404 www.juspedia.ro | Law article directory
Top

Procedura civila. Contestatie la executare formulata de tert. Inadmisibilitatea repunerii in discutia partilor a fondului dreptului. Dovada dreptului de proprietate asupra bunului ce face obiectul executarii.

Pe calea contestatiei la executare se pot invoca neregularitati privind nerespectarea formelor prevazute de lege pentru încunostintarea debitorului, alegerea formei de executare, prescriptia dreptului de a cere executarea silita, perimarea executarii, precum si orice alte motive de nulitate a executarii silite. În cadrul acestei proceduri nu vor putea fi invocate aparari de fond, de natura a repune în discutie fondul pricinii, întrucât acestea trebuiau formulate cu prilejul solutionarii cauzei.

Pentru a justifica interes si un drept de a interveni în executarea unui titlu care pentru el este un res inter alias acta, tertul trebuie sa faca dovada unui prejudiciu suferit prin executarea silita declansata.

Pe calea contestatiei la executare promovate de tert, acesta urmareste încetarea executarii silite asupra bunului proprietate a sa, invocând dreptul sau de proprietate sau un alt drept real asupra bunului urmarit.

Dovada dreptului de proprietate al tertului poate fi realizata cu orice mijloace de proba, în conditiile dreptului comun. Prin urmare, proprietatea asupra unui imobil se dovedeste cu înscrisuri; tertul va trebui sa dovedeasca pe baza de înscrisuri dreptul sau de proprietate asupra bunului supus executarii, precum si obligatia de restituire pe care debitorul o are fata de tert.

Prin cererea înregistrata pe rolul Judecatoriei Constanta sub nr. 12660/212/2009, reclamanta Z.M. a investit instanta, în contradictoriu cu pârâtii B.E., V.I.F. si Primarul Orasului Eforie cu o contestatie la executarea desfasurata în dosarul nr. 121/2009 al B.E.J. M.A., solicitând anularea formelor de executare si suspendarea executarii silite începute împotriva sa pâna la solutionarea contestatiei la executare.

În motivarea cererii, reclamanta a sustinut ca prin contractul de vânzare- cumparare nr. 42/4.04.1997 a dobândit împreuna cu sotul sau dreptul de proprietate asupra constructiei situate în Eforie Sud, strada R. nr. 45 si dreptul de folosinta asupra suprafetei de 75 m.p. teren aferent constructiei. Prin hotarâre judecatoreasca s-a dispus restituirea catre intimatii B.E. si V.I.F. a suprafetei de teren de 406 m.p., acestia având dreptul la despagubiri pentru suprafata de 119 m.p. ce ramâne în domeniul privat al orasului Eforie si în folosinta contestatoarei. S-a sustinut ca prin modul în care a fost stabilita suprafata de teren aferenta constructiei pe care o detine si aleea de acces de 1,20 m.p. i se îngradeste folosinta asupra constructiei si posibilitatea de a utiliza restul terenului pe care îl detine în folosinta. Prin actele de executare efectuate îi este afectat dreptul de proprietate asupra constructiei si restrictionata folosinta terenului, fiind limitat accesul la calea publica prin stabilirea unei alei de trecere de 1,20 m.p. S-a mai învederat ca, dat fiind obiectul dosarului în care s-a pronuntat hotarârea pusa în executare, aceasta nu putea fi pusa în executare pâna la solutionarea recursului, în cauza fiind aplicabile dispozitiile art. 300 alin. 1 Cod procedura civila, potrivit carora în cauzele privitoare la stramutarea de hotare…recursul suspenda executarea hotarârii. Contestatoarea a mai precizat ca adresa de ramânere în domiciliu emisa la data de 28.04.2009 în dosarul de executare nr. 121/2009 al B.E.J. M.A. nu produce niciun fel de efecte juridice în ceea ce o priveste, un asemenea act nefiind reglementat în procedura executarii silite.

În drept, reclamanta s-a prevalat de dispozitiile art. 399 Cod procedura civila, art. 401 alin. 2 Cod procedura civila si art. 403 alin. 1 si 3 Cod procedura civila.

