404 www.juspedia.ro | Law article directory
Top

Procedura insolventei. Deschidere procedura faliment în forma simplificata. Neinstituirea obligatiei formularii unei cereri de deschidere a procedurii, în sarcina lichidatorului, de lege. Situatia recunoasterii starii de insolventa din declaratia expresa

Potrivit art.1 alin 2 lit. c) pct.2 din Legea 85/2006, „procedura simplificata se aplica debitorilor aflati în stare de insolventa, care se încadreaza în categoria societatilor comerciale la care actele constitutive sau documentele contabile nu pot fi gasite”.

În conformitate cu dispozitiile art.260 al.(4) din Legea nr.31/1990 a societatilor comerciale, lichidarea nu libereaza pe asociati si nu împiedica deschiderea procedurii de faliment a societatii.

Potrivit art.1 alin.2 lit.e din Legea 85/2006, procedura simplificata se aplica debitorilor aflati în stare de insolventa, care se încadreaza în una dintre urmatoarele categorii:

“e) societati comerciale dizolvate anterior formularii cererii introductive”;

Insolventa este definita de art.3 pct.1 din lege ca fiind “acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizeaza prin insuficienta fondurilor banesti disponibile pentru plata datoriilor exigibile;

De asemenea, art.3 pct.25 din Legea nr.85/2006, defineste procedura simplificata ca fiind procedura prin care debitorul, care îndeplineste conditiile prevazute la art.1 alin.(2), intra direct în procedura falimentului, fie odata cu deschiderea procedurii insolventei, fie dupa o perioada de observatie de maximum 60 de zile, perioada în care vor fi analizate elementele aratate la art.1 alin.(2) lit.c) si d).

În situatia lipsei documentelor contabile care trebuiau sa însoteasca în mod obisnuit cererea de deschidere a procedurii formulata de debitoare (art. 28), nu se poate retine în mod neîndoielnic existenta starii de insolventa, asa cum este definita de art. 3 pct. 1 din lege.

Insolventa vadita presupune ca debitorul se afla într-o evidenta si acuta criza de lichidate, iar dificultatile financiare sunt grave, pasivul debitorului fiind de o valoare semnificativa, concluzie care se desprinde si din interpretarea art. 3 pct. 12 care impune creditorului o anumita valoare prag pentru formularea cererii de deschiderii a procedurii.

De asemenea, potrivit prevederilor art.2701 din Legea nr.31/1990 „în cazul în care societatea aflata în lichidare este în stare de insolventa, lichidatorul este obligat sa ceara deschiderea procedurii insolventei”, însa acest articol este cuprins în capitolul intitulat „lichidarea societatilor pe actiuni si în comandita pe actiuni”, ceea ce înseamna ca lichidatorul are obligatia de a solicita deschiderea procedurii insolventei, doar în cazul acestor societati nu si în cazul celor cu raspundere limitata.

Lichidarea societatilor cu raspundere limitata este reglementata de art.262-art.263 din Legea nr.31/1990, dispozitii care nu instituie în sarcina lichidatorilor o obligatie similara celei din art.2701.

Prin cererea înregistrata sub nr.3584/118/2009 la Tribunalul Constanta, debitoarea SC M.T. SRL, prin lichidator R.M., a solicitat sa fie supusa prevederilor Legii 85/2006, în sensul deschiderii procedurii falimentului în forma simplificata, cu motivarea ca societatea se afla în dizolvare de drept potrivit dispozitiilor art.237 din Legea 31/1990, iar prin Încheierea nr.23573/30.07.2008 pronuntata de judecatorul delegat la ORC Constanta a fost desemnat în calitate de lichidator d-na R.M.

Lichidatorul a precizat ca a notificat societatea debitoare pentru a-i preda actele contabile, fara ca societatea debitoare sa dea curs acestei notificari, precum si creditorii bugetari si de utilitati.

La data de 29.09.2008 SC A.C. SA – prin lichidator judiciar S. SPRL – si-a declarat o creanta în suma de 2.064,90 lei.

Prin sentinta civila nr.207/COM/28.09.2009, pronuntata de Tribunalul Constanta – sectia comerciala, a respins cererea privind deschiderea procedurii insolventei reglementata de Legea nr.85/2006, formulata de debitoare, reprezentata prin lichidator R.M.

Pentru a pronunta aceasta hotarâre, judecatorul sindic a retinut ca cererea este neîntemeiata, pentru urmatoarele considerente:

Potrivit art.1 alin 2 lit. c) pct.2 din Legea 85/2006, „procedura simplificata se aplica debitorilor aflati în stare de insolventa, care se încadreaza în categoria societatilor comerciale la care actele constitutive sau documentele contabile nu pot fi gasite”.

În speta, recunoasterea starii de insolventa provine de la lichidatorul societatii, afirmarea starii de insolventa facându-se exclusiv pe declaratia SC A.C. SA.

Cum în cauza lipsesc documentele contabile care trebuiau sa însoteasca în mod obisnuit cererea de deschidere a procedurii formulata de debitoare (art. 28), nu se poate retine în mod neîndoielnic existenta starii de insolventa asa cum este definita de art. 3 pct. 1 din lege.

Insolventa vadita presupune ca debitorul se afla într-o evidenta si acuta criza de lichidate, iar dificultatile financiare sunt grave, pasivul debitorului fiind de o valoare semnificativa, concluzie care se desprinde si din interpretarea art. 3 pct. 12 care impune creditorului o anumita valoare prag pentru formularea cererii de deschiderii a procedurii.

Desi o asemenea cerinta nu este reglementata expres si pentru cererea debitorului, scopul legii, astfel cum este definit de art.2, nu poate fi atins, cât timp recuperarea creantelor împotriva averii debitoarei în aceasta procedura presupun efectuarea de cheltuieli exagerat de mari (minim 3000 lei-onorariu lichidator judiciar, 120 lei taxa de timbru, la care se adauga cheltuielile de comunicare si publicitate) în raport cu valoarea datoriilor afirmate de un creditor (2.065 lei).

Într-o situatie similara, pentru creantele bugetare, art.178 alin.1 din codul de procedura fiscala prevede anularea debitelor care, prin valoare, sunt inferioare cheltuielilor de executare.

Împotriva acestei hotarâri a declarat recurs debitoarea SC M.T. SRL prin lichidator R.M. –C.I.I. , criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie, cu urmatoarea motivatie, în esenta:

– Prima critica adusa hotarârii pronuntata de instanta de fond vizeaza starea de insolventa a debitoarei, astfel: SC A.C. SA detine împotriva debitoarei SC M.T. SRL o creanta certa, lichida si exigibila în valoare de 2.064,90 lei, creanta care nu a fost platita de debitoare pâna în prezent.

Prin Încheierea nr.32573/30.07.2008 pronuntata de judecatorul delegat la ORC de pe lânga Tribunalul Constanta, a fost admisa cererea SC A.C. SA în calitate de creditoare – privind numirea unui lichidator la societatea debitoare SC M.T. SRL.

În îndeplinirea obligatiilor, lichidatorul a notificat administratorii SC M.T. SRL, cu privire la obligatia acestora de a preda documentele financiare contabile lichidatorului, însa scrisoarea recomandata cu confirmare de primire a fost returnata, lichidatorul judiciar neavând posibilitatea de a intra în posesia documentelor debitoarei.

Desi judecatorul sindic a pus în vedere administratorului social sa predea lichidatorului toate documentele debitoarei, pâna la termenul din data de 01.06.2009, acesta nu s-a conformat, fiind evidenta starea de insolventa.

În atare situatie apreciaza recurenta ca, starea de insolventa a debitoarei este neîndoielnica, aceasta fiind dovedita cu documentele aflate la dispozitia lichidatorului si anexate cererii de deschidere a procedurii, fiind recunoscuta implicit de catre administratorul social al debitoarei care nu a predat lichidatorului documentele debitoarei si nu a contestat în nici un mod starea de insolventa.

– O alta critica adusa hotarârii pronuntata de instanta de fond vizeaza împrejurarea ca legea nu impune existenta unui anumit prag valoric pentru creantele înregistrate împotriva averii debitoarei, în situatia cererii formulate de catre debitor – prin reprezentantul sau legal.

În opinia recurentei, valoarea prag a creantei este prevazuta de legiuitor numai în cazul cererii formulate de catre creditor, conform dispozitiilor art. 3 alin.12.

A aprecia în mod arbitrar o valoare a creantei care sa justifice admiterea cererii debitorului de deschidere a procedurii insolventei în forma simplificata, înseamna a adauga la lege, ceea ce nu este permis, sau înseamna a face o distinctie pe care legiuitorul nu a avut-o în vedere.

