404 www.juspedia.ro | Law article directory
Top

Cadru didactic universitar. Organul competent sa aplice sanctiuni disciplinare. Prescriptia dreptului de a aplica sanctiuni disciplinare potrivit Legii nr. 128/1997 privind statutul personalului didactic.

Legea 128/1997 privind statutul personalului didactic reglementeaza în mod expres sanctiunile disciplinare aplicabile, cât si organele competente a dispune aceste sanctiuni.

Potrivit art. 119 alin. 3 lit. c coroborat cu art. 123 alin. 1 din Legea 128/1997, Senatul universitatii desemneaza comisia de cercetare prealabila si tot senatul, pe baza raportului comisiei de cercetare, are competenta de a aplica sanctiunea disciplinara.

Aplicarea sanctiunii disciplinare nu este o gestionare a activitatii curente. Daca legiuitorul ar fi vrut sa delege Biroului Senatului o asemenea competenta ar fi facut-o în mod expres.

Art. 122 alin. 1 din Legea 128/1997 prevede ca cercetarea propunerii de sanctionare si comunicarea deciziei se fac în termen de cel mult 30 de zile de la data constatarii abaterii, consemnata în condica de inspectii sau la registratura generala a unitatii scolare ori a institutiei de învatamânt superior, “dupa caz”.

Termenul de 30 de zile curge de la data constatarii abaterii consemnata în condica de inspectii sau la registratura generala a institutiei de învatamânt si nu de la data înregistrarii raportului comisiei de disciplina.

Cercetarea abaterii trebuie sa aiba loc în acest termen de 30 de zile, înlauntrul caruia se procedeaza la ascultarea celui cercetat si la emiterea deciziei de sanctionare.

Prin cererea înregistrata pe rolul Tribunalului Constanta sub nr.7539/118/2009 reclamanta B.A. a chemat in judecata pe pârâta Universitatea Ovidius Constanta, solicitând instantei ca prin hotarârea ce se va pronunta sa constate nulitatea absoluta a Hotarârii Biroului Largit al Senatului nr. 442/15.07.2009 si a Deciziei nr.254/28.07.2009 emisa de rectorul Universitatii Ovidius, iar în subsidiar sa dispuna anularea celor doua acte.

În motivarea cererii, reclamanta a aratat ca prin Hotarârea Biroului Largit al Senatului nr. 442/15.07.2009 s-a dispus sanctionarea sa prin suspendarea, pe o perioada de 3 ani de la data de 15.07.2009, a dreptului de înscriere la un concurs pentru ocuparea functiei didactice de profesor universitar sau a unei functii de conducere, de îndrumare sau de control în cadrul Universitatii Ovidius Constanta.

Reclamanta a învederat ca hotarârea mentionata este lovita de nulitate absoluta, întrucât sanctiunea nu a fost aplicata de organul competent, respectiv Senatul Universitatii. În plus, în cuprinsul acestei hotarâri nu este inserat nici unul dintre elementele obligatorii expres prevazute de art. 268 alin.2 Codul muncii, rap. la art. 146 din Legea 128/1997, iar sanctiunea a fost aplicata dupa împlinirea termenului de 30 de zile de la data constatarii abaterii.

Cu referire la Decizia nr. 254/2009 a rectorului Universitatii Ovidius, reclamanta a sustinut ca si aceasta este lovita de nulitate absoluta, fiind emisa la mai mult de 30 de zile de la data sesizarii prin registrul general al Universitatii. Astfel, în conditiile în care la data de 15.07.2009 s-a dispus sanctionarea printr-o hotarâre cu grave vicii de procedura, ulterior s-a încercat remedierea acestor deficiente printr-o decizie conforma prevederilor legale, dar emisa tardiv, cu încalcarea art. 122 alin.1 din Legea 128/1997.

Asupra abaterilor disciplinare retinute în sarcina sa, reclamanta a aratat ca nu a încalcat Regulamentul privind normele specifice pentru Facultatea de Medicina Dentara si Farmacie, pentru urmatoarele considerente:

– primirea la examen a studentilor cu absente, în conditiile în care acestia nu erau exmatriculati, s-a realizat în considerarea dreptului lor de a se prezenta la examen si nu a presupus si promovarea examenului, decât daca se facea dovada reglementarii situatiei absentelor

– examinarea preferentiala a studentilor a fost invocata de o singura studenta si nu a fost probata în cadrul cercetarii prealabile

– toate întrebarile formulate în timpul examenului au corespuns programei analitice, constituind subiecte prezentate studentilor în cadrul cursului multimedia si al orelor de seminar

– la avizierul disciplinei a fost afisata programa si bibliografia aferenta, primele doua carti de specialitate fiind achizitionate de studenti la începutul semestrului 2.

În aparare, pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii. Pe aceasta cale s-a sustinut ca actul sanctionator este hotarârea biroului senatului, decizia rectorului fiind data în aplicarea acestei hotarâri. Or, potrivit art. 147 din Legea 84/1995 si art. A8 din Carta Universitatii Ovidius, Biroul Senatului este organismul de conducere operativa a universitatii, având deci competenta de a emite hotarâri de sanctionare.

În ce priveste termenul în care a fost aplicata sanctiunea, pârâta a sustinut ca institutia a luat cunostinta de abaterile disciplinare savârsite de reclamanta prin adresa nr.4603/17.06.2009, iar hotarârea de sanctionare a fost emisa la data de 15.07.2009.

