404 www.juspedia.ro | Law article directory
Top

Spor 15% confidentialitate asistenti judiciari.

Dreptul la sporul de confidentialitate pentru asistentii judiciari :

– nu este unul recunoscut de lege întrucât nu este reglementat prin nici un act normativ în vigoare;

– nu face obiectul art. 14 al Conventiei pentru Apararea Drepturilor Omului si a Libertatilor Fundamentale, întrucât protocolul 12 la Conventie, ratificat de România prin legea nr. 103/2006 consacra expres la art. 1 ca „Exercitarea oricarui drept prevazut de lege trebuie sa fie asigurata fara nicio discriminare bazata, în special pe sex, pe rasa, culoare, limba, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine nationala sau sociala, apartenenta la o minoritate nationala, avere, nastere sau oricare alta situatie.”, astfel ca nu poate fi aplicat în speta câta vreme nu exista nici un text legal care sa recunoasca dreptul la spor de confidentialitate.

Instituirea unor reglementari juridice diferentiate în privinta drepturilor si obligatiilor unor categorii de personal care se afla în situatii diferite nu este contrara art. 16 al.1 din Constitutie si art. 14 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului.

De altfel, jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului referitoare la principiul egalitatii în fata legii si a nediscriminarii este constanta si recunoaste ca principiul egalitatii nu este sinonim cu uniformitatea si ca situatiile diferite impun un tratament juridic diferit, recunoscându-se astfel dreptul la diferentiere.

Prin actiunea înregistrata pe rolul Tribunalului Constanta la data de 27.03.2008, reclamantii N.I.M., V.L.I., N.L. si C.G. au solicitat în contradictoriu cu pârâtii Ministerul Justitiei si Tribunalul Constanta, cu citarea Consiliului National pemntru Combaterea Discriminarii:

– recunoasterea discriminarii, calcularea si plata drepturilor reprezentând sporul de confidentialitate de pâna la 15 % începând cu data de 01.03.2005 pâna la data pronuntarii pentru reclamantii N.I.M., C.G. si V.L. si începând cu data de 12.03.2006 pâna la data pronuntarii hotarârii pentru reclamantul N.L. si pentru viitor, actualizate la data platii effective,

– efectuarea mentiunilor corespunzatoare în carnetele de munca si

– plata cheltuielilor de judecata.

În motivare se arata ca:

În scopul asigurarii efective a confidentialitatii informatiilor clasificate au fost edictate mai multe acte normative, menite sa ofere categoriilor de persoane ce gestioneaza astfel de informatii sporuri salariale corespunzatoare gradului de acces la astfel de informatii, astfel: art. unic pct.1 din Legea nr. 444/2006, de asemenea, art. 15 alin.1 din OG nr.5/2007, privind unele masuri de reglementare a drepturilor salariale si a altor drepturi ale functionarilor publici s-a prevazut ca sporul de si art. 20 alin.3 din Legea nr. 656/2002 privind prevenirea si sanctionarea spalarii bunurilor, astfel cum a fost modificata prin Legea nr. 405/2002, acte normative prin care s-a acordat acest spor de confidentialitate de pâna la 15 % functionarilor publici cu statut special din institutiile publice de aparare nationala, ordine publica si siguranta nationala, functionarilor publici din aparatul de lucru al guvernului si membrilor plenului,precum si a altor categorii de personal din cadrul Oficiului National de Prevenire si Combatere a Spalarii Banilor.

De asemenea ,în temeiul art. 30 alin. 3 din OG nr. 137/2000 pentru prevenirea si sanctionarea tuturor formelor de discriminare, pentru pastrarea confidentialitatii în legatura cu faptele, informatiile sau documentele de care ia cunostinta în exercitarea functiei, personalul din aparatul Consiliului primeste lunar un spor de confidentialitate de 15 %, calculat la salariul de baza brut.

Categoriile de personal care beneficiaza de acest spor sunt stabilite prin ordin al presedintelui consiliului , tocmai pentru un tratament echitabil si similar a tuturor categoriilor de persoane din cadrul institutiilor publice ce gestioneaza informatii clasificate sau confidentiale.

