG nr.8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instantelor judecatoresti si al parchetelor de pe lânga acestea, precum si din cadrul altor unitati din sistemul justitiei.

Potrivit art.3 (1) din acest act normativ, salariile de baza pentru personalul auxiliar de specialitate din cadrul instantelor judecatoresti si al parchetelor de pe lânga acestea se stabilesc pe baza valorii de referinta sectoriala si a coeficientilor de multiplicare, pe grade sau trepte profesionale, în raport de functia detinuta, de nivelul studiilor, de vechimea în specialitate, precum si de nivelul instantei sau al parchetului.

În anexa 1 la acest act normativ se stabilesc coeficientii de multiplicare pentru personalul auxiliar de specialitate din cadrul instantelor judecatoresti si a parchetelor de pe lânga acestea.

Pentru functia de grefier arhivar se stabilesc însa coeficienti de multiplicare diferiti fata de cei stabiliti pentru grefieri, grefieri statisticieni si grefieri documentaristi.

Optiunea legiuitorului de a delimita o parte însemnata a personalului de specialitate utilizând unitar termenul de grefier nu trebuie interpretata în sensul ca salarizarea tuturor grefierilor, independent de orice alte împrejurari care determina diferente obiective, trebuie sa fie egala.

Din prevederile OG 8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar precum si din dispozitiile Legii 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate rezulta ca legiuitorul a înteles sa atribuie anumitor categorii de grefieri un coeficient de multiplicare superior.

Diferentierea de salarizare aplicata nu este însa arbitrara, ci are la baza criterii obiective, privind pregatirea profesionala diferita, specializata, atributiile de serviciu concrete ale diferitelor categorii de personal auxiliar, complexitatea atributiilor.

Din cuprinsul prevederilor art.54, art.60, art.61 si art. 62 din regulamentul de ordine interioara al instantelor judecatoresti aprobat prin Hotarârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr.387/2005, cu modificarile si completarile ulterioare, rezulta ca atributiile de serviciu ale grefierului arhivar sunt diferite în raport cu cele ale grefierului de sedinta, grefierului statistician si grefierului documentarist.

Grefierul de sedinta este singurul grefier ce participa în mod nemijlocit la sedintele de judecata, situatie în care îndeplineste atributiile prevazute de lege si de regulament, sub controlul presedintelui completului de judecata si întocmeste actele de procedura dispuse de completul de judecata, operatiuni cu un grad de complexitate sporit fata de alte activitati desfasurate de celelalte categorii de personal auxiliar.

Însasi Legea 567/2004 privind personalul auxiliar diferentiaza sub aspectul complexitatii sarcinile de serviciu ale grefierului de sedinta de cel ale grefierilor arhivari si registratori, instituind regula ca recrutarea grefierilor se face prin Scoala Nationala de Grefieri, în urma promovarii unui concurs la nivel national si efectuarea unui stagiu de pregatire de 6 luni ori 1 an (functie de studiile avute, superioare sau medii), finalizate prin examen.

Recrutarea grefierilor arhivari, grefierilor registratori si a personalului conex nu presupune aceasta procedura, ci organizarea unui concurs la nivelul Curtilor de Apel, candidatii admisi urmând sa efectueze stagii cu o durata de 2 luni în cadrul Scolii Nationale de Grefieri.

Grefierul documentarist tine evidenta legislatiei, jurisprudentei si doctrinei, informarea periodica despre necesarul de carte sau de alte publicatii, evidenta în gestiunea bibliotecii, întocmirea la cererea conducerii instantei de lucrari privind modificarile legislative.

În ceea ce priveste grefierii informaticieni, atributiile de serviciu ale acestora prevazute de art. 67 al.3 din Regulamentul de ordine interioara al instantelor judecatoresti, sunt radical diferite de cele ale grefierilor arhivari. În plus, între cele doua categorii de grefieri nu se poate constata o situatie analoaga sau comparabila, având în vedere faptul ca prin art.34 din legea 567/2004 se prevede ca pentru numirea în functia de grefier informatician este necesara absolvirea de studii superioare de specialitate.

În consecinta, având în vedere atributiile de serviciu diferite ale reclamantilor fata de celelalte categorii de grefieri, gradul diferit de complexitate al acestor atributii, concretizat inclusiv în sistemul de recrutare al grefierilor, în mod corect prima instanta a constatat ca reclamantii nu se afla într-o situatie analoaga sau comparabila cu celelalte categorii de grefieri pentru a se putea constata existenta unei discriminari în materie de salarizare.

Pentru considerentele aratate mai sus, potrivit art. 312 C.pr.civ. Curtea a respins recursul ca nefondat si a mentinut sentinta recurata ca legala si temeinica.

Dosar nr. 2220/118/2008

Etichete:

Descopera Primul Stagiu
Zonia.ro