S-a învederat de asemenea de catre pârâta ca toate faptele retinute în sarcina reclamantei au fost constatate de comisia de cercetare prealabila pe baza sesizarilor studentilor si a procesului-verbal încheiat de comisia de examinare care a asistat la examenul din data de 12.06.2009, la disciplina Tehnologia protezelor dentare.

Contestatia formulata de reclamanta împotriva Hotarârii Biroului Largit al Senatului nr. 442/15.07.2009 a fost înregistrata pe rolul Tribunalului Constanta si sub nr.7360/118/2009, motivele de nulitate invocate fiind aceleasi ca si în cadrul Dosarului nr. 7539/118/2009.

La termenul din 30.09.2009 instanta a admis exceptia conexitatii celor doua dosare, având în vedere identitatea de parti si de obiect, precum si interesul unei solutionari unitare a celor doua contestatii.

Prin sentinta civila nr.986/06.10.2009 Tribunalul Constanta a admis exceptia nulitatii absolute a hotarârii nr.442/15.07.2009.

S-a constatat nulitatea absoluta a hotarâri nr.442/15.07.2009.

S-a admis exceptia prescrierii dreptului de a aplica sanctiunea.

S-a anulat decizia nr.254/28.07.2009.

A fost obligata pârâta UNIVERSITATEA „OVIDIUS” CONSTANTA catre reclamanta B.A. plata sumei de 11,90 lei reprezentând cheltuieli de judecata.

Pentru a pronunta aceasta hotarâre, instanta de fond a avut în vedere urmatoarele:

Prin Hotarârea nr. 442/15.07.2009 a Biroului Largit al Senatului Universitatii s-a dispus sanctionarea reclamantei în temeiul art. 116 lit. d din Legea 128/1997, prin suspendarea dreptului de înscriere la un concurs pentru ocuparea functiei didactice de profesor universitar sau a unei functii de conducere, de îndrumare sau de control în cadrul Universitatii Ovidius Constanta. Ulterior, prin decizia nr. 254/28.07.2009 a rectorului universitatii, s-a luat împotriva reclamantei aceeasi masura, cu expunerea pe larg în cuprinsul actului sanctionator a abaterilor care au atras raspunderea disciplinara.

În consecinta, prin doua acte juridice distincte, emise de doua entitati diferite, împotriva reclamantei s-a dispus aplicarea aceleiasi sanctiuni disciplinare, în considerarea acelorasi pretinse încalcari ale Regulamentului privind normele specifice ale Facultatii de Medicina Dentara privind activitatea didactica.

Potrivit propriilor sustineri ale pârâtei din cuprinsul întâmpinarii, actul unilateral de vointa prin care se concretizeaza sanctiunea disciplinara, în conditiile art. 268 Codul muncii, ce reprezinta dreptul comun în materie, este Hotarârea nr. 442/15.07.2009 a Biroului Largit al Senatului Universitatii.

Întreaga procedura declansata împotriva reclamantei si finalizata prin sanctionarea sa disciplinara este supusa însa reglementarii speciale cuprinsa în Legea 128/1997 privind Statutul personalului didactic, act normativ ce reglementeaza în mod expres atât sanctiunile disciplinare aplicabile, cât si organele competente a dispune aceste sanctiuni.

Sub acest aspect, referitor strict la sanctiunea aplicata reclamantei si prevazuta de art.116 lit. d, prin art.119 alin.3 lit.c se stipuleaza ca senatul universitatii desemneaza comisia de cercetare prealabila, art. 123 alin.1 conferind aceleiasi autoritati si competenta de a aplica sanctiunea disciplinara. Doar comunicarea sanctiunii se realizeaza, potrivit art.123 alin.4 lit. c, de catre rectorul universitatii, care asigura în acest mod aducerea la îndeplinire a masurii dispuse de senat.

În speta, hotarârea de aplicare a sanctiunii disciplinare a apartinut Biroului Largit al Senatului, organism cu o componenta mai restrânsa decât a Senatului si caruia îi sunt delegate prerogativele gestionarii activitatilor curente din universitate, potrivit prevederilor art. 68 alin.2 din Legea 128/1997, preluate de cele ale art. A8 din Carta Universitatii Ovidius Constanta.

Prin urmare, actionând în baza unei delegari a atributiilor Senatului, Biroul Largit nu putea depasi limitele acestei delegari prin efectuarea de acte juridice care excedau functiei de gestionare a activitatii curente, neputându-se substitui Senatului în toate domeniile în care acesta era exclusiv competent. Or, aplicarea unei sanctiuni disciplinare constituie o atributie legala ce revine senatului universitatii si în privinta careia nu a operat nici un transfer de autoritate.

Pentru toate aceste considerente, instanta a retinut ca Biroul Largit al Senatului Universitatii Ovidius nu era competent sa dispuna sanctionarea disciplinara a unui cadru didactic, astfel ca fata de regimul juridic al nulitatii actelor, expres reglementat de art. 105 C.proc.civ., Hotarârea nr. 442/15.07.2009 contestata de reclamanta este lovita de nulitate absoluta.

În ce priveste decizia nr.254/28.07.2009 a rectorului Universitatii Ovidius, se impune a fi retinut ca aceasta întruneste toate conditiile de forma ale unei decizii de sanctionare emise în conditiile art. 268 Codul muncii. Contrar sustinerilor pârâtei din cuprinsul întâmpinarii, emitentul deciziei nu a îndeplinit doar simpla formalitate a comunicarii catre angajat a sanctiunii disciplinare dispuse anterior de Biroul Largit al Senatului, ci a stabilit el însusi sanctiunea prin act unilateral de vointa pe care l-a supus controlului instantei de judecata înauntrul termenelor prevazute de Legea 128/1997 si Legea 53/2003.

În acest context, este evident ca natura juridica a deciziei nr. 254/28.07.2009 este aceea a unei decizii de sanctionare disciplinara, menita cel mai probabil sa suplineasca viciile de forma ale Hotarârii nr. 442/15.07.2009 a Biroului Largit al Senatului.

Pentru a asigura însa stabilitatea raporturilor de munca si a proteja angajatul de orice eventual arbitrariu din partea angajatorului, legiuitorul a prevazut un termen înauntrul caruia trebuie emisa decizia de sanctionare, termen dincolo de care dreptul de a aplica sanctiunea este prescris. Acest termen, reglementat atât de art. 268 alin.1 teza ultima Codul muncii, cât si de art. 122 alin.1 din Legea 128/1997 este de 30 de zile de la data constatarii abaterii, consemnata în condica de inspectii sau la registratura generala a unitatii scolare ori a institutiei de învatamânt superior.

În cauza de fata, dupa cum recunoaste însasi pârâta prin întâmpinare, institutia a luat cunostinta despre existenta abaterilor disciplinare la data de 17.06.2009, când prin adresa nr. 4603 a fost sesizata de decanul Facultatii de Medicina Dentara în legatura cu presupusele nereguli din activitatea didactica a reclamantei. De altfel, în chiar cuprinsul acestei adrese se face referire la obligativitatea respectarii termenului legal de 30 de zile înauntrul caruia ar fi trebuit efectuata cercetarea disciplinara.

Prin urmare, calculat de la data de 17.06.2009, termenul de prescriptie de 30 de zile prevazut prin textele legale amintite, era depasit la momentul emiterii deciziei rectorului – 28.07.2009.

Pentru aceste motive, a fost admisa exceptia prescrierii dreptului de a aplica sanctiunea, invocata de reclamanta si anulata Decizia nr. 254/28.07.2009 a Rectorului Universitatii Ovidius.

Împotriva sentintei tribunalului a declarat recurs pârâta Universitatea Ovidius Constanta, criticând solutia pentru urmatoarele motive:

Recurenta considera sentinta netemeinica, fiind data în aplicarea gresita a legii, din urmatoarele motive:

În conformitate cu prevederile art. 68 alin. (2) din Legea nr. 128/1997: “ Conducerea operativa a institutiei de învatamânt superior este asigurata de biroul senatului universitar…”

De asemenea, art. 147 din Legea nr. 84/1995 stipuleaza urmatoarele: “ Conducerea operativa a institutiei de învatamânt superior este asigurata de biroul senatului, alcatuit conform Statutului personalului didactic si Cartei universitare”, iar prin Carta Universitatii Ovidius se precizeaza ca:

art. A8 : “Senatul deleaga prerogativele gestionarii activitatilor curente din universitate Biroului Senatului […]. Senatul se întruneste trimestrial.”.

art. A12: “ Biroul Senatului este organismul de conducere operativa a universitatii.”

De aici rezulta ca, între sedintele trimestriale ale Senatului, Biroul Senatului este organismul de conducere al universitatii, având aceleasi competente ca si Senatul.

Sanctionarea disciplinara a doamnei B.A. a fost stabilita de catre Biroul de Senat, prin H.B.S. nr. 442 din 15.07.2009, în conformitate cu art. 123 alin. (1) din Legea nr. 128/1997: “Sanctiunea se stabileste, pe baza raportului comisiei de cercetare, de catre autoritatea prevazuta la art. 119 alin. (3), care a numit aceasta comisie.”

În conformitate cu prevederile art. 123 alin. (4) lit. c din Legea nr. 128/1997, coroborate cu art. A14 din Carta Universitatii, decizia de sanctionare a fost emisa, în termen, de catre rectorul universitatii. Astfel: art. 123 alin. (3) dispune: “În învatamântul superior, sanctiunile prevazute la art. 116 se comunica, în scris, personalului didactic, personalului de cercetare si personalului didactic auxiliar din subordine, de catre:

[…..]

c) rector, pentru sanctiunile de la lit. a)-f). “

iar art. A14 din Carta Universitatii Ovidius precizeaza urmatoarele: “Rectorul actioneaza astfel încât sa aplice […] hotarârile Senatului”.

Din textele de lege de mai sus, reiese clar ca H.B.S. nr. 442 nu este decizie de sanctionare în acceptiunea Codului muncii ci este rezolutia data de catre conducerea institutiei în dosarul de cercetare disciplinara al reclamantei, prin care, în conformitate cu art. 123 alin. (1) din Legea nr. 128/1997, s-a stabilit si sanctiunea acesteia.

De asemenea, considera recurenta ca si termenul “decizie” prevazut de art. 122 din Legea 128/1997 nu se refera la decizia de sanctionare în acceptiunea art. 268 din Codul Muncii ci la hotarârea luata de catre organul competent, în baza raportului comisiei de cercetare, de sanctionare a persoanei cercetate, la rezolutia acestui organ.

Referitor la Decizia de sanctionare nr. 254 din 28.07.2009, recurenta face urmatoarele precizari:

În conformitate cu Legea nr. 128/1997, sanctiunea se stabileste de catre Senat, prin hotarâre, atributiile de aplicare a hotarârilor de senat apartinând rectorului.

În conformitate cu cele de mai sus, în mod corect, s-a emis de catre rectorul universitatii Decizia de sanctionare nr. 254 din 28.07.2009, care cuprinde toate elementele obligatorii.

