404 www.juspedia.ro | Law article directory
Top

Procedura insolventei. Cerere de deschidere a procedurii formulata anterior modificarii dispozitiilor Legii nr.85/2006 prin Legea nr.277/2009. Principiul neretroactivitatii legii civile.

Dispozitia legala cuprinsa în art.3 pct.12 din Legea nr.85/2006 instituia valoarea prag necesara pentru deschiderea procedurii la cuantumul sumei de 10.000 lei, în vigoare pâna la data de 17.07.2009 când, conform Legii nr.277/2009 privind aprobarea OUG nr.173/2008, dispozitiile art.3 pct.12 din Legea nr.85/2006 au fost modificate, în sensul majorarii valorii prag la suma de 30.000 lei.

În atare situatie, pâna la data intrarii în vigoare a dispozitiilor Legii 277/07.07.2009, dispozitii ce stabilesc valoarea prag în cuantum de 30.000 lei, cererile de deschidere a procedurii insolventei vor fi analizate prin prisma dispozitiilor art.3 pct.12 din Legea nr.85/2006 nemodificate, respectiv creditorul trebuie sa faca dovada existentei unei creante certe, lichide si exigibile în cuantum de minimum 10.000 lei.

O astfel de interpretare este data de împrejurarea ca dispozitiile legale ce instituie valoarea prag a creantei constituie norme de drept material, supuse principiului neretroactivitatii legii civile.

Principiul neretroactivitatii legii civile consacrat în chiar art.1 Cod civil conform caruia „legea dispune numai pentru viitor si nu are putere retroactiva”, a devenit un principiu constitutional, art.15 alin.2 din Constitutie stabilind ca „legea dispune numai pentru viitor, cu exceptia legii penale mai favorabile”.

Potrivit principiului enuntat, faptele creatoare sau modificatoare de situatii juridice sunt guvernate de legea în vigoare la data când ele au avut loc, o lege ulterioara neputând sa aduca atingere constituirii unei situatii juridice chiar daca schimba conditiile necesare.

Este necesar a se retine ca, în atare situatie, creanta invocata în cererea de deschidere a procedurii insolventei trebuie analizata din prisma îndeplinirii conditiilor cerute de legea insolventei la data sesizarii instantei, respectiv în raport da valoarea prag de 10.000 lei, iar nu în temeiul unor dispozitii legale ce au intrat în vigoare ulterior sesizarii instantei.

Prin cererea formulata la data de 15.07.2009 si înregistrata pe rolul Tribunalului Constanta sub nr.6979/118/2009, creditoarea DGFP Constanta a solicitat deschiderea procedurii insolventei împotriva debitoarei SC „Z.A.” SRL Castelu invocând o creanta certa, lichida si exigibila în cuantum de 12.329 lei reprezentând creante bugetare.

Prin sentinta civila nr. 6882/com/09.11.2009, pronuntata de Tribunalul Constanta, a fost respinsa cererea de deschidere a procedurii insolventei ca nefondata.

Pentru a pronunta aceasta solutie, judecatorul sindic a retinut ca, potrivit art.3 pct.1 lit.a din Legea nr.85/2006, insolventa debitorului este prezumata când acesta nu plateste datoriile sale scadente în termen de 30 de zile.

Art.3 pct.12 instituie obligativitatea unui cuantum minim al creantei pentru admiterea unei cereri de deschidere a procedurii insolventei de 30.000 lei, cuantum care trebuie respectat atât la data introducerii cererii, cât si la data pronuntarii hotarârii de deschidere a procedurii.

A motivat instanta ca, desi cererea creditoarei îndeplinea cerinta pragului minim al creantei la data înregistrarii ei pe rolul Tribunalului Constanta, modificarea Legii nr.85/2006, intervenita prin Legea nr.277/2009, impune un prag mai mare, modificare care trebuie avuta în vedere la data solutionarii cererii, potrivit principiului cu care legea veche nu poate ultraactiva.

Retinând ca, în speta, cuantumul creantei este sub pragul minim prevazut de lege, judecatorul sindic a respins cererea creditoarei ca nefondata.

Împotriva sentintei mentionate a declarat recurs creditoarea DGFP Constanta, criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie, cu urmatoarea motivatie, în esenta:

A sustinut recurenta ca cererea de deschidere a procedurii insolventei a fost înregistrata la Tribunalul Constanta la data de 15.07.2009, astfel cum se precizeaza chiar în cuprinsul sentintei pronuntate, data la care aceasta îndeplinea în totalitate conditiile prevazute de Legea nr.85/2006.

Astfel, potrivit art.31 coroborat cu art.3 pct.12 din Legea nr.85/2006 în vigoare la data înregistrarii cererii, „orice creditor îndreptatit sa solicite deschiderea procedurii prevazute de prezenta lege împotriva unui debitor prezumat în insolventa poate introduce o cerere introductiva” daca creanta „împotriva patrimoniului debitorului este creta, lichida si exigibila de mai mult de 30 de zile” si daca valoarea prag este mai mare de 10.000 lei.

Ulterior, într-adevar, prin modificarile aduse Legii nr.85/2006, legiuitorul a prevazut cuantumul minim al creantei de 30.000 lei, însa aceste modificari au intrat în vigoare pe data de 17.07.2009, deci dupa data înregistrarii cererii.

Prin urmare, faptul ca instanta de judecata s-a pronuntat asupra cererii de deschidere a procedurii insolventei formulata de creditoare în data de 09.11.2009, nu justifica respingerea acesteia pe motiv ca, la data pronuntarii Sentintei civile nr.6882/COM/09.11.2009, cuantumul creantei este sub pragul minim prevazut de art.3 pct.12 din legea insolventei, articol a carui modificare a intrat în vigoare la data de 17.07.2009, dupa data introducerii actiunii.

În atare situatie apreciaza recurenta ca, cererea de deschidere a procedurii insolventei fata de debitoarea SC Z.A. SRL îndeplineste elementele obligatorii si necesare prevazute de legea în vigoare la data de 15.07.2009.

Intimata debitoare, legal citata, nu a depus întâmpinare si nu a formulat cereri în aparare.

Analizând cauza sub aspectul motivelor invocate, Curtea a constatat ca recursul este fondat, pentru urmatoarele considerente:

Astfel, creditoarea DGFP Constanta a învestit la data de 15.07.2009 Tribunalul Constanta cu o cerere de deschidere a procedurii insolventei împotriva debitoarei SC Z.A. SRL Castelu, jud. Constanta, invocând o creanta certa, lichida si exigibila în suma de 12.329 lei.

Potrivit art.3 pct.12 din Legea nr.85/2006, în forma în vigoare la data introducerii cererii, cuantumul minim al creantei pentru a putea fi introdusa cererea creditorului de deschidere a procedurii insolventei este de 10.000 lei.

Aceasta dispozitie legala ce instituia valoarea prag necesara pentru deschiderea procedurii a fost în vigoare pâna la data de 17.07.2009 când, conform Legii nr.277/2009 privind aprobarea OUG nr.173/2008, dispozitiile art.3 pct.12 din Legea nr.85/2006 au fost modificate, în sensul majorarii valorii prag la suma de 30.000 lei.

Curtea apreciaza ca, pâna la data intrarii în vigoare a dispozitiilor Legii 277/07.07.2009, dispozitii ce stabilesc valoarea prag în cuantum de 30.000 lei, cererile de deschidere a procedurii insolventei vor fi analizate prin prisma dispozitiilor art.3 pct.12 din Legea nr.85/2006 nemodificate, respectiv creditorul trebuie sa faca dovada existentei unei creante certe, lichide si exigibile în cuantum de minimum 10.000 lei.

O astfel de interpretare este data de împrejurarea ca dispozitiile legale ce instituie valoarea prag a creantei constituie norme de drept material, supuse principiului neretroactivitatii legii civile.

Principiul neretroactivitatii legii civile consacrat în chiar art.1 Cod civil conform caruia „legea dispune numai pentru viitor si nu are putere retroactiva”, a devenit un principiu constitutional, art.15 alin.2 din Constitutie stabilind ca „legea dispune numai pentru viitor, cu exceptia legii penale mai favorabile”.

Potrivit principiului enuntat, faptele creatoare sau modificatoare de situatii juridice sunt guvernate de legea în vigoare la data când ele au avut loc, o lege ulterioara neputând sa aduca atingere constituirii unei situatii juridice chiar daca schimba conditiile necesare.

În atare situatie, creanta invocata în cererea de deschidere a procedurii insolventei trebuie analizata din prisma îndeplinirii conditiilor cerute de legea insolventei la data sesizarii instantei, respectiv în raport da valoarea prag de 10.000 lei, conditie pe care recurenta creditoare o îndeplineste, iar nu în temeiul unor dispozitii legale ce au intrat în vigoare ulterior sesizarii instantei.

Pentru considerentele expuse, constatând ca instanta nu s-a pronuntat asupra fondului cererii de deschidere a procedurii, Curtea a apreciat ca, în cauza, sunt incidente dispozitiile art.312 alin.1 si 5 din Codul de procedura civila, si admitând recursul a dispus casarea hotarârii atacate, cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiasi instante.

