404 www.juspedia.ro | Law article directory
Top

Anulare act administrativ fiscal. Lipsa declaratiei fiscale privind plata impozitului pe venit în calitate de microîntreprindere.

Hotarârea instantei de fond este netemeinica si nelegala deoarece au fost avute în vedere numai concluziile Raportului de expertiza contabila efectuat în cauza, fara însa a fi examinate dispozitiile art.109 al.1 din Legea nr.571/2003 privind codul fiscal, conform carora „Persoanele juridice platitoare de impozit pe profit comunica operatiunea organelor fiscale teritoriale la începutul anului fiscal, prin depunerea declaratiei de mentiuni pentru persoanele juridice, asociatiile familiale si asociatiile fara personalitate juridica, pâna la data de 31 ianuarie inclusiv”.

Cu alte cuvinte, daca întreprinderea platitoare de impozit pe profit se încadreaza, la 31 decembrie a anului precedent, în conditiile de la art.103 si cele ale art.104 al.5 Cod fiscal, în cursul lunii ianuarie a anului urmator poate opta pentru regimul de microîntreprindere, depunând pâna la 31 ianuarie declaratia de mentiuni la organul fiscal teritorial.

În speta, Curtea a retinut ca Declaratia privind obligatiile de plata la bugetul statului pe luna decembrie 2002 era depusa de platitorul de impozite SC – platitoare de impozit pe profit – si abia la data de 17.11.2003 prin cererea de mentiuni nr.9594, privind modificarea actului constitutiv se schimba denumirea societatii în SC O. SRL, societate care nu întelege a înscrie operatiunea în cererea de înregistrare la registrul comertului, potrivit dispozitiilor art.109 al.2 Cod fiscal.

Astfel, potrivit textului de lege (art.109 al.2 Cod fiscal) „Persoanele juridice care se înfiinteaza în cursul unui an fiscal înscriu operatiunea în cererea de înregistrare la registrul comertului. Optiunea este definitiva pentru anul fiscal respectiv”.

În atare conditii, în mod gresit instanta de fond a apreciat în sensul admisibilitatii actiunii, odata ce reclamanta intimata era obligata sa completeze si sa depuna declaratia de mentiuni în care, sa fie evidentiate modificarile intervenite.

Începând cu data de 01.01.2004 sunt aplicabile prevederile art.69 din OG nr.92/2003 privind Codul de procedura fiscala, potrivit carora „Modificarile ulterioare ale datelor din Declaratia de înregistrare fiscala trebuie aduse la cunostinta organului fiscal competent, în termen de 30 de zile de la data producerii acestora, prin completarea si depunerea Declaratiei de mentiuni”.

În acest sens sunt si dispozitiile cuprinse în art.109, al.3 din Codul fiscal, potrivit carora „În cazul în care, în cursul anului fiscal, una dintre conditiile impuse nu mai este îndeplinita, microîntreprinderea are obligatia de a pastra pentru anul fiscal respectiv regimul de impozitare pentru care a optat, fara posibilitatea de a beneficia pentru perioada urmatoare de prevederile prezentului titlu, chiar daca ulterior îndeplineste conditiile prevazute de la art.103”.

Prin actiunea adresata Tribunalului Tulcea si înregistrata sub nr.366/88/20.02.2008, reclamanta S.C. O. S.R.L. Tulcea a chemat în judecata pe pârâtii ANAF – DGFP TULCEA, ANAF – A.F.P TULCEA – A.I.F si A.N.A.F. – AFP TULCEA – A.C.F – SERVICIUL I.F.P.J II, solicitând ca prin hotarâre judecatoreasca sa se dispuna:

– anularea Deciziei nr.76/28.11.2007 emisa de A.N.A.F. – D.G.F.P. Tulcea în solutionarea contestatiei formulate de reclamanta;

– anularea Deciziei de impunere nr.199/19.11.2007 privind obligatiile fiscale suplimentare de plata stabilite prin Raportul de inspectie fiscala generala nr.18859/19.11.2007;

– suspendarea Deciziei de impunere nr.199/19.11.2007 pâna la solutionarea cauzei.

