404 www.juspedia.ro | Law article directory
Top

Actiune în constatarea existentei unui drept de proprietate. Actiune patrimoniala. Incidenta art. 2821 Cod procedura civila. Calificarea gresita a caii de atac. Consecinte.

Obiectul recursului, cale extraordinara de atac, este reglementat în mod expres, fie în legea de procedura civila, fie în legi speciale.

În acest context, exercitarea cailor de atac este guvernata de principiul legalitatii, potrivit caruia caile de atac sunt instituite prin lege, ceea ce înseamna ca o hotarâre judecatoreasca nu poate fi atacata pe alte cai decât cele expres prevazute de lege.

Legalitatea cailor de atac este totodata si o regula cu valoare de principiu constitutional, consacrat în art. 129 din legea fundamentala, conform caruia: „Împotriva hotarârilor judecatoresti, partile interesate si Ministerul Public pot exercita caile de atac, în conditiile legii”.

Prin urmare, proclamând dreptul partilor interesate si al Ministerului Public de a ataca hotarârile judecatoresti, textul constitutional arata însa, ca aceasta se poate face numai „în conditiile legii”, evocând astfel nu numai faptul ca mijloacele procesuale de atac a hotarârilor judecatoresti sunt cele prevazute de lege, dar si ca exercitarea însasi a acestora trebuie sa se realizeze în conditiile legii.

Legalitatea cailor de atac implica totodata si consecinta ca mentiunea gresita facuta în dispozitivul hotarârii care se ataca nu acorda partii o cale de atac pe care legea însasi n-a prevazut-o sau, dimpotriva, nu-i rapeste partii calea de atac pe care legea i-a conferit-o.

În acest sens, calificarea gresita de catre instanta a cererii introductive ori a caii de atac exercitate si, pe cale de consecinta, pronuntarea unei hotarâri judecatoresti corespunzatoare acestei calificari, nu poate rapi dreptul partii la respectiva cale de atac, întrucât caile de atac nu sunt cele mentionate în hotarârea atacata, ci acelea prevazute de lege.

Prin cererea înregistrata pe rolul Judecatoriei Constanta sub nr. 669/212/2005, reclamantii I.A.M. si D.I.N. au chemat în judecata pe pârâtii A.P., D.V. si Fundatia S.V., solicitând instantei ca prin hotarârea ce o va pronunta sa constate ca reclamantii au un drept de proprietate asupra terenului situat în extravilanul municipiului Constanta,judetul Constanta sola 28 parcela A 157/9/3 în suprafata de 3977 mp, pârâta Fundatia S.V. nu are nici un drept de proprietate asupra terenului individualizat mai sus si sa dispuna rectificarea corespunzatoare în înregistrarile de Carte funciara în sensul înscrierii pe numele reclamantilor a dreptului de proprietate asupra terenului descris mau sus.

În sustinerea cererii arata ca prin contractul de vânzare – cumparare autentificat sub nr.521/12.03.2004 încheiat la B.N.P. J.B., reclamantii au cumparat de la pârâtul A.P. terenul situat în extravilanul municipiului Constanta în suprafata de 3977 mp constituind lotul 1 sola 28 parcela A 157/9/3 din totalul de 8500 mp. Vânzatorul A.P. dobândise dreptul de proprietate asupra terenului în suprafata de 8500 mp de la pârâtul D.V. prin contractul de schimb autentificat sub nr.4009/03.09.1998 B.N.P. V.P., transcris la Judecatoria Constanta sub nr.12120/12121/04.09.1998.

Precizeaza ca, ulterior, prin contractul de vânzare cumparare autentificat sub nr.750/20.05.1999 B.N.P. D.R.L. si transcris la Judecatoria Constanta sub nr. 8516/21.05.1999 pârâtul Dode Vasile a vândut pârâtei Fundatia S.V. în totalitate terenul în suprafata de 28000 mp situat in extravilanul municipiului Constanta, sola 28 parcela A 157/9, desi in urma schimbului efectuat anterior cu pârâtul A.P., nu mai avea în proprietate decât 19.500 m.p..

Totodata, mentioneaza ca Biroul de Carte Funciara a refuzat reclamantilor înscrierea dreptului de proprietate asupra terenului în suprafata de 3977 m.p. alipit cu un alt teren proprietatea acestora, în suprafata de 4257 m.p., în total imobilul unitar de 8234 m.p. conform actului de alipire autentificat la B.N.P. J.B. sub nr. 918/20.04.2005.

Pârâtul A.P. a formulat întâmpinare, solicitând admiterea actiunii sustinând ca pârâtul D.V. a înstrainat de doua ori acelasi teren o data prin schimb si a doua oara prin contract de vânzare cumparare.

Pârâta Fundatia S.V. nu a formulat întâmpinare, solicitând prin cerere precizarea temeiului juridic al cererii formulate de reclamanti.

Urmare a decesului pârâtului D.V., dovedit cu certificatul de deces seria DM nr.477301, în sedinta publica din 07.12.2005, instanta a încuviintat cererea formulata de reclamanti si a dispus introducerea în cauza a mostenitorului acestuia, D.I., calitate dovedita cu certificatul de mostenitor nr. 13/18.05.2000 B.N.P. D.R.L.

Pentru termenul de judecata din 22.02.2006 reclamantii au formulat precizari aratând ca actiunea formulata este o actiune în constatare întemeiata pe dispozitiile art. 111 Cod procedura civila.

Prin încheierea din 29.03.2006, instanta a respins ca fiind neîntemeiata exceptia inadmisibilitatii formularii în constatare invocata din oficiu în baza disp. art. 111 Cod procedura civila.

S-a retinut în acest sens ca imobilul ce face obiectul litigiului se afla în posesia reclamantilor, preluarea în proprietate si posesie facându-se la data autentificarii si semnarii contractului de vânzare cumparare autentificat sub nr. 521/12.03.2004, astfel ca reclamantii nu au deschisa calea actiunii în realizare.

În cauza, au fost administrate proba cu înscrisuri, interogatoriu, expertiza topo având ca obiect identificarea terenului reclamantilor în suprafata de 3977 m.p. prin masuratori, vecinatati, pe baza actelor de proprietate, desi legal citata cu mentiunea personal la interogatoriu pârâta D.I. nu s-a prezentat, facându-se aplicarea dispozitiilor art. 225 Cod procedura civila.

În sedinta publica din 15.10.2007 reclamantii au invocat exceptia nulitatii absolute a contractului de vânzare cumparare autentificat sub nr. 750/20.05.1999 B.N.P. D.R.L., exceptie motivata si în scris, solicitând admiterea exceptiei si desfiintarea contractului mentionat.

S-a sustinut în acest sens ca încheierea contractului precizat s-a realizat cu încalcarea principiului specialitatii capacitatii de folosinta a persoanei juridice consacrat de art. 34 din Decretul 31/1954 si a dispozitiilor art.9 din Legea 21/1994.

Prin sentinta civila nr. 16.932 din 17 decembrie 2007, Judecatoria Constanta a admis exceptia nulitatii absolute a contractului de vânzare-cumparare autentificat sub nr. 750 din 20 mai 1999 BNP D.R.L.. Totodata, s-a admis cererea formulata de reclamantii I.A.M. si D.I.N. în contradictoriu cu pârâtii A.P., D.I. si Fundatia S.V. Constanta, astfel cum a fost precizata si s-a constatat nulitatea absoluta a contractului de vânzare-cumparare autentificata sub nr. 750 din 20 mai 1999 BNP D.R..

S-a constatat ca dreptul de proprietate asupra terenului situat în extravilanul municipiului Constanta, judetul Constanta, sola 28, parcela 157/9/3, în suprafata de 3.977 m.p. apartine reclamantilor.

Împotriva acestei sentinte, în termen legal a declarat apel pârâta Fundatia S.V., care a criticat-o pentru nelegalitate si netemeinicie.

Prin decizia civila nr. 285 din 19 mai 2008, Tribunalul Constanta a respins apelul reclamantilor ca nefondat.

Pentru a pronunta aceasta solutie, instanta de apel a retinut, în esenta, ca actul de vânzare-cumparare nr. 8516 din 21 mai 1999 a fost încheiat cu încalcarea principiului specialitatii capacitatii de folosinta al pârâtei la momentul perfectari contractului, situatie în care acesta este lovit de nulitate, reclamantii fiind singurele persoane care sunt titularii dreptului de proprietate asupra imobilului în litigiu, conform contractului de vânzare-cumparare nr. 521 din 12 martie 2004 autentificat de BNP J.B.

Împotriva acestei decizii, în termen legal a declarat recurs Fundatia S.V., care a criticat-o pentru nelegalitate conform art. 304 pct.9 Cod procedura civila, sub aspectul solutionarii exceptiei de inadmisibilitate a actiunii în constatare întemeiata pe dispozitiile art. 111 Cod procedura civila, cât si sub aspectul solutionarii exceptiei nulitatii contractului de vânzare-cumparare nr…., în referire la încalcarea principiului specializarii capacitatii de folosinta a persoanelor juridice cumparatoare.

Din oficiu, instanta de recurs a invocat exceptia nulitatii hotarârii atacate, în raport de prevederile art. 304 pct.1, coroborat cu art. 2821 Cod procedura civila, pentru calificarea gresita a caii de atac, careia îi era supusa hotarârea fondului si pentru neconstituirea legala a completului de judecata.

Prin concluziile scrise depuse de intimatul pârât A.P., s-a solicitat repunerea pe rol a cauzei pentru a pune în discutie inadmisibilitatea recursului, în raport de exceptia de nulitate a hotarârii invocata de instanta din oficiu. Instanta de recurs a respins cererea de repunere pe rol a cauzei, întrucât intimatul pârât nu a invocat o aparare sau o exceptia noua, nesupusa dezbaterii contradictorii a partilor, ci în realitate preconizeaza ca în urma solutionarii exceptiei invocata de instanta de recurs, din oficiu, în temeiul art. 304 pct.1 Cod procedura civila, coroborat cu art. 2821 Cod procedura civila, sa se respinga prezentul recurs ca inadmisibil, motivat de faptul ca singura cale de atac careia îi era supusa sentinta Judecatoriei Constanta, a fost deja solutionata de Tribunalul Constanta.

Analizând cu prioritate exceptia invocata de instanta de recurs din oficiu, conform art. 1371 alin.1 Cod procedura civila, se retin urmatoarele:

În conformitate cu prevederile art. 299 Cod procedura civila:

„Hotarârile date fara drept de apel, cele date în apel, precum si, în conditiile prevazute de lege, hotarârile altor organe cu activitate jurisdictionala sunt supuse recursului. Dispozitiile art. 282 alin. 2 sunt aplicabile în mod corespunzator.

Recursul se solutioneaza de catre instanta imediat superioara celei care a pronuntat hotarârea în apel.”

Totodata, dispozitiile art.282 din acelasi cod, instituie o exceptie de la regula conform careia, hotarârile date în prima instanta de judecatorie sunt supuse apelului la tribunal, iar hotarârile date în prima instanta de tribunal sunt supuse apelului la curtea de apel, stabilind ca: „Nu sunt supuse apelului hotarârile judecatoresti date în prima instanta în cererile introduse pe cale principala privind pensii de întretinere, litigii al caror obiect are o valoare de pâna la 100.000 lei inclusiv, atât în materie civila, cât si în materie comerciala, actiunile posesorii, precum si cele referitoare la înregistrarile în registrele de stare civila, luarea masurilor asiguratorii si în alte cazuri prevazute de lege.

Hotarârile instantelor judecatoresti prin care se solutioneaza plângerile împotriva hotarârilor autoritatilor administratiei publice cu activitate jurisdictionala si ale altor organe cu astfel de activitate nu sunt supuse apelului, daca legea nu prevede altfel.

Din analiza acestor norme legale rezulta ca obiectul recursului, cale extraordinara de atac, este reglementat în mod expres, fie în legea de procedura civila, fie în legi speciale.

În acest context, exercitarea cailor de atac este guvernata de principiul legalitatii, potrivit caruia caile de atac sunt instituite prin lege, ceea ce înseamna ca o hotarâre judecatoreasca nu poate fi atacata pe alte cai decât cele expres prevazute de lege.

Legalitatea cailor de atac este totodata si o regula cu valoare de principiu constitutional, consacrat în art. 129 din legea fundamentala, conform caruia: „Împotriva hotarârilor judecatoresti, partile interesate si Ministerul Public pot exercita caile de atac, în conditiile legii”.

Prin urmare, proclamând dreptul partilor interesate si al Ministerului Public de a ataca hotarârile judecatoresti, textul constitutional arata însa, ca aceasta se poate face numai „în conditiile legii”, evocând astfel nu numai faptul ca mijloacele procesuale de atac a hotarârilor judecatoresti sunt cele prevazute de lege, dar si ca exercitarea însasi a acestora trebuie sa se realizeze în conditiile legii.

Legalitatea cailor de atac implica totodata si consecinta ca mentiunea gresita facuta în dispozitivul hotarârii care se ataca nu acorda partii o cale de atac pe care legea însasi n-a prevazut-o sau, dimpotriva, nu-i rapeste partii calea de atac pe care legea i-a conferit-o.

În acest sens, calificarea gresita de catre instanta a cererii introductive ori a caii de atac exercitate si, pe cale de consecinta, pronuntarea unei hotarâri judecatoresti corespunzatoare acestei calificari, nu poate rapi dreptul partii la respectiva cale de atac, întrucât caile de atac nu sunt cele mentionate în hotarârea atacata, ci acelea prevazute de lege.

În speta, se constata ca erau aplicabile dispozitiile art. 2821 Cod procedura civila, termenul de „litigiu” folosit de legiuitor prin art. 2821 Cod procedura civila, desemneaza toate actiunile cu caracter patrimonial, calificate ca atare de doctrina si jurisprudenta în materie, prin raportare la obiectul acestora, care priveste în mod direct o valoare patrimoniala ori un act juridic al carui obiect este un drept evaluabil în bani.

Litigiul dedus judecatii în speta are ca obiect constatarea existentei unui drept de proprietate al reclamantilor I.A.M. si D.I.N. asupra terenului situat în extravilanul Municipiului Constanta, judetul Constanta, sola 28, parcela A 157/9/3, în suprafata de 3977 m.p.; terenul a fost evaluat de reclamanti la valoarea de 5.500.000 lei vechi, conform contractului de vânzare-cumparare nr. 521/2004, valoare ce nu a fost contestata de celelalte parti din proces.

Decizia civila nr. 32 din 09 iunie 2008, pronuntata într-un recurs în interesul legii Î.C.C.J. a statuat ca dispozitiile art. 1 pct.1, art.2 pct.1 lit.”a” si „b” si art. 282 alin.(1) Cod procedura civila se interpreteaza în sensul ca în vederea determinarii competentei materiale de solutionare în prima instanta si în caile de atac, sunt evaluabile în bani litigiile civile si comerciale având ca obiect constatarea existentei sau inexistentei unui drept patrimonial, constatarea nulitatii, anularea, rezolutiunea si rezilierea unor acte juridice, indiferent daca este formulat petitul accesoriu privind restabilirea situatiei anterioare. Intentia legiuitorului în actuala reglementare a art. 2821 alin.(1) Cod procedura civila, a fost aceea de a extinde sfera de aplicare a acestor dispozitii legale prin includerea tuturor litigiilor patrimoniale evaluabile în bani, indiferent daca acestea vizeaza actiuni în realizarea dreptului, actiuni în constituire sau de transformare, actiuni personale, reale sau mixte etc., singura conditie impusa fiind aceea ca obiectul litigiului sa aiba o valoare de pâna la 100.000 inclusiv.

Rezulta, deci, ca actiunea reclamantilor priveste un drept real imobiliar, deci are un caracter patrimonial, este evaluabila în bani, valoarea imobilului inferioara sumei de 100.000 lei, situatie în care hotarârea primei instante este supusa caii de atac a recursului, conform art. 2821 Cod procedura civila.

Împrejurarea ca tribunalul a calificat gresit calea de atac exercitata de reclamant împotriva sentintei judecatoresti si a solutionat dosarul în apel, nu poate conduce la concluzia încalcarii principiului unicitatii caii de atac, cu consecinta inadmisibilitatii prezentului recurs, cum în mod eronat a sustinut intimatul; o asemenea constatare ar echivala cu nesocotirea legii procesual civile atât sub aspectul determinarii cailor de atac, cât si al conditiilor formale, legal prevazute, referitoare la desfasurarea judecatii si la compunerea completului de judecata în fiecare faza a controlului judiciar.

Admiterea atacarii hotarârii judecatoresti cu o alte cale de atac decât aceea stabilita de lege constituie o încalcare a principiului legalitatii acestora, consacrat de legea procesual civila în concordanta cu principiul statuat prin art. 129 din Constitutia României, care satisface exigentele art. 21 din legea fundamentala, privind liberul acces la justitie si dreptul la un proces echitabil, reglementate prin Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale; respectarea acestui principiu obliga si la exercitarea controlului judiciar în conformitate cu normele specifice fiecarei cai de atac, referitoare la compunerea completului de judecata si la desfasurarea judecatii, pentru ca, în caz contrar, hotarârea este lovita de nulitate, fiind pronuntata cu încalcarea formelor procedurale impuse în mod imperativ de legiuitor.

De altfel, este evident ca decizia pronuntata de catre tribunal în aceste circumstante încalca normele legale imperative privind compunerea instantei fiind incident motivul de casare prevazut de dispozitiile art. 304 pct. 1 din Codul de procedura civila.

În caz contrar, solutia inadmisibilitatii recursului nu întruneste exigentele impuse de art.6 din Conventia Europeana pentru Apararea Drepturilor Omului, referitor la garantiile unui proces echitabil.

Instanta europeana a decis în mod constant ca limitarile dreptului de acces la un tribunal – componenta a garantiilor mentionate – cuprinse în marja de apreciere, lasata de prevederile Conventiei si de jurisprudenta organelor sale la dispozitia statelor, cuprinde si conditiile în care poate fi atacata o hotarâre a unei instante de fond.

În masura în care neîndeplinirea unei asemenea conditii nu se datoreaza culpei titularului exercitiului caii de atac, el nu poate fi decazut din posibilitatea de a o pune în realizare.

De altfel, o interpretare extrem de riguroasa facuta de jurisdictiile interne unei reguli procedurale ce poate avea drept consecinta privarea partilor de punerea în valoare a dreptului lor de acces la un tribunal, sub forma imposibilitatii intentarii unei cai de atac împotriva unei hotarâri a unei instante inferioare, reprezinta o încalcare a dispozitiilor art.6 paragraful 1 din Conventie.

Asa fiind, nu poate fi retinuta inadmisibilitatea recursului cu solutionarea caruia a fost investita curtea în speta de fata, deoarece calificarea gresita a caii de atac de catre instanta care a exercitat controlul judiciar asupra hotarârii pronuntata în fond nu poate avea drept consecinta înlaturarea dreptului partii de a exercita toate mijloacele procesuale stabilite de lege pentru a obtine protectia dreptului sau cu respectarea normelor de procedura specifice fiecarei cai de atac, iar recunoasterea caracterului irevocabil al unei asemenea hotarâri nu se poate realiza decât cu încalcarea acestor dispozitii, ce au caracter imperativ.

Etichete:

Descopera Primul Stagiu
Zonia.ro