Dispozitia legala cuprinsa în art.3 pct.12 din Legea nr.85/2006 instituia valoarea prag necesara pentru deschiderea procedurii la cuantumul sumei de 10.000 lei, în vigoare pâna la data de 17.07.2009 când, conform Legii nr.277/2009 privind aprobarea OUG nr.173/2008, dispozitiile art.3 pct.12 din Legea nr.85/2006 au fost modificate, în sensul majorarii valorii prag la suma de 30.000 lei.

În atare situatie, pâna la data intrarii în vigoare a dispozitiilor Legii 277/07.07.2009, dispozitii ce stabilesc valoarea prag în cuantum de 30.000 lei, cererile de deschidere a procedurii insolventei vor fi analizate prin prisma dispozitiilor art.3 pct.12 din Legea nr.85/2006 nemodificate, respectiv creditorul trebuie sa faca dovada existentei unei creante certe, lichide si exigibile în cuantum de minimum 10.000 lei.

O astfel de interpretare este data de împrejurarea ca dispozitiile legale ce instituie valoarea prag a creantei constituie norme de drept material, supuse principiului neretroactivitatii legii civile.

Principiul neretroactivitatii legii civile consacrat în chiar art.1 Cod civil conform caruia „legea dispune numai pentru viitor si nu are putere retroactiva”, a devenit un principiu constitutional, art.15 alin.2 din Constitutie stabilind ca „legea dispune numai pentru viitor, cu exceptia legii penale mai favorabile”.

Potrivit principiului enuntat, faptele creatoare sau modificatoare de situatii juridice sunt guvernate de legea în vigoare la data când ele au avut loc, o lege ulterioara neputând sa aduca atingere constituirii unei situatii juridice chiar daca schimba conditiile necesare.

Este necesar a se retine ca, în atare situatie, creanta invocata în cererea de deschidere a procedurii insolventei trebuie analizata din prisma îndeplinirii conditiilor cerute de legea insolventei la data sesizarii instantei, respectiv în raport da valoarea prag de 10.000 lei, iar nu în temeiul unor dispozitii legale ce au intrat în vigoare ulterior sesizarii instantei.

Prin cererea formulata la data de 15.07.2009 si înregistrata pe rolul Tribunalului Constanta sub nr.6979/118/2009, creditoarea DGFP Constanta a solicitat deschiderea procedurii insolventei împotriva debitoarei SC „Z.A.” SRL Castelu invocând o creanta certa, lichida si exigibila în cuantum de 12.329 lei reprezentând creante bugetare.

Prin sentinta civila nr. 6882/com/09.11.2009, pronuntata de Tribunalul Constanta, a fost respinsa cererea de deschidere a procedurii insolventei ca nefondata.

Pentru a pronunta aceasta solutie, judecatorul sindic a retinut ca, potrivit art.3 pct.1 lit.a din Legea nr.85/2006, insolventa debitorului este prezumata când acesta nu plateste datoriile sale scadente în termen de 30 de zile.

Art.3 pct.12 instituie obligativitatea unui cuantum minim al creantei pentru admiterea unei cereri de deschidere a procedurii insolventei de 30.000 lei, cuantum care trebuie respectat atât la data introducerii cererii, cât si la data pronuntarii hotarârii de deschidere a procedurii.

A motivat instanta ca, desi cererea creditoarei îndeplinea cerinta pragului minim al creantei la data înregistrarii ei pe rolul Tribunalului Constanta, modificarea Legii nr.85/2006, intervenita prin Legea nr.277/2009, impune un prag mai mare, modificare care trebuie avuta în vedere la data solutionarii cererii, potrivit principiului cu care legea veche nu poate ultraactiva.

Retinând ca, în speta, cuantumul creantei este sub pragul minim prevazut de lege, judecatorul sindic a respins cererea creditoarei ca nefondata.

Împotriva sentintei mentionate a declarat recurs creditoarea DGFP Constanta, criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie, cu urmatoarea motivatie, în esenta:

A sustinut recurenta ca cererea de deschidere a procedurii insolventei a fost înregistrata la Tribunalul Constanta la data de 15.07.2009, astfel cum se precizeaza chiar în cuprinsul sentintei pronuntate, data la care aceasta îndeplinea în totalitate conditiile prevazute de Legea nr.85/2006.

Astfel, potrivit art.31 coroborat cu art.3 pct.12 din Legea nr.85/2006 în vigoare la data înregistrarii cererii, „orice creditor îndreptatit sa solicite deschiderea procedurii prevazute de prezenta lege împotriva unui debitor prezumat în insolventa poate introduce o cerere introductiva” daca creanta „împotriva patrimoniului debitorului este creta, lichida si exigibila de mai mult de 30 de zile” si daca valoarea prag este mai mare de 10.000 lei.

Ulterior, într-adevar, prin modificarile aduse Legii nr.85/2006, legiuitorul a prevazut cuantumul minim al creantei de 30.000 lei, însa aceste modificari au intrat în vigoare pe data de 17.07.2009, deci dupa data înregistrarii cererii.

Prin urmare, faptul ca instanta de judecata s-a pronuntat asupra cererii de deschidere a procedurii insolventei formulata de creditoare în data de 09.11.2009, nu justifica respingerea acesteia pe motiv ca, la data pronuntarii Sentintei civile nr.6882/COM/09.11.2009, cuantumul creantei este sub pragul minim prevazut de art.3 pct.12 din legea insolventei, articol a carui modificare a intrat în vigoare la data de 17.07.2009, dupa data introducerii actiunii.

În atare situatie apreciaza recurenta ca, cererea de deschidere a procedurii insolventei fata de debitoarea SC Z.A. SRL îndeplineste elementele obligatorii si necesare prevazute de legea în vigoare la data de 15.07.2009.

Intimata debitoare, legal citata, nu a depus întâmpinare si nu a formulat cereri în aparare.

Analizând cauza sub aspectul motivelor invocate, Curtea a constatat ca recursul este fondat, pentru urmatoarele considerente:

Astfel, creditoarea DGFP Constanta a învestit la data de 15.07.2009 Tribunalul Constanta cu o cerere de deschidere a procedurii insolventei împotriva debitoarei SC Z.A. SRL Castelu, jud. Constanta, invocând o creanta certa, lichida si exigibila în suma de 12.329 lei.

Potrivit art.3 pct.12 din Legea nr.85/2006, în forma în vigoare la data introducerii cererii, cuantumul minim al creantei pentru a putea fi introdusa cererea creditorului de deschidere a procedurii insolventei este de 10.000 lei.

Aceasta dispozitie legala ce instituia valoarea prag necesara pentru deschiderea procedurii a fost în vigoare pâna la data de 17.07.2009 când, conform Legii nr.277/2009 privind aprobarea OUG nr.173/2008, dispozitiile art.3 pct.12 din Legea nr.85/2006 au fost modificate, în sensul majorarii valorii prag la suma de 30.000 lei.

Curtea apreciaza ca, pâna la data intrarii în vigoare a dispozitiilor Legii 277/07.07.2009, dispozitii ce stabilesc valoarea prag în cuantum de 30.000 lei, cererile de deschidere a procedurii insolventei vor fi analizate prin prisma dispozitiilor art.3 pct.12 din Legea nr.85/2006 nemodificate, respectiv creditorul trebuie sa faca dovada existentei unei creante certe, lichide si exigibile în cuantum de minimum 10.000 lei.

O astfel de interpretare este data de împrejurarea ca dispozitiile legale ce instituie valoarea prag a creantei constituie norme de drept material, supuse principiului neretroactivitatii legii civile.

Principiul neretroactivitatii legii civile consacrat în chiar art.1 Cod civil conform caruia „legea dispune numai pentru viitor si nu are putere retroactiva”, a devenit un principiu constitutional, art.15 alin.2 din Constitutie stabilind ca „legea dispune numai pentru viitor, cu exceptia legii penale mai favorabile”.

Potrivit principiului enuntat, faptele creatoare sau modificatoare de situatii juridice sunt guvernate de legea în vigoare la data când ele au avut loc, o lege ulterioara neputând sa aduca atingere constituirii unei situatii juridice chiar daca schimba conditiile necesare.

În atare situatie, creanta invocata în cererea de deschidere a procedurii insolventei trebuie analizata din prisma îndeplinirii conditiilor cerute de legea insolventei la data sesizarii instantei, respectiv în raport da valoarea prag de 10.000 lei, conditie pe care recurenta creditoare o îndeplineste, iar nu în temeiul unor dispozitii legale ce au intrat în vigoare ulterior sesizarii instantei.

Pentru considerentele expuse, constatând ca instanta nu s-a pronuntat asupra fondului cererii de deschidere a procedurii, Curtea a apreciat ca, în cauza, sunt incidente dispozitiile art.312 alin.1 si 5 din Codul de procedura civila, si admitând recursul a dispus casarea hotarârii atacate, cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiasi instante.

Etichete:

Descopera Primul Stagiu
Zonia.ro