Motivând actiunea, reclamanta învedereaza în esenta ca modul de stabilire si cuantumul impozitului pe profit datorat de S.C.”O.” S.R.L. Tulcea pentru perioada 01.01.2004 – 31.12.2005 este eronat si netemeinic; raportul de inspectie fiscala mentioneaza ca, s-au constatat diferenta de cuantum de 8027lei pentru anul 2004 si 1754 lei pentru anul 2005, la care s-au adaugat majorari de întârziere de 450 lei; totalul sumelor stabilite prin raportul de inspectie este de 18.221 lei; în consecinta raportului de inspectie fiscala s-a emis decizia de impunere nr.199/19.11.2007 prin care se instituie în sarcina S.C.”O.” S.R.L. Tulcea obligatia de plata a sumei totale de 21.790 lei .

S-a mai aratat ca reclamanta este microîntreprindere si este datoare sa achite impozit pe venit, nu impozit pe profit; reclamanta si-a îndeplinit obligatiile fiscale în perioada 01.01.2004 – 31.12.2005 în calitate de microîntreprindere, calculând, declarând si achitând impozit pe venit.

S-a sustinut ca mentiunea organelor fiscale de control cum ca reclamanta nu a declarat ca se încadreaza la categoria microîntreprinderilor, ca platitor de impozit pe venit, este nefondata deoarece, potrivit codului de procedura fiscala: impozitele, taxele, contributiile si alte sume datorate, bugetului consolidat se stabilesc prin declaratia fiscala, iar declaratia fiscala este asimilata unei decizii de impunere.

În privinta sustinerii organului fiscal, precum ca reclamanta nu a depus declaratia fiscala privind plata impozitului pe venit, ca microîntreprindere, se poate proceda la stabilirea din oficiu a obligatiilor fiscale numai în cazul în care: a înstiintat contribuabilul cu privire la depasirea termenului legal de depunere a declaratiei fiscale; au trecut cel putin 15 zile de la data înstiintarii contribuabilului; pe cale de consecinta nu s-a nascut dreptul organelor fiscale de a stabili din oficiu alte obligatii fiscale decât cele datorate si achitate de catre S.C. O. S.R.L. Tulcea.

A mai precizat reclamanta ca a depus la organul fiscal competent privind plata impozitului pe venit, societatea îndeplinind conditiile legale pentru a opta pentru aceasta varianta de impozitare; prin depunerea declaratiei reclamanta a înstiintat organele fiscale privitor la optiunea si plata impozitului pe venit datorat ca microîntreprindere.

S-a mai aratat ca, în ceea ce priveste forma Deciziei nr.199/19.11.2007 nici aceasta nu corespunde concluziilor raportului de inspectie fiscala generala; raportul constata existenta unei obligatii fiscale suplimentare totale de 18.221 lei iar decizia de impunere stabileste în sarcina reclamantei o obligatie suplimentara totala de 21.790 lei.

S-a subliniat ca, potrivit art.63 din Codul de procedura fiscala, actele contribuabilului au forta probanta recunoscuta de lege, constituind probe pe baza carora se poate proceda la stabilirea corecta a bazei de impozitare; în acest sens art. 81 coroborat cu art. 84 din cod, arata ca, declaratiile fiscale ale contribuabilului au aceeasi valoare juridica cu aceea a unei declaratii de impunere si astfel, societatea a declarat în mod legal faptul ca, a calculat si virat taxele datorate bugetului ca si microîntreprindere.

Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea actiunii ca nefondata aratând ca solutia data de organul fiscal contestatiei administrative tine cont de urmatoarele aspecte: la data de 31.12.2003 reclamanta era platitoare de impozit pe profit conform declaratiei înregistrata la D.G.F.P. Tulcea sub nr.21118/ 26.01.2004; în baza propriei declaratii obligatiile reprezentând impozitul datorat urmau sa se supuna regulilor stabilite pentru aceasta categorie pâna când contribuabilul întelegea sa faca o noua declaratie în eventualitatea în care obligatia putea primi o alta încadrare.

Cum reclamanta a solicitat înscrierea ca platitor de impozit pe veniturile microîntreprinderilor la data de 23.09.2005, prin declaratia de mentiuni 010 înregistrata la D.G.F.P. Tulcea sub nr. 21718/ 23.09.2005, desi în declaratia 100 evidentia ca plateste impozit pe venit aferent perioadei 01.01.2004 – 31.12.2005, trebuie sa se supuna regulii privind plata acestui impozit; în stabilirea obligatiei de plata suplimentara pentru diferentele dintre impozitul pe venit si impozitul pe microîntreprindere contestate în timpul controlului s-au calculat majorari de întârziere.

