404 www.juspedia.ro | Law article directory
Top

Acordarea de despagubiri pentru imobilul preluat abuziv si care nu poate fi restituit în natura. Conflictul de legi în timp.

Prin decizia civila nr. LII (52) din 04.06.2007 pronuntata de Înalta Curte de Casatie si Justitie conf. art. 329 Cod pr. civila si publicata în Monitorul oficial al României, Partea I, nr. 140 din 22.02.2008, s-a retinut ca prevederile art. 16 si urmatoarele din Legea nr. 247/2005, privind procedura administrativa pentru acordarea despagubirilor, nu se aplica deciziilor/dispozitiilor emise anterior intrarii în vigoare a legii, contestate în termenul prevazut de Legea 10/2001, astfel cum a fost modificat prin Legea 247/2005.

Conform acestei decizii, cât si deciziei de casare nr. 1872/27.02.2007 pronuntata de Înalta Curte de Casatie si Justitie obligatorie pentru judecatorii fondului cu privire la problemele de drept dezlegate, se retine ca prima instanta în mod corect a retinut ca este competenta sa cenzureze valoarea imobilului a carui restituire în natura nu mai este posibila, si pentru care unitatea detinatoare a recunoscut reclamantei dreptul la masuri reparatorii în echivalent.

Prin cererea înregistrata sub nr. 2233/2005 la Tribunalul Constanta contestatorii N.A.E., C.C.N., C.M. si C.A.P., prin mandatar M.R.I., au chemat în judecata pe intimatii Primarul Municipiului Constanta, Municipiul Constanta si Consiliul Local constanta, pentru ca prin hotarârea judecatoreasca ce se va pronunta sa se dispuna :

– anularea partiala a dispozitiei nr. 2536/15.07.2005 emisa de Primarul Municipiului Constanta sub aspectul cuantificarii valorii masurilor reparatorii ;

– si pentru diferenta valorica sa fie obligati sa le acorde bunuri imobile în compensare, iar în subsidiar sa le acorde masuri reparatorii în echivalent.

Motiveaza cererea aratând ca în baza Legii nr.10/2001 au declansat procedura administrativa prealabila, notificând Municipiul Constanta reprezentat prin Primar, cu solicitarea sa le acorde masuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul situat în Constanta, Cartier Anadalchioi, compus din teren în suprafata de 5 ha.

În baza dispozitiilor art.23 din Legea nr.10/2001, Primarul Municipiului Constanta a emis decizia nr.2536 din 15 iulie 2005, prin care a respins cererea de restituire în natura si s-au aprobat masuri reparatorii în echivalent compensatoare valorii imobilului stabilita la suma de 1.248.750 Euro suma care în opinia contestatorilor este mica în raport de amplasamentul terenului si preturile care se practica în zona.

Desi contestatorii au acceptat oferte si-au rezervat dreptul de a ataca dispozitia în instanta.

În dovedirea contestatiei, contestatorii au solicitat probe cu acte si expertiza tehnica de specialitate având ca scop evaluarea bunului imobil.

Solutionând cauza, Tribunalul Constanta a pronuntat sentinta civila nr.531 din 3 martie 2006, prin care a respins actiunea formulata de contestatori, reprezentati prin mandatar M.R.I. în contradictoriu cu pârâtii Municipiul Constanta si Primarul Municipiului Constanta ca neîntemeiata.

A fost respinsa exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a Municipiului Constanta si a fost admisa exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a pârâtului Consiliului Local Constanta.

A fost respinsa actiunea formulata de contestatori prin mandatar M.R.I. în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local Constanta, ca fiind îndreptata împotriva unei persoane fara calitate procesuala pasiva.

Pentru a pronunta aceasta solutie, instanta de fond a retinut ca întreaga procedura de restituire s-a purtat între contestatori si Municipiul Constanta, care de altfel a si emis decizia contestata prin reprezentantul sau, pârâtul Consiliul Local Constanta, neavând în acest sens nici o obligatie în raportul juridic de drept material dedus judecatii ; în concluzie nu are calitate procesuala pasiva fapt pentru care s-a respins actiunea fata de aceasta ca fiind îndreptata împotriva unei persoane fara calitate procesuala pasiva.

Pe fond, instanta a retinut ca nu are nici o competenta în materia stabilirii, cuantificarii si acordarii de despagubiri, aceste atributii revenind de drept Comisiei Centrale care va întocmi raportul final de evaluare.

