Top

Exceptie de nelegalitate. Inadmisibilitatea invocarii exceptiei de nelegalitate a unui act cu caracter normativ fata de dispozitiile art.4 alin.1 din Legea nr.554/2004.

Instanta de contencios administrativ a fost învestita cu solutionarea exceptiei de nelegalitate a dispozitiilor art.8 lit.n si art.31 lit.b din H.C.L nr.164/2008 pentru aprobarea Regulamentului privind activitatile edilitar gospodaresti din Municipiul Tulcea, asa cum a fost modificata prin H.C.L Tulcea nr.18/2009, exceptie invocata din oficiu de catre instanta de drept comun în cauza având ca obiect, plângere împotriva procesului verbal de contraventie.

Criticile formulate de recurent se refera strict la inadmisibilitatea invocarii exceptiei de nelegalitate a unui act cu caracter normativ fata de disp. art.4 alin.1 din Legea nr.554/2004.

Fata de motivele invocate, Curtea retine ca, reglementând exceptia de nelegalitate, art.4 alin.1 din Legea nr.554/2004 prevede ca: „Legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetata oricând în cadrul unui proces, pe cale de exceptie, din oficiu sau la cererea partii interesate”.

Chiar daca textul legal citat mentioneaza în mod expres doar actul administrativ unilateral cu caracter individual, Curtea a apreciat ca o atare procedura acopera atât sfera actelor individuale, cât si a celor cu caracter normativ.

O astfel de interpretare este dedusa din împrejurarea ca, pe de o parte, legea nu interzice cercetarea legalitatii unui act administrativ normativ pe calea exceptiei, acesta putând fi supus oricând controlului de legalitate potrivit art.11 alin.4 din Legea nr.554/2004, iar pe de alta parte ca, scopul instituirii normei citate este acela de a reglementa procedural un mijloc de aparare la îndemâna celui vatamat printr-un act administrativ nelegal, fie el individual ori normativ.

Prin urmare, în cadrul acestei proceduri speciale, instanta de contencios administrativ este abilitata sa examineze concordanta actului administrativ în discutie cu actele normative cu forta juridica superioara, în temeiul si în executarea carora a fost emis, tinând seama de principiul ierarhiei si fortei juridice a acestora, consacrat prin art.5 din Constitutie si art.4 alin.3 din Legea nr.24/2000, privind normele de tehnica legislativa pentru elaborarea actelor normative.

Prin încheierea din data de 17 iunie 2009, pronuntata de Judecatoria Tulcea în cauza având ca obiect plângere împotriva procesului verbal de contraventie, s-a dispus sesizarea Tribunalului Tulcea – Sectia contencios administrativ, în vederea solutionarii exceptiei de nelegalitate a dispozitiilor art.8 lit.n si art.31 lit.b din Hotarârea C.L nr.164/2008 pentru aprobarea Regulamentului privind activitatile edilitar gospodaresti din Municipiul Tulcea, asa cum a fost modificata prin Hotarârea C.L.Tulcea nr.18/2009, exceptie invocata de instanta, din oficiu.

Prin Sentinta civila nr.1871/09.10.2009 pronuntata de Tribunalul Tulcea a fost admisa în parte exceptia de nelegalitate a Hotarârii C.L. nr.164/2008 si s-a constatat ca dispozitiile art.8 lit.n din HCL nr.164/2008, respectiv „sa nu opreasca, sa stationeze sau sa parcheze autovehiculele pe trotuare pietonale”, precum si dispozitiile art.31 lit.b din HCL nr.164/2008 privind sanctiunea referitoare la contraventia prev. de art.8 lit.n sunt nelegale, fata de petentul P.C., în dosarul nr.1990/2009 al Judecatoriei Tulcea.

Pentru a pronunta aceasta solutie, instanta de contencios administrativ a retinut ca, prin hotarâri ale autoritatilor administratiei publice locale sau judetene se stabilesc si se sanctioneaza contraventii în toate domeniile de activitate pentru care acestora le sunt stabilite atributii prin lege, în masura în care în domeniile respective nu sunt stabilite contraventii prin legi, ordonante sau hotarâri ale Guvernului.

Astfel, consiliile locale ale sectoarelor municipiului Bucuresti pot stabili si sanctiona contraventii în urmatoarele domenii: salubritate, activitatea din piete, curatenia si igienizarea acestora; întretinerea parcurilor si spatiilor verzi, a spatiilor si locurilor de joaca pentru copii, amenajarea si curatenia spatiilor din jurul blocurilor de locuinte, precum si a terenurilor virane, întretinerea bazelor si obiectivelor sportive aflate în administrarea lor; întretinerea strazilor si trotuarelor, a scolilor si altor institutii de educatie si cultura, întretinerea cladirilor, împrejmuirilor si a altor constructii, depozitarea si colectarea gunoaielor si a resturilor menajere.

Dispozitiile art.8 lit.n din H.C.L. Tulcea nr.164/2008 pentru aprobarea regulamentului privind activitatile edilitar – gospodaresti din municipiul Tulcea, asa cum a fost modificata prin H.C.L Tulcea nr.18/2009, în baza caruia a fost sanctionat petentul, prevede ca cetatenilor le revin urmatoarele obligatii: „n) sa nu opreasca, sa stationeze sau sa parcheze autovehiculele pe trotuare pietonale, spatii verzi, parcuri, în fata institutiilor publice ori în alte locuri unde este interzisa prin semne de circulatie; se considera stationare neregulamentara si ocuparea a doua sau mai multe locuri, încalcarea marcajelor si a semnalizarilor existente.

Potrivit art.72 alin.7 din OUG nr.195/2002 „este interzisa ocuparea trotuarelor cu vehicule imobilizate, iar când aceasta este permisa, conform indicatoarelor sau marcajelor, latimea minima a trotuarului lasat la dispozitia pietonilor trebuie sa fie de cel putin un metru”, precum si în cuprinsul art.142 lit.n din HG nr.1391/2006 care prevede: „se interzise oprirea voluntara a vehiculelor: … n) pe trotuar, daca nu se asigura spatiu de cel putin 1 metru pentru circulatia pietonilor”.

Rezulta deci ca, atât OUG nr.195/2002, cât si HG nr.1391/2006, reglementeaza aceeasi fapta ca si contraventie, astfel ca, prin emiterea H.C.L. nr.164/2008, nu se face decât sa se completeze un act normativ superior (OUG nr.195/2002) si HG nr.1391/2006, prin introducerea contraventiei prevazute la art.8 lit.n, ceea ce evident este nelegal.

De asemenea, prin reglementarea acestei contraventii, prin hotarârea consiliului local se încalca chiar si domeniile în care se puteau stabili contraventii, astfel cum este prevazut la art.2 din OG nr.2/2001 alin.3, ceea ce înseamna ca si sub acest aspect, hotarârea consiliului local este nelegala, dar numai în ce priveste obligatia cetatenilor de la lit. n) „sa nu opreasca, sa stationeze sau sa parcheze autovehiculele pe trotuare pietonale” fara a afecta legalitatea interzicerii, opririi, stationarii sau parcarii pe spatii verzi …etc.

Având în vedere ca, prin H.C.L.nr.164/2008, s-a completat un act normativ superior (OUG nr.195/2002 si HG nr.1391/2006), ca prin aceasta hotarâre a consiliului local s-a prevazut si sanctiune diferita decât cea stabilita prin actul normativ cu valoare superioara, instanta a constatat ca, exceptia de nelegalitate a dispozitiei art.8 lit.n si art.31 lit.b din HCL nr.164/2008 este întemeiata.

Instanta a respins exceptia invocata de catre C.L.Tulcea privind lipsa de calitate procesuala, întrucât C.L Tulcea este emitentul hotarârii a carei nulitate se solicita, procedura a fost îndeplinita cu C.L Tulcea, fiind aplicata pe citatie stampila C.L, iar citarea în cauza a Directiei Politie Comunitara din cadrul Primariei Tulcea nu se impune în aceasta cauza, aceasta fiind parte în procesul ce are ca obiect anularea procesului verbal de contraventie si restituire taxe.

Împotriva sentintei mentionate a declarat recurs pârâtul C.L. al Municipiului Tulcea – D.Î.A.P., criticând solutia instantei de fond ca fiind nelegala si netemeinica.

A sustinut recurentul ca, prin procesul verbal a carui anulare se solicita, contravenientul a fost sanctionat pentru nerespectarea prevederilor art.8 lit.n din HCL nr.164/2008 pentru aprobarea regulamentului privind activitatile edilitar gospodaresti din municipiul Tulcea, care prevede ca „în aplicarea prevederilor acestui regulament, cetatenii municipiului Tulcea, precum si ceilalti cetateni, le revin urmatoarele obligatii: sa nu opreasca, sa stationeze sau sa parcheze autovehiculele pe trotuarele pietonale, spatii verzi, parcuri si în alte locuri de parcare din fata institutiilor publice unde este interzisa prin semne de circulatie”.

Având în vedere cele expuse, contravenientul a fost sanctionat în baza art.31 lit.b din HCL nr.164/2008, pentru aprobarea regulamentului privind activitatile edilitar gospodaresti din municipiul Tulcea, cu avertisment.

Mai arata recurentul ca petentul P.C. a fost sanctionat pentru încalcarea prevederilor art.5 pct.1 din HCL nr.111/2008 privind activitatea de deblocare, ridicare, transport, depozitare si eliberare a vehiculelor stationate neregulamentar pe domeniul public sau privat al municipiului Tulcea, iar constatarea stationarii neregulamentare a autovehiculelor sau remorcilor se efectueaza de catre ofiterii sau subofiterii de politie, de primari, precum si de împuternicitii consiliului local pe raza caruia s-a petrecut fapta contraventionala, care aplica si sanctiunea, iar deblocarea ori restituirea autovehiculelor sau remorcilor se efectueaza de unitatile autorizate, dupa ce se face dovada achitarii amenzii contraventionale si a taxei speciale stabilite de C. L si a cheltuielilor reprezentând c/valoarea operatiunilor efectuate, conform prevederilor HG nr.147/1992.

Masura deblocarii vehiculelor stationate neregulamentar si a taxei pentru deblocare este stabilita prin HCL nr.111/2009, act normativ cu caracter local.

A mai aratat recurentul ca, potrivit prevederilor art.4 alin.1 din Legea nr.554/2004, legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual poate fi cercetata în cadrul unui proces, pe cale de exceptie si din oficiu.

Dispozitiile mai sus citate se refera la legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual, ori HCL nr.164/2008 nu este un act cu caracter individual, aspect care rezulta si din dispozitiile art.2 lit.c din Legea nr.554/2004, care arata ca actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publica.

Întrucât HCL nr.164/2008 nu este un act cu caracter individual, solicita recurentul admiterea recursului astfel cum a fost formulat.

Intimatul reclamant, legal citat, nu a formulat aparari în cauza.

Analizând cauza sub aspectul motivelor invocate, Curtea a constatat ca recursul este nefondat, si pe cale de consecinta a dispus respingerea sa, cu urmatoarea motivatie, în esenta:

Astfel, instanta de contencios administrativ a fost învestita cu solutionarea exceptiei de nelegalitate a dispozitiilor art.8 lit.n si art.31 lit.b din H.C.L nr.164/2008 pentru aprobarea Regulamentului privind activitatile edilitar gospodaresti din Municipiul Tulcea, asa cum a fost modificata prin H.C.L Tulcea nr. 18/2009, exceptie invocata din oficiu de catre instanta de drept comun în cauza având ca obiect, plângere împotriva procesului verbal de contraventie.

Criticile formulate de recurent se refera strict la inadmisibilitatea invocarii exceptiei de nelegalitate a unui act cu caracter normativ fata de disp. art.4 alin.1 din Legea nr.554/2004.

Fata de motivele invocate, Curtea retine ca, reglementând exceptia de nelegalitate, art.4 alin.1 din Legea nr.554/2004 prevede ca „Legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetata oricând în cadrul unui proces, pe cale de exceptie, din oficiu sau la cererea partii interesate.”

Chiar daca textul legal citat mentioneaza în mod expres doar actul administrativ unilateral cu caracter individual, Curtea apreciaza ca o atare procedura acopera atât sfera actelor individuale, cât si a celor cu caracter normativ.

O astfel de interpretare este dedusa din împrejurarea ca, pe de o parte, legea nu interzice cercetarea legalitatii unui act administrativ normativ pe calea exceptiei, acesta putând fi supus oricând controlului de legalitate potrivit art.11 alin.4 din Legea nr.554/2004, iar pe de alta parte ca, scopul instituirii normei citate este acela de a reglementa procedural un mijloc de aparare la îndemâna celui vatamat printr-un act administrativ nelegal, fie el individual ori normativ.

Prin urmare, în cadrul acestei proceduri speciale, instanta de contencios administrativ este abilitata sa examineze concordanta actului administrativ în discutie cu actele normative cu forta juridica superioara, în temeiul si în executarea carora a fost emis, tinând seama de principiul ierarhiei si fortei juridice a acestora, consacrat prin art.5 din Constitutie si art.4 alin.3 din Legea nr.24/2000, privind normele de tehnica legislativa pentru elaborarea actelor normative.

Ori, în lumina disp. art.4 alin.1 din lege, un astfel de control nu poate fi limitat la actele administrative individuale ci, cu atât mai mult, el trebuie sa vizeze si actele administrative normative pentru care actiunea în anulare este imprescriptibila.

În sensul celor prezentate mai sus, referitor la posibilitatea de a fi cenzurate pe calea exceptiei de nelegalitate actele administrative unilaterale, fara a distinge dupa cum acestea au caracter normativ sau individual, plenul judecatorilor sectiei de contencios administrativ si fiscal a Înaltei Curti de Casatie si Justitie a adoptat o solutie de unificare a practicii judiciare în sedinta din 26 mai 2008.

Pentru considerentele expuse, apreciind ca motivul invocat de recurent este nefondat, s-a respins recursul, în baza art.312 alin.1 cod de procedura civila.

Etichete: