404 www.juspedia.ro | Law article directory
Top

Legea nr. 10/2001. Imobil preluat în baza Legii nr. 4/1973 si ulterior închiriat fostului proprietar. Restituirea în natura a bunului conform art. 10-12 din Legea nr. 10/2001. Conditionarea restituirii în natura a imobilului de obligatia rambursarii

În conditiile în care locuinta restituita reclamantei conform Legii nr. 10/2001 nu mai corespunde structurii cladirii preluata abuziv de stat, parte din constructie fiind demolata, fapt ce nu este imputabil chiriasilor, reclamanta nu poate fi obligata sa restituie integral despagubirile încasate în anul 1985.

Referitor la obligatia rambursarii de catre persoana îndreptatita, a despagubirii primite la data preluarii bunului, din prevederile art. 10-12 din Legea nr. 10/2001, republicata, rezulta ca persoana îndreptatita are obligatia de a restitui despagubirile încasate pentru imobilele primite efectiv în natura, nu si pentru cele care, dupa preluare, au fost demolate.

Prin cererea înregistrata pe rolul Tribunalului Constanta sub nr. 972/2004, reclamanta M.L.G. a solicitat anularea dispozitiei nr. 11 din 1 iunie 2004, emisa de S.C. U.S. 96 S.R.L. în ceea ce priveste obligatia reclamantei de a restitui statului suma încasata cu titlu de despagubiri la data preluarii imobilului, situat în Eforie Sud, strada R. nr. 113B, format din constructii si 300 m.p. teren, în baza Legii nr. 4/1973.

Prin sentinta civila nr. 456 din 25 martie 2005, Tribunalul Constanta, Sectia Civila, a admis în parte actiunea formulata de recloamanta M.L.G., în contradictoriu cu pârâta S.C. U.S. 96 S.R.L. Eforie, a dispus anularea deciziei nr. 11 din 1 iunie 2004, emisa de pârâta, referitor la terenul de 600 m.p. si a obligat pârâta sa înainteze notificarea nr. 1690 din 29 august 2001, formulata de petentul M.C. si documentatia aferenta catre unitatea detinatoare, respectiv orasul Eforie, spre solutionare si pronuntare prin decizie motivata cu privire la terenul în suprafata de 600 m.p.

A mentinut celelalte dispozitii ale deciziei si a luat act ca reclamanta nu a solicitat cheltuieli de judecata.

Pentru a hotarî astfel, tribunalul a retinut ca reclamanta este fiica lui M.C. si T.T., nepoata defunctilor M.M. si M.E., proprietarii imobilului teren, în suprafata de 600 m.p.

Tatal reclamantei, decedat la 04 aprilie 2003, a adresat notificare pârâtei la 29 august 2001, iar aceasta a dispus restituirea constructiei în stadiul în care se afla la acel moment.

Comparativ cu imobilul preluat de stat în anul 1985, imobilul retrocedat conform Legii nr. 10/2001 este diferit, în sensul ca lipsesc din componenta initiala constructiile anexe formate din doua magazii, în suprafata de 18,72 m.p., fiind demolate în totalitate, iar încaperea de baie este o ruina, fiind inutilizabila.

A constatat tribunalul, ca decizia referitoare la teren nu este legala, pentru ca, desi nu era detinatoare, pârâta a respins cererea de restituire, în loc sa comunice persoanei îndreptatite datele privind persoana fizica sau juridica detinatoare.

Apelul declarat de reclamanta a fost respins prin decizia civila nr. 18/C din 08 februarie 2006 a Curtii de Apel Constanta.

Curtea de Apel a retinut ca prin decizia atacata, pârâta a restituit reclamantei constructia compusa din doua camere de locuit în suprafata de 32,54 m.p., baie, bucatarie, culoar si doua magazii, cu obligatia acesteia de a restitui suma primita de la stat cu titlu de despagubiri la data preluarii.

In cuprinsul notificarii, autorul reclamantei a mentionat ca este de acord sa ramburseze suma pe care a primit-o cu titlu de despagubiri, actualizata.

Potrivit art. 12 din Legea nr. 10/2001, restituirea în natura este conditionata de rambursarea sumei reprezentând valoarea despagubirilor primite, actualizata cu coeficientul de actualizare stabilit.

împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs reclamanta.

Prin decizia civila nr. 8114 din 12 octombrie 2006 înalta Curte de Casatie si Justitie a admis recursul reclamantei, a casat decizia civila nr. 18/C din 8 februarie 2006, pronuntata de Tribunalul Constanta si a trimis apelul spre rejudecare aceleeasi instante.

Pentru a pronunta aceasta solutie instanta de recurs a retinut ca în apel s-a facut o aplicare gresita a dispozitiilor art. 10 si 12 din Legea nr. 10/2001, mentinându-se obligatia reclamantei de a restitui întreaga suma primita ca despagubire la data preluarii abuzive a imobilului, fara ca situatia de fapt sa fie pe deplin stabilita.

S-a mai retinut ca terenul aferent locuintei nu a fost restituit în natura, iar parte din constructie este demolata, situatie în care în mod gresit reclamanta a fost obligata la restituirea integrala a despagubirilor încasate de autorul ei la data preluarii.

Instanta de casare a statuat ca pentru determinarea întinderii obligatiei de restituire a despagubirilor trebuiau administrate probe pentru a determina cauza demolarii unei parti din constructii, valoarea constructiilor demolate si diferenta dintre valoarea despagubirilor primite pentru constructie si valoarea constructiei demolate, iar pentru administrarea acestor probe se impunea casarea cu trimitere spre rejudecare Curtii de Apel Constanta.

Dupa casarea cu trimitere, cauza a fost înregistrata pe rolul Curtii de Apel Constanta sub nr. 1460/36/2007, iar în conformitate cu dispozitiile art. 315 Cod procedura civila, în limitele deciziei de casare, instanta a încuviintat completarea materialului probator cu înscrisuri, martori si expertiza tehnica imobiliara pentru lamurirea aspectelor ce vizau cauzele demolarii unei parti din constructie si valoarea despagubirilor ce trebuie restituite de reclamanta, în raport cu bunul ce i-a fost restituit prin Decizia nr. 11 din 01 iunie 2004, emisa de intimata S.C. U.S. 96 S.R.L.

Analizând legalitatea hotarârii primei instante, în raport cu criticile reclamantei si cu respectarea dispozitiei deciziei de casare, obligatorii pentru instanta cu privire la problemele de drept dezlegate, se retine ca apelul este fondat pentru urmatoarele considerente.

Pornind de la ratiunea adoptarii Legii nr.10/2001 privind situatia juridica a unor imobile preluate abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, exprimata în caracterul profund reparatoriu, este de precizat ca prin acest act normativ legiuitorul a urmarit sa înlature prejudiciile suferite de fostii proprietari prin abuzurile savârsite de stat.

Conform dispozitiilor art 3 si 4 din Legea nr. 10/2001, sunt îndreptatiti la masuri reparatorii constând în restituirea în natura sau, dupa caz, prin echivalent persoanele fizice, proprietari ai imobilelor la data preluarii în mod abuziv a acestora si mostenitorii legali sau testamentari ai persoanelor îndreptatite.

Imobilul ce a constituit proprietatea sotilor M.M. si I. – autorii reclamantei – a trecut în proprietatea statului prin decizia nr. 447 din 24 decembrie 1985 a fostului Consiliu popular al orasului Constanta, în baza Legii nr. 4/1973, la data preluarii locuintei având o suprafata construita de 109,75 m.p., iar valoarea despagubirii stabilite pentru terenul aferent de 300 m.p. si constructie a fost de 9547 lei.

I.C.C.J. a statuat ca în conditiile în care constructia restituita reclamantei conform Legii nr. 10/2001 nu mai are aceeasi structura ca la momentul preluarii, persoana îndreptatita are obligatia de a restitui despagubirile încasate pentru imobilele primite efectiv în natura, nu si pentru cele care, dupa preluare, au fost demolate.

Din expertiza efectuata în apel, dupa casare cu trimitere, rezulta ca imobilul retrocedat reclamantei este format dintr-un corp de cladire tip parter cu destinatia de locuinta, format din doua camere de locuit, o sala, o baie, o bucatarie si un culoar.

Fata de starea initiala a constructiei preluata abuziv prin Decizia nr. 447/1985, s-a constatat ca în prezent lipsesc doua magazii demolate în totalitate si o baie, aflate în ruina, având doua ziduri prabusite, constructii care reprezentau 20% din valoarea imobilului preluat abuziv. Expertul a concluzionat ca valoarea constructiilor demolate, la data preluarii, era de 1.892. lei vechi.

Referitor la starea tehnica a cladirii restituite, s-a retinut ca aceasta este grav afectata, cladirea fiind catalogata neutilizabila, datorita degradarilor accentuate asupra spatiilor utile.

Pentru determinarea conditiilor în care s-a realizat degradarea imobilului si demolarea celor trei încaperi (doua magazii si o baie) conform dispozitiilor art. 315 Cod procedura civila, au fost administrate probe cu înscrisuri si martori.

Din declaratiile martorului S.T. rezulta ca în perioada 1983-1985, cu ocazia vizitelor realizate în casa autorilor reclamantei, a constatat ca imobilul era bine întretinut si era compus din 4-5 camere. Constructia era realizata partial din caramida si partial din paianta cu chirpic. In prezent casa este degradata în proportie de 80%, martora constatând ca degradarile s-au datorat infiltratiei apelor pluviale. Unele ziduri ale casei s-au crapat datorita degradarii fundatiei, urmare a inundatiilor care au avut loc în zona, în ultimii ani. Aceeasi martora a declarat ca autorii reclamantei, în calitate de chiriasi ai imobilului, s-au preocupat de realizarea lucrarilor marunte de întretinere a casei, fara a avea posibilitatea sa efectueze lucrari capitale de consolidare a locuintei.

Aceasta declaratie se coroboreaza cu concluziile celor doua expertize tehnice efectuate în cauza, cât si cu relatiile obtinute de la Ministerul Mediului si Dezvoltarii Durabile – Centrul Meteorologic Regional Dobrogea.

Conform diagnozei meteorologice mai sus mentionata, la data de 28 august 2004, precipitatiile au totalizat 280,5 1/m.p. în 24 ore si au avut un caracter torential, fiind însotite de frecvente descarcari electrice si intensificari puternice ale vântului, care a prezentat pentru scurte perioade de timp aspect de vijelie.

Precipitatiile abundente si conditiile meteorologice nefavorabile, coroborate cu lipsa oricaror lucrari de consolidare si reparatii capitale de la data preluarii imobilului de catre stat în anul 1985, au fost de natura sa afecteze buna functionalitate a acestei cladiri.

Dupa preluarea imobilului de catre stat în anul 1985, autorii reclamantei au folosit imobilul în calitate de chiriasi.

Conform dispozitiei art. 28 lit.(b), (c) si (d) din Legea nr. 114/1996 – Legea locuintei – pe parcursul executarii contractului de închiriere, locatorul este obligat sa ia masuri pentru repararea si mentinerea în stare de siguranta în exploatare si de functionalitate a cladirii pe toata durata închirierii locuintei si sa întretina în bune conditii elementele structurii de rezistenta, elementele de constructie exterioare ale cladirii.

Tot în sarcina locatorului sunt si reparatiile – indiferent de natura lor, determinate de un caz de forta majora – (seism, inundatii), deoarece este vorba de suportarea unor riscuri.

Conform art. 29 din Legea nr. 114/1996, chiriasului îi revine obligatia de a asigura curatenia si igienizarea în interiorul locuintei si sa repare elementele de constructie si de instalatii deteriorate ca urmare a folosirii lor necorespunzatoare.

In cauza, din probatoriile administrate, inclusiv din plansele fotografice anexate la dosar, rezulta ca structura de rezistenta a imobilului – fundatie si pereti, au fost afectate, datorita vechimii cladirilor, infiltrarii apelor pluviale, favorizate de materialele de constructie interioare utilizate la realizarea casei (chirpic si paianta), dar si datorita absentei oricaror lucrari de consolidare a cladirii în perioada închirierii, lucrari care incumbau pârâtilor, în calitate de proprietari.

Nu se poate retine o culpa a autorilor reclamantei în demolarea celor trei încaperi (doua magazii si o baie), întrucât lucrarile de consolidare, lucrarile capitale nu le incumbau, iar pe de alta parte nu s-a probat ca acestia au demolat voluntar parte din cladire.

Desi s-a solicitat intimatei pârâte sa depuna la dosar înscrisuri din care sa rezulte aprobarea si efectuarea unor lucrari de investitii la aceasta cladire, în perioada în care a administrat-o, pârâta nu a produs astfel de probe.

