404 www.juspedia.ro | Law article directory
Top

Retinerea circumstantei atenuante a scuzei provocarii prevazute de art. 733 cod penal. Suspendarea sub supraveghere a executarii pedepsei conform art. 861 cod penal.

Ca urmare a retinerii circumstantei atenuante a provocarii, astfel cum este ea reglementata prin dispozitiile art.73 lit. b cod penal, alaturi de celelalte circumstante atenuante retinute în favoarea inculpatului, se va proceda la o noua individualizare judiciara a pedepsei, atât sub aspectul cuantumului cât si a modalitatii de executare în sensul reducerii cuantumului acesteia de la 5 ani închisoare la 4 ani închisoare si aplicarii dispozitiilor art.86 ind.1 cod penal privind suspendarea sub supraveghere a executarii pedepsei.

S-au avut în vedere criteriile generale si obligatorii prev. de art.72 cod penal, respectiv gradul de pericol social concret al faptei, astfel cum rezulta din împrejurarile si modalitatea de savârsire precum si circumstantele personale ale inculpatului, comportamentul sau, anterior si ulterior savârsirii faptei dar si atitudinea partii vatamate care a constituit factorul declansator si determinant al comiterii faptei, astfel cum rezulta din considerentele mai sus reliefate.

În mod corect s-au retinut, ca circumstante atenuante, în conditiile art.74 alin.2 cod penal, lipsa antecedentelor penale si atitudinea inculpatului, ulterior comiterii faptei în sensul ca, s-a deplasat la spitalul unde partea vatamata era internata pentru a se interesa de starea sa.

Tuturor circumstantelor atenuante li se va da eficienta prev. de art.76 lit. b cod penal.

Referitor la modalitatea de executare, se apreciaza ca sunt întrunite cumulativ conditiile impuse de acest text legal, întrucât inculpatul nu a mai fost condamnat anterior, neavând antecedente penale, fapta a fost comisa numai datorita faptului ca partea vatamata l-a urmat pe inculpat, dupa ce acesta si-a manifestat expres intentia de a pune capat conflictului declansat tot de partea vatamata, prin parasirea locului incidentului, parte vatamata care a continuat sa aiba o atitudine agresiva fata de inculpat, în prezenta concubinei sale, ceea ce a condus la retinerea circumstantei atenuante a provocarii în favoarea inculpatului, atitudinea inculpatului, ulterior comiterii faptei în sensul ca s-a deplasat la spitalul unde partea vatamata era internata pentru a se interesa de starea sa, aspecte ce conduc la concluzia ca pronuntarea condamnarii constituie un avertisment pentru inculpat si chiar fara executarea pedepsei, acesta nu va mai comite si alte fapte penale.

Examinând actele si lucrarile dosarului, Curtea constata ca, prin sentinta penala nr.146/07.04.2009, pronuntata de Tribunalul Constanta în dosarul penal nr.176//118/2008, s-a respins cererea de schimbare a încadrarii juridice formulata de inculpatul A.B., din infractiunea prevazuta de art. 20 rup. la art. 174-175 lit. i cod penal, in infractiunea prevazuta de art.182 alin.2 cod penal.

În baza art.20 rap. la art. 174-175 lit. i) cod penal, cu aplicarea art. 74 alin. 2 si art. 76 lit. b cod penal, a fost condamnat inculpatul A.B. la pedeapsa de 5 ani închisoare si 2 ani interzicerea drepturilor prevazute de art. 64 alin.1 lit. a teza a II-a si b cod penal, dupa executarea pedepsei principale, urmând ca pedeapsa principala sa fie executata conform art. 57 cod penal, fiindu-i interzise inculpatului, pe durata executarii pedepsei, exercitiul drepturilor prevazute de art. 64 lit. a) teza a II-a si lit. b) cod penal.

În baza art. 88 cod penal s-a dedus, din pedeapsa aplicata, perioada retinerii, de 24 de ore.

S-a luat act ca partea vatamata A.S. nu s-a constituit parte civila si în baza art. 14, art. 346 cod procedura penala si art. 998 – art.999 cod civil, a fost obligat inculpatul sa plateasca partii civile Spitalul Clinic Judetean de Urgenta Constanta suma de 1040 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare.

În baza art. 191 alin.1 cod procedura penala a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1200 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat .

Pentru a pronunta aceasta sentinta, instanta de fond, în baza materialului probator administrat în cauza, a retinut urmatoarele:

La data de 16.09.2007, in jurul orei 21.30, partea vatamata A.S. se afla împreuna cu numitii A.I si A.R., la barul V., unde consumau bauturi alcoolice, local unde a intrat inculpatul însotit de concubina sa, numita R.T., moment în care partea vatamata l-a abordat pe inculpat si i-a reprosat ca, în urma cu o saptamâna, un prieten al acestuia l-a batut pe fratele sau, cei doi continuând sa se certe si sa îsi adreseze cuvinte jignitoare.

Conflictul verbal s-a finalizat cu parasirea barului de catre inculpat si de catre concubina sa, la insistentele vânzatoarei, însa partea vatamata A.S., aflata în stare de ebrietate, a iesit din local pentru a discuta in continuare cu inculpatul, dar si pentru a pleca acasa, urmând sa fie luat cu autoturismul de martorul C.D.

Pentru a-l ajunge pe inculpat, partea vatamata a sarit gardul terasei barului, si dupa ce l-a ajuns pe inculpat, cei doi s-au împins reciproc, inculpatul lovind-o pe partea vatamata cu un obiect taietor – întepator în partea stânga a gatului si pe fata postero – laterala a hemitoracelui stâng, lovituri în urma carora partea vatamata a cazut la sol, fapt sesizat de câtre martorul C.D., ce se afla pe trotuar, in apropierea barului si care, împreuna cu martorul A.I., l-au transportat cu masina la Spitalul Clinic Judetean Constanta.

Inculpatul a fugit imediat de la locul faptei, fiind identificat ulterior de câtre organele de urmarire penala.

Potrivit raportului de constatare medico-legala nr.577/LR/20.09.2007 al SML Constanta, partea vatamata a prezentat doua plagi taiate – întepate, una in partea stânga a gâtului, iar cealalta pe fata postero – laterala a hemitoracelui stâng, care i-a pus in primejdie viata victimei, prin insuficienta respiratorie acuta, ca urmare a hemopneumotoraxului, leziuni care ar fi putut fi produse prin lovire cu corp dur, taietor – întepator si care necesita 14-15 zile de îngrijiri medicale.

A fost înlaturata sustinerea inculpatului potrivit cu care partea vatamata, în momentul în care venea spre el, ar fi avut în mâna o bucata de metal cu care intentiona sa-l loveasca peste fata, fapt pentru care l-ar fi lovit pe partea vatamata cu pumnul, acesta cazând, si întrucât a încercat sa se ridice cu intentia de a-l lovi din nou, inculpatul i-a mai aplicat o lovitura cu pumnul peste fata, si urmare a caderii acesteia a fost trasa spre bar de câtre prietenii acesteia, dupa cum a fost înlaturata si sustinerea inculpatului potrivit cu care ar fi avut un cutit asupra lui, si aceasta în baza celorlalte probe administrate, respectiv a declaratiei partii vatamate, a depozitiilor martorilor C.D., A.R. si A.I. si a concluziilor raportului de constatare medico-legala.

S-a exclus si versiunea sugerata de inculpat pe parcursul procesului penal, cum ca partea vatamata s-ar fi putut lovit in gardul de fier pe care l-a escaladat, si aceasta fata de concluziile raportului de constatare medico-legala, plansele foto de la locul incidentului si raportului de constatare tehnico-stiintifica, in care se precizeaza ca, hainele cu care era imbricat A.S. prezinta doua orificii ce nu au fost create de panourile metalice ale gardului terasei, ci de un obiect taietor – întepator cu o muchie ascutita

Raportat la aceleasi considerente a fost respinsa si depozitia martorei R.T., care a sustinut versiunea inculpatului.

Cererea de schimbare a încadrarii juridice în infractiunea de vatamare corporala grava a fost apreciata ca neîntemeiata, avându-se in vedere obiectul folosit de inculpat, zonele ce au fost vizate, acestea fiind vitale, intensitatea loviturilor si urmarile produse, elemente ce sunt de natura sa conduca la concluzia ca inculpatul a actionat cu intentia de a ucide.

Starea de legitima aparare nu a fost retinuta fata de împrejurarea ca nu este îndeplinita conditia ca atacul sa fie material, întrucât atacul partii vatamate a fost unul verbal.

În raport de situatia de fapt retinuta, s-a stabilit ca fapta inculpatului întruneste elementele constitutive ale infractiunii de tentativa la omor calificat, prevazuta de art. 20 rap. la art.174-175 lit. i cod penal, infractiune ce a fost savârsita cu intentie directa.

