404 www.juspedia.ro | Law article directory
Top

Conflict negativ de competenta.

Domeniul de competenta aratat prin art. 129 din Legea nr. 346/2002 este evident ca nu cuprinde si cererea prin care asiguratorul solicita restituirea sumelor deja platite unui tert pentru serviciile medicale prestate, chiar daca acest serviciu a fost acordat în cazul unui accident de munca, pentru ca cererea nu se refera nici la stabilirea si nici la modul de plata a serviciilor medicale acordate, în cauza fiind vorba de o actiune în regres a asiguratorului fata de angajatorul salariatului si fata de salariatul pentru care s-au platit cheltuielile de spitalizare.

Prin urmare, constatând ca cererea nu se circumscrie competentei speciale reglementate prin art. 129 din Legea nr. 346/2002 si tinând seama de caracterul actiunii formulate de reclamanta, respectiv actiune în regres pentru sumele platite unui tert, Curtea apreciaza ca litigiul apartine jurisdictiei dreptului comun referitoare la raspunderea civila delictuala, competenta dupa valoare atribuind litigiul, în acest caz, judecatoriei.

Reclamanta Casa Judeteana de Asigurari de Sanatate Constanta s-a adresat Judecatoriei Constanta cu o cerere de obligare a pârâtilor S.C. P.G. S.R.L. si Cretu Laurentiu la plata cheltuielilor de spitalizare achitate de catre C.J.A.S. Constanta pentru dl. C.L., salariat al S.C. P.G. S.R.L., ca urmare a accidentului de munca suferit de acesta.

În motivarea cererii, reclamanta a aratat ca solicita de la cei doi pârâtii contravaloarea cheltuielilor de spitalizare achitate de C.J.A.S. Constanta catre Spitalul Clinic Judetean de Urgenta Constanta pentru asistenta medicala acordata pârâtului C.L. ca urmare a unui accident de munca

Reclamanta a aratat ca suma solicitata a fost avansata spitalului din bugetul Fondului National Unic de Asigurari Sociale si a invocat art. 29 alin. (1) lit.(a) si art. 106 din O:U.G. nr. 150/2002.

Prin sentinta civila nr. 20997 din 21.11.2008 Judecatoria Constanta a declinat cauza la Tribunalul Constanta retinând ca sunt incidente în speta prevederile legii nr. 346/2002, act normativ care contine norme din dreptul asigurarilor sociale de competenta tribunalului conform art. 2 alin. (1) lit. (c) din Codul de procedura civila.

Tribunalul, la rândul sau, verificându-si competenta din oficiu, a constatat ca actiunea în regres a administratorului Fondului National Unic de Asigurari Sociale de Sanatate nu poate fi supusa jurisdictiei asigurarilor sociale pentru ca nu se refera la constatarea ori plata prestatiilor cuvenite beneficiarilor asigurarilor pentru accidente de munca ori boli profesionale, ci la restituirea catre C.A.S. Constanta a sumelor avansate conform art. 160 din O.U.G. nr. 150/2002.

Constatând ivit conflictul negativ de competenta între Judecatoria Constanta si Tribunalul Constanta, în temeiul art. 21 din Codul de procedura civila a fost sesizata Curtea de Apel Constanta pentru pronuntarea unui regulator de competenta.

Examinând conflictul de competenta în temeiul art. 22 alin. 2 si 5 din Codul de procedura civila, Curtea constata ca în cauza competenta de solutionare apartine judecatoriei, pentru urmatoarele considerente:

Prin sesizarea instantei de catre reclamanta Casa Judeteana de Asigurari de Sanatate Constanta s-a urmarit recuperarea sumelor achitate de catre reclamanta Spitalului Clinic Judetean de Urgenta Constanta, cu titlu de cheltuieli de spitalizare pentru pârâtul C.L.entiu, care a suferit un accident de munca, cererea reclamantei fiind întemeiata pe dispozitiile OUG nr. 150/2002 si pe Ordinul comun 1220/890/2003 al Ministerului Sanatatii si Casei Nationale de Asigurari de Sanatate.

S-a considerat de catre prima instanta ca litigiul apartine jurisdictiei asigurarilor sociale, în acest caz fiind vorba de o raspundere speciala, derogatorie în materia asigurarilor pentru accidente de munca si boli profesionale, raspundere care îsi gaseste reglementarea în prevederile Legii nr. 346/2002 privind asigurarea pentru accidente de munca si boli profesionale.

Codul de procedura civila nu stabileste printr-o norma generala competenta tribunalelor în materie de asigurari sociale, situatie în care competenta în aceasta materie ar putea stabili fi stabilita în favoarea tribunalului numai în conditiile existentei unei legi speciale atributive de competenta (pct. 4 din art. 2 Cod procedura civila).

Actul normativ cu incidenta în speta de fata, al carei obiect este recuperarea cheltuielilor avansate de reclamanta pentru serviciile medicale acordate pârâtului pentru un accident de munca, este Legea nr. 346/2002 privind asigurarea pentru accidente de munca si boli profesionale,care contine norme derogatorii referitoare la competenta.

Astfel, prin art. 129 din lege se stabileste competenta în prima instanta a tribunalelor pentru litigii privind:

a) modul de calcul al contributiei de asigurari pentru accidente de munca si boli profesionale, precum si majorarea sau micsorarea cotei de contributie;

b) înregistrarea si evidenta contributiei de accidente de munca si boli profesionale;

c) încadrarea într-o clasa de risc a angajatorului;

d) refuzul nejustificat de rezolvare a unei cereri privind drepturile la asigurari pentru accidente de munca si boli profesionale;

e) modul de stabilire si de plata a prestatiilor si serviciilor cuvenite beneficiarilor de asigurare pentru accidente de munca si boli profesionale;

f) plângerile împotriva proceselor-verbale de constatare a contraventiilor, încheiate conform prezentei legi;

g) orice alte decizii ale asiguratorului, în conformitate cu prevederile prezentei legi.

Fiind norme derogatorii, prevazute de un act normativ cu caracter special în materia asigurarilor pentru accidente de munca si boli profesionale, ele sunt de stricta interpretare si aplicare, domeniul circumscris competentei prevazute de art. 129 din lege neputând fi extins si altor situatii, potrivit regulii de interpretare „exceptio est strictissimae interpretationis”.

Domeniul asigurarilor pentru accidente de munca si boli profesionale atribuit competentei speciale a tribunalelor prin art.129 din Legea nr. 346/2002 priveste exclusiv încheierea si executarea raporturilor juridice de asigurare pentru accidente de munca si boli profesionale, respectiv stabilirea si plata contributiei de asigurare, precum si modul în care se stabilesc si se platesc catre beneficiarii de asigurare prestatiile si serviciile cuvenite acestora (exemplu: reabilitarea medicala si recuperarea capacitatii de munca; reabilitarea si reconversia profesionala; investigatii de specialitate si analize de laborator, necesare stabilirii caracterului de profesionalitate al bolilor; indemnizatia pentru incapacitate temporara de munca; indemnizatia pentru trecerea temporara în alt loc de munca si indemnizatia pentru reducerea timpului de munca; compensatiile pentru atingerea integritatii; despagubirile în caz de deces).

Domeniul de competenta aratat prin art. 129 sus citat este evident ca nu cuprinde si cererea prin care asiguratorul solicita restituirea sumelor deja platite unui tert pentru serviciile medicale prestate, chiar daca acest serviciu a fost acordat în cazul unui accident de munca, pentru ca cererea nu se refera nici la stabilirea si nici la modul de plata a serviciilor medicale acordate, în cauza fiind vorba de o actiune în regres a asiguratorului fata de angajatorul salariatului si fata de salariatul pentru care s-au platit cheltuielile de spitalizare.

Prin urmare, constatând ca cererea nu se circumscrie competentei speciale reglementate prin art. 129 din Legea nr. 346/2002 si tinând seama de caracterul actiunii formulate de reclamanta, respectiv actiune în regres pentru sumele platite unui tert, Curtea apreciaza ca litigiul apartine jurisdictiei dreptului comun referitoare la raspunderea civila delictuala, competenta dupa valoare atribuind litigiul, în acest caz, judecatoriei.

Etichete:

Descopera Primul Stagiu
Zonia.ro