În ceea ce priveste termenul de emitere a acestei decizii în conformitate cu art. 122 din Legea nr. 128/1997 : “ […] comunicarea deciziei se face în termen de cel mult 30 de zile de la data constatarii abaterii, consemnata în […] sau la registratura generala a […] institutiei de învatamânt superior, dupa caz. Persoanei nevinovate i se comunica în scris inexistenta faptelor pentru care a fost cercetata”.

În textul de lege se vorbeste despre constatare/luare la cunostinta de savârsirea abaterii disciplinare.

Din cele de mai sus rezulta ca termenul de 30 de zile pentru emiterea deciziei nu curge de la data la care angajatorul ia la cunostinta de presupusa abatere disciplinara, ci de la data înregistrarii raportului comisiei de disciplina. Singura data de la care se poate afirma ca s-a savârsit o abatere disciplinara.

Nu se poate afirma ca angajatorul cunostea savârsirea abaterii disciplinare, înaintea întocmirii raportului comisiei de disciplina cu atât mai mult cu cât, în cercetarea disciplinara se pleaca de la prezumtia de nevinovatie a salariatului, motiv pentru care se cerceteaza existenta sau inexistenta abaterii disciplinare.

Analizând sentinta recurata din prisma criticilor formulate, Curtea a respins recursul ca nefondat pentru urmatoarele considerente:

Prin Hotarârea nr. 442/15.07.2009 a Biroului Largit al Senatului Universitatii s-a dispus sanctionarea reclamantei în temeiul art. 116 lit. d) din Legea 128/1997, cu suspendarea pe o perioada de 3 ani, începând cu data de 15.07.2009, a dreptului de înscriere la un concurs pentru ocuparea functiei didactice de profesor universitar sau a unei functii de conducere, de îndrumare si de control în cadrul Universitatii Ovidius Constanta.

Ulterior, prin decizia nr. 254/28.07.2009 a Rectorului Universitatii s-a luat împotriva reclamantei aceeasi masura, cu expunerea pe larg în cuprinsul actului sanctionator a abaterilor care au atras raspunderea disciplinara.

Legea 128/1997 privind statutul personalului didactic reglementeaza în mod expres sanctiunile disciplinare aplicabile cât si organele competente a dispune aceste sanctiuni.

Potrivit art. 119 alin. 3 lit. c coroborat cu art. 123 alin. 1 din Legea 128/1997, Senatul universitatii desemneaza comisia de cercetare prealabila si tot senatul, pe baza raportului comisiei de cercetare, are competenta de a aplica sanctiunea disciplinara.

Nu poate fi retinuta sustinerea recurentului conform careia, între sedintele trimestriale ale Senatului, Biroul Senatului este organismul de conducere al Universitatii si ca are aceleasi competente ca si Senatul, întrucât art. 147 din legea 84/1995 si art. 68 alin. 2 din legea 128/1997 se refera strict la delegarea gestionarii activitatilor curente din universitate.

Aplicarea sanctiunii disciplinare nu este o gestionare a activitatii curente. Daca legiuitorul ar fi vrut sa delege Biroului Senatului o asemenea competenta ar fi facut-o în mod expres.

Prin urmare, în mod corect instanta de fond a retinut ca sanctiunea nu a fost aplicata de organul competent si a constatat nulitatea absoluta a Hotarârii Biroului Largit al Senatului nr. 442/15.07.2009.

De asemenea, nu poate fi retinuta sustinerea recurentei ca Hotarârea Biroului Senatului nr. 442/15.07.2007 reprezinta doar o rezolutie data de catre conducerea institutiei în dosarul de cercetare disciplinara.

Din continutul acestuia rezulta cu claritate ca s-a dispus sanctionarea reclamantei, ca act unilateral de vointa pe care l-a supus controlului instantei de judecata înauntrul termenelor prevazute de Legea 128/1997 si Legea 53/2003.

În ceea ce priveste decizia nr. 254/28.07.2009, în mod corect prima instanta a admis exceptia prescriptiei dreptului de a aplica sanctiunea.

Art. 122 alin. 1 din Legea 128/1997 prevede ca cercetarea propunerii de sanctionare si comunicarea deciziei se fac în termen de cel mult 30 de zile de la data constatarii abaterii, consemnata în condica de inspectii sau la registratura generala a unitatii scolare ori a institutiei de învatamânt superior, “dupa caz”.

Constatarea abaterii din 12.06.2009, a avut loc la data de 17.06.2009, data la care a fost consemnata în registrul general sub. nr. 4603/17.06.2009 sesizarea decanului A.C. în legatura cu cele 4 nereguli constatate la examenul din 12.06.2009 la disciplina “tehnologia protezelor dentare”.

Prin urmare, raportat la momentul emiterii deciziei nr. 254/28.07.2009 de catre Rectorul Universitatii Ovidius, termenul de prescriptie de 30 de zile prevazut de textele legale invocate mai sus, era depasit.

Termenul de 30 de zile curge de la data constatarii abaterii consemnata în condica de inspectii sau la registratura generala a institutiei de învatamânt si nu de la data înregistrarii raportului comisiei de disciplina, cum sustine recurenta în mod eronat.

Cercetarea abaterii trebuie sa aiba loc în acest termen de 30 de zile, înlauntrul caruia se procedeaza la ascultarea celui cercetat si la emiterea deciziei de sanctionare.

Pentru considerentele aratate mai sus, potrivit art. 312 Codul de Procedura Civila, Curtea a respins recursul ca nefondat si a mentinut sentinta recurata ca legala si temeinica.

Legea 128/1997 privind statutul personalului didactic reglementeaza în mod expres sanctiunile disciplinare aplicabile, cât si organele competente a dispune aceste sanctiuni.

Potrivit art. 119 alin. 3 lit. c coroborat cu art. 123 alin. 1 din Legea 128/1997, Senatul universitatii desemneaza comisia de cercetare prealabila si tot senatul, pe baza raportului comisiei de cercetare, are competenta de a aplica sanctiunea disciplinara.

Aplicarea sanctiunii disciplinare nu este o gestionare a activitatii curente. Daca legiuitorul ar fi vrut sa delege Biroului Senatului o asemenea competenta ar fi facut-o în mod expres.

Art. 122 alin. 1 din Legea 128/1997 prevede ca cercetarea propunerii de sanctionare si comunicarea deciziei se fac în termen de cel mult 30 de zile de la data constatarii abaterii, consemnata în condica de inspectii sau la registratura generala a unitatii scolare ori a institutiei de învatamânt superior, “dupa caz”.

Termenul de 30 de zile curge de la data constatarii abaterii consemnata în condica de inspectii sau la registratura generala a institutiei de învatamânt si nu de la data înregistrarii raportului comisiei de disciplina.

Cercetarea abaterii trebuie sa aiba loc în acest termen de 30 de zile, înlauntrul caruia se procedeaza la ascultarea celui cercetat si la emiterea deciziei de sanctionare.

Prin cererea înregistrata pe rolul Tribunalului Constanta sub nr.7539/118/2009 reclamanta B.A. a chemat in judecata pe pârâta Universitatea Ovidius Constanta, solicitând instantei ca prin hotarârea ce se va pronunta sa constate nulitatea absoluta a Hotarârii Biroului Largit al Senatului nr. 442/15.07.2009 si a Deciziei nr.254/28.07.2009 emisa de rectorul Universitatii Ovidius, iar în subsidiar sa dispuna anularea celor doua acte.

În motivarea cererii, reclamanta a aratat ca prin Hotarârea Biroului Largit al Senatului nr. 442/15.07.2009 s-a dispus sanctionarea sa prin suspendarea, pe o perioada de 3 ani de la data de 15.07.2009, a dreptului de înscriere la un concurs pentru ocuparea functiei didactice de profesor universitar sau a unei functii de conducere, de îndrumare sau de control în cadrul Universitatii Ovidius Constanta.

Reclamanta a învederat ca hotarârea mentionata este lovita de nulitate absoluta, întrucât sanctiunea nu a fost aplicata de organul competent, respectiv Senatul Universitatii. În plus, în cuprinsul acestei hotarâri nu este inserat nici unul dintre elementele obligatorii expres prevazute de art. 268 alin.2 Codul muncii, rap. la art. 146 din Legea 128/1997, iar sanctiunea a fost aplicata dupa împlinirea termenului de 30 de zile de la data constatarii abaterii.

Cu referire la Decizia nr. 254/2009 a rectorului Universitatii Ovidius, reclamanta a sustinut ca si aceasta este lovita de nulitate absoluta, fiind emisa la mai mult de 30 de zile de la data sesizarii prin registrul general al Universitatii. Astfel, în conditiile în care la data de 15.07.2009 s-a dispus sanctionarea printr-o hotarâre cu grave vicii de procedura, ulterior s-a încercat remedierea acestor deficiente printr-o decizie conforma prevederilor legale, dar emisa tardiv, cu încalcarea art. 122 alin.1 din Legea 128/1997.

Asupra abaterilor disciplinare retinute în sarcina sa, reclamanta a aratat ca nu a încalcat Regulamentul privind normele specifice pentru Facultatea de Medicina Dentara si Farmacie, pentru urmatoarele considerente:

– primirea la examen a studentilor cu absente, în conditiile în care acestia nu erau exmatriculati, s-a realizat în considerarea dreptului lor de a se prezenta la examen si nu a presupus si promovarea examenului, decât daca se facea dovada reglementarii situatiei absentelor

– examinarea preferentiala a studentilor a fost invocata de o singura studenta si nu a fost probata în cadrul cercetarii prealabile

– toate întrebarile formulate în timpul examenului au corespuns programei analitice, constituind subiecte prezentate studentilor în cadrul cursului multimedia si al orelor de seminar

– la avizierul disciplinei a fost afisata programa si bibliografia aferenta, primele doua carti de specialitate fiind achizitionate de studenti la începutul semestrului 2.

În aparare, pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii. Pe aceasta cale s-a sustinut ca actul sanctionator este hotarârea biroului senatului, decizia rectorului fiind data în aplicarea acestei hotarâri. Or, potrivit art. 147 din Legea 84/1995 si art. A8 din Carta Universitatii Ovidius, Biroul Senatului este organismul de conducere operativa a universitatii, având deci competenta de a emite hotarâri de sanctionare.

În ce priveste termenul în care a fost aplicata sanctiunea, pârâta a sustinut ca institutia a luat cunostinta de abaterile disciplinare savârsite de reclamanta prin adresa nr.4603/17.06.2009, iar hotarârea de sanctionare a fost emisa la data de 15.07.2009.

S-a învederat de asemenea de catre pârâta ca toate faptele retinute în sarcina reclamantei au fost constatate de comisia de cercetare prealabila pe baza sesizarilor studentilor si a procesului-verbal încheiat de comisia de examinare care a asistat la examenul din data de 12.06.2009, la disciplina Tehnologia protezelor dentare.

Contestatia formulata de reclamanta împotriva Hotarârii Biroului Largit al Senatului nr. 442/15.07.2009 a fost înregistrata pe rolul Tribunalului Constanta si sub nr.7360/118/2009, motivele de nulitate invocate fiind aceleasi ca si în cadrul Dosarului nr. 7539/118/2009.

La termenul din 30.09.2009 instanta a admis exceptia conexitatii celor doua dosare, având în vedere identitatea de parti si de obiect, precum si interesul unei solutionari unitare a celor doua contestatii.

Prin sentinta civila nr.986/06.10.2009 Tribunalul Constanta a admis exceptia nulitatii absolute a hotarârii nr.442/15.07.2009.

S-a constatat nulitatea absoluta a hotarâri nr.442/15.07.2009.

S-a admis exceptia prescrierii dreptului de a aplica sanctiunea.

S-a anulat decizia nr.254/28.07.2009.

A fost obligata pârâta UNIVERSITATEA „OVIDIUS” CONSTANTA catre reclamanta B.A. plata sumei de 11,90 lei reprezentând cheltuieli de judecata.

Pentru a pronunta aceasta hotarâre, instanta de fond a avut în vedere urmatoarele:

Prin Hotarârea nr. 442/15.07.2009 a Biroului Largit al Senatului Universitatii s-a dispus sanctionarea reclamantei în temeiul art. 116 lit. d din Legea 128/1997, prin suspendarea dreptului de înscriere la un concurs pentru ocuparea functiei didactice de profesor universitar sau a unei functii de conducere, de îndrumare sau de control în cadrul Universitatii Ovidius Constanta. Ulterior, prin decizia nr. 254/28.07.2009 a rectorului universitatii, s-a luat împotriva reclamantei aceeasi masura, cu expunerea pe larg în cuprinsul actului sanctionator a abaterilor care au atras raspunderea disciplinara.

În consecinta, prin doua acte juridice distincte, emise de doua entitati diferite, împotriva reclamantei s-a dispus aplicarea aceleiasi sanctiuni disciplinare, în considerarea acelorasi pretinse încalcari ale Regulamentului privind normele specifice ale Facultatii de Medicina Dentara privind activitatea didactica.

Potrivit propriilor sustineri ale pârâtei din cuprinsul întâmpinarii, actul unilateral de vointa prin care se concretizeaza sanctiunea disciplinara, în conditiile art. 268 Codul muncii, ce reprezinta dreptul comun în materie, este Hotarârea nr. 442/15.07.2009 a Biroului Largit al Senatului Universitatii.

Întreaga procedura declansata împotriva reclamantei si finalizata prin sanctionarea sa disciplinara este supusa însa reglementarii speciale cuprinsa în Legea 128/1997 privind Statutul personalului didactic, act normativ ce reglementeaza în mod expres atât sanctiunile disciplinare aplicabile, cât si organele competente a dispune aceste sanctiuni.

Sub acest aspect, referitor strict la sanctiunea aplicata reclamantei si prevazuta de art.116 lit. d, prin art.119 alin.3 lit.c se stipuleaza ca senatul universitatii desemneaza comisia de cercetare prealabila, art. 123 alin.1 conferind aceleiasi autoritati si competenta de a aplica sanctiunea disciplinara. Doar comunicarea sanctiunii se realizeaza, potrivit art.123 alin.4 lit. c, de catre rectorul universitatii, care asigura în acest mod aducerea la îndeplinire a masurii dispuse de senat.

În speta, hotarârea de aplicare a sanctiunii disciplinare a apartinut Biroului Largit al Senatului, organism cu o componenta mai restrânsa decât a Senatului si caruia îi sunt delegate prerogativele gestionarii activitatilor curente din universitate, potrivit prevederilor art. 68 alin.2 din Legea 128/1997, preluate de cele ale art. A8 din Carta Universitatii Ovidius Constanta.

Prin urmare, actionând în baza unei delegari a atributiilor Senatului, Biroul Largit nu putea depasi limitele acestei delegari prin efectuarea de acte juridice care excedau functiei de gestionare a activitatii curente, neputându-se substitui Senatului în toate domeniile în care acesta era exclusiv competent. Or, aplicarea unei sanctiuni disciplinare constituie o atributie legala ce revine senatului universitatii si în privinta careia nu a operat nici un transfer de autoritate.

Pentru toate aceste considerente, instanta a retinut ca Biroul Largit al Senatului Universitatii Ovidius nu era competent sa dispuna sanctionarea disciplinara a unui cadru didactic, astfel ca fata de regimul juridic al nulitatii actelor, expres reglementat de art. 105 C.proc.civ., Hotarârea nr. 442/15.07.2009 contestata de reclamanta este lovita de nulitate absoluta.

În ce priveste decizia nr.254/28.07.2009 a rectorului Universitatii Ovidius, se impune a fi retinut ca aceasta întruneste toate conditiile de forma ale unei decizii de sanctionare emise în conditiile art. 268 Codul muncii. Contrar sustinerilor pârâtei din cuprinsul întâmpinarii, emitentul deciziei nu a îndeplinit doar simpla formalitate a comunicarii catre angajat a sanctiunii disciplinare dispuse anterior de Biroul Largit al Senatului, ci a stabilit el însusi sanctiunea prin act unilateral de vointa pe care l-a supus controlului instantei de judecata înauntrul termenelor prevazute de Legea 128/1997 si Legea 53/2003.