Cererea completatoare depusa la 5.06.2009 prin care reclamanta solicita obligarea intimatilor la plata sumei de 60.000 lei reprezentând contravaloarea îmbunatatirilor aduse constructiilor detinute de catre contestatoare pe terenul situat în Eforie Sud, strada P. nr. 85 a fost disjunsa prin încheierea de sedinta din data de 20.07.2009.

În aparare, intimatii V.I.F.si B.E.au formulat întâmpinare, prin intermediul careia au aratat ca se impune respingerea contestatiei la executare ca neîntemeiata si obligarea contestatoarei la plata cheltuielilor de judecata, întrucât reclamanta nu are nici calitatea de debitor si nici de tert interesat sau vatamat prin executare, astfel ca aceasta nu poate invoca în calea contestatiei la executare aparari de fond sau un drept de superficie, prin executare neîncalcându-se niciun drept real al acesteia.

Cererea de suspendare a executarii silite a fost respinsa ca nefondata.

Prin sentinta civila nr. 16496/26.10.2009 Judecatoria Constanta a respins a nefondata contestatia la executare, retinând, în esenta, urmatoarele:

Prin sentinta civila nr. 1767/15.10.2007 a Tribunalului Constanta a fost admisa actiunea reclamantilor V.I.F.si B.E., în contradictoriu cu pârâtul Primarul orasului Eforie, a fost anulata dispozitia nr. 421/19.10.2006 emisa de pârât, acesta fiind obligat sa restituie reclamantilor în natura imobilul situat în Eforie Sud, strada R. nr. 85, compus din teren în suprafata de 525 m.p. si constructie compusa din doua camere, hol, vestibul, identificat prin raportul de expertiza efectuat de expert C.M. (încaperile nr. 5, 6, 7, 8), pentru partea de imobil înstrainata catre Z.C. si Z.M., respectiv camerele 1, 2, 3 si 4, pârâtul fiind obligat sa acorde reclamantilor în compensare alte bunuri sau servicii ori sa propuna acordarea de despagubiri, în masura în care compensarea nu este posibila sau acceptata de catre reclamanti. Prin decizia nr. 52/C/5.03.2008 a Curtii de Apel Constanta a fost admis apelul formulat de Primarul Orasului Eforie, solutia fiind modificata în parte, în sensul ca pârâtul a fost obligat sa restituie în natura reclamantilor diferenta de teren dintre suprafata de 525 m.p. si suprafata de teren aferenta constructiei vândute catre Z.C. si Z.M. Prin încheierea nr. 11/C/5.11.2008 a fost lamurit dispozitivul deciziei nr. 52/C din 5.03.2008, stabilindu-se ca terenul restituit în natura reclamantilor este de 406 m.p., acesta fiind identificat prin raportul de expertiza efectuat în cauza de inginer C.M., fiind recunoscut totodata dreptul reclamantilor la despagubiri pentru suprafata de 119 m.p. teren.

Intimatii B.E. si V.I.F. au cerut punerea în executare a titlului lor executoriu. În cadrul dosarului de executare s-a emis si o adresa de ramânere în domiciliu în atentia contestatoarei din prezenta cauza, acesteia punându-i-se în vedere sa ramâna la domiciliul sau la data de 8.05.2009 în vederea aducerii la îndeplinire a titlului executoriu.

În cauza de fata, contestatoarea se legitimeaza din punct de vedere procesual activ în calitate de titulara a dreptului de proprietate asupra unei parti din constructia situata în strada R. nr. 85, Eforie Sud (respectiv camerele 1, 2, 3 si 4) si a dreptului de folosinta asupra suprafetei de 119 m.p. aferent constructiei, în baza contractului de vânzare-cumparare nr. 42/4.04.1997 încheiat cu „U.S.” Eforie. Sustinerile petentei potrivit carora prin actele de executare efectuate în dosarul de executare nr. 121/2009 al B.E.J. M.A. ar fi vatamat dreptul sau de proprietate asupra constructiei si dreptul de folosinta asupra terenului aferent acesteia nu sunt întemeiate, în conditiile în care prin încