404 www.juspedia.ro | Law article directory
Top

Legea nr. 10/2001. Notificare formulata de succesorii unei persoane fizice, asociat al persoanei juridice care detinea imobilul la data preluarii acestuia in mod abuziv. Entitatea obligata sa raspunda notificarii. Incidenta dispozitiilor art. 31

În ipoteza în care notificatorul este succesorul unui fost asociat al unei persoane juridice, ale carui bunuri au fost nationalizate legiuitorul a desemnat în mod expres entitatile care trebuie sa solutioneze notificarea si sa propuna acordarea de despagubiri conform titlului VII din Legea nr.247/2005, acestea fiind Ministrul Finantelor sau, dupa caz, institutia implicata în privatizarea societatii comerciale care a preluat patrimoniul persoanei juridice.

Cum fosta Societate Energia nu mai exista si nici nu s-a facut dovada ca a existat o societate comerciala succesoare, se retine ca în speta, devin incidente dispozitiile art. 31 alin. 3 teza a II-a din Legea nr.10/2001, în sensul ca obligatia de a propune reclamantei masuri reparatorii prin echivalent incumba în exclusivitate ministrului finantelor publice, iar nu pârâtilor Municipiul Constanta, S.C. R. S.A. sau S.C. C. S.A.

Prin cererea înregistrata sub nr.1141/118/2007 pe rolul Tribunalului Constanta, reclamanta N.E.V. a solicitat instantei sa constate ca Primarul Municipiului Constanta nu a raspuns notificarii sale formulate în temeiul Legii nr.10/2001 si sa oblige pe pârâtii Primarul Municipiului Constanta, Municipiul Constanta prin Primar si Statul Român prin Ministerul Finantelor Publice la acordarea masurilor reparatorii în echivalent în cota de 1/9 din valoarea de circulatie a imobilului preluat în mod abuziv, situat în Constanta, bd. I.C.B. nr.24-26, compus din teren în suprafata de 11388 mp si constructii, respectiv constructie cu destinatie de ateliere în suprafata de 1045,60 mp si constructie cu destinatie de locuinta în suprafata de 184,50 mp.

În motivare, reclamanta a aratat ca imobilul compus din teren în suprafata de 30276,62 mp si constructii situat la adresa mentionata, a fost dobândit de Societatea cooperativa „E”, prin actul de vânzare nr.150/1931 autentificat sub nr. 104/23.01.1931 la Tribunalul Constanta, încheiat cu Primaria Constanta.

Ulterior, prin decizia Consiliului de administratie si a Adunarii Generale a societatii cooperative, s-au înstrainat catre membrii fondatori ai societatii terenuri în suprafata de 18888,62 mp dobândite în baza actului de vânzare nr.150/1931, ramânând în patrimoniul societatii suprafata de 11388 mp, pe care se gaseau edificate constructii cu destinatia de ateliere pe o suprafata de 1045,60 mp si constructii cu destinatia de locuinta pe o suprafata de 184,50 mp.

La momentul preluarii în mod abuziv de catre regimul comunist a patrimoniului societatii, „E” mai detinea în proprietate imobilul compus din teren în suprafata de 11388 mp si constructiile edificate pe acest teren, pentru care reclamanta a solicitat acordarea de masuri reparatorii în echivalentul valorii de piata a imobilului preluat abuziv de statul român.

Autorul reclamantei a fost S.G., decedat la data de 29.05.1965, unul dintre cei 9 actionari si membri fondatori ai societatii „E”, potrivit adeverintei nr. 908/7.12.1990 eliberata de Arhivele Statului Constanta. Reclamanta este fiica acestuia si a numitei S.O., decedata la data de 5.12.1976.

Din planul întocmit la data de 29.08.1936 rezulta ca pe suprafata de 11388 mp se gaseau constructii, respectiv locuinte, turnatorie, fierarie, cazangerie, strungarie si mecanica. Conform situatiei întocmite de Directiunea Industriei – Statistica Industriala si a Chestionarului industrial întocmit la data de 31.12.1937, SC Energia înfiintata la data de 20.08.1920 detinea teren, cladiri industriale, în scopul realizarii de activitati de profil-reparatii piese.

Dreptul de proprietate al SC E. rezulta si din procesul-verbal întocmit la data de 15.05.1940 de catre Administratia de Constatare Constanta, în cadrul caruia se identifica atât terenul aflat în patrimoniul societatii, de 11388 mp, cât si constructiile existente pe teren, imobilul fiind împrejmuit cu gard de scânduri, în scopul evaluarii si calcularii impozitului anual de echivalent, colectat conform legilor în vigoare la data respectiva.

Ulterior instalarii regimului comunist si a schimbarii politicii cu privire la proprietatea privata, imobilul a fost expropriat si trecut în proprietatea statului fara titlu în cursul anului 1951, autorul reclamantei fiind deposedat în mod abuziv, fara o justa si prealabila despagubire.

A sustinut reclamanta ca a formulat notificare potrivit Legii nr.10/2001, înregistrata sub nr.1870/20.11.2001 la BEJ D.V., îndreptata initial catre Prefectura Constanta. Prin adresa nr.8079/8.09.2005 aceasta institutie a înaintat notificarea catre Primaria municipiului Constanta, care nu a raspuns nici pâna în prezent solicitarii reclamantei.

În drept, a invocat disp. art.3 lit.b , art.4 alin.2, art.1 alin.2, art.18 lit.a, art.22, 23 si 26 din Legea nr.10/2001.

În sustinerea actiunii, au fost depuse urmatoarele înscrisuri: notificarea nr. 1870/20.09.2001, adresele nr.8238/13.03.2003, nr.3023/L/28.07.2005 si nr. 985/L/ 24.06.2004 catre Prefectura judetului Constanta si adresele de raspuns din 6.07.2004 si 15.09.2005, adresele nr. 28948/28.02.2006 si nr. 73502/5.06.2006 catre Comisia de aplicare a Legii nr.10/2001, copii extras de pe actul de vânzare nr.150/1931, declaratie, situatii statistice si chestionar industrial din 31.12.1937, proces-verbal din 15.05.1940 eliberate de Arhivele Statului Constanta, adeverintele nr.36/14.01.1991 si nr.908/7.12.1990 eliberate de aceeasi institutie, act de vânzare-cumparare din 6.11.1937 si proces-verbal de punere în posesie, proces-verbal din 18.06.1932, adresa Directiei Patrimoniu din cadrul Primariei municipiului Constanta nr.R 4469/fara data, acte de stare civila, certificat de mostenitor nr.441/1965.

Pârâtul Statul Român prin Ministerul Economiei si Finantelor a formulat întâmpinare, prin care a invocat exceptia inadmisibilitatii actiunii si exceptia lipsei calitatii procesuale pasive. În sustinerea primei exceptii, a invocat faptul ca nu este posibila promovarea unei actiuni pe dreptul comun, pâna la rezolvarea notificarii pe cale administrativa, în caz contrar s-ar ocoli prevederile Legii nr.10/2001 si s-ar ajunge la obtinerea unor hotarâri contradictorii privind acelasi bun si aceiasi proprietari. În sustinerea celei de a doua exceptii, s-a invocat faptul ca Ministerul Economiei si Finantelor reprezinta interesele statului în justitie în litigiile al caror obiect îl formeaza bunurile din domeniul public de interes national, în conditiile în care participa nemijlocit si în nume propriu. În speta, obligatia de despagubire revine unitatii detinatoare, respectiv Consiliul local Constanta în calitate de administrator al imobilului, având în vedere ca acesta s-a aflat în domeniul privat al unitatii administrativ-teritoriale.

Ulterior, reclamanta a solicitat largirea cadrului procesual în sensul chemarii în judecata în calitate de pârâte si a SC R. si SC C. SA, deoarece prin adresa nr.33959/14.03.2007 Primaria municipiului Constanta a comunicat ca terenul ce face obiectul cererii de restituire apartine acestor societati conform HG nr.834/1991, fiind afectat de constructii noi care apartin acelorasi doua societati si, ca urmare, reclamanta s-a adresat cu notificare si acestora (notificarile înregistrate sub nr.3 si 4/25.06.2007 la BEJ O.S.).

În raport de aceasta împrejurare, pârâtii Primarul municipiului Constanta si Municipiul Constanta prin primar au invocat exceptia lipsei calitatii procesuale pasive, sustinând ca nefiind detinatori asupra bunurilor nu pot avea nici o obligatie corelativa dreptului pretins, iar pe plan procesual nu pot sta în judecata în calitate de pârâti.

La data de 16.10.2007 reclamanta a formulat cerere de chemare în judecata a numitului A.C.E., ca persoana care ar putea pretinde aceleasi drepturi ca si reclamanta, în calitate de mostenitor al autorului comun G.S. A mentionat ca intervenientul fortat este succesor al numitei A.E.M., fiica a O.S., aceasta din urma fiind sotia lui G.S.

La termenul de judecata din data de 11.12.2007 la dosarul cauzei s-a depus o cerere de interventie în interes propriu, formulata de I.A.V. si F.L., la care s-au anexat acte de stare civila si certificate de mostenitor. În motivarea cererii, s-a sustinut faptul ca sunt mostenitorii lui S.G. si întrucât Primaria Constanta a refuzat sa raspunda la notificare au formulat actiune în justitie, ce a format obiectul dosarului nr.2236/2004. Punând în executare sentinta, au aflat ca detinatoarele terenului sunt SC R. SA si SC C. SA, pe care le-au notificat la data de 19.09.2007.

Prin sentinta civila nr. 312/25.03.2008 Tribunalul Constanta a luat act de renuntarea la judecata a reclamantei fata de intervenientul A.C.E.

S-a respins exceptia inadmisibilitatii si exceptia lipsei calitatii procesual pasive invocate de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finantelor Publice.

A fost admisa exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a pârâtilor Primarul municipiului Constanta si Municipiul Constanta prin primar si s-a respins actiunea fata de acestia ca fiind îndreptata împotriva unor persoane lipsite de calitate procesuala pasiva.

A fost respinsa actiunea fata de pârâtele SC ”C” SA – Constanta si SC ”R” SRL – Constanta, ca nefondata.

A fost admisa actiunea formulata de reclamanta N.E.V., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Economiei si Finantelor si s-a constatat ca aceasta are dreptul la despagubiri banesti, în conditiile art. 31 alin. 3 din Legea nr. 10/2001 si ale Titlului VII din Legea nr. 247/2005, în cota de ˝ din despagubirile cuvenite de pe urma numitului S. (S.) G., pentru imobilul situat in mun. Constanta, b-dul I.C.B. nr. 24-26, judetul Constanta, compus din teren in suprafata de 11.388 m.p si constructii, respectiv constructie cu destinatie de ateliere in suprafata de 1.045,60 m.p si constructie cu destinatia de locuinta in suprafata de 184,50 m.p.

A fost obligata reclamanta catre pârâtii Primarul municipiului Constanta si Municipiul Constanta prin primar la plata sumei de 500 lei reprezentând cheltuieli de judecata.

Prin decizia civila nr. 206/C din 24.09.2008 a Curtii de Apel Constanta s-au admis apelurile declarate in cauza, s-a desfiintat sentinta apelata si s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanta, retinându-se ca prima instanta nu a solutionat fondul cauzei, prin aceea ca a respins cererea de interventie in interes propriu formulata de intervenientii I.A.V. si F.L., desi acestia au dovedit calitatea lor de succesori ai autorului si deci puteau invoca un drept propriu in procedura legii nr. 10/2001, pornita de reclamanta pentru acelasi imobil.

In rejudecare cauza s-a înregistrat sub nr. 10816/118/2008 si la termenul de judecata din 03.02.2009 s-au repus in discutia partilor exceptiile de inadmisibilitate a actiunii si lipsa calitatii procesual pasive a Statului Roman prin Ministerul de Finante, exceptia lipsei calitatii procesual pasive a paratilor Primarul municipiului Constanta si Municipiul Constanta prin Primar, exceptii invocate in ciclu procesual anterior, exceptii care au fost puse in discutia partilor înaintea acordarii cuvântului pe fond si asupra carora instanta s-a pronuntat prin minuta.

La termenul de judecata din 26.05.2009, având in vedere ca din situatia privind regimul juridic al imobilului pentru care s-au solicitat masuri reparatorii a rezultat ca acesta a format obiectul unor vânzari succesive, reclamanta a formulat precizari cu privire la cadrul procesual pasiv, prin care a solicitat introducerea in cauza in calitate de parati, ca si unitati detinatoare a urmatorilor: SC ”E” SRL Constanta, SC ”A.I.” SA Constanta, SC ”A” SRL Constanta, SC ”A” SRL Cumpana, SC ”D.C.” SRL Constanta, SC ”F.A.” SRL Constanta, SC ”M.P.R. CO” SRL Constanta, SC ”CSC” SRL Constanta, SC ”M” SRL Constanta, SC ”C.C.” SRL Constanta, S.C., C.D. si C.S., C.St. si C.N., SC ”E.M.C.” SRL Constanta si C.G. si O.

Aceasta cerere a fost calificata la termenul din 16.06.2009 ca fiind o cerere de modificare a actiunii (dar instanta nu s-a pronuntat asupra ei), termen la care instanta a mai pus in discutia partilor exceptiile de lipsa calitatii procesual pasive a paratelor SC ”C.” SA si SC ”R” SRL, cu privire la notificarea nr. 1870/20.09.2001 înregistrata la BEJ D.V. si exceptia lipsei de obiect a cererii de interventie formulata de intervenientii in nume propriu I.A.V. si F.L.. Toate aceste cereri si exceptii au fost discutate înaintea acordarii cuvântului pe fond, iar instanta s-a pronuntat prin minuta asupra lor.

Prin sentinta civila nr.445/2 martie 2010, Tribunalul Constanta a respins exceptia inadmisibilitatii actiunii si exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a Statului Român, invocate de pârâtul Statul Român prin Ministerul Economiei si Finantelor.

S-a admis exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a pârâtilor Municipiul Constanta si Primarul Municipiului Constanta. S-a admis exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a pârâtilor SC C. SA prin lichidator C.L. S-a respins cererea de modificare a actiunii cu privire la cadrul procesual pasiv formulata de reclamanta la termenul din 26.08.2009, ca tardiv formulata.

Prin aceeasi hotarâre, Tribunalul Constanta a admis exceptia lipsei de obiect a cererii de interventie în interes propriu formulata de intervenientii I.A.V. si F.L. si s-a respins actiunea acestora ca fiind ramasa fara obiect. În temeiul art. 246 cod pr.civila, s-a luat act de renuntarea reclamantei la judecata fata de intervenientul fortat A.C.E.

S-a admis actiunea reclamantei N.E.V. în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin MFP si s-a constatat ca reclamanta are dreptul la despagubiri banesti în conditiile art. 31 alin.3 din Legea nr.10/2001 si ale Titlului VII din Legea nr.247/2005, în cota de ˝ din despagubirile cuvenite de pe urma numitului S. (S.) G. pentru imobilul situat în Constanta, B-dul B., judetul Constanta, compus din teren în suprafata de 11.388 m.p. si constructii, respectiv constructie cu destinatie de ateliere în suprafata de 1045,60 m.p. si constructie cu destinatia de locuinta în suprafata de 184,50 m.p.

A fost obligata reclamanta catre pârâtii Primarul Municipiului Constanta prin Primar, la plata sumei de 1095 lei reprezentând cheltuieli de judecata, constând în onorariu pentru avocat, în ambele cicluri de judecata.

Pentru a pronunta aceasta solutie, prima instanta a retinut în esenta ca actiunea reclamantei este admisibila, în raport de decizia nr. XX/martie 2007 pronuntata de Î.C.C.J., prin care s-a statuat ca în aplicarea disp. art. 26 alin.3 din Legea 10/2001, instanta de judecata este competenta sa solutioneze pe fond nu numai contestatia formulata împotriva deciziei/dispozitiei de respingere a cererilor prin care s-a solicitat restituirea în natura a imobilelor preluate abuziv, ci si notificarea persoanei îndreptatite în cazul refuzului nejustificat al entitatii detinatoare de a raspunde la notificarea partii interesate.

Pe fondul cauzei s-a retinut ca în speta, sunt aplicabile dispozitiile art. 31 alin. 3 din Legea nr.10/2001, în sensul ca masurile reparatorii cuvenite reclamantei dupa autorul sau S.G., membru fondator al Societatii Cooperative E., persoana juridica desfiintata, urmeaza a fi calculate si acordate dupa respectarea procedurii prevazute de Titlul VII din Legea nr.247/2005, la propunerea Ministerului de Finante.

Referitor la exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a pârâtilor Primarul Municipiului Constanta si Municipiul Constanta, s-a retinut ca în raport de disp. Legii nr.10/2001, acestia nu au calitate de persoane detinatoare si nici nu exista alte dispozitii legale care sa le confere legitimare în cauza.

În ceea ce priveste SC R. SA si SC C. SA, prima instanta a retinut ca în conditiile în care cele doua societati comerciale nu au calitatea de continuatoare ale fostei Societatii Cooperative „E”, iar patrimoniul acestei persoane juridice nu a fost preluat de cele doua pârâte, acestea nu au calitate procesuale pasiva în procedura initiata de reclamanta, conform art.31 alin. 3 teza a II-a din Legea nr.10/2001.

Împotriva acestei sentinte, în termen legal au declarat apel pârâtul Statul Român prin Ministerul Finantelor Publice si intervenientii în interes propriu I.A.V. si F.L.

I. Pârâtul Statul Român prin Ministerul Finantelor Publice, a criticat legalitatea si temeinicia hotarârii Tribunalului Constanta sub aspectul modalitatii de solutionare a exceptiei lipsei calitati procesuale pasive a Statului Român. Apelantul pârât a sustinut ca, în conditiile în care notificarea reclamantei a fost înaintata Municipiului Constanta, în calitate de unitate detinatoare a terenului ce a apartinut fostei Societatii Cooperative „E”, obligatia de a raspunde la aceasta notificare incumba Primarului Municipiului Constanta, situatie în care, în mod eronat prima instanta a retinut ca Municipiul Constanta nu are calitate procesual pasiva în cauza.

În ceea ce priveste despagubirile acordate de catre instanta de fond reclamantei, s-a sustinut ca Statul Român nu poate fi obligat la plata despagubirilor banesti, repararea prejudiciului suferit de reclamanta urmând a se realiza numai în cadrul procedurii reglementate de Titlul VII din Legea nr. 247/2005 – art. 3 lit.a si lit. c, coroborat cu disp. art. 13 si 16 din acest act normativ.

În concluzie, apelantul pârât Statul Român a solicitat admiterea apelului si schimbarea solutiei primei instante, în sensul respingerii actiunii reclamantei fata de acest pârât, ca fiind formulata împotriva unei persoane fara calitate procesual pasiva.

II. La rândul lor, apelantii intervenientii I.A.V. si F.L. (fosta I.), au criticat legalitatea si temeinicia sentintei Tribunalului Constanta, sub aspectul modalitatii de solutionare a exceptiei lipsei de obiect a cererii de interventie. Apelantii intervenienti au sustinut ca instanta de fond a retinut în mod gresit ca pretentiile lor în calitate de mostenitori ai fostului actionar al Societatii Cooperative „E” – au fost integral satisfacute în cadrul litigiului ce a facut obiectul dosarului nr. 2236/2004 solutionat prin sentinta civila nr.153/3.02.2005 a Tribunalului Constanta, în realitate prin aceasta hotarâre judecatoreasca, ce a avut ca efect o obligatie de a face promovata în contradictoriu cu Primarul Municipiului Constanta, a fost obligat Primarul sa raspunda notificarii formulate de cei doi intervenienti.

Ulterior, prin decizia civila nr. 206/C/24.09.2008 Curtea de Apel Constanta, admitând apelul intervenientilor, a recunoscut calitatea acestora de succesori ai defunctului S.G., fostul asociat al Societatii Cooperative „E” si a dispus trimiterea cauzei Tribunalului Constanta pentru solutionarea pe fond a tuturor cererilor cu care a fost investita instanta, inclusiv a cererii de interventie formulata de cei doi apelanti.

I. Analizând legalitatea hotarârii apelate, în raport de criticile pârâtului Statul Român prin Ministerul Finantelor Publice – D.G.F.P. Constanta, Curtea retine ca apelul este nefondat pentru urmatoarele considerente :

Pornind de la ratiunea adoptarii Legii nr.10/2001 privind situatia juridica a unor imobile preluate abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, exprimate în caracterul profund reparatoriu este de precizat ca prin acest act normativ legiuitorul a urmarit sa înlature prejudiciile suferite de fostii proprietari prin abuzurile savârsite de stat.

Conform dispozitiilor art.3 alin.1 lit.l si art. 4 din Legea nr.10/2001, sunt îndreptatite, în sensul acestei legi, la masuri reparatorii constând în restituirea în natura sau, dupa caz, în echivalent, persoanele fizice, asociati ai persoanelor juridice care detineau imobilele si alte active în proprietate la data preluarii acestora în mod abuziv, sau succesorii lor, dupa caz.

Legea nr.10/2001, în capitolul III, reglementeaza o procedura de restituire în natura sau prin echivalent, relativ mai simpla si care presupune implicarea directa a celor care detin cu orice titlu imobilele preluate abuziv de stat, sau dupa caz, a entitatilor stabilite de legiuitor ca fiind obligate sa solutioneze notificarile persoanelor îndreptatite.

Procedura administrativa este declansata de notificarea pe care persoana îndreptatita la restituire o adreseaza unitatii detinatoare sau entitatii investite cu solutionarea notificarii conform legii.

În speta, se retine ca reclamanta N.E.V., în calitate de succesoare (fiica) a defunctului S.G., decedat la data de 29.05.1965, unul din cei noua actionari si membri fondatori ai Societatii Cooperative „E” – conform adeverintei nr. 908/7.12.1990 eliberata de Arhivele Statului Constanta, a solicitat prin notificarea nr. 1870/20.11.2001 înregistrata la B.E.J. D.V. si înaintata initial Prefecturii Constanta conform disp. art. 18 lit. a din Legea nr.10/2001 (text în vigoare la data notificarii), acordarea de masuri reparatorii în echivalent corespunzatoare cotei sale succesorale (1/2) din cota de 1/9 din actiunile societatii detinuta de autorul sau.

Dupa adoptarea Legii nr. 247/2005 si stabilirea unei noi proceduri de acordare a despagubirilor banesti, Prefectura Constanta a directionat notificarea reclamantei spre solutionare Municipiului Constanta prin Primar, conform adresei nr. 3032/L/15.09.2008.

În conditiile în care pârâtul Municipiul Constanta prin Primar (investit cu solutionarea notificarii reclamantei în modalitatea mai sus mentionata), nu a procedat la solutionarea acestei notificari si nici nu si-a declinat competenta de a o solutiona, prin redirectionarea ei entitatii desemnate de legiuitor conform art. 31 din Legea nr.10/2001 modificata prin Legea nr. 247/2005, în mod judicios a retinut prima instanta ca reclamanta era îndreptatita sa se adreseze Tribunalului Constanta pentru cenzurarea refuzului nejustificat al pârâtului de a da curs notificarii reclamantei, dar si pentru solutionarea pe fond a acestei notificari în raport cu toate entitatile obligate prin lege sa raspunda notificarii reclamantei.

Aceasta solutie este în acord cu practica I.C.C.J. (decizia nr.XII/ 19.03.2007 pronuntata în recurs în interesul legii).

Împrejurarea ca notificarea formulata de reclamanta a fost directionata de Prefectura catre Municipiul Constanta, iar nu catre ministrul finantelor sau institutia publica implicata în privatizarea societatii comerciale care ar fi preluat patrimoniul persoanei juridice – Societatea Cooperativa „E” – dupa nationalizare conform art. 31 din Legea nr.10/2001 modificata, nu conduce în mod automat la concluzia ca unitatea administrativ teritoriala este pârâta ce trebuie sa solutioneze notificarea, Statul Român neavând calitate procesuala pasiva, întrucât nu a fost notificat.

Notificarea are rolul de declansare a procedurilor administrative sau judiciare de reparare a prejudiciului cauzat prin preluarile abuzive realizate de stat în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, iar instanta de judecata, sesizata direct de reclamanta careia nu i s-a raspuns în termenul legal la notificarea formulata, analizeaza practic aceasta notificare.

Limitele impuse atât în procedura administrativa, cât si în cea judiciara sunt doar cele referitoare la indicarea imobilului notificat si nu cele privitoare la procedura de restituire aplicabila, respectiv la modalitatea de aplicare a masurilor reparatorii prev. de Legea nr. 10/2001.

Finalitatea legii speciale reparatorii presupune interpretarea acesteia în favoarea persoanei îndreptatite si în conformitate cu principiul constitutional al protejarii si garantarii dreptului de proprietate.

În acest sens, pentru protejarea dreptului de proprietate al persoanei îndreptatite la masuri reparatorii, legiuitorul a prevazut ca notificarea înregistrata face dovada deplina în fata oricaror autoritati, persoane fizice sau juridice, a respectarii termenului de formulare a notificarii reglementat de art. 22 alin. 1 din lege, chiar daca a fost adresata altei unitati decât cea care detine imobilul sau care a fost desemnata de legiuitor ca fiind entitate investita cu solutionarea notificarii (art. 22 alin.4 din Legea nr.10/2001).

Scopul Legii nr.10/2001 a fost acela de a institui masuri reparatorii în interesul fostilor proprietari sau asociati la persoanelor juridice ce detineau imobilele preluate abuziv, nu numai prin restituirea în natura a acestora, atunci când este posibil, ci si prin stabilirea de masuri reparatorii prin echivalent.

Art. 18 din Legea nr.10/2001, republicata, reglementeaza patru situatii în care masurile reparatorii se stabilesc numai prin echivalent. În categoria persoanelor îndreptatite exclusiv la masuri reparatorii în echivalent, intra persoana care era asociat la o persoana juridica proprietara a imobilelor si a activelor la data preluarii acestora în mod abuziv, cu exceptia cazului în care persoana îndreptatita era asociat unic sau persoanele îndreptatite erau membre ale aceleasi familii (art.18 lit.a).

În speta, se retine ca autorul reclamantei a detinut numai o cota de 1/9 din totalul actiunilor Societatii „E” – persoana juridica în prezent desfiintata, situatie în care în mod judicios a retinut prima instanta ca devin incidente în cauza dispozitiile art. 18 lit.a, teza I din Legea nr.10/2001 – mostenitorii fostului asociat fiind îndreptatiti exclusiv la masuri reparatorii prin echivalent.

Sustinerea apelantului pârât Statului Român prin Ministerul Finantelor Publice, în sensul ca acesta nu are calitate procesual pasiva, obligatia de solutionare a notificarii incumbând Primarului Municipiului Constanta nu are temei legal – fata de situatia imobilului preluat de la fosta Societate Energia si în raport de disp. art. 18 lit. a coroborate cu disp. art. 31 alin. 3 din legea nr.19/2001.

Art.31 alin.3 din Legea nr.10/2001 stabileste întreaga procedura în care se realizeaza despagubirea persoanei vizate de art. 3 alin.1 lit.b din legea nr.10/2001, republicata, stabilit în mod expres ca „Masurile reparatorii prin echivalent prev. la art. 1 se vor propune dupa stabilirea valorii recalculate a actiunilor, prin decizia motivata a institutiei publice implicate în privatizarea societatii comerciale care a preluat patrimoniul persoanei juridice sau, dupa caz, prin ordinul al ministrului finantelor publice, în cazul în care societatea comerciala care a preluat patrimoniul persoanei juridice nationalizate nu mai exista, nu poate fi identificat, ori nu a existat o asemenea continuate.

Prin urmare, în ipoteza în care notificatorul este succesorul unui fost asociat al unei persoane juridice, ale carui bunuri au fost nationalizate legiuitorul a desemnat în mod expres entitatile care trebuie sa solutioneze notificarea si sa propuna acordarea de despagubiri conform titlului VII din Legea nr.247/2005, acestea fiind Ministrul Finantelor sau, dupa caz, institutia implicata în privatizarea societatii comerciale care a preluat patrimoniul persoanei juridice.

Se retine ca unitatea administrativ teritoriala – Municipiul Constanta, în speta, este exclusa din cadrul entitatilor desemnate de legiuitor sa solutioneze notificarea conform art. 31 alin.3 din Legea nr.10/2001, Tribunalul Constanta retinând în mod judicios ca nu are calitate procesuala pasiva.

Cum fosta Societate E. nu mai exista si nici nu s-a facut dovada ca a existat o societate comerciala succesoare, se retine ca în speta, devin incidente dispozitiile art. 31 alin. 3 teza a II-a din Legea nr.10/2001, în sensul ca obligatia de a propune reclamantei masuri reparatorii prin echivalent incumba în exclusivitate ministrului finantelor publice, iar nu pârâtilor Municipiul Constanta, S.C. R. S.A. sau S.C. C. S.A.

Referitor la cele doua societati comerciale S.C. R. S.A. si S.C. C. S.A., se retine ca acestea nu au preluat patrimoniul persoanei juridice Societatea Cooperativa E., ele fiind înfiintate în anul 1990, prin decizii ale Prefectului Judetului Constanta, prin divizarea Întreprinderii Judetene de Productie Industriala si Prestari Servicii Constanta. La rândul ei, autoarea celor doua societati comerciale a fost înfiintata în anul 1979 prin Hotarârea Consiliului Popular al Judetului Constanta si nu s-a facut dovada ca aceasta persoana juridica a preluat patrimoniul Societatii E.

Pentru considerente expuse, curtea retine ca instanta de fond a solutionat în mod judicios problema calitatii procesuale pasive a Statului Român prin Ministerul Finantelor în prezenta cauza.

În ceea ce priveste cuantumul despagubirilor la care este îndreptatita reclamanta, conform cotei sale succesorale, curtea constata ca instanta de fond a retinut în mod judicios ca acesta urmeaza a fi stabilit dupa parcurgerea procedurii reglementate de art. 16 din Titlul VII al Legii nr.247/2005 de Comisia Centrala, cu respectarea dispozitiilor art. 31 alin. 4 din Legea nr.10/2001.

Dupa modificarea Legii nr.10/2001, prin Legea nr.247/2005 (Titlul VII, art. 16), instanta de judecata nu mai are competente în operatiunea de stabilire a cuantumului despagubirilor banesti, aceasta fiind o atributie exclusiva a Comisiei Centrale, dar instanta poate analiza temeinicia cererii reclamantei sub aspectul îndeplinirii conditiei de „persoana îndreptatita”, caracterul abuziv al preluarii imobilului ce a facut obiectul notificarii, cât si cu privire la posibilitatea restituirii în natura a bunului sau cu privire la dreptul reclamantei de a beneficia exclusiv de masuri reparatorii în echivalent conform art. 18 lit. a coroborat cu art. 31 din Legea nr.10/2001 – cum este cazul în speta.

Conform dispozitiilor art. 16.8 din Normele de aplicare a Legii nr. 247/2005, notificarile formulate în temeiul art. 31 din Legea nr.10/2001, republicata si care nu au fost solutionate pâna la data intrarii în vigoare a legii nr.247/2005, se predau pe baza de proces verbal de predare-primire Secretariatului Comisiei Centrale, în termen de 10 zile de la data adoptarii deciziilor sau, dupa caz, a ordinelor continând propunerile motivate de acordarea despagubirilor.

Pentru considerentele expuse, în baza art. 296 Cod procedura civila, Curtea constata ca apelul pârâtului Statul Român prin Ministerul Finantelor este nefondat si urmeaza a fi respins.

II. Analizând legalitatea hotarârii apelate în raport de criticile apelantilor intervenienti, curtea constata ca apelul este fondat si urmeaza a fi admis, pentru urmatoarele considerente :

Tribunalul Constanta, în mod eronat a retinut ca cererea intervenientilor I.A.V. si F.L. (fosta I.) a ramas fara obiect în urma recunoasterii pretentiilor reclamantei, într-un litigiu anterior, care a fost solutionat prin sentinta civila nr.153/3.02.2005 la Tribunalul Constanta, definitiva.

Actiunea civila are ca obiect protectia unui drept subiectiv sau a unui interes pentru a carei realizare calea justitiei este obligatorie. Astfel, obiectul cererii de chemare în judecata consta în pretentia concreta a titularului cererii – în speta, intervenientii au solicitat sa li se recunoasca alaturi de reclamanta N.E.V., atât calitatea de succesori ai fostului asociat al Societatii „E” pentru o cota de 1/2 din 1/9 din actiunile detinute de defunctul S.G. (decedat la 29.05.1965), cât si dreptul acestora de a beneficia de masuri reparatorii conform art. 31 din Legea nr.10/2001.

Prin decizia civila nr. 206/C/24.09.2008 pronuntata de Curtea de Apel Constanta într-un ciclu procesual anterior s-a statuat ca cererea de interventie în interes propriu formulata de I.A.V. si F.L. este admisibila, iar pentru solutionarea pe fond a acesteia, instanta de apel a desfiintat sentinta civila nr.312/25.03.2008 pronuntata de Tribunalul Constanta, trimitând cauza spre rejudecare aceleiasi instante.

Dupa reluarea judecatii, Tribunalul Constanta a interpretat gresit dispozitivul sentintei civile nr.153/2.02.2005 pronuntata de Tribunalul Constanta, definitiva, în sensul ca prin aceasta hotarâre s-ar fi transat definitiv pretentiile intervenientilor referitoare la drepturile ce li se cuvin în procedura Legii nr.10/2001 dupa autorul lor S.G.

Prin sentinta civila nr.153/3.02.2005 pronuntata de Tribunalul Constanta în dosarul civil nr. 2236/2004, instanta a admis actiunea formulata de reclamantul I.A.V. în contradictoriu cu pârâtul Primarul Municipiului Constanta si a obligat acest pârât sa se pronunte prin decizie/dispozitie motivata asupra cererii de restituire a imobilului situat în Constanta, B-dul I.C.B. nr.24-26, formulata de reclamant prin notificarea înregistrata sub nr.46/8.02.2002 a BEJ A.R. Prin urmare, aceasta actiune a avut ca obiect o „obligatie de a face”, respectiv obligarea unitatii detinatoare sa raspunda notificarii formulate de reclamant.

Cum pârâtul Primarul Municipiului Constanta, nu s-a conformat obligatiilor stabilite în sarcina sa prin hotarâre judecatoreasca definitiva, în sensul ca nu a analizat notificarea reclamantului I.A.V., acesta împreuna cu succesoarea F.L. au formulat o cerere de interventie în cadrul actiunii promovate de un alt comostenitor (N.E.V.), solicitând instantei cenzurarea refuzului unitatii administrativ teritoriale de a raspunde notificarilor lor, cât si recunoasterea dreptului acestora la despagubiri conform art. 31 din legea nr.10/2001.

De altfel, sentinta civila nr. 153/3.02.2005 a Tribunalului Constanta, fusese pronuntata anterior deciziei civile nr.206/C/24.09.2008 a Curtii de Apel Constanta, prin care, instanta de apel a retinut în mod explicit ca intervenientii se legitimeaza în calitate de persoane îndreptatite sa beneficieze de dispozitiile reparatorii ale Legii nr.10/2001, iar primei instante îi incumba obligatia de a analiza pe fond notificarea acestor conform deciziei nr. XX/2007 pronuntata de ÎCCJ, în conditiile în care pâna în prezent, unitatea notificata nu a emis o dispozitie cu privire la masurile reparatorii cuvenite intervenientilor

Prin urmare, Curtea, constatând ca Tribunalul Constanta, dupa reluarea judecatii cererii de interventie în al doilea ciclu procesual, nu s-a conformat dispozitiilor deciziei de trimitere spre rejudecare si în mod gresit a solutionat cererea de interventie pe exceptia lipsei de obiect, în baza art. 297 Cod procedura civila, va admite apelul intervenientilor în interes propriu si va desfiinta în parte sentinta apelata.

Trimite cererea de interventie spre rejudecare primei instante – Tribunalul Constanta.

Etichete:

Descopera Primul Stagiu
Zonia.ro