În acest context, este evident ca natura juridica a deciziei nr. 254/28.07.2009 este aceea a unei decizii de sanctionare disciplinara, menita cel mai probabil sa suplineasca viciile de forma ale Hotarârii nr. 442/15.07.2009 a Biroului Largit al Senatului.

Pentru a asigura însa stabilitatea raporturilor de munca si a proteja angajatul de orice eventual arbitrariu din partea angajatorului, legiuitorul a prevazut un termen înauntrul caruia trebuie emisa decizia de sanctionare, termen dincolo de care dreptul de a aplica sanctiunea este prescris. Acest termen, reglementat atât de art. 268 alin.1 teza ultima Codul muncii, cât si de art. 122 alin.1 din Legea 128/1997 este de 30 de zile de la data constatarii abaterii, consemnata în condica de inspectii sau la registratura generala a unitatii scolare ori a institutiei de învatamânt superior.

În cauza de fata, dupa cum recunoaste însasi pârâta prin întâmpinare, institutia a luat cunostinta despre existenta abaterilor disciplinare la data de 17.06.2009, când prin adresa nr. 4603 a fost sesizata de decanul Facultatii de Medicina Dentara în legatura cu presupusele nereguli din activitatea didactica a reclamantei. De altfel, în chiar cuprinsul acestei adrese se face referire la obligativitatea respectarii termenului legal de 30 de zile înauntrul caruia ar fi trebuit efectuata cercetarea disciplinara.

Prin urmare, calculat de la data de 17.06.2009, termenul de prescriptie de 30 de zile prevazut prin textele legale amintite, era depasit la momentul emiterii deciziei rectorului – 28.07.2009.

Pentru aceste motive, a fost admisa exceptia prescrierii dreptului de a aplica sanctiunea, invocata de reclamanta si anulata Decizia nr. 254/28.07.2009 a Rectorului Universitatii Ovidius.

Împotriva sentintei tribunalului a declarat recurs pârâta Universitatea Ovidius Constanta, criticând solutia pentru urmatoarele motive:

Recurenta considera sentinta netemeinica, fiind data în aplicarea gresita a legii, din urmatoarele motive:

În conformitate cu prevederile art. 68 alin. (2) din Legea nr. 128/1997: “ Conducerea operativa a institutiei de învatamânt superior este asigurata de biroul senatului universitar…”

De asemenea, art. 147 din Legea nr. 84/1995 stipuleaza urmatoarele: “ Conducerea operativa a institutiei de învatamânt superior este asigurata de biroul senatului, alcatuit conform Statutului personalului didactic si Cartei universitare”, iar prin Carta Universitatii Ovidius se precizeaza ca:

art. A8 : “Senatul deleaga prerogativele gestionarii activitatilor curente din universitate Biroului Senatului […]. Senatul se întruneste trimestrial.”.

art. A12: “ Biroul Senatului este organismul de conducere operativa a universitatii.”

De aici rezulta ca, între sedintele trimestriale ale Senatului, Biroul Senatului este organismul de conducere al universitatii, având aceleasi competente ca si Senatul.

Sanctionarea disciplinara a doamnei B.A. a fost stabilita de catre Biroul de Senat, prin H.B.S. nr. 442 din 15.07.2009, în conformitate cu art. 123 alin. (1) din Legea nr. 128/1997: “Sanctiunea se stabileste, pe baza raportului comisiei de cercetare, de catre autoritatea prevazuta la art. 119 alin. (3), care a numit aceasta comisie.”

În conformitate cu prevederile art. 123 alin. (4) lit. c din Legea nr. 128/1997, coroborate cu art. A14 din Carta Universitatii, decizia de sanctionare a fost emisa, în termen, de catre rectorul universitatii. Astfel: art. 123 alin. (3) dispune: “În învatamântul superior, sanctiunile prevazute la art. 116 se comunica, în scris, personalului didactic, personalului de cercetare si personalului didactic auxiliar din subordine, de catre:

[…..]

c) rector, pentru sanctiunile de la lit. a)-f). “

iar art. A14 din Carta Universitatii Ovidius precizeaza urmatoarele: “Rectorul actioneaza astfel încât sa aplice […] hotarârile Senatului”.

Din textele de lege de mai sus, reiese clar ca H.B.S. nr. 442 nu este decizie de sanctionare în acceptiunea Codului muncii ci este rezolutia data de catre conducerea institutiei în dosarul de cercetare disciplinara al reclamantei, prin care, în conformitate cu art. 123 alin. (1) din Legea nr. 128/1997, s-a stabilit si sanctiunea acesteia.

De asemenea, considera recurenta ca si termenul “decizie” prevazut de art. 122 din Legea 128/1997 nu se refera la decizia de sanctionare în acceptiunea art. 268 din Codul Muncii ci la hotarârea luata de catre organul competent, în baza raportului comisiei de cercetare, de sanctionare a persoanei cercetate, la rezolutia acestui organ.

Referitor la Decizia de sanctionare nr. 254 din 28.07.2009, recurenta face urmatoarele precizari:

În conformitate cu Legea nr. 128/1997, sanctiunea se stabileste de catre Senat, prin hotarâre, atributiile de aplicare a hotarârilor de senat apartinând rectorului.

În conformitate cu cele de mai sus, în mod corect, s-a emis de catre rectorul universitatii Decizia de sanctionare nr. 254 din 28.07.2009, care cuprinde toate elementele obligatorii.