La individualizarea pedepsei, au fost avute în vedere criteriile prev. de art.72 cod penal, modalitatea concreta de savârsire a faptei, prin lovirea partii vatamate cu un obiect taietor intepator, pe fondul unor discutii contradictorii, atitudinea avuta dupa comiterea faptei de a pleca de la locul incidentului, fara a se interesa de situatia victimei, cazuta la sol si ranita, plina de sânge, consecintele produse prin fapta comisa, numarul de zile de îngrijiri medicale necesare partii vatamate pentru vindecare, precum si locul savârsirii faptei dar si datele ce caracterizeaza persoana inculpatului, lipsa antecedentelor penale dar si interesul manifestat pentru starea partii vatamate, pe care a vizitat-o la spital.

Aceste împrejurari au fost apreciate de catre instanta ca circumstante atenuante, în conditiile art.74 alin.2 cod penal si carora li s-a dat eficienta prev. de art. 76 lit. b cod penal.

S-a considerat ca nu poate fi retinuta circumstanta atenuanta a provocarii prevazuta de art.73 lit. b cod penal, întrucât simpla interpelare a inculpatului de catre partea vatamata, când i-a cerut relatii despre o anumita persoana cu care a intrat in conflict fratele sau, urmata de injurii reciproce, nu poate fi considerata ca provocându-i inculpatului o puternica tulburare sau emotie, una din conditiile prevazute de textul de lege pentru a fi aplicabil.

Fata de împrejurarea ca partea vatamata A.S. nu s-a constituit parte civila, s-a luat act de aceasta împrejurare.

În ceea ce priveste pretentiile civile formulate de Spitalul Clinic Judetean Constanta, în suma de 1040 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare ocazionate de partea civila A.S., ca urmare a internarii sale in urma agresiunii, s-a apreciat ca sunt întrunite conditiile raspunderii civile delictuale, fapt pentru care, în baza art. 14 si art. 346 cod procedura penala, art. 998 – art.999 cod civil, s-a dispus obligarea inculpatului la plata acestei sume catre partea civila.

Împotriva sus-mentionatei sentinte penale a formulat, în termen legal, apel Parchetul de pe lânga Tribunalul Constanta, criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie, sub urmatoarele aspecte:

Instanta de fond a realizat o individualizare gresita a pedepsei în raport de dispozitiile art.72 si art.52 cod penal.

Se învedereaza ca pedeapsa de 5 ani închisoare aplicata inculpatului nu este judicios individualizata în raport de gradul de pericol social al faptei savârsite, de modalitatea concreta de comitere si urmarea grava produsa constând în punerea în primejdie a vietii unei persoane.

Fapta prezinta gravitate determinata de împrejurarile si modalitatea comiterii infractiunii, respectiv într-un loc public, agresivitatea inculpatului, care a lovit victima în zone vitale, intensitatea loviturilor, obiectul folosit si provocarea de leziuni incompatibile cu viata, aspecte care, totodata, denota si un pericol social deosebit pe care îl reprezinta persoana inculpatului.

Se sustine ca, la individualizarea corecta a pedepsei, instanta trebuia sa ia în considerare ca inculpatul a actionat cu intentia de a ucide precum si faptul ca acesta a încercat sa induca în eroare organele judiciare prin prezentarea unei versiuni neverosimile, respectiv ca partea vatamata s-ar fi autoaccidentat.

Se releva ca, în speta, conduita buna a inculpatului înainte de comiterea infractiunii nu justifica aplicarea unei pedepse atât de indulgente în raport de gravitatea faptei savârsite si în plus, aplicarea unei pedepse care sa îsi atinga scopul trebuie sa se raporteze la interesul general ocrotit de legiuitor si care are prioritate fata de circumstantele personale ale inculpatului.

Împotriva susmentionatei sentinte penale a formulat, în termen legal, apel inculpatul A.B., criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie, sub urmatoarele aspecte:

În mod gresit instanta de fond nu a retinut ca fapta a fost comisa de inculpat în stare de legitima aparare prev. de art. 44 alin.1, 2 si 3 cod penal, dispunând în mod eronat condamnarea inculpatului, impunându-se achitarea în conditiile art.10 lit. e cod procedura penala.

Se releva ca partea vatamata, dupa ce inculpatul si concubina sa au parasit barul, dupa un conflict verbal, declansat tot de catre partea vatamata, l-a urmat pe inculpat, în graba si a încercat sa îl loveasca cu pumnul în care avea o bucata de metal, însa a evitat lovitura si l-a lovit pe partea vatamata cu pumnul, în zona fetei, ceea ce a determinat caderea acesteia, însa s-a ridicat si a încercat sa îl loveasca din nou, însa, si de data aceasta s-a ferit si i-a mai aplicat partii vatamate o lovitura cu pumnul, ceea ce a condus la caderea partii vatamate, care a fost trasa spre bar de prietenii sai care, între timp ajunsesera la locul faptei.

Se considera ca aceasta este situatia de fapt corecta ce ar fi trebuit sa fie avuta în vedere de catre instanta de judecata si în raport de care se impune a fi retinuta starea de legitima aparare, situatie de fapt ce rezulta din declaratia inculpatului, data în faza de urmarire penala, si care se coroboreaza cu depozitiile martorei R.T.

In mod gresit s-a retinut de catre instanta de fond ca inculpatul ar fi lovit victima cu un cutit, întrucât inculpatul nu a avut asupra lui un asemenea obiect, aspect întarit de faptul ca martorii nu sustin ca l-ar fi vazut pe inculpat cu un asemenea obiect, care de altfel nici nu a putut fi identificat.

În consecinta, inculpatul ar fi raspuns unui atac material, direct, imediat si injust, îndreptat împotriva sa, de catre o persoana aflata în stare de ebrietate si care se îndrepta, în graba spre el si spre concubina sa, dupa ce la scurt timp avusese loc un conflict verbal a carui prelungire a evitat-o prin parasirea barului, si a raspuns la acest atac cu aplicarea unor lovituri cu pumnul, deci proportionale cu gravitatea atacului

În mod gresit instanta de fond nu a retinut circumstanta atenuanta a provocarii prev. de art.73 lit. b cod penal, întrucât, inculpatul a savârsit fapta constând în lovirea partii vatamate, de doua ori, în zona fetei, determinat de starea de puternica tulburare sau emotie ce a fost provocata de partea vatamata care, dupa ce a declansat un conflict verbal, ce a degenerat în adresarea de cuvinte injurioase la adresa inculpatului, l-a urmarit pe acesta, dupa ce inculpatul a încercat sa aplaneze conflictul prin parasirea localului, si a încercat sa îl loveasca, în conditiile în care partea vatamata era în stare de ebrietate si cu atât mai mult cu cât, inculpatul era însotit de sotia sa.

Se solicita ca, în masura în care s-ar aprecia ca apararea inculpatului nu s-a realizat pe fondul unei puternice stari de temere si nu a fost proportionala cu gravitatea pericolului, sa se retina în favoarea inculpatului circumstanta atenuanta prev. de art.73 lit. a cod penal, întrucât, initial, inculpatul s-a aflat în legitima aparare, fata de atacul direct, material, imediat si injust al partii vatamate.

În mod gresit instanta de fond a respins cererea de schimbare a încadrarii juridice din infractiunea prev. de art. 20 rap. la art. 174-175 lit. i cod penal, in infractiunea prevazuta de art.182 alin.2 cod penal, întrucât inculpatul i-a aplicat partii vatamate doar doua lovituri cu pumnul, în zona fetei, si nu cu cutitul, astfel cum retine în mod eronat instanta de fond, pentru vindecare partii vatamate i-au fost acordate doar 14 – 15 zile de îngrijiri medicale, iar leziunile care i-au pus în primejdie viata nu au fost provocate de catre inculpat.

Examinând legalitatea si temeinicia sentintei primei instante, din perspectiva criticilor formulate, precum si din oficiu, conform art.371 alin.2 cod procedura penala, Curtea constata urmatoarele:

Referitor la apelul declarat de inculpat:

În mod corect s-a retinut de catre instanta de fond savârsirea de catre inculpat a infractiunii prev. de art. 20 rap. la art.174-175 lit. i cod penal, concluzia instantei de fond fiind sustinuta de materialul probator administrat în cauza.

Astfel, toti martorii audiati în cauza cât si inculpatul sustin declansarea de catre partea vatamata a unui conflict verbal prin adresarea de catre acesta a unor reprosuri inculpatului, reprosuri ce au continuat cu adresarea de cuvinte injurioase dar si atitudinea avuta de inculpat, de aplanare a conflictului prin parasirea localului.

Retinem ca,î partea vatamata se afla într-o stare de intoxicatie etanolica acuta, astfel cum rezulta din raportul de constatare medico-legala nr.1422/P/2007

Este fara echivoc ca, dupa plecarea inculpatului, partea vatamata a parasit si ea localul, fara nici o interventie din partea inculpatului, si chiar daca ar fi avut si intentia de a pleca acasa, aspect sustinut numai de catre martorul C.D., în faza de judecata, acesta a sarit gardul de acces pentru a-l ajunge pe inculpat.

