404 www.juspedia.ro | Law article directory
Top

Procedura insolventei – închidere procedura. Raport cu propunere de închidere procedura în temeiul art.131 din Legea nr.85/2006. Contestatie împotriva masurilor luate de lichidatorul judiciar. Termenul de contestare. Calculul acestuia.

Potrivit art.131 din Legea nr.85/2006, „În orice stadiu al procedurii prevazute de prezenta lege, daca se constata ca nu exista bunuri în averea debitorului ori ca acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative si nici un creditor nu se ofera sa avanseze sumele corespunzatoare, judecatorul-sindic va da o sentinta de închidere a procedurii, prin care se dispune si radierea debitorului din registrul în care este înmatriculat.”

Textul de lege sus-citat face referire la întrunirea cumulativa a doua conditii, si anume:

– insuficienta bunurilor din averea debitorului pentru acoperirea cheltuielilor administrative si,

– inexistenta unei oferte a creditorilor de a avansa sumele corespunzatoare

De vreme ce textul de lege stipuleaza posibilitatea închiderii procedurii în orice stadiu al acesteia, este evident ca nu este necesara întocmirea si comunicarea raportului final si, în mod asemanator, nu este necesara nici stabilirea eventualelor persoane vinovate de ajungerea debitoarei – persoana juridica, în stare de insolventa spre a se face aplicarea disp.art.138 din lege.

Aceasta întrucât textul de lege nu conditioneaza închiderea procedurii de analizarea posibilitatii atragerii raspunderii membrilor organelor de conducere si control, referindu-se, în mod explicit, numai la situatia în care nici un creditor nu se ofera sa avanseze sumele corespunzatoare.

Necesitatea închiderii procedurii, într-o asemenea situatie, rezida din scopul legii, reglementat de art.2 din Legea nr.85/2006, si anume acela al instituirii unei proceduri colective pentru acoperirea pasivului debitorului aflat în insolventa ori, în situatia în care nu pot fi acoperite nici cheltuielile procedurii, continuarea acesteia este lipsita de ratiune.

În ceea ce priveste contestatia împotriva masurilor luate de lichidatorul judiciar în temeiul art.21 alin.2 din Legea nr.85/2006, este necesar a se retine ca abordarea unei astfel de cai de atac presupune respectarea dispozitiilor art.21 alin.3 din lege, potrivit cu care „Contestatia trebuie sa fie înregistrata în termen de 5 zile de la depunerea raportului prevazut la al.1”, indiferent daca titularul contestatiei a fost sau nu prezent la termenul de judecata la care s-a depus acesta.

Prin Încheierea din data de 28.09.2009 pronuntata de judecatorul sindic în dosarul nr.11628/118/2007 al Tribunalului Constanta, a fost admisa exceptia decaderii creditoarei SC R. Constanta SA din dreptul de a formula obiectiuni împotriva raportului depus la data de 16.04.2009 de catre lichidatorul judiciar C.T. SPRL.

Pentru a pronunta aceasta solutie, judecatorul sindic a retinut ca, prin raportul contestat, s-a propus în temeiul art.131 din Legea nr.85/2006 închiderea procedurii insolventei aplicate fata de debitoarea SC C.P SRL, motivat de faptul ca în averea debitoarei nu au fost identificate bunuri, nu au fost facute plati si încasari pe perioada de faliment, iar raportul asupra cauzelor care au condus la aparitia starii de insolventa nu a putut fi întocmit întrucât lichidatorul judiciar nu a intrat în posesia documentelor contabile ale debitoarei.

La data de 29.05.2009, creditoarea SC R. Constanta SA a formulat obiectiuni, aratând ca lichidatorul judiciar nu a efectuat suficiente demersuri pentru identificarea bunurilor din averea debitoarei si nici arhiva financiar contabila pentru determina masa activa si pasiva. Din precizarile lichidatorului judiciar este evident ca activitatea sa s-a marginit la emiterea de notificari.

A precizat creditoarea ca nu este de acord cu închiderea procedurii si solicita formularea actiunii în temeiul art.138 din Legea nr.85/2006 si identificarea administratorilor debitoarei.

Fata de obiectiunile formulate, lichidatorul judiciar a invocat exceptia decaderii din drept, motivat de faptul ca temeiul de drept al contestarii raportului lichidatorului judiciar este dat de art.21 alin.3 din Legea nr.85/2006, care stabileste un termen procedural de 5 zile, ce se calculeaza de la data depunerii raportului lichidatorului judiciar.

Judecatorul sindic a motivat ca, în cauza, creditoarea SC R. Constanta SA a depus obiectiuni, calificate drept contestatie, la raportul întocmit de lichidatorul judiciar al debitoarei SC C.P SRL în dosarul nr.11628/118/2007, contestând solicitarea lichidatorului judiciar de închidere a procedurii, cât si precizarea acestuia ca nu întelege sa formuleze actiune întemeiata pe prevederile art.138 din Legea nr.85/2006 fata de administratorul societatii debitoare.

Potrivit art.21, la fiecare termen de continuare a procedurii lichidatorul judiciar este obligat sa depuna un raport de activitate. Împotriva masurilor luate de catre lichidatorul judiciar, debitorul persoana fizica, administratorul special al debitorului persoana juridica, oricare dintre creditori si orice persoana interesata pot formula contestatie, ce trebuie înregistrata în termen de 5 zile de la depunerea raportului.

Rezulta ca termenul de introducere a contestatiei este de 5 zile de la depunerea raportului, indiferent daca titularul contestatiei a fost sau nu prezent la termenul la care s-a depus raportul ce se contesta.

Fiind un termen procedural pe zile, acesta se calculeaza pe zile libere, conform art.101 alin.1 din codul de procedura civila, în calcul nefiind luate nici ziua când a început sa curga si nici cea în care se împlineste.

Din actele dosarului de aplicare a procedurii insolventei fata de debitoarea SC C.P SRL reiese ca raportul de activitate cu propunerea de închidere a procedurii, cât si precizarea lichidatorului judiciar ca nu întelege sa formuleze actiune întemeiata pe prevederile art.138 din Legea nr.85/2006 fata de administratorul societatii debitoare, a fost depus la data de 16.04.2009, data la care a fost afisat la usa Tribunalului.

Prin urmare, termenul pentru formularea contestatiei s-a împlinit la data de 22.04.2009, iar contestatia a fost introdusa pe rolul instantei la data de 29.05.2009, cu mult dupa trecerea termenului prevazut de lege.

Împotriva sentintei mentionate a declarat recurs creditoarea SC R. Constanta SA, care a criticat solutia judecatorului sindic ca fiind nelegala si netemeinica, cu urmatoarea motivatie, în esenta:

A sustinut recurenta ca, la data de 13.04.2009, prin Încheierea nr.2717, se constata depunerea raportului de activitate cu propunerea de închidere a procedurii si se acorda termen pentru data de 08.06.2009, raport ce nu i-a fost comunicat.

Raportul de activitate nu a fost publicat în Buletinul de insolventa nici pâna la aceasta data. Sedinta de judecata din data de 08.06.2009 s-a amânat pentru data de 28.09.2009, motivat de faptul ca a fost sarbatoare legala.

Urmare a studierii dosarului la arhiva tribunalului în data de 26.05.2009, a luat la cunostinta de continutul raportului si, astfel, a formulat obiectiunile nr.1112 din 28.05.2009 la raport si depuse pe data de 29.05.2009. Prin obiectiunile formulate a solicitat lichidatorului judiciar sa identifice cei doi administratori ai firmei SC C.P SRL, având în vedere ca din documentele existente la dosar rezulta ca debitoarea are acelasi sediu cu SC C.G. SRL, si sa se stabileasca cauzele insolventei si aplicarea art.138 din Legea nr.85/2006.

Din adresa nr.1117/17.07.2009, semnata de administrator R.B., se poate concluziona ca este posibil ca debitoarea sa stagneze activitatea intentionat, pentru a nu înregistra venituri si totodata administratorul îsi aroga dreptul de a hotarî când va plati.

Recurenta considera ca atât administratorul judiciar, cât si lichidatorul, nu si-au îndeplinit obligatiile conform art. 21 – 25 din Legea nr.85/2006, nu au prezentat situatiile financiare ale debitoarei, multumindu-se sa constate ca nu exista acte contabile si ca nu s-a raspuns la notificarile transmise.

Admiterea propunerii de închidere a procedurii, fara a se formula cererea de antrenare a raspunderii administratorilor, prejudiciaza creditorii, iar debitorul si lichidatorul sunt descarcati de obligatii.

Mai arata recurenta ca, la termenul din 28.09.2009, s-a sustinut de catre reprezentantul lichidatorului ca obiectiunile trebuiau sa fie depuse în termen de 5 zile de la depunerea raportului. Însa, cum acest raport nu s-a publicat în Buletinul procedurilor insolventei, nu se poate considera ca obiectiunile sunt tardive.

Art.21 alin.3 si 4 se refera la contestatia împotriva masurilor luate de administratorul judiciar sau lichidator, ori, în speta, nu este vorba de contestatie care sa se solutioneze în camera de consiliu cu citarea contestatorului, lichidatorului si comitetului creditorilor în termen de 10 zile de la înregistrarea ei.

În opinia recurentei, instanta trebuia sa manifeste rolul activ si din oficiu sa impuna lichidatorului sa-si îndeplineasca atributiile prevazute de lege.

Considera ca s-au eludat prevederile Legii nr.85/2006, sens în care se impune anularea încheierii pronuntate de instanta de fond si continuarea procedurii inclusiv cu formularea de catre lichidator a cererii de antrenare a raspunderii administratorului debitoarei.

Intimata debitoare, legal citata, nu a formulat aparari în cauza.

Analizând cauza sub aspectul motivelor invocate, Curtea constata ca recursul este nefondat.

Astfel, potrivit art.131 din Legea nr.85/2006, „În orice stadiu al procedurii prevazute de prezenta lege, daca se constata ca nu exista bunuri în averea debitorului ori ca acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative si niciun creditor nu se ofera sa avanseze sumele corespunzatoare, judecatorul-sindic va da o sentinta de închidere a procedurii, prin care se dispune si radierea debitorului din registrul în care este înmatriculat.”

Se retine ca, în urma demersurilor facute de catre lichidatorul judiciar, s-a constatat prin raportul depus la dosarul cauzei pentru termenul din 08.06.2009 ca, în lipsa documentelor contabile ale societatii, lichidatorul nu a avut posibilitatea sa întocmeasca un raport amanuntit cu privire la cauzele si împrejurarile care au dus la aparitia insolventei cu mentionarea persoanelor carora le-ar fi imputabila aceasta stare si nu a fost în masura sa faca referiri la incidenta în cauza a disp. art.138 din Legea nr.138/2006, motiv pentru care, constatând ca nu pot fi identificate bunuri în averea debitoarei pentru a fi valorificate, a solicitat închiderea procedurii în temeiul art.131 din Legea nr.85/2006.

Raportul întocmit de catre lichidator nu reprezinta un raport final conform art.129 din Legea nr.85/2006, raport ce se întocmeste dupa ce bunurile din averea debitorului au fost lichidate, ci reprezinta un raport de activitate prin care se propune închiderea procedurii în temeiul art.131 din lege constatându-se ca nu exista bunuri în averea debitorului ori ca acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative si nici un creditor nu se ofera sa avanseze sumele corespunzatoare.

Prin urmare, în mod corect judecatorul sindic a calificat „obiectiunile” creditoarei ca fiind o contestatie împotriva masurilor luate de lichidatorul judiciar întemeiata pe art.21 alin.2 din Legea nr.85/2006, contestatie ce trebuie depusa în termen de 5 zile de la depunerea raportului conform art.21 alin.3.

Curtea constata ca, în situatia data, legea nu impune obligatia de comunicare a raportului catre creditori si de publicare în Buletinul procedurilor insolventei, astfel cum se prevede în cazul raportului final întocmit în baza art.129 din lege, iar termenul de contestare nu este legat de astfel de comunicari, ci se calculeaza de la momentul depunerii raportului.

Ori, fata de momentul depunerii raportului, respectiv 16.04.2009, formularea contestatiei la data de 29.05.2009, apare ca tardiva.

În ceea ce priveste criticile legate de neîndeplinirea de catre administratorul si lichidatorul judiciar a obligatiilor legale referitoare la identificarea persoanelor raspunzatoare de starea de insolventa si formularea cererii de antrenare a raspunderii fostilor administratori, Curtea constata ca, fata de solutia pronuntata, astfel de critici exced prezentului recurs, deoarece vizeaza fondul cauzei.

Pentru considerentele expuse, apreciind ca motivele invocate de recurenta sunt nefondate, Curtea a respins recursul ca atare, în baza art.312 alin.1 Cod de procedura civila.

Etichete:

Descopera Primul Stagiu
Zonia.ro