404 www.juspedia.ro | Law article directory
Top

Legea nr. 10/2001. Teren situat în extravilanul localitatii la data preluarii abuzive. Incidenta dispozitiilor art. 8 din lege. Exceptarea de la beneficiul Legii nr. 10/2001.

Conform dispozitiilor art. 8 alin.(1) din Legea nr. 10/2001, republicata „Nu intra sub incidenta prezentei legi terenurile situate în extravilanul localitatilor la data preluarii abuzive sau la data notificarii, precum si cele al caror regim juridic este reglementat prin Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare si prin Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole si cele forestiere.”

Solutia de excludere a unor asemenea categorii de terenuri este rezultatul optiunii legiuitorului si are la baza exercitarea dreptului acestuia de a decide asupra modului de reparare a abuzurilor din legislatia trecuta cu privire la proprietatea funciara.

În acest sens, Curtea Constitutionala investita cu solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 8 alin.(1) din Legea nr. 10/2001, a retinut ca aceste dispozitii legale nu contravin nici dispozitiilor art. 44 si 21 din Constitutie (Decizia nr. 2 din 18 ianuarie 2005, Decizia nr. 34 din 30 ianuarie 2003).

Prin cererea înregistrata sub nr. 2557/118/2007 reclamantii N.A.M. s.a., au solicitat, in contradictoriu cu pârâtii Primarul Municipiului Constanta, Municipiul Constanta prin Primar si Consiliul Local Constanta, restituirea în natura a suprafetelor de teren libere de constructii în suprafata de 2 ha si 9813,26 mp, situat în Constanta, fost catun Anadalchioi, actualmente ocupat partial de cartierul T. si parcul Tabacarie, suprafete ce urmeaza a fi identificate prin raport de expertiza.

Totodata, s-a solicitat emiterea ofertei de despagubire, prin compensarea cu alte terenuri pentru suprafetele de teren ocupate de constructii si care nu pot fi restituite în natura, terenuri ce urmeaza sa fie identificate prin raport de expertiza.

S-a solicitat si obligarea pârâtilor la plata cheltuielilor de judecata.

În considerentele cererii de chemare de judecata, reclamantii au învederat urmatoarele:

Autorii reclamantilor, respectiv G.P.C., G.P.H., B.F. si N.D. au dobândit dreptul de proprietate asupra terenului în litigiu în baza contractului de donatie transcris la Grefa Tribunalului Constanta în registrul de transcriptiuni imobiliare sub nr.1473/30.06.1931, prin care, numitul G.P. a donat acestora nuda proprietate asupra suprafetei de 2 ha si 9813,26 mp, situat în Constanta, fost catun Anadalchioi si care reprezinta loturile nr.2 si 3.

S-a aratat ca, la rândul sau, numitul G.P. a dobândit dreptul de proprietate asupra acestui teren în baza cartii de judecata civila nr. 35/14.10.1922 a fostei Judecatorii de Ocol, investita cu formula executorie nr.18/1922.

S-a sustinut ca terenul a fost preluat fara titlu valabil, astfel încât sunt incidente dispozitiile art.2 lit.h din Legea nr.10/2001.

S-a relevat ca terenul în litigiu era intravilan, cel putin începând cu anul 1936, când figureaza în planul cadastral al orasului Constanta întocmit în anii 1936 – 1938, în registrul de proprietati vol. IX, pag.1858, nr. crt.18580, lotul nr.3 din careul 43, astfel cum rezulta din adresa nr. 5639/1992 a S.C. Proiect S.A.

Prin sentinta civila nr. 1931 din 1 noiembrie 2007, Tribunalul Constanta a respins ca nefondata actiunea reclamantilor.

Pentru a pronunta aceasta solutie prima instanta a retinut, în esenta, ca la data preluarii terenului proprietatea autorului reclamantilor de catre stat imobilul se afla în extravilanul Municipiului Constanta, având destinatie agricola, situatie în care devin incidente dispozitiile art.8 alin.(1) din Legea nr.10/2001, republicata, regimul juridic al terenului fiind reglementat prin Legea nr. 18/1991, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare si prin Legea nr. 1/2000, neputând face obiectul masurilor de despagubire reglementate de Legea nr. 10/2001.

Împotriva acestei sentinte, în termen legal au declarat apel reclamantii N.G.V. s.a., care au criticat-o pentru nelegalitate si netemeinicie sub urmatoarele aspecte:

– În mod gresit prima instanta a retinut ca imobilul ce a facut obiectul notificarii reclamantilor – teren în suprafata de 2,9813,26 ha nu se încadreaza în dispozitiile art.2 alin.(1) lit.”h” din Legea nr. 10/2001, bunul fiind preluat abuziv, fara un temei legal, nefiind mentionat în tabelul cu suprafetele de terenuri agricole expropriate conform Legii reformei agrare nr. 187/1945 situate pe mereaua Municipiului Constanta.