Pe de alta parte, nici nu a probat ca autorii reclamantei au fost sanctionati pentru demolarea unei parti din cladire sau ca urmare a utilizarii necorespunzatoare a imobilului, locatorul ar fi luat masuri pentru evacuarea sa, conform dispozitiilor art. 24 lit.(b) din Legea nr. 114/1996.

Prin urmare, în conditiile în care locuinta restituita reclamantei conform Legii nr. 10/2001 nu mai corespunde structurii cladirii preluata abuziv de stat, parte din constructie fiind demolata, fapt ce nu este imputabil chiriasilor, reclamanta nu poate fi obligata sa restituie integral despagubirile încasate în anul 1985.

Referitor la obligatia rambursarii de catre persoana îndreptatita, a despagubirii primite la data preluarii bunului, din prevederile art. 10-12 din Legea nr. 10/2001, republicata, rezulta ca persoana îndreptatita are obligatia de a restitui despagubirile încasate pentru imobilele primite efectiv în natura, nu si pentru cele care, dupa preluare, au fost demolate.

Fata de aceste dispozitii legale si întregul material probator administrat în cauza, urmeaza a se admite apelul reclamantei, ca fondat.

In baza art. 296 Cod procedura civila, schimba în parte hotarârea apelata, în sensul ca anuleaza dispozitia nr. 11 din 1 iunie 2004 în parte si obliga reclamanta sa restituie statului numai suma de 7.290 lei (ROL) încasata cu titlu de despagubire pentru constructie în anul 1985, actualizata cu coeficientul de actualizare stabilit conform art.I alin.l al Titlului II din O.U.G. nr. 184/2002.

Obliga S.C. U.S. 96 S.R.L. Eforie Sud sa înainteze orasului Eforie, prin Primar, în vederea solutionarii, notificarea si documentatia aferenta ce vizeaza terenul în suprafata de 300 m.p. aferent constructiei, situat în Eforie Sud, strada R. nr. 113B, retinându-se ca Orasul Eforie are calitatea de unitate detinatoare a terenului, conform art. 22 din Legea nr. 10/2001.

Desi la dosar s-a depus o copie a Dispozitiei nr. 1166 din 5 septembrie 2007, emisa de Orasul Eforie, cu privire la terenul în suprafata de 300 m.p., reclamanta a aratat ca aceasta nu i-a fost comunicata oficial, pentru a produce efecte juridice, ci i-a fost înmânata numai în copie si, în prezent, nu are cunostinta daca a fost revocata de autoritatea emitenta.

Prima instanta a retinut gresit ca terenul aferent constructiei are o suprafata de 600 m.p., în realitate, prin Decizia civila nr. 447/1985 statul a preluat numai 300 m.p., diferenta pâna la 600 m.p. ramânând în proprietatea autorilor reclamantei.

Sustinerea apelantei pârâte, în sensul ca nu datoreaza nici o suma de bani cu titlu de despagubire, întrucât intimata pârâta nu a facut dovada cu un înscris ca a platit autorilor reclamantei suma de 9547 lei consemnata în decizia de preluare nr. 447/1985 nu poate fi acceptata ca fondata, pe de o parte pentru faptul ca încasarea sumei a fost recunoscuta de M.C., tatal reclamantei si fiul lui, M.M. si I., la data notificarii nr. 1690 din 29 august 2001, iar pe de alta parte, aceasta problema de drept a fost dezlegata de instanta de recurs, Î.C.C.J. casând hotarârea Curtii de Apel Constanta în primul ciclu procesual numai pentru determinarea cuantumului sumei ce trebuie restituita de reclamanta, în conditiile în care parte din constructia preluata în anul 1985 a fost demolata, iar cauzele demolarii partiale a constructiei notificate nu au fost lamurite de instantele inferioare.

Limitele casarii si probatoriile necesare lamuririi acestor aspecte au fost clar stabilite prin decizia civila nr. 8114 din 12 octombrie 2006 si ele sunt obligatorii pentru instanta de trimitere conform art. 315 Cod procedura civila.

In baza art. 274 Cod procedura civila, obliga intimata pârâta la 900 lei cheltuieli de judecata catre apelanta.

Etichete:

Descopera Primul Stagiu
Zonia.ro