Prin Sentinta civila nr.1386 din 15 iulie 2009, Tribunalul Tulcea a admis actiunea formulata de reclamanta SC O. SRL, dispunându-se anularea Deciziei nr.76/28.11.2007 emisa de A.N.A.F. – D.G.F.P. Tulcea si a Deciziei de impunere nr.199 din 19.11.2007 emisa de A.N.A.F.- A.F.P a Municipiului Tulcea, cu consecinta obligarii pârâtelor la plata catre reclamanta a sumei de 2.540 lei cu titlul cheltuieli de judecata.

Pentru a pronunta aceasta hotarâre, prima instanta a retinut în esenta ca, în perioada 29.10. 2007 -15.11. 2007, organele de inspectie fiscala au efectuat un control asupra legalitatii si conformitatii declaratiilor fiscale, corectitudinii si exactitatii îndeplinirii obligatiilor de catre S.C. O. S.R.L. Tulcea, aspectele constatate fiind evidentiate în Raportul de inspectie fiscala generala înregistrata sub nr.18859/ 19.11.2007.

Constatarile cuprinse în Raportul de inspectie fiscala si în Decizia de impunere nr.199/19.11.2007, în care s-au evidentiat obligatiile fiscale suplimentare stabilite de inspectia fiscala, au facut obiectul contestatiei administrative depusa la D.G.F.P. Tulcea de catre reclamanta, contestatie ce viza suma de 21.790 lei reprezentând impozitul pe profit stabilit suplimentar si majorarile de întârziere aferente.

Prin Decizia nr.76/28.12.2007 emisa de D.G.F.P. Tulcea, a fost respinsa ca neîntemeiata contestatia formulata de reclamanta.

Potrivit concluziilor raportului de expertiza contabila întocmit în cauza de expert T.N. – suma de 21.790 lei, stabilita prin Decizia de impunere nr.199/19.11.2007 nu este justificata.

Expertiza contabila a constatat ca S.C. O. S.R.L. Tulcea, la data de 31.12.2003, îndeplinea cumulativ conditiile pentru microîntreprindere, prevazute de art.103 din Legea nr.571/2003, fapt pentru care pentru anii fiscali 2004 si 2005 a procedat corect când a calculat, declarat si virat impozitul pe venit aplicat asupra tuturor veniturilor realizate din orice sursa, conform art.104 alin.4 din Legea nr.571/2003.

Împotriva acestei hotarâri a declarat recurs pârâta A.N.A.F. – D.G.F.P. TULCEA, criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie, cu indicarea temeiului de drept prev.de art.3041 Cod pr.civila si cu motivatia în esenta ca, în mod gresit instanta de fond a avut în vedere numai concluziile raportului de expertiza contabila efectuat în cauza, atât timp cât, expertul contabil omite a tine seama de disp.art.109 al.1 din Legea nr.571/2003 privind codul fiscal.

Recursul este fondat, urmând a fi admis, conform art.312 Cod pr.civila, pentru urmatoarele considerente în esenta, a apreciat Curtea:

În perioada 29.10.2007 – 15.11.2007 organele de inspectie fiscala au efectuat un control asupra legalitatii si conformitatii declaratiilor fiscale, corectitudinii si exactitatii îndeplinirii obligatiilor de catre S.C. O. S.R.L. Tulcea, aspectele constatate fiind evidentiate în Raportul de inspectie fiscala generala înregistrata sub nr.18859/ 19.11.2007.

Toate constatarile facute prin sus-mentionatul act administrativ fiscal, au fost cuprinse si în Decizia de impunere nr.199/19.11.2007, ele facând obiectul contestatiei administrative depusa de intimata reclamanta la DGFP TULCEA, contestatie ce viza suma de 21.790 lei, reprezentând impozitul pe profit stabilit suplimentar si majorarile de întârziere aferente.

Ulterior, prin Decizia nr.76/28.12.2007, DGFP TULCEA respinge ca neîntemeiata contestatia formulata de intimata reclamanta, astfel ca SC O. SRL TULCEA deduce judecatii prezenta cauza, în care se pronunta hotarârea recurata.

