404 www.juspedia.ro | Law article directory
Top

Obligatia fostului angajator de a elibera adeverinta cu salariile si sporurile incasate de fostul salariat.

Din prevederile art. 164 alin. 2 si 3 din Legea 19/2000 rezulta faptul ca la determinarea punctajelor anuale se au în vedere, pe lânga salariile prevazute la alin. 1, si sporurile cu caracter permanent înregistrate în carnetul de munca sau dovedite cu adeverinte eliberate de unitati.

De asemenea, din prevederile art. 4 alin. 3 din O.U.G. nr. 4/2005 rezulta ca sporurile, indemnizatiile si majorarile de retributii tarifare prevazute la alin. 2 se dovedesc prin înscrisurile din carnetele de munca sau prin adeverinte întocmite conform legii, eliberate de angajatori care poarta întreaga raspundere cu privire la valabilitatea si corectitudinea acestora.

Din dispozitiile legale invocate mai sus rezulta ca angajatorul are obligatia de a elibera conform legii adeverinte cu privire la indemnizatiile, sporurile si majorarile de retributii tarifare la solicitarea fostului salariat.

Nu este de competenta angajatorului sa aprecieze daca anumite retributii sau sporuri sunt sau nu luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, aceasta atributie fiind de competenta Caselor Judetene de Pensii.

Prin actiunea înregistrata pe rolul Tribunalului Constanta, reclamantul R.M. a chemat în judecata pe parata Casa Judeteana de Pensii Constanta si SC I. SA Medgidia, pentru ca prin hotarârea ce se va pronunta, instanta sa dispuna: obligarea celor doua parate la emiterea si comunicarea unei adeverinte atestatoare a salariului brut realizat in acord individual, de care a beneficiat reclamantul in perioada 01.07.1956-16.09.1967, mentionarea in cuprinsul acelei adeverinte a faptului ca in perioada 06.10.1959-24.11.1961 contractul de munca al reclamantului a fost suspendat pentru satisfacerea stagiului militar, precum si a sporurilor de vechime, pentru lucrul in timpul noptii si alte sporuri de care a beneficiat in perioada susmentionata si obligarea paratei Casa Judeteana de Pensii Constanta la recalcularea pensiei pentru limita de vârsta , luând in calcul adeverinta care se va elibera conform celor de la punctul 1 din actiune.

În motivarea actiunii, reclamantul a aratat ca s-a adresat cu cerere scrisa atât societatii SC I. SA Medgidia cat si Ministerului Muncii, Familiei si Egalitatii de Sanse, pentru a i se elibera adeverinta cu sporurile susmentionate si, desi aceasta parata i-a confirmat primirea cererii sale, a refuzat totusi sa-i elibereze adeverinta, sub motivul ca de mai bine de un an de zile se lucreaza la extragerea datelor din arhiva.

A sustinut reclamantul ca nu cunoaste situatia juridica a societatii SC I. SA Medgidia si de aceea a chemat in judecata si cea de-a doua parata, Casa Judeteana de Pensii Constanta, pentru ca daca prima societate s-ar afla in faliment sau insolenta, competenta de a elibera adeverinta solicitata o are a doua parata, care a preluat arhiva primei parate.

În sustinerea actiunii, reclamantul a depus la dosar înscrisuri, respectiv copia carnetului sau de munca, a deciziei de pensionare, a cererii adresata paratei SC I. SA Medgidia.

Pârâta SC I. SA Medgidia a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea actiunii ca neîntemeiata, sustinând ca reclamantului i-au fost eliberate toate datele solicitate de el, atât cu privire la perioada lucrata, cat si referitoare la salariul realizat, sporul de vechime si sporul pentru munca prestata in timpul noptii, singura solicitare refuzata reclamantului a fost cea cu privire la salariul brut realizat in acord individual, apreciind parata ca la stabilirea punctajului mediu anual nu sunt luate in considerare (întrucât nu au facut parte din baza de calcul a pensiilor) „formele de retribuire in acord sau cu bucata, in regie ori dupa timp, pe baza de tarife sau cote procentuale”.

Si cealalta parata, Casa Judeteana de Pensii Constanta, a formulat întimpinare, prin care a invocat exceptia lipsei calitatii procesual pasive a sa, motivat de faptul ca arhiva societatii SC I. SA Medgidia nu a fost preluata de aceasta institutie.

Fata de cele doua întimpinari, la termenul din 13.02.2009, reclamantul a formulat precizari la actiune, prin care a renuntat la judecata, cu privire la toate capetele de cerere, in contradictoriu cu parata Casa Judeteana de Pensii Constanta. De asemenea, a sustinut ca datele eliberate de parata SC I. SA Medgidia prin adeverintele depuse la dosar nu sunt complete si reale si din acest motiv a promovat prezenta actiune.

La acelasi termen, reclamantul a solicitat proba cu expertiza contabila, cu obiectivele stabilite prin încheierea de la termenul din 13.02.2009, expertiza care nu a putut in totalitate sa identifice salariul de baza si cel brut obtinut de reclamant in perioada invocata in actiune si sporurile de care a beneficiat acesta in perioada 1959-1967, datorita împrejurarii constatate de expert ca societatea parata SC I. SA Medgidia nu a prezentat documente din care sa rezulte modul cum s-a calculat si acordat sporul de vechime. Pentru acest motiv reclamantul a formulat multiple obiectiuni la raportul de expertiza si la suplimentele întocmite ulterior, iar instanta a dispus, potrivit art. 207 Cod procedura civila si chemarea expertului sa dea lamuriri, din toate acestea, rezultând ca expertul nu a putut identifica corect toate sporurile sau salariul brut realizat de reclamant, pentru ca ori acestea nu au fost înscrise in statele de plata, ori pentru perioada 1956-1959 nu au fost identificate in arhiva societatii state de plata pentru sectia la care a lucrat reclamantul, iar aceasta perioada nu se încadreaza in perioada de pastrare a documentelor.

Prin sentinta civila nr.1120/05.11.2009 Tribunalul a respins actiunea formulata de reclamant.

S-a luat act de renuntarea reclamantului la judecata fata de pârâta Casa Judeteana de Pensii Constanta.

S-a respins cererea expertului, de majorare a onorariului de expertiza, ca nefondata.

Pentru a pronunta aceasta hotarâre, instanta de fond a avut în vedere urmatoarele:

Reclamantul a solicitat fostului angajator eliberarea unei adeverinte care sa ateste contravaloarea sporului pentru vechime, pentru lucrul in timpul noptii si alte sporuri (fara a le mai mentiona), precum si salariul brut realizat in acord individual de care a beneficiat in perioada 01.07.1956-16.09.1967.

Cu adeverinta nr. 2098/11.10.2001, parata i-a eliberat reclamantului dovada perioadei lucrate de el in cadrul acesteia, a salariului realizat si a sporului de vechime. Ulterior, aceeasi parata a mai eliberat si adeverinta nr. 4897/13.11.2008, cu privire la sporul pentru munca prestata in timpul noptii pentru perioada 1958-1967, adeverinta întocmita potrivit Ordinului 687/15.09.2006. Pentru sporul de vechime i s-a comunicat reclamantului ca anterior datei de 01.03.1970 acesta nu a existat, in perioada 01.03.1970-01.04.1992 acesta s-a calculat in mod automat (functie de vechimea in munca) potrivit legii nr. 338/2002, iar dupa anul 1992 sporul de vechime utilizat la stabilirea punctajelor anuale a fost înregistrat in carnetul de munca. Singurul „spor” pentru care parata nu a emis adeverinta a fost salariul brut realizat in acord individual, aspect pentru care in cauza s-a efectuat expertiza. Insa nici aceasta nu a putut stabili cu certitudine si pentru întreaga perioada lucrata de reclamant, salariul brut realizat in acord individual de reclamant, datorita împrejurarii ca acestea fie nu au fost înscrise in statele de plata, ori pentru perioada 1956-1959 nu au fost identificate in arhiva societatii state de plata pentru sectia la care a lucrat reclamantul, iar aceasta perioada nu se încadreaza in perioada de pastrare a documentelor.

Potrivit art. 4 alin. 3 din O.U.G. nr. 4/2005, sporurile, indemnizatiile si majorarile de retributii tarifare prevazute la alin. 2 se dovedesc prin înscrisurile din carnetele de munca sau prin adeverinte întocmite conform legii, eliberate de angajatori, care poarta întreaga raspundere cu privire la valabilitatea si corectitudinea acestora.

În aceste conditii, unitatile la care au lucrat asiguratii nu pot certifica în conditiile legii, date inexistente în evidentele lor financiar-contabile ori neconforme documentatiei detinute.

În speta, reclamantul nu poate pretinde fostului angajator sa-i emita o adeverinta care nu confirma si nu se fundamenteaza pe datele existente în documentatia detinuta, pentru un drept de natura unui spor care a avut sau nu caracter permanent.

Ceea ce ramâne în discutie, deci, este situatia datelor care nu se mai regasesc în evidentele fostului angajator ca urmare a inexistentei documentatiei în fondul arhivistic.

În masura în care nu se regasesc statele de plata aferente perioadelor mentionate de expert si în absenta oricaror alte probe (înscrisuri) care sa constituie un început de dovada, instanta va retine ca nu se poate recunoaste reclamantului dreptul de a-i fi eliberata o adeverinta în sensul aratat, cu încalcarea dispozitiilor legale sus-citate.

Aceste acte nu se pot reconstitui în absenta unei proceduri specifice si in nici un caz nu se pot reconstitui de catre expert, asa cum a sustinut reclamantul, iar în lipsa documentatiei primare care a stat la baza constituirii statelor (foi colective de prezenta, foi de pontaj etc.) care au avut un termen de pastrare mult mai redus, nici expertiza dispusa in cauza nu a putut stabili cele solicitate de reclamant.

Împotriva acestei sentinte, la data de 29.12.2009 a declarat recurs reclamantul Rosu Mircea, solicitând în principal desfiintarea în totalitate a hotarârii judecatoresti susmentionate ca fiind netemeinica si nelegala, cu consecinta admiterii macar în parte a actiunii formulate de catre subsemnatul, pe baza celor consemnate de catre expertul contabil în raportul de expertiza si apoi în completare în raspunsul la obiectiunile la raportul de expertiza;

Critica sentintei prin motivele de recurs a vizat în esenta urmatoarele:

Instanta de fond îsi motiveaza hotarârea pronuntata în sensul respingerii în totalitate a actiunii formulate de catre reclamant, prin faptul ca adeverintele eliberate de catre S.C. I. S.A. MEDGIDIA (emisa cu nr. 2098/11.10.2001 si respectiv cea emisa cu nr. 4897/11.10.2001), sunt conforme documentatiilor existente în arhiva societatii, si deci nu este posibila o suplimentare a acestor date în conditiile inexistentei fizice a statelor de plata eferente perioadelor sau a altor înscrisuri care sa constituie un început de dovada (foi colective de prezenta, foi de pontaj, etc.).

Cu toate acestea, însa, expertul contabil desemnat de catre instanta sa verifice aceste aspecte a constatat existenta unor date si informatii suplimentare reprezentând perioada lucrata de reclamant si respectiv sume valorice reprezentând drepturi de natura salariala, în mod suplimentar fata de informatiile cuprinse în adeverintele susmentionate, care din pacate nu au fost avute în vedere de catre instanta de fond.

– perioada în care reclamantul si-a împlinit stagiul militar (perioada asimilata unui stagiu de cotizare care trebuie luata în calcul de catre Casa Judeteana de Pensii Constanta cu prilejul recalcularii pensiei reclamantului) – respectiv intervalul 06.10.1959 – 24.11.1961;

– de asemenea, solicita instantei de recurs sa constate salariile brute realizate lunar de catre subsemnatul, constatate de catre expert si mentionate în cuprinsul expertizei contabile întocmite, comparându-le cu cele mentionate în adeverintele eliberate de catre intimata pârâta (evident, cu valori mai mici). Si care astfel ma priveaza de dreptul de a beneficia de un cuantum al pensiei corespunzator contributiilor de asigurari sociale si pensie suplimentara plite de catre subsemnatul în decursul perioadei lucrate în cazul intimatei pârâte.

Desi constatarile expertului nu sunt în masura sa acopere întreaga perioada lucrata de catre reclamant în cadrul intimatei pârâte, justificata prin lipsa din arhiva unitatii a unor documente de plata a salariilor pentru anumite intervale, totusi raportul de expertiza si apoi raspunsul expertului la obiectiunile reclamantului completeaza datele mentionate initial de catre intimata pârâta în adeverintele eliberate, ceea ce reprezinta, chiar si partial, date care pot influenta pozitiv cuantumul pensiei în procesul de recalculare.

Nemultumirea exprimata de catre subsemnatul la adresa raportului de expertiza contabila întocmit a constat în faptul ca oricum aceste date suplimentare constatate nu erau de natura sa ma nemultumeasca în totalitate, în contextul în care efectiv mi-am desfasurat activitatea în cadrul acelei unitati economice în perioada respectiva si era logica întocmirea unui raport de expertiza contabila mult mai complet si edificator.

În conditiile în care datele prevazute în adeverinta nr. 193/04.02.2002 nu sunt cele reale, cuprinse în statele de plata ale salariilor la acea data, informatiile cuprinse în respectiva adeverinta au stat la baza calcularii punctajului mediu anual si al calcularii cuantumului initial al pensiei de limita de vârsta a reclamantului care însa continea o suma infima-salariul minim pe tara, si nu venitul brut realizat lunar conform art. 23 alin. 3 din Legea nr. 19/2000, nefiind mentionat nici un spor de vechime sau de lucru în timpul noptii.

Înca o dovada ca datele cuprinse în adeverinta nr. 193/04.02.2002 nu exprima datele reale din statele de salarii se poate observa prin confruntarea cu adeverinta nr. 4897/13.11.2008 în care se mentioneaza procentul de spor de noapte, fara însa a se cuprinde si baza de calcul-adica salariul de baza realizat lunar asupra caruia se aplica acest spor.

Analizând sentinta recurata din prisma criticilor formulate, Curtea a apreciat ca acestea sunt fondate în parte pentru urmatoarele considerente:

Reclamantul a solicitat fostului angajator eliberarea unei adeverinte care sa ateste c/val. sporului pentru vechime, pentru lucrul în timpul noptii si alte sporuri, precum si salariul brut realizat în acord individual de care a beneficiat în perioada 1.07.1956-16.09.1967.

Prin adresa nr. 5667/17.12.2008, pârâta i-a raspuns reclamantului ca la stabilirea punctajului mediu anual nu sunt luate în calcul formele de retribuire în acord întrucât nu au facut parte din baza de calcul a pensiilor.

Prin întâmpinarea formulata, referitor la cererea reclamantului de a i se elibera adeverinta cu salariul brut realizat în acord individual, pârâta si-a mentinut aceeasi pozitie de refuz, motivat de faptul ca la stabilirea punctajului mediu anual nu sunt luate în calcul formele de retribuire în acord sau cu bucata, în regim ori dupa timp, pe baza de tarife sau cote procentuale.

Din prevederile art. 164 alin. 2 si 3 din Legea 19/2000 rezulta faptul ca la determinarea punctajelor anuale se au în vedere, pe lânga salariile prevazute la alin. 1, si sporurile cu caracter permanent înregistrate în carnetul de munca sau dovedite cu adeverinte eliberate de unitati.

De asemenea, din prevederile art. 4 alin. 3 din O.U.G. nr. 4/2005 rezulta ca sporurile, indemnizatiile si majorarile de retributii tarifare prevazute la alin. 2 se dovedesc prin înscrisurile din carnetele de munca sau prin adeverinte întocmite conform legii, eliberate de angajatori care poarta întreaga raspundere cu privire la valabilitatea si corectitudinea acestora.

Din dispozitiile legale invocate mai sus rezulta ca angajatorul are obligatia de a elibera conform legii adeverinte cu privire la indemnizatiile, sporurile si majorarile de retributii tarifare la solicitarea fostului salariat.

Nu este de competenta angajatorului sa aprecieze daca anumite retributii sau sporuri sunt sau nu luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, aceasta atributie fiind de competenta Caselor Judetene de Pensii.

De asemenea, comparând adeverintele emise de fostul angajator, cu datele extrase de catre expert si mentionate în cuprinsul expertizei rezulta ca în adeverintele eliberate sunt mentionate valori mai mici, pentru intervalul 1.07.1956 – 16.09.1967, mentionându-se salariul de baza, în loc de salariul brut, astfel cum a solicitat reclamantul.

Ori, potrivit art. 164 al.1 lit.a (din Legea nr. 19/2000, la determinarea punctajelor anuale, pâna la intrarea în vigoare a prezentei legi se utilizeaza salariile brute, pâna la data de 01.07.1977.

În ceea ce priveste celelalte critici aduse hotarârii primei instante, Curtea a apreciat ca sunt nefondate, pentru urmatoarele considerente:

În ceea ce priveste perioada îndeplinirii stagiului militar, mai intra în atributiile fostului angajator obligatia emiterii unei astfel de adeverinte.

Dovada perioadei în care o persoana a satisfacut serviciul militar, ca militar în termen sau ca militar cu termen redus, pe durata legal stabilita, se face cu livretul militar sau cu adeverinte ori certificate eliberate de institutiile militare competente, potrivit Normelor de aplicare a prevederilor Legii nr. 19/2000.

Pentru lunile în care în statele de plata nu au fost înscrise date la rubrica salariu brut sau pentru lunile în care lipsesc statele de plata, angajatorul nu poate fi obligat sa elibereze adeverinta.

În conditiile în care lipsesc statele de plata ale sectiei în care a fost angajat reclamantul nu este de competenta expertului sa reconstituie vechimea în munca a acestuia.

În aceasta situatie, pentru reconstituirea vechimii în munca, reclamantul are la dispozitie procedura prevazuta de art. 14 si urmatoarele din Decretul nr. 92/1976 privind carnetul de munca.

În lipsa unor state de plata din arhivele societatii, în mod corect prima instanta a respins cererea pentru efectuarea unei contraexpertize, apreciind ca expertul a raspuns la obiectivele expertizei în functie de înscrisurile existente în arhiva societatii.

În ceea ce priveste sporul de noapte, din raportul de expertiza contabila efectuat în cauza de expert contabil B.R. si din raspunsul la obiectiuni rezulta ca din statele de plata nu rezulta o determinare procentuala a acestor sporuri, ci numai numarul de ore efectiv lucrate si suma pentru care reclamantul a încasat-o pentru orele lucrate noaptea.

Pentru considerentele aratate mai sus, potrivit art. 312 Codul de procedura civila, Curtea a admis recursul ca fondat si a modificat sentinta recurata în sensul admiterii în parte a actiunii conform celor dispuse prin dispozitiv.

Etichete:

Descopera Primul Stagiu
Zonia.ro