Relevante în acest sens sunt declaratiile martorului A.I., date atât în faza de urmarire penala cât si în faza de judecata, care afirma ca, dupa conflictul verbal din bar, declansat de catre partea vatamata, ce se afla în stare de ebrietate, inculpatul a parasit localul, fiind urmat la scurt timp de catre partea vatamata care a escaladat gardul si a iesit direct în strada, si a continuat sa alege.

Aceeasi situatie de fapt este prezentata si de martorul A.R., atât în faza de urmarire penala cât si în cursul judecatii, care arata ca, dupa ce inculpatul a parasit localul, fara nici o interventie din partea inculpatului sau a altei persoane, a plecat dupa inculpat, sarind gardul.

Evidentiem ca aceeasi situatie de fapt este prezentata si de catre martorul C.D., în declaratia data în faza de urmarire penala, aspecte ce nu mai sunt reluate si în declaratia data în cursul judecatii, însa, instanta de apel va retine depozitia acestuia din faza de urmarire penala, întrucât cele declarate în acel moment, se coroboreaza cu cele sustinute de ceilalti doi martori mai sus mentionati, atât în faza de urmarire penala cât si în cursul judecatii.

De altfel, declaratia acestui martor, data în cursul judecatii, trebuie privita cu rezerva de vreme ce a încercat sa confirme versiunea sustinuta de partea vatamata, potrivit cu care acesta ar fi fost chemat afara de catre inculpat, aspect asupra caruia martorul a revenit spre sfârsitul declaratiei, aratând ca nu inculpatul a fost cel care l-a strigat pe partea vatamata, ci chiar martorul l-a chemat pe partea vatamata, împrejurari infirmate de martorii A.I. si A.R. si chiar de catre partea vatamata, care a sustinut constant ca inculpatul l-ar fi strigat.

Aceleasi aspecte, evidentiate de catre instanta de apel, sunt relatate si de catre inculpat.

Împrejurarile în care partea vatamata a iesit din local, la scurt timp dupa plecarea inculpatului, faptul ca a escaladat gardul pentru a ajunge mai repede în strada si modul în care si-a continuat deplasarea, respectiv în fuga, în directia în care se afla inculpatul si prietena sa, exclud intentia partii vatamate de a pleca, pasnic spre casa, fiind evidenta intentia sa de a continua scandalul cu inculpatul.

În momentul în care partea vatamata a ajuns în dreptul inculpatului, a avut loc un nou conflict verbal, conflict confirmat de martorul C.D., atât în declaratia data în faza de urmarire penala, unde precizeaza cuvântul « încaierare », cât si în cursul judecatii, unde martorul foloseste cuvântul „cearta„ conflict verbal urmat de aplicarea a doua lovituri, partii vatamate de catre inculpat, cu cutitul, una in partea stânga a gâtului, iar cealalta pe fata postero – laterala a hemitoracelui stâng.

În mod corect a fost înlaturata apararea inculpatului potrivit cu care partea vatamata avea asupra sa o bara metalica pe care o tinea în pumn si cu care a intentionat sa îl loveasca întrucât, un asemenea obiect nu a fost observat de nici unul din martorii mentionati si care au ajuns lânga partea vatamata imediat dupa ce a fost lovita, obiect ce nu a fost gasit nici la cercetarea la fata locului de catre organele de urmarire penala.

Totodata, sustinerea inculpatului ca partii vatamate i-a aplicat doua lovituri consecutive, în zona fetei, ceea ce a determinat caderea acesteia la sol, dupa fiecare lovitura, nu este confirmata nici de martorul C.D., ce a perceput direct desfasurarea incidentului ce a avut loc în strada si nici de actele medicale care nu evidentiaza asemenea leziuni pe corpul partii vatamate.

De altfel, nici unul din martorii care au intrat în contact cu partea vatamata, imediat dupa ce aceasta a cazut la sol, plina de sânge si care i-au acordat primul ajutor, transportând-o la unitatea spitaliceasca, nu sustin existenta unor urme de lovituri în zona fetei, care ar fi trebuit sa fie prezente, de vreme ce acestea au determinat caderea partii vatamate la sol.

Împrejurarea ca inculpatul a fost cel care a aplicat partii vatamate doua lovituri de cutit rezulta fara dubiu, chiar în absenta obiectului cu care s-a lovit, întrucât toti martorii prezenti care, fie au perceput direct incidentul din strada, fie au sosit lânga partea vatamata imediat dupa ce aceasta a cazut la sol, au confirmat ca partea vatamata era cazuta chiar la locul unde se aflase în apropierea inculpatului, nefiind observate si alte persoane, martorii îsi confirma între ei sustinerea potrivit cu care s-au apropiat de locul unde se afla partea vatamata cazuta la sol dupa ce aceasta a cazut, deci nici unul dintre ei nu aveau posibilitatea de a o lovi si nu în ultimul rând plecarea inculpatului de la locul faptei, desi era cazuta la sol.

De asemenea, în acelasi sens este si faptul ca martorii care s-au apropiat de partea vatamata, imediat dupa ce aceasta a cazut la sol, moment ce a coincis si cu plecarea inculpatului, au observat ca aceasta era plina de sânge, împrejurare care, coroborata cu caracteristicile leziunilor provocate si a obiectului ce le putea provoca, nu pot conduce decât la concluzia ca inculpatul l-a lovit pe partea vatamata cu un obiect taietor – întepator, de doua ori, o lovitura in partea stânga a gâtului, iar cealalta pe fata postero – laterala a hemitoracelui stâng.

În mod corect a fost înlaturata si sustinerea inculpatului potrivit cu care partea vatamata si-ar fi provocat aceste leziuni în momentul în care a escaladat gardul, întrucât o asemenea ipoteza este înlaturata stiintific, prin constatarile efectuate referitoare la caracteristicile leziunilor si a obiectului ce le-ar fi putut provoca cât si ca urmare a faptului ca, leziunile fiind grave, ar fi împiedicat deplasarea partii vatamate catre inculpat precum si încercarile acestuia de a-l lovi pe inculpat, mai mult caderea si ridicarea partii vatamate de la sol, în conditiile mentionate de catre inculpat.

În consecinta, situatia de fapt este cea retinuta de catre instanta de fond, cu precizarile efectuate de catre instanta de apel, situatie de fapt în raport de care s-a retinut în mod corect încadrarea juridica a faptei.

Nefiind retinuta împrejurarea ca inculpatul ar fi aplicat partii vatamate doar doua lovituri cu pumnul, si având în vedere zonele în care a fost lovita aceasta, zone vitale, caracteristicile obiectului cu care s-a actionat, ce poate provoca decesul prin lovirea în zonele mentionate, aplicarea nu numai a unei singure lovituri ci a doua lovituri, ambele în zone vitale, intensitatea mare cu care s-a lovit, probata de caracteristicile leziunilor si de faptul ca s-a pus în primejdie viata victimei, în mod corect s-a respins cererea inculpatului de a se dispune schimbarea încadrarii juridice.

În mod corect nu s-a retinut de catre instanta de fond ca inculpatul ar fi actionat în legitima aparare, în ipotezele prevazute de art.44 alin.1, 2 si 3 cod penal, având în vedere urmatoarele considerente:

Astfel, atacul trebuie sa fie material, conditie ce este îndeplinita atunci când este savârsit prin violente care pun în pericol fizic valoarea sociala împotriva careia se actioneaza.

În speta nu s-a probat existenta unui asemenea atac material, astfel cum în mod corect a retinut si instanta de fond.

Potrivit situatiei de fapt retinuta, partea vatamata a avut o atitudine agresiva, care s-a limitat la reprosuri, cuvinte injurioase, deplasarea, în graba catre inculpat, urmata tot de un conflict verbal, ceea ar fi putut conduce, din partea inculpatului, la aprecierea de ordin subiectiv, ca partea vatamata ar fi putut declansa un asemenea atac, însa aceasta apreciere nu este suficienta pentru a retine legitima aparare.

Totodata, chiar daca s-ar retine ca ar fi avut loc un asemenea atac, nu este îndeplinita o alta conditie referitoare la atac, respectiv ca acesta sa puna în pericol grav persoana sau drepturile celui atacat, întrucât, nimic din ceea ce a facut partea vatamata, inclusiv lipsa oricarui obiect cu care l-ar fi putut lovi pe inculpat sau pe sotia sa, nu confirma existenta unui pericol grav pentru persoana inculpatului sau a sotiei sale, cu atât mai mult cu cât, si anterior, partea vatamata s-a limitat în a adresa inculpatului doar injurii.

În consecinta, nu se poate retine aplicabilitatea dispozitiilor art.44 alin.2 cod penal.

În ceea ce priveste incidenta dispozitiilor art.44 alin.3 cod penal, evidentiem ca depasirea limitelor legitimei aparari se realizeaza în legatura cu conditia proportionalitatii apararii cu atacul, presupunând o reactie exagerata din partea celui care se apara, reactie ce se datoreaza unei stari de tulburare sau temere.

Evidentiem ca, în lipsa unui atac material care sa îndeplineasca conditiile prevazute de lege, nu se mai poate pune în discutie proportionalitatii apararii cu atacul, astfel încât nici dispozitiile art.44 alin.3 nu se pot retine.

În ipoteza în care s-ar retine existenta unui atac, atâta timp cât s-a stabilit ca acesta nu a fost de natura sa puna în pericol grav persoana inculpatului sau a prietenei sale, nu poate fi retinuta nici starea de tulburare sau temere întrucât aceasta stare este determinata tocmai de pericolul în care se afla cel care îsi face apararea, ori în speta nu s-a putut retine, un asemenea pericol, în raport de întregul comportament al partii vatamate, de lipsa unor obiecte care ar fi putut fi folosite împotriva inculpatului sau a concubinei sale, lipsa amenintarilor si de atitudinea anterioara a acesteia de a adresa doar injurii inculpatului.

În ceea ce priveste dispozitiile art.73 lit. a cod penal, retinem ca, pentru a fi incidente, este necesar ca inculpatul sa se fi aflat initial în stare de legitima aparare, ori, în cauza, astfel cum s-a reliefat, nu sunt îndeplinite conditiile legitimei aparari.

S-a apreciat de catre instanta de apel ca, în favoarea inculpatului, se poate retine circumstanta atenuanta a provocarii, astfel cum este reglementata prin dispozitiile art.73 lit. b cod penal, criticile formulate în acest sens fiind întemeiate.

Exista provocare atunci când infractorul a savârsit fapta prevazuta de legea penala sub stapânirea unei puternice tulburari sau emotii determinata de o actiune provocatoare din partea persoanei vatamate, produsa prin violenta, printr-o atingere grava a demnitatii persoanei sau prin alta actiune ilicita grava.

Astfel cum am retinut prin considerente, potrivit situatiei de fapt retinute, partea vatamata a avut o atitudine agresiva, ce s-a manifestat în doua etape, si care a constat, în prima etapa, în reprosuri si cuvinte injurioase, adresate inculpatului, în prezenta concubinei sale, atitudine ce i-a determinat pe cei doi sa paraseasca localul pentru ca acel conflict sa nu degenereze.

Totodata, la scurt timp dupa ce inculpatul a fost agresat verbal, si dupa plecarea din local, acesta a observat ca partea vatamata escaladeaza gardul si se îndreapta, în fuga, spre el si sotia sa, cu intentia evidenta de a continua scandalul, situatie ce putea conduce pe inculpat la aprecierea subiectiva ca vor urma acte de violenta, fizica sau verbala, continuarea conflictului verbal de catre partea vatamata, dupa ce l-a ajuns pe inculpat si pe concubina sa, pot fi retinute ca acte provocatoare ale partii vatamate de natura a produce inculpatului o stare de puternica tulburare sub imperiul careia i-a aplicat partii vatamate doua lovituri de cutit.

Gravitatea atitudinii provocatoare a victimei rezulta din faptul ca în bar s-au luat masuri de temperare a partii vatamate de catre cunoscuti si de îndepartare a inculpatului, prin solicitarea din partea barmanului si a concubinei inculpatului de a parasi localul.

Fata de cele reliefate, apreciem aceasta critica ca fiind întemeiata, fapt pentru care, în baza art.379 alin.1 pct.2 lit. a cod procedura penala, se va admite apelul formulat de inculpat, se va desfiinta, în parte, sentinta primei instante si va retine în favoarea inculpatului circumstanta atenuanta a provocarii, astfel cum este reglementata prin dispozitiile art.73 lit. b cod penal.

Ca urmare a retinerii acestei circumstante atenuante, alaturi de celelalte circumstante atenuante retinute în favoarea inculpatului de catre instanta de fond, se va proceda la o noua individualizare judiciara a pedepsei, atât sub aspectul cuantumului cât si a modalitatii de executare în sensul reducerii cuantumului acesteia de la 5 ani închisoare la 4 ani închisoare si aplicarii dispozitiilor art.86 ind.1 cod penal privind suspendarea sub supraveghere a executarii pedepsei.

S-au avut în vedere criteriile generale si obligatorii prev. de art.72 cod penal, respectiv gradul de pericol social concret al faptei, astfel cum rezulta din împrejurarile si modalitatea de savârsire precum si circumstantele personale ale inculpatului, comportamentul sau, anterior si ulterior savârsirii faptei dar si atitudinea partii vatamate care a constituit factorul declansator si determinant al comiterii faptei, astfel cum rezulta din considerentele mai sus reliefate.

În mod corect s-au retinut de catre instanta de fond, urmând sa fie mentinute si de catre instanta de apel, ca circumstante atenuante, în conditiile art.74 alin.2 cod penal, lipsa antecedentelor penale si atitudinea inculpatului, ulterior comiterii faptei în sensul ca, s-a deplasat la spitalul unde partea vatamata era internata pentru a se interesa de starea sa.

Tuturor circumstantelor atenuante li se va da eficienta prev. de art.76 lit. b cod penal.

Referitor la modalitatea de executare, apreciem ca sunt întrunite cumulativ conditiile impuse de acest text legal, întrucât inculpatul nu a mai fost condamnat anterior, neavând antecedente penale, fapta a fost comisa numai datorita faptului ca partea vatamata l-a urmat pe inculpat, dupa ce acesta si-a manifestat expres intentia de a pune capat conflictului declansat tot de partea vatamata, prin parasirea locului incidentului, parte vatamata care a continuat sa aiba o atitudine agresiva fata de inculpat, în prezenta concubinei sale, ceea ce a condus la retinerea circumstantei atenuante a provocarii în favoarea inculpatului, atitudinea inculpatului, ulterior comiterii faptei în sensul ca s-a deplasat la spitalul unde partea vatamata era internata pentru a se interesa de starea sa, aspecte ce conduc la concluzia ca pronuntarea condamnarii constituie un avertisment pentru inculpat si chiar fara executarea pedepsei, acesta nu va mai comite si alte fapte penale.

Conform art.86 ind.2 cod penal, se va stabili termen de încercare de 7 ani, termen format din durata pedepsei la care se va adauga un interval de 3 ani.

În baza art.86 ind.3 cod penal, pe durata termenului de încercare, apelantul inculpat se va supune urmatoarelor masuri de supraveghere: sa se prezinte trimestrial, la Serviciul de protectie a victimelor si reintegrare sociala a infractorilor, din cadrul Tribunalului Constanta, sa anunte, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, resedinta sau locuinta,si orice deplasare care depaseste 8 zile precum si întoarcerea, sa comunice si sa justifice schimbarea locului de munca si sa comunice informatii de natura a putea fi controlate mijloacele de existenta,

Se va atrage atentia apelantului inculpat asupra dispozitiilor art.86 ind.4 cod penal, respectiv asupra revocarii executarii pedepsei sub supraveghere în conditiile art. 83 cod penal.

În baza art.71 alin.5 cod penal, se va dispune suspendarea executarii pedepsei accesorii.

Se vor mentine celelalte dispozitii ale sentintei penale nr.146/07.04.2008 pronuntata de Tribunalul Constanta în dosarul penal nr.1766/118/2008, care nu sunt contrare prezentei decizii.

Referitor la apelul declarat de Parchetul de pe lânga Tribunalul Constanta.

La individualizarea judiciara a pedepsei s-au avut în vedere criteriile generale si obligatorii prev. de art.72 cod penal, si s-a dat eficienta atât gradului de pericol social concret în care s-a comis fapta, astfel cum rezulta din împrejurarile si modalitatea de savârsire precum si circumstantele personale ale inculpatului, comportamentul sau, anterior si ulterior savârsirii faptei dar si atitudinea partii vatamate care a constituit factorul declansator si determinant al comiterii faptei, astfel cum rezulta din considerentele mai sus reliefate.

În mod corect s-au retinut de catre instanta de fond, ca circumstante atenuante, în conditiile art.74 alin.2 cod penal, lipsa antecedentelor penale si atitudinea inculpatului, ulterior comiterii faptei în sensul ca s-a deplasat la spitalul unde partea vatamata era internata pentru a se interesa de starea sa.

În conditiile în care instanta de apel a retinut si circumstanta atenuanta a provocarii, apreciindu-se ca fapta a fost comisa numai datorita faptului ca partea vatamata l-a urmat pe inculpat, dupa ce acesta si-a manifestat expres intentia de a pune capat conflictului declansat tot de partea vatamata, prin parasirea locului incidentului, parte vatamata care a continuat sa aiba o atitudine agresiva fata de inculpat, în prezenta concubinei sale, apreciem criticile formulate de Parchetul de pe lânga Tribunalul Constanta, ca fiind neîntemeiate, fapt pentru care, în baza art.379 pct.1 lit. b cod procedura penala, se va respinge, ca nefondat apelul formulat de acesta.

Dosarul 1766/118/2008

Etichete:

Descopera Primul Stagiu
Zonia.ro