– În cauza nu sunt aplicabile dispozitiile art. 8 alin.(1) din Legea nr. 100/2001 care vizeaza exclusiv terenurile aflate în extravilanul localitatilor la data preluarii abuzive sau la data notificarii, ori în speta, terenul proprietatea reclamantilor se afla la data preluarii în intravilanul Municipiului Constanta, situatie mentinuta si în prezent.

– Considerentele deciziei civile nr. 32243 din 13 octombrie 2000, pronuntata de Curtea Suprema de Justitie în recursul având ca obiect revendicarea aceluiasi teren, în sensul ca a fost un teren extravilan agricol, nu pot fi retinute cu autoritate de lucru judecat, în raport de înscrisurile noi administrate în cauza si de împrejurarea ca Legea nr. 10/2001 a fost adoptata ulterior pronuntarii acestei hotarâri judecatoresti, situatia fiind radical modificata.

– Reclamantii si-au justificat calitatea de persoane îndreptatite conform Legii nr. 10/2001 în baza actelor de stare civila si a certificatelor de mostenitor anexate la dosar, iar aceasta calitate nu a fost contestata.

Conform dispozitiilor art. 295 alin.2 Cod procedura civila, instanta a solicitat partilor completarea probatoriului cu înscrisuri, fiind depuse la dosar somatiunea nr. 3325 din 17 martie 1923 emisa de Corpul Portareilor Tribunalului Constanta, încheierea din 20 mai 1922 si cartea de judecata civila de partaj nr. 35 din 14 octombrie 1922, pronuntata de Judecatoria Ocolului Rural Caramurat din judetul Constanta.

Analizând legalitatea hotarârii apelate în raport de criticile reclamantilor si întregul material probator administrat în cauza, se retine ca apelul este nefondat pentru urmatoarele considerente.

Pornind de la ratiunea adoptarii Legii nr. 10/2001 privind situatia juridica a unor imobile preluate abuziv în perioada 06 martie 1945 – 22 decembrie 1989 exprimata în caracterul profund reparatoriu este de precizat ca prin acest act normativ legiuitorul a urmarit sa înlature prejudiciile suferite de fostii proprietari prin abuzurile savârsite de stat.

Art. 2 alin.(1) din legea nr. 10/2001 evidentiaza domeniul de aplicare a Legii nr. 10/2001 sub aspectul modalitatii de preluare a imobilelor. Dispozitiile mentionate acopera sfera tuturor modalitatilor de preluare, odata ce, în completarea cazurilor prevazute la lit.”a-f”, ele se refera la toate celelalte cazuri, fie ca ar corespunde unei preluari cu titlu valabil, fie ca ar corespunde unei preluari fara titlu valabil.

În aceste conditii, în afara reglementarii Legii nr. 10/2001, ramân numai cazurile expres exceptate, cum este cazul reglementat de la art.8 alin.(1) care exclude de la aplicarea legii bunuri imobile pentru care exista o alta lege de reparatie, si anume, Legea nr. 18/1991 si Legea nr. 1/2000.

Conform dispozitiilor art. 8 alin.(1) din Legea nr. 10/2001, republicata „Nu intra sub incidenta prezentei legi terenurile situate în extravilanul localitatilor la data preluarii abuzive sau la data notificarii, precum si cele al caror regim juridic este reglementat prin Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare si prin Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole si cele forestiere.”

În H.G. nr. 250/2007 s-a prevazut ca în cazul în care s-au depus notificari cu privire la imobilele prevazute la alin.(1) al art.8 din lege, acestea, în temeiul art. V alin.(2) din titlul I din Legea nr. 247/2005, cu modificarile si completarile ulterioare, urmeaza a fi înaintate, în vederea solutionarii, comisiilor comunale, orasenesti si municipale constituite potrivit Legii fondului funciar nr. 18/1991, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare si Legii nr. 1/2000 cu modificarile si completarile ulterioare.

Solutia de excludere a unor asemenea categorii de terenuri este rezultatul optiunii legiuitorului si are la baza exercitarea dreptului acestuia de a decide asupra modului de reparare a abuzurilor din legislatia trecuta cu privire la proprietatea funciara.

În acest sens, Curtea Constitutionala investita cu solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 8 alin.(1) din Legea nr. 10/2001, a retinut ca, aceste dispozitii legale nu contravin nici dispozitiilor art. 44 si 21 din Constitutie (Decizia nr. 2 din 18 ianuarie 2005, Decizia nr. 34 din 30 ianuarie 2003).

Referitor la aplicabilitatea în cauza a dispozitiilor art. 8 alin.(1) din Legea nr. 10/2001, republicata, se retine ca prima instanta a solutionat judicios aceasta problema de drept, terenul – fosta proprietate a autorilor reclamantilor – fiind situat la data preluarii abuzive de catre stat, în extravilanul Municipiului Constanta, fiind o parte a terenului în suprafata totala de 8,9918 ha situat în Anadalchioi, Constanta, ce a facut obiectul partajului succesoral solutionat prin cartea de judecata civila de partaj nr. 35 din 14 octombrie 1922, pronuntata de Judecatoria Ocolului Rural Caramurat din judetul Constanta.

Potrivit acestei hotarâri judecatoresti s-a atribuit în deplina proprietate lui Petre Grigorescu – autorul reclamantilor, câtimea de 2,9813,26 ha, reprezentând lotul nr. 2 si 3 (din parcelele 2 si 3 si 2 si 3 din ambele terenuri, compusa din 2 ha 7753,80 m.p. în trupul unu, marginita de lotul 1, proprietatea lui I.G., lotul mic nr. 12 si proprietatea Ministerului de Razboi, lotul 4 si drumul public spre cariera de nisip si din 0,2059,40 ha facând parte din trupul al doilea marginit de proprietatea M.I.D., lotul 1 proprietatea lui I.G., proprietatea Ministerului de Razboi si lotul nr.4.

Conform adresei nr. 5639 din 15 octombrie 1992, emisa de Proiect S.A. Constanta, acest teren situat pe fosta merea a satului Anadalchioi este consemnat în planul cadastral al orasului Constanta întocmit în anii 1936-1938 în proprietatea lui G.P.H. (registrul de proprietati Vol.IX, pag. 1858, nr. crt. 18580, lotul nr. 3 din careul 43 – extravilan”, situatie necontestata de apelanti, care recunosc împrejurarea ca la momentul dobândirii terenului de catre autorul lor, cât si în perioada 1936 – 1938 terenul era extravilan agricol.

Aceasta situatie s-a mentinut si la momentul deposedarii abuzive a autorilor reclamantilor C.P.G., H.P.G., F.A.B. si D.G.N. În schita de sistematizare generala a orasului Constanta, Proiect nr. 4723/1960, în planul cu situatia existenta, terenul a fost consemnat ca aflându-se în folosinta G.A.S. Ovidiu, ca teren arabil – asa cum rezulta din adresa nr. 39084 din 3 iulie 2000, emisa de Primaria Municipiului Constanta – Directia de patrimoniu – dosar nr. 1068/2000 al Curtii Supreme de Justitie.

Prin urmare, în anul 1960 terenul nu se mai afla în posesia autorilor reclamantilor, ci fusese preluat de stat, fiind folosit ca teren arabil de G.A.S. Ovidiu. Ulterior anului 1960, prin aprobarea schitei de sistematizare a Municipiului Constanta, terenul a fost inclus în intravilanul orasului, fiind în prezent afectat de cartierul T.N.

Asa cum corect a retinut si instanta de fond, faptul ca terenul a fost preluat de stat fara un temei legal – nefiind inclus nici în Decretul nr. 92/1950 si nici în tabelul gospodariilor expropriate conform Legii nr. 187/1945 si a fost dat în folosinta G.A.S. Ovidiu, ca teren agricol, nu este de natura sa schimbe regimul juridic al acestuia, din extravilan în intravilan, imobilului fiindu-i aplicabile dispozitiile art.8 alin.(1) din Legea nr. 10/2001.

De altfel, regimul juridic al acestui bun a facut obiectul analizei instantei supreme, în cadrul actiunii în revendicare întemeiata pe dispozitiile art. 480 Cod civil, Curtea Suprema de Justitie retinând în decizia civila nr. 3243/2000, ca reclamantii nu au la îndemâna actiunea în revendicare, ci aceea a reconstituirii dreptului de proprietate în conditiile si în procedura Legii nr. 18/1991, modificata, terenul preluat de la autorii lor fiind un teren agricol extravilan.

Este reala sustinerea apelantilor în sensul ca aceasta hotarâre judecatoreasca nu poate fi invocata cu autoritate de lucru judecat în prezenta cauza, obiectul celor doua cereri fiind distinct, dar aceasta hotarâre judecatoreasca pronuntata cu respectarea principiului contradictorialitatii a dezlegat o problema de drept ce vizeaza regimul juridic al bunului la data preluarii abuzive caracterul de teren extravilan.

De altfel, instanta de fond, în solutionarea prezentei cereri, nu s-a limitat la a invoca numai considerentele acestei hotarâri judecatoresti, ci a realizat o analiza temeinica cu respectarea principiului contradictorialitatii si a nemijlocirii, a tuturor probelor administrate în cauza.

Împrejurarea ca la momentul solutionarii actiunii în revendicare prin decizia civila nr. 3243/2000 a Curtii Supreme de Justitie nu era în vigoare Legea nr. 10/2001 nu are relevanta sub aspectul solutionarii prezentei cauze, asa cum sustin reclamantii, cât timp actul normativ a înteles sa excluda în mod expres de la beneficiul sau, titularii terenurilor situate la momentul preluarii abuzive în extravilanul localitatilor.

În ceea ce priveste calitatea reclamantilor de mostenitori ai fostului proprietar al bunului, asa cum corect retin si apelantii, aceasta calitate nu a fost contestata, instanta de fond retinând numai împrejurarea ca bunul nu face obiectul Legii nr. 10/2001, pretentiile reclamantilor neputând fi valorificate în conditiile Legii nr. 10/2001.

Pentru considerentele expuse, în baza art. 296 Cod procedura civila, se respinge apelul reclamantilor ca nefondat.

Etichete:

Descopera Primul Stagiu
Zonia.ro