Curtea apreciaza ca hotarârea instantei de fond este netemeinica si nelegala deoarece au fost avute în vedere numai concluziile Raportului de expertiza contabila efectuat în cauza, fara însa a fi examinate dispozitiile art.109 al.1 din Legea nr.571/2003 privind codul fiscal, conform carora „Persoanele juridice platitoare de impozit pe profit comunica operatiunea organelor fiscale teritoriale la începutul anului fiscal, prin depunerea declaratiei de mentiuni pentru persoanele juridice, asociatiile familiale si asociatiile fara personalitate juridica, pâna la data de 31 ianuarie inclusiv”.

Cu alte cuvinte, daca întreprinderea platitoare de impozit pe profit se încadreaza, la 31 decembrie a anului precedent, în conditiile de la art.103 si cele ale art.104 al.5 Cod fiscal, în cursul lunii ianuarie a anului urmator poate opta pentru regimul de microîntreprindere, depunând pâna la 31 ianuarie declaratia de mentiuni la organul fiscal teritorial.

În speta, Curtea retine ca Declaratia privind obligatiile de plata la bugetul statului pe luna decembrie 2002 era depusa de platitorul de impozite SC D.I. SRL – platitoare de impozit pe profit – si abia la data de 17.11.2003 prin cererea de mentiuni nr.9594, privind modificarea actului constitutiv se schimba denumirea societatii în SC O. SRL, societate care nu întelege a înscrie operatiunea în cererea de înregistrare la registrul comertului, potrivit dispozitiilor art.109 al.2 Cod fiscal.

Astfel, potrivit textului de lege (art.109 al.2 Cod fiscal) „Persoanele juridice care se înfiinteaza în cursul unui an fiscal înscriu operatiunea în cererea de înregistrare la registrul comertului. Optiunea este definitiva pentru anul fiscal respectiv”.

În atare conditii, în mod gresit instanta de fond a apreciat în sensul admisibilitatii actiunii, odata ce reclamanta intimata era obligata sa completeze si sa depuna declaratia de mentiuni în care, sa fie evidentiate modificarile intervenite.

Curtea retine ca, concluziile raportului de expertiza contabila efectuat în cauza, nu pot fi avute în vedere deoarece, facându-se vorbire despre „vectorul fiscal” introdus prin Ordonanta nr.36/2003 privind corelarea unor dispozitii din legislatia financiar-fiscala, care modifica printre altele si Ordonanta nr.82/1998, privind înregistrarea fiscala a platitorilor de impozite si taxe, s-au omis aspecte care sunt esentiale, si anume:

La art.22 din OG nr.36/2003 se prevede:

„(1) Ministerul Finantelor Publice organizeaza evidenta platitorilor de impozite si taxe, care contin:

a) date de identificare;

b) categoriile de obligatii de plata catre bugetul de stat datorate potrivit legii, denumite în continuare vector fiscal;

c) alte informatii necesare administrarii impozitelor si taxelor.

(2) Datele prevazute la al.1 se completeaza pe baza informatiilor comunicate de contribuabili în declaratiile de înregistrare si în declaratiile de mentiuni”.

Art.8 prevede ca modificarile intervenite în datele declarate de catre platitorii de impozite si taxe, care au obligatia înregistrarii fiscale prin depunerea declaratiei si înregistrarea fiscala, se comunica organelor fiscale de catre acestia prin completarea si depunerea unei declaratii de mentiuni, conform procedurii stabilite de Ministerul Finantelor Publice.

(2) Declaratiile de mentiuni se depun în termen de 15 zile de la data producerii modificarilor.

Pe de alta parte, expertul invoca prevederile OMFP nr.1103/2003 privind procedura de completare a vectorului fiscal si de notificare a contribuabililor privind datele înregistrate în vectorul fiscal, retinând initializarea bazei de date privind vectorul fiscal ca facându-se prin preluarea informatiilor din Declaratia privind obligatiile de plata la bugetul statului pe luna decembrie 2002 depusa de platitorul de impozite si taxe ori, astfel cum sus s-a expus, la data de 17.11.2003 actul constitutiv al intimatei reclamante a determinat schimbarea denumirii acesteia, situatie de fapt urmare careia, în evidenta MFP nu s-au produs modificari prin depunerea vreunei declaratii.