În ceea ce priveste termenul de emitere a acestei decizii în conformitate cu art. 122 din Legea nr. 128/1997 : “ […] comunicarea deciziei se face în termen de cel mult 30 de zile de la data constatarii abaterii, consemnata în […] sau la registratura generala a […] institutiei de învatamânt superior, dupa caz. Persoanei nevinovate i se comunica în scris inexistenta faptelor pentru care a fost cercetata”.

În textul de lege se vorbeste despre constatare/luare la cunostinta de savârsirea abaterii disciplinare.

Din cele de mai sus rezulta ca termenul de 30 de zile pentru emiterea deciziei nu curge de la data la care angajatorul ia la cunostinta de presupusa abatere disciplinara, ci de la data înregistrarii raportului comisiei de disciplina. Singura data de la care se poate afirma ca s-a savârsit o abatere disciplinara.

Nu se poate afirma ca angajatorul cunostea savârsirea abaterii disciplinare, înaintea întocmirii raportului comisiei de disciplina cu atât mai mult cu cât, în cercetarea disciplinara se pleaca de la prezumtia de nevinovatie a salariatului, motiv pentru care se cerceteaza existenta sau inexistenta abaterii disciplinare.

Analizând sentinta recurata din prisma criticilor formulate, Curtea a respins recursul ca nefondat pentru urmatoarele considerente:

Prin Hotarârea nr. 442/15.07.2009 a Biroului Largit al Senatului Universitatii s-a dispus sanctionarea reclamantei în temeiul art. 116 lit. d) din Legea 128/1997, cu suspendarea pe o perioada de 3 ani, începând cu data de 15.07.2009, a dreptului de înscriere la un concurs pentru ocuparea functiei didactice de profesor universitar sau a unei functii de conducere, de îndrumare si de control în cadrul Universitatii Ovidius Constanta.

Ulterior, prin decizia nr. 254/28.07.2009 a Rectorului Universitatii s-a luat împotriva reclamantei aceeasi masura, cu expunerea pe larg în cuprinsul actului sanctionator a abaterilor care au atras raspunderea disciplinara.

Legea 128/1997 privind statutul personalului didactic reglementeaza în mod expres sanctiunile disciplinare aplicabile cât si organele competente a dispune aceste sanctiuni.

Potrivit art. 119 alin. 3 lit. c coroborat cu art. 123 alin. 1 din Legea 128/1997, Senatul universitatii desemneaza comisia de cercetare prealabila si tot senatul, pe baza raportului comisiei de cercetare, are competenta de a aplica sanctiunea disciplinara.

Nu poate fi retinuta sustinerea recurentului conform careia, între sedintele trimestriale ale Senatului, Biroul Senatului este organismul de conducere al Universitatii si ca are aceleasi competente ca si Senatul, întrucât art. 147 din legea 84/1995 si art. 68 alin. 2 din legea 128/1997 se refera strict la delegarea gestionarii activitatilor curente din universitate.

Aplicarea sanctiunii disciplinare nu este o gestionare a activitatii curente. Daca legiuitorul ar fi vrut sa delege Biroului Senatului o asemenea competenta ar fi facut-o în mod expres.

Prin urmare, în mod corect instanta de fond a retinut ca sanctiunea nu a fost aplicata de organul competent si a constatat nulitatea absoluta a Hotarârii Biroului Largit al Senatului nr. 442/15.07.2009.

De asemenea, nu poate fi retinuta sustinerea recurentei ca Hotarârea Biroului Senatului nr. 442/15.07.2007 reprezinta doar o rezolutie data de catre conducerea institutiei în dosarul de cercetare disciplinara.

Din continutul acestuia rezulta cu claritate ca s-a dispus sanctionarea reclamantei, ca act unilateral de vointa pe care l-a supus controlului instantei de judecata înauntrul termenelor prevazute de Legea 128/1997 si Legea 53/2003.

În ceea ce priveste decizia nr. 254/28.07.2009, în mod corect prima instanta a admis exceptia prescriptiei dreptului de a aplica sanctiunea.

Art. 122 alin. 1 din Legea 128/1997 prevede ca cercetarea propunerii de sanctionare si comunicarea deciziei se fac în termen de cel mult 30 de zile de la data constatarii abaterii, consemnata în condica de inspectii sau la registratura generala a unitatii scolare ori a institutiei de învatamânt superior, “dupa caz”.

Constatarea abaterii din 12.06.2009, a avut loc la data de 17.06.2009, data la care a fost consemnata în registrul general sub. nr. 4603/17.06.2009 sesizarea decanului A.C. în legatura cu cele 4 nereguli constatate la examenul din 12.06.2009 la disciplina “tehnologia protezelor dentare”.

Prin urmare, raportat la momentul emiterii deciziei nr. 254/28.07.2009 de catre Rectorul Universitatii Ovidius, termenul de prescriptie de 30 de zile prevazut de textele legale invocate mai sus, era depasit.

Termenul de 30 de zile curge de la data constatarii abaterii consemnata în condica de inspectii sau la registratura generala a institutiei de învatamânt si nu de la data înregistrarii raportului comisiei de disciplina, cum sustine recurenta în mod eronat.

Cercetarea abaterii trebuie sa aiba loc în acest termen de 30 de zile, înlauntrul caruia se procedeaza la ascultarea celui cercetat si la emiterea deciziei de sanctionare.

Pentru considerentele aratate mai sus, potrivit art. 312 Codul de Procedura Civila, Curtea a respins recursul ca nefondat si a mentinut sentinta recurata ca legala si temeinica.

Etichete:

Descopera Primul Stagiu
Zonia.ro