Pârâtul Ministerul Justitiei a solicitat prin întâmpinare respingerea cererii reclamantilor, ca nefondata deoarece conform sentintei civile nr. 1800/25.06.2007,a Curtii de Apel Bucuresti sectia a VIII-a, nu exista nici o comparabilitate între situatia magistratilor si cea a asistentilor judiciari iar modul de stabilire prin lege a unor drepturi în favoarea unor categorii profesionale în mod diferit ori nereglementarea de catre legiuitor a anumitor aspecte, nu poate fi apreciata din punctul de vedere al discriminarii, depasind cadrul OG 137/2000, nu exista temei legal pentru acordarea sporului de confidentialitate asistentilor judiciari.

Prin sentinta civila nr. 577 din 14.05.2008 pronuntata de Tribunalul Constanta s-a admis actiunea formulata de reclamantii N.I., V.L.I., C.G. si N.L în contradictoriu cu pârâtii TRIBUNALUL CONSTANTA si MINISTERUL JUSTITIEI.

Au fost obligati pârâtii catre reclamanti la plata sporului de confidentialitate în cuantum de 15% începând cu data de 01.03.2005 pentru reclamantii N.I.M., C.G. si V.L.I. si începând cu data de 12.03.2006 pentru reclamantul N.L., actualizate cu indicele de inflatie la data platii efective.

Au fost obligati pârâtii sa plateasca sporul de confidentialitate în cuantum de 15% si pentru viitor pâna la încetarea starii de discriminare si sa efectueze mentiunile corespunzatoare în carnetul de munca.

S-a luat act ca reclamantii nu solicita cheltuieli de judecata.

Pentru a hotarî astfel, instanta de fond a retinut urmatoarele:

Institutia asistentilor judiciari a fot reglementata pentru prima data prin OUG nr. 179/1999 de modificare a legii 92/1992, care în art. III prevede salarizarea pentru munca desfasurata, remunerarea cu coeficientul de ierarhizare de 7,5 a salariului de baza lunar pentru judecatorul stagiar cu o vechime în munca de 1-2 ani .

Prin OUG nr. 20/2002, se reglementeaza beneficiul asistentilor judiciari în raport cu vechimea în specialitate , similar cu drepturile magistratilor prevazute de legea nr. 50/1996; ulterior, prin OUG nr. 177/2002, care a abrogat legea nr. 50/1996, s-a prevazut pentru magistratii consultanti (asistentii judiciari) remunerarea cu indemnizatia corespunzatoare nivelurilor de salarizare în raport de nivelurile de salarizare a judecatorilor cu o vechime de peste 4 ani în magistratura.

Pentru asistentii judiciari sunt prevazute aceleasi drepturi salariale ca si judecatorii, si de sporurile recunoscute acestora.

Totodata, Hotarârea FN/06.07.2006 a CNCD, a stabilit discriminarea în privinta judecatorilor, aceeasi discriminare operând si pentru asistentii judiciari, excluderea lor de la aceste drepturi salariale neputând constitui un scop legitim, pentru ca se încalca principiul egalitatii de tratament.

În termen legal, împotriva acestei sentinte a declarat recurs pârâtul Ministerul Justitiei.

În motivarea recursului se arata ca instanta de fond a admis actiunea reclamantilor în baza unor texte care nu se aplica altor categorii de personal din sectorul bugetar, urmând sa se observe ca nu exista temei legal pentru acordarea sporului de confidentialitate pentru asistentii judiciari.

În ceea ce priveste retinerea discriminarii, se arata ca reglementarea prin lege sau printr-un act normativ a unor drepturi în favoarea unor persoane excede cadrului legal stabilit prin OG nr. 137/2000 privind prevenirea si sanctionarea tuturor formelor de discriminare, cu modificarile si completarile ulterioare.

Pentru admiterea actiunii instanta de fond a retinut incidenta unor acte normative care reglementeaza drepturi salariale ale altor categorii de personal din sistemul bugetar, stabilind existenta unei discriminari creata prin lege, potrivit disp.art. 1 si 2 din OUG 137/2000.

În acest sens, este de observat faptul ca în sedinta din 3.07.2008, Curtea Constitutionala, pronuntându-se prin mai multe decizii asupra exceptiilor de neconstitutionalitate ridicate de Ministerul justitiei referitor la unele dispozitii din OG 137/2000 privind prevenirea si sanctionarea tuturor formelor de discriminare, republicata, a admis exceptia de neconstitutionalitate si a constatat ca prev. art. 1, art. 2 al.(3) si ale art. 27 al.(1) din ordonanta mentionata sunt neconstitutionale în masura în care din acestea se desprinde întelesul ca instantele judecatoresti au competenta sa anuleze ori sa refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând ca sunt discriminatorii si sa le înlocuiasca cu norme create pe cale judiciara sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.

Recurentul critica hotarârea pronuntata de tribunal si pentru motivul de recurs prev. de art. 304 pct. 9 cod pr. civila, învederând ca în cazul neacordarii sporului de confidentialitate asistentilor nu poate fi retinuta o încalcare a dispozitiilor OG nr. 137/2000, a dispozitiilor Constitutiei si conventiei pentru Apararea Drepturilor Omului si a Libertatilor Fundamentale care privesc egalitatea în drepturi a cetatenilor, pentru ca nu ne aflam în fata unui drept la sporul de confidentialitate, ca drept recunoscut si protejat de lege.

În speta nu exista nici un act normativ în vigoare care sa prevada ori sa garanteze dreptul de a primi spor de confidentialitate asistentilor judiciari.

Însa pentru a putea exista discriminare, fiind necesara protectia în temeiul dreptului la tratament egal, trebuie sa fim în prezenta recunoasterii, folosintei sau exercitarii unuia dintre drepturile fundamentale ori a celor recunoscute de lege.

Dreptul la sporul de confidentialitate pentru asistentii judiciari :

– nu este unul recunoscut de lege întrucât nu este reglementat prin nici un act normativ în vigoare;

– nu face obiectul art. 14 al Conventiei pentru Apararea Drepturilor Omului si a Libertatilor Fundamentale, întrucât protocolul 12 la Conventie, ratificat de România prin legea nr. 103/2006 consacra expres la art. 1 ca „ Exercitarea oricarui drept prevazut de lege trebuie sa fie asigurata fara nicio discriminare bazata, în special pe sex, pe rasa, culoare, limba, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine nationala sau sociala, apartenenta la o minoritate nationala, avere, nastere sau oricare alta situatie.”, astfel ca nu poate fi aplicat în speta câta vreme nu exista nici un text legal care sa recunoasca dreptul la spor de confidentialitate.

Solicita recurentul pârât sa se constate ca instanta de fond a retinut în mod eronat existenta unei stari de discriminare în raport cu prev. art. 1 al.3 din OG 137/2000 care prevede ca „Exercitarea drepturilor enuntate în cuprinsul prezentului articol priveste persoanele aflate în situatii comparabile”.

În sensul celor solicitate mai sus, se aduc urmatoarele argumente:

Asistentii judiciari reprezinta o categorie aparte de salariati ai sistemului bugetar cu un statut specific reglementat de Legea 304/2004, cu drepturi si îndatoriri specifice si cu drepturi salariale stabilite prin act normativ special, respectiv OUG 27/2006.

Actele normative la care se refera reclamantii în cererea de chemare în judecata si instanta de fond în sentinta atacata cu prezentul recurs, reglementeaza salarizarea unor anumite categorii de personal din sectorul bugetar (functionari publici, personal militar etc.) si nu exista nici un temei legal pentru aplicarea acestor prevederi asistentilor judiciari.

Analizând sentinta recurata din prisma criticilor formulate Curtea a admis recursul formulat pentru urmatoarele considerente:

Reclamantii au calitatea de asistenti judiciari în cadrul Tribunalului Constanta.

Prin art. I pct. 13 din OG 83/2000 s-a introdus art. 171 al.1 din Legea nr. 50/1996 prin care s-a prevazut ca asistentii judiciari numiti în conditiile Legii nr. 92/1992 republicata cu modificarile si completarile ulterioare, sunt remunerati cu indemnizatia lunara corespunzatoare coeficientului de multiplicare prevazut la nr. crt. 29 cap. A al anexei 1.

Art. 15 al.1 din OUG nr. 177/2002 stabilea ca magistratii consultanti numiti în conditiile Legii nr. 92/1992 republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, sunt remunerati cu indemnizatia corespunzatoare nivelurilor de salarizare prevazute, dupa caz, la nr. crt. 28-32 din cap. A al anexei 1, în raport cu vechimea în functii juridice.

Al.(2) din acelasi articol prevedea în mod expres si limitativ, ca aceasta categorie profesionala beneficiaza si de unele din drepturile stabilite pentru magistrati, respectiv numai de drepturile prevazute la art. 5, 21, art. 25 al.1, art. 27, 28 si 30.

Din dispozitiile legale mentionate mai sus, rezulta ca legiuitorul nu a înteles sa acorde asistentilor judiciari toate drepturile de care beneficiau magistratii, ci numai o parte dintre ele, drepturi la care s-a referit în mod expres si printr-o enumerare limitativa, iar nu cu o formulare generala care sa cuprinda toate drepturile de care beneficiau judecatorii si procurorii.

Art. 16 al.1 din OUG nr. 27/2006 stipuleaza ca asistentii judiciari numiti în conditiile legii 304/2004 privind organizarea judiciara republicata, cu modificarile ulterioare, sunt salarizati cu o indemnizatie de indexare bruta lunara potrivit coeficientilor de multiplicare prevazuti dupa caz, la lit.A din anexa, nr. crt. 28-31, în raport cu vechimea în functii juridice, iar prin al. (2) se stabileste ca asistentii judiciari beneficiaza în mod corespunzator de drepturile prevazute la art. 5,7, 18, 24 si 25.

Asadar, nici prin aceste dispozitii legale nu se prevad pentru asistentii judiciari toate drepturile de care beneficiaza magistratii.

Reclamantii au invocat prin actiune si existenta unei discriminari raportat la celelalte categorii de personal care încaseaza sporul de confidentialitate.

În cazul de fata, existenta unei salarizari diferentiate în privinta asistentilor judiciari este stabilita de lege.

Se pune problema în aceasta situatie daca diferentierea salariala constituie un tratament discriminatoriu prin prisma dispozitiilor constitutionale si legale invocate.

Art. 16 al.1 din Constitutie vizeaza egalitatea în drepturi între cetateni, în ceea ce priveste recunoasterea în favoarea acestora a unor drepturi si libertati fundamentale nu si identitate de tratament juridic în privinta unor masuri, în considerarea unei situatii speciale.

Principiul egalitatii în fata legii, consacrat de art. 16 al.1 din Constitutie, nu înseamna o uniformitate, asa încât daca la situatiile egale trebuie sa corespunda un tratament egal la situatii diferite tratamentul nu poate fi decât diferit.

În cazul de fata, nu poate fi vorba despre existenta vreunei comparabilitati sau analogii între categoria profesionala a asistentilor judiciari si celelalte categorii profesionale care încaseaza sporul de confidentialitate.

Instituirea unor reglementari juridice diferentiate în privinta drepturilor si obligatiilor unor categorii de personal care se afla în situatii diferite nu este contrara art. 16 al.1 din Constitutie si art. 14 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului.

De altfel, jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului referitoare la principiul egalitatii în fata legii si a nediscriminarii este constanta si recunoaste ca principiul egalitatii nu este sinonim cu uniformitatea si ca situatiile diferite impun un tratament juridic diferit, recunoscându-se astfel dreptul la diferentiere.

Invocarea dispozitiilor art. 2 din OG nr. 137/2002 si art. 27 din acelasi act normativ nu justifica afirmarea dreptului pretins câta vreme curtea Constitutionala a statuat în mod constant (Decizia nr. 818/3.07.2008, Decizia nr. 819/3.07.2008 si Decizia 820/3.07.2008) ca nu se poate da acestor dispozitii legale interpretarea potrivit cu care instantele de judecata au competenta sa anuleze ori sa refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând ca sunt discriminatorii si sa le înlocuiasca cu prevederi cuprinse în acte normative neavute în vedere de legiuitor la adoptarea actelor normative considerate discriminatorii.

Pentru considerentele aratate mai sus, potrivit art. 312 Cod pr. civila curtea a admis recursul formulat si a modificat în tot sentinta recurata în sensul respingerii actiunii ca nefondata.

Etichete:

Descopera Primul Stagiu
Zonia.ro