Cu alte cuvinte, vectorul fiscal al platitorilor de impozite si taxe aflati în evidenta MFP la data de 31.12.2002 si care nu s-au radiat pâna la data de 30.06.2003 se completeaza pe baza informatiilor din „Declaratia privind obligatiile de plata la bugetul de stat” completata si depusa de platitorii de impozite si taxe pentru luna decembrie 2002.

Contribuabilii pentru care vectorul fiscal se completeaza potrivit cu regulile sus-expuse, se considera luati în evidenta cu obligatii de declarare si plata astfel constituite, începând cu data de 01.01.2003, iar, în cazul nedepunerii declaratiei de mentiuni prevazute de lege, datele înscrise în vectorul fiscal ramân definitive în ceea ce priveste procedura completarii initiale a vectorului fiscal.

Potrivit textelor de lege sus-enuntate si comentate, modificarile ulterioare intervenite în datele privind vectorul fiscal declarate de platitorii de impozite si taxe, se comunica DGFP judetene de catre platitorul acestora, astfel încât, Curtea retine ca, la data de 01.01.2003 intimata reclamanta nu putea fi notificata, ea fiind cea care avea obligatia depunerii Declaratiei de mentiuni, în care erau necesare a fi evidentiate modificarile intervenite – trecerea de la platitor de impozit pe profit, la impozit pe venit microîntreprindere, începând cu anul fiscal 2004.

Ca situatia ce trebuie retinuta este aceasta, o dovedeste împrejurarea ca, începând cu data de 01.01.2004, sunt aplicabile prevederile art.69 din OG nr.92/2003 privind Codul de procedura fiscala, potrivit carora „Modificarile ulterioare ale datelor din Declaratia de înregistrare fiscala trebuie aduse la cunostinta organului fiscal competent, în termen de 30 de zile de la data producerii acestora, prin completarea si depunerea Declaratiei de mentiuni”.

Curtea retine ca intimata reclamanta a solicitat înregistrarea ca platitor de impozit pe venitul microîntrepriderilor, prin Declaratia de mentiuni 010, înregistrata la DGFP Tulcea – AFP Tulcea sub nr.21718/23.09.2005, începând cu data de 01.09.2005.

În atare situatie, aplicând prevederile art.104 al.2 din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, microîntreprinderile platitoare de impozit pe profit pot opta pentru plata impozitului reglementat de prezentul titlu, începând cu anul fiscal urmator, daca îndeplinesc conditiile prev.de art.103 si daca nu au fost platitoare de impozit pe venitul microîntreprinderilor, este de necontestat ca intimata reclamanta a devenit astfel de platitor începând cu data de 01.01.2006.

În acest sens sunt si dispozitiile cuprinse în art.109, alin.3 din Codul fiscal potrivit carora „În cazul în care, în cursul anului fiscal, una dintre conditiile impuse nu mai este îndeplinita, microîntreprinderea are obligatia de a pastra pentru anul fiscal respectiv regimul de impozitare pentru care a optat, fara posibilitatea de a beneficia pentru perioada urmatoare de prevederile prezentului titlu, chiar daca ulterior îndeplineste conditiile prevazute de la art.103”.

În concluzie, Curtea având în vedere ca legea prevede termenul pâna la care se poate exprima optiunea de platitor de impozit pe venitul microîntreprinderilor, prin depunerea Declaratiei de mentiuni, iar intimata reclamanta nu a procedat corect când a calculat, declarat si virat impozitul pe venitul microîntreprinderilor pentru anii 2004 si 2005, apreciaza ca, organele fiscale au determinat prin actele de control a caror anulare se solicita, în mod legal si temeinic profitul impozabil si impozitul pe profit, astfel încât, suma de 21.790 lei stabilita prin Decizia de impunere 199/19.11.2007 este datorata de catre intimata.

În atare conditii, admitând recursul conform art.312 Cod pr.civila, Curtea a dispus modificarea în tot a hotarârii recurate, în sensul respingerii actiunii ca nefondata.

acte ale autoritatilor

Etichete:

Descopera Primul Stagiu
Zonia.ro