În termen legal împotriva sentintei civile nr.531 din 26 august 2005, pronuntata de Tribunalul Constanta au declarat apel contestatorii N.A.E., C.C.N., C.M. si C.A.P. ca fiind nelegala si netemeinica.

Motiveaza apelul aratând ca instanta de fond a dat o interpretare gresita textelor de lege si schimbând în mod vadit întelesul cererii lor a pronuntat o hotarâre vadit eronata.

Prin decizia civila nr. 151 din 12.09.2006 Curtea de Apel Constanta a respins ca nefondat apelul reclamantilor.

Pentru a pronunta aceasta solutie instanta de apel a retinut ca anterior abrogarii al.7 al art. 24 din Legea nr. 10/2001 partea nemultumita avea posibilitatea sa conteste cuantumul masurilor reparatorii prin decizie la sectia civila a tribunalului, dar dupa intrarea în vigoare a Legii nr. 247/2005 aceste norme au fost abrogate, partea interesata putând sa conteste doar procesul de divergenta încheiat în situatia imobilelor ce cad sub incidenta art. 27 din Legea nr. 247/2005.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamantii care au criticat-o pentru nelegalitate conform art. 304 pct. 9 Cod pr. civila.

Prin decizia civila nr. 1872 din 27.02.2007 Înalta Curte de Casatie si Justitie a admis recursul reclamantilor si a casat decizia si sentinta, cauza fiind trimisa spre rejudecare Tribunalului Constanta.

A stabilit Înalta Curte de Casatie si Justitie ca atât instanta de fond cât si instanta de apel, aplicând gresit legea, au solutionat procesul fara a intra în cercetarea fondului, respectiv daca valoarea înscrisa în oferta unitatii detinatoare este conforma cu valoarea reala a bunului pentru care se acorda în schimb bunuri prin echivalent.

Dupa casarea cu trimitere, cauza a fost reînregistrata pe rolul Tribunalului Constanta sub nr. 6359/118/2007.

În faza procesuala a rejudecarii dupa casare, numita C.D. a formulat cererea prin care a solicitat citarea sa în calitate de reclamanta, învederând ca a dobândit aceasta calitate procesuala prin transmiterea conventionala de la reclamantii N.A.E., C.C.N., C.M. si C.A.P., în urma încheierii contractelor de vânzare-cumparare de drepturi litigioase autentificate sub nr. 2328/21.05.2005 si nr. 4604/19.09.2005 încheiate la B.N.P. C.B.

Fata de existenta celor doua acte juridice, necontestate de partile citate în cauza, prima instanta a retinut ca în cauza a intervenit o preluare a calitatii procesual active de catre numita C.D.

Exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a Consiliului Local Constanta, invocata de acest pârât, a fost respinsa ca nefondata, retinându-se ca potrivit disp.art. 36 al.(2) din Legea nr. 215/2001 consiliul local exercita atributii privind administrarea domeniului public si privat al comunei, orasului sau municipiului.

Retinându-se ca masurile reparatorii prin echivalent sub forma atribuirii de teren în compensare implica si atributii din partea Consiliului Local constanta, s-a apreciat ca acest pârât este titular al obligatiei în cadrul raportului juridic dedus judecatii.

Prin sentinta civila nr. 148 din 19.02.2008 Tribunalul Constanta a admis actiunea formulata de reclamanta C.D. în contradictoriu cu Primarul Municipiului Constanta, Municipiul Constanta si Consiliul Local Constanta si a anulat partial dispozitia nr. 2536/15.07.2005 emisa de Primarul Municipiului Constanta, în sensul ca valoarea imobilului teren în suprafata de 3,70 ha., situat în mun. Constanta, cartier Anadolchioi, zona Campus Universitar, imposibil de restituit în natura, este de 16465000 euro.

Pentru a pronunta aceasta solutie instanta a retinut, în esenta ca, potrivit concluziilor suplimentului la raportul de expertiza tehnico-judiciara întocmit de expertul judiciar B.E., valoarea terenului situat în zona Campusului Universitar, stabilita prin metoda comparatiei directe este de 445 euro/m.p., suma ce depaseste cu mult evaluarea realizata în dispozitia nr. 2536/15.07.2005 emisa de Primarul Municipiului Constanta.

La data de 21.02.2008 reclamanta C.D. a formulat o cerere de completare a sentintei civile nr. 148/19.02.2008 pronuntata de Tribunalul Constanta, cu privire la cel de-al doilea capat al cererii, respectiv cel privind obligarea pârâtelor la acordarea în favoarea reclamantei de bunuri imobile în compensare, constatând dreptul acesteia la masuri reparatorii în echivalent.

Prin sentinta civila nr. 382 din 1.04.2008 Tribunalul Constanta a respins cererea reclamantei, retinând ca în cauza nu sunt întrunite conditiile art. 2812 al.(1) Cod pr. civila, întrucât prin hotarârea judecatoreasca a carei completare se solicita, instanta a raspuns actiunii si a aratat în considerentele sentintei ci, fata de obiectul actiunii si decizia de casare, nu mai este îndreptatita sa verifice, în contextul legii reparatorii, care este modalitatea de restituire, având în vedere ca dispozitia nu a fost contestata sub acest aspect, actul cuprinzând dispozitia de acordare de masuri reparatorii prin echivalent în functie de optiunea partii.

Împotriva sentintei civile nr. 148 din 19.02.2008 pronuntata de Tribunalul Constanta au declarat apel pârâtii Municipiul Constanta, Consiliul Local constanta si Primarul Municipiului Constanta care au criticat-o sub urmatoarele aspecte :

1. Instanta de fond a respins exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a Consiliului Local Constanta în mod gresit, cu ignorarea disp.art. 21.5 din Normele Metodologice de aplicare a Legii 10/2001 care prevad ca responsabilitatea aplicarii legii apartine în totalitate primarului, nefiind necesara o aprobare prealabila sau ulterioara a unei eventuale restituiri de catre consiliul local.

2. Valoarea de circulatie de 445 euro/m.p. stabilita prin suplimentul la raportul de expertiza se apreciaza ca este exagerata raportat la valoarea de tranzactionare pe piata imobiliara a terenurilor situate în amplasamente similare cu cel al reclamantei, valoarea reala actuala fiind cea stabilita initial prin suplimentul de expertiza B.E. – 167,80 eurp/m.p.

Analizând legalitatea hotarârii apelate în raport cu criticile apelantilor pârâti se constata urmatoarele :

1. Exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a Consiliului Local Constanta în procedura reglementata de art. 26 din Legea 10/2001 a fost gresit solutionata de prima instanta pentru urmatoarele considerente :

Reglementând modalitatea de exercitare a dreptului la restituirea imobilelor preluate abuziv, Legea nr. 10/2001 a instituit doua etape ale procedurii de restituire, una necontencioasa si alta contencioasa, iar în art. 22 a stabilit partile între care se desfasoara aceste proceduri si anume „persoana îndreptatira la restituire” si „persoana juridica detinatoare a imobilului”. Articolul 21 din lege stabileste categoriile de persoane juridice care sunt obligate la restituirea proprietatii catre persoanele îndreptatite, prin dispozitia motivata a organelor de conducere si prevede în alin. 4 ca au calitatea de unitati detinatoare si unitatile administrativ-teritoriale, în cazul carora restituirea se face prin dispozitia motivata a primarilor ori, dupa caz, a presedintelui consiliului judetean.

„Persoana îndreptatita la restituire”, care are calitate procesual activa si „unitatea detinatoare”, care are calitate procesual pasiva, figureaza ca atare în ambele faze ale procedurii speciale reglementate de Legea nr. 10/2001 si nu pot fi înlocuite de o alta persoana astfel ca, în cazul în care bunul apartine patrimoniului unei unitati administrativ-teritoriale, obligatia de solutionare a notificarii prin care se solicita restituirea lui în natura sau prin echivalent nu poate fi opusa decât „detinatorului”, respectiv comunei, orasului sau municipiului, ca persoane juridice de drept public, reprezentate în justitie prin Primar.

Aceasta interpretare se impune întrucât persoana juridica de drept public are, potrivit legii, personalitate juridica, capacitate de folosinta si un patrimoniu în care se pot gasi bunuri care cad sub incidenta acestui act normativ, iar din interpretarea legii speciale rezulta cu evidenta ca în întreaga procedura de restituire primarul nu figureaza în nume propriu ci reprezinta unitatea administrativ-teritoriala.