De asemenea, apreciaza recurenta ca nu se poate retine motivatia instantei de fond referitoare la prevederile codului de procedura fiscala, nici din perspectiva eventualei similitudini de situatii – având în vedere dispozitiile art.149 din Legea nr.85/2006 si nici din perspectiva consecintelor juridice, cât timp starea de insolventa a debitoarei persista, debitele nefiind anulate.

– Pe de alta parte, potrivit art. 270 ind.1 din Legea nr. 31/1990 lichidatorul este obligat sa ceara deschiderea procedurii insolventei.

În speta, constatând starea de insolventa a debitoarei SC M.T. SRL, lichidatorul a investit Tribunalul Constanta cu solutionarea cererii de deschidere a procedurii insolventei în forma simplificata, în conformitate cu dispozitiile legale.

La data de 19.01.2010, recurenta a depus la dosar precizari cu privire la onorariul lichidatorului.

Examinând recursul prin prisma criticilor aduse hotarârii de catre recurenta, si care au fost încadrate în motivul prevazut de art.304 pct.9, dar si potrivit dispozitiilor art.3041 din Codul de procedura civila, Curtea constata ca recursul este nefondat, pentru urmatoarele considerente:

Fata de debitoarea SC M.T. SRL s-a dispus masura dizolvarii în temeiul art.237 al.1 lit.b din Legea nr. 31/1990, fiind numit în calitate de lichidator R.M. –C.I.I – prin Încheierea nr.23573/30.07.2008 a judecatorului delegat la O.R.C de pe lânga Tribunalul Constanta.

În conformitate cu dispozitiile art.260 al.(4) din Legea nr.31/1990, lichidarea nu libereaza pe asociati si nu împiedica deschiderea procedurii de faliment a societatii.

Potrivit art.1 alin.2 lit. e din Legea 85/2006, procedura simplificata se aplica debitorilor aflati în stare de insolventa, care se încadreaza în una dintre urmatoarele categorii:

“e) societati comerciale dizolvate anterior formularii cererii introductive;

Insolventa este definita de art.3 pct.1 din lege ca fiind “acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizeaza prin insuficienta fondurilor banesti disponibile pentru plata datoriilor exigibile;

De asemenea, art.3 pct.25 din Legea nr.85/2006 defineste procedura simplificata ca fiind procedura prin care debitorul care îndeplineste conditiile prevazute la art.1 alin.(2) intra direct în procedura falimentului, fie odata cu deschiderea procedurii insolventei, fie dupa o perioada de observatie de maximum 60 de zile, perioada în care vor fi analizate elementele aratate la art.1 alin.(2) lit.c) si d);

Din probele administrate nu a rezultat ca debitoarea este în insolventa, deoarece insolventa vadita presupune ca debitorul se afla într-o evidenta si acuta criza de lichidate, iar dificultatile financiare sunt grave, pasivul debitorului fiind de o valoare semnificativa, concluzie care se desprinde si din interpretarea art.3 pct. 12 care impune creditorului o anumita valoare prag pentru formularea cererii de deschiderii a procedurii.

Desi o asemenea cerinta nu este reglementata expres si pentru cererea debitorului, scopul legii, astfel cum este definit de art.2, nu poate fi atins, cât timp recuperarea creantelor împotriva averii debitoarei în aceasta procedura presupun efectuarea de cheltuieli exagerat de mari (minim 3000 lei-onorariu lichidator judiciar) în raport cu valoarea datoriilor afirmate de un creditor.

De asemenea, potrivit prevederilor art.2701 din Legea nr.31/1990 „în cazul în care societatea aflata în lichidare este în stare de insolventa, lichidatorul este obligat sa ceara deschiderea procedurii insolventei”, însa acest articol este cuprins în capitolul intitulat „lichidarea societatilor pe actiuni si în comandita pe actiuni”, ceea ce înseamna ca lichidatorul are obligatia de a solicita deschiderea procedurii insolventei, doar în cazul acestor societati nu si în cazul celor cu raspundere limitata, categorie din care face parte debitoarea.

Lichidarea societatilor cu raspundere limitata este reglementata de art.262-art.263 din Legea nr.31/1990, dispozitii care nu instituie în sarcina lichidatorilor o obligatie similara celei din art.2701.

Concluzionând, Curtea a retinut ca hotarârea tribunalului este legala si temeinica, criticile aduse de recurenta nefiind de natura a atrage modificarea acesteia, motiv pentru care, în temeiul art.312 din Codul de procedura civila, a respins recursul, ca nefondat.

Etichete:

Descopera Primul Stagiu
Zonia.ro