În exercitarea atributiilor care îi revin ca reprezentant legal al persoanei juridice de drept public, primarul exercita si atributia stabilita prin art. 67 din Legea nr. 215/2001, în sensul ca emite o dispozitie motivata, intentia legiuitorului fiind aceea de a desemna, în mod expres, actul procedural prin care se solutioneaza notificarile, iar nu aceea de a stabili o „obligatie în nume propriu”.

Ca atare, este gresita concluzia instantei de fond, în sensul ca în litigiul fundamentat pe dispozitiile Legii nr. 10/2001 calitatea procesual pasiva apartine si Consiliului Local Constanta alaturi de Municipiul Constanta si Primarul Municipiului Constanta.

De altfel, art. 21.5 din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, aprobate prin H.G. nr. 250 din 3 aprilie 2007, prevede ca în ipoteza în care entitatea obligata la restituire este unitatea administrativ-teritoriala, organul abilitat în mod expres de lege (alin. 4 al art. 21) este primarul ori, dupa caz, presedintele consiliului judetean. Fata de aceasta prevedere expresa se retine ca responsabilitatea aplicarii Legii nr. 10/2001 apartine în totalitate primarului ori presedintelui consiliului judetean, nefiind necesara o aprobare prealabila sau ulterioara a consiliului local.

Este real faptul ca în cazul compensarii cu alte bunuri, entitatea investita cu solutionarea notificarii are plenitudine de competenta în stabilirea masurii reparatorii, iar potrivit art. 38 lit. (h) din Legea 215/2001 consiliul local este singura autoritate îndrituita sa analizeze daca un bun proprietatea unitatii administrativ-teritoriale trebuie sa fie sau nu mentinut în proprietatea sa, fiind sau nu necesar satisfacerii intereselor administrativ-teritoriale. În cadrul procedurii judiciare desfasurata în baza Legii nr. 10/2001, instanta nu va putea însa obliga Consiliul Local Constanta sa includa anumite imobile în lista bunurilor disponibile, întocmita conf. O.U.G. nr. 209/2005 si nici nu va putea acorda, ca masuri compensatorii alte bunuri decât cele cuprinse în tabelul bunurilor disponibile care se pot acorda în compensare.

Prin urmare, în procedura desfasurata conform disp. art. 26 din Legea 10/2001 republicata, Consiliul Local Constanta nu are calitate procesual pasiva, neavând nicio obligatie în raportul juridic de drept material dedus judecatii.

În cazul în care persoana nemultumita de modul de solutionare a cererii sale identifica un bun în privinta caruia apreciaza ca îi poate fi acordat în compensare, dar care nu este trecut în tabelul bunurilor disponibile, are deschisa posibilitatea de a se adresa instantei de judecata în vederea obtinerii unei hotarâri judecatoresti de obligare a entitatii investite cu solutionarea notificarii la includerea bunului în tabelul bunurilor disponibile, cadrul procesual în care instanta poate analiza, în contradictoriu cu titularul dreptului, necesitatea mentinerii bunului în domeniul privat al unitatii administrativ-teritoriale.

Prin urmare, pentru a se înlatura posibilitatea unui comportament abuziv din partea persoanei juridice notificate, care desi detine în patrimoniul sau bunuri disponibile sau nu le afiseaza în tabelul lunar, preferând sa le ofere spre o eventuala vânzare, închiriere, concesiune, dupa caz, persoana îndreptatita la restituire poate promova o actiune în justitie în obligarea persoanei notificate sa înscrie în tabelul lunar bunurile disponibile.

Competenta disponibilizarii unui bun din patrimoniul unitatii administrativ-teritoriale apartine consiliului local, conform disp. Legii 215/2001 si într-o astfel de actiune, întemeiata pe disp. Legii nr. 554/2004, consiliul local dobândeste calitate procesual pasiva.

Aceasta actiune de contencios administrativ este însa distincta de plângerea întemeiata pe disp.art. 26 din Legea 10/2001, în ultima actiune Consiliul Local Constanta nu are calitate procesual pasiva.

2. Cea de-a doua critica invocata de apelantii pârâti se constata a fi vadit nefondata.

Prin decizia civila nr. LII (52) din 4.06.2007 pronuntata de Înalta Curte de Casatie si Justitie conf. art. 329 Cod pr. civila si publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 140 din 22.02.2008, s-a retinut ca prevederile art. 16 si urmatoarele din Legea nr. 247/2005, privind procedura administrativa pentru acordarea despagubirilor, nu se aplica deciziilor/dispozitiilor emise anterior intrarii în vigoare a legii, contestate în termenul prevazut de Legea 10/2001, astfel cum a fost modificat prin Legea 247/2005.

Instanta suprema a retinut ca deciziile sau dispozitiile care se aflau pe rolul instantelor la data intrarii în vigoare a noii legi, ca urmare a atacarii lor cu contestatie, ca si cele care au fost ulterior atacate pe aceasta cale, în termenul prevazut de lege, nu mai pot fi trimise Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despagubirilor, ci ramân supuse controlului instantelor judecatoresti, sub aspectul legalitatii si temeiniciei, atât timp cât acestea au fost investite cu o cale de atac legal exercitata, în raport cu prevederile art. 24 (26) din Legea 10/2001, astfel cum acestea erau în vigoare la data emiterii actului.

S-a mai retinut ca a da o alta interpretare disp.art. 16 al.(1) si (2) din titlul VII al legii 247/2005 ar însemna sa se contravina prev. art. 3 din Codul civil, potrivit careia judecatorului nu îi este îngaduit sa refuze a judeca, precum si dreptul de acces liber la justitie, reglementare prev. de art. 21 din Constitutie, republicata si art. 6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.

Conform acestei decizii, cât si deciziei de casare nr. 1872/27.02.2007 pronuntata de Înalta Curte de Casatie si Justitie obligatorie pentru judecatorii fondului cu privire la problemele de drept dezlegate, se retine ca prima instanta în mod corect a retinut ca este competenta sa cenzureze valoarea imobilului a carui restituire în natura nu mai este posibila, si pentru care unitatea detinatoare a recunoscut reclamantei dreptul la masuri reparatorii în echivalent.

Referitor la valoarea de circulatie a acestui teren, se retine ca prin expertiza – supliment efectuata de expert B.E., cu ocazia rejudecarii cererii, s-a concluzionat ca aceasta este de 445 euro/m.p.

Din suplimentul la raportul de expertiza realizat la 20.12.2007 si care a avut ca obiectiv actualizarea valorii de circulatie stabilita la instanta de fond (în primul ciclu procesual) al imobilului revendicat de reclamanti, format din suprafata de teren de 3,70 ha, situat în zona Campusului Universitar Constanta, rezulta ca pentru actualizarea valorii stabilita prin expertiza initiala s-a procedat la utilizarea metodei comparative. Aceasta metoda impune compararea terenului evaluat cu oferte de vânzare ale altor terenuri ale caror caracteristici sunt comparabile cu cele ale terenului în cauza, folosind informatii din ofertele date de agentiile imobiliare.

Aceeasi metoda a fost utilizata si cu ocazia efectuarii expertizei în primul ciclu procesuale, de catre acelasi expert iar partile, inclusiv apelantii pârâti, nu au avut obiectiuni la concluziile expertizei.

Este real ca valoarea stabilita în expertiza initiala a fost de 167,80 euro/m.p., suma agreata în prezent de catre apelanti, dar aceasta valoare stabilita la nivelul lunii ianuarie 2006, nu mai este de actualitate. Valoarea de circulatie a terenului în zona de referinta, în intervalul ianuarie 2006 – ianuarie 2008 a crescut pretul unui m.p. de teren variind între 350 – 750 euro/m.p.

Pentru considerentele expuse, se retine ca în mod corect prima instanta a valorificat concluziile suplimentului la raportul de expertiza retinând ca valoarea terenului notificat de reclamanta este de 16465000 euro (445 euro/m.p.).

Conform art. 296 cod pr. civila urmeaza a se admite apelul pârâtilor si se va schimba în parte hotarârea apelata în sensul respingerii actiunii în contradictoriu cu Consiliul Local Constanta ca fiind îndreptata împotriva unei persoane fara calitate procesual pasiva. Vor fi mentinute restul dispozitiilor sentintei.

Conform art. 274 cod pr. civila, constatându-se ca reclamanta este partea care a cazut în pretentii în prezentul apel, cererea sa de apel fiind respinsa ca nefondata, va fi obligata apelanta reclamanta la 300 lei cheltuieli de judecata catre apelantii pârâti.

Etichete:

Descopera Primul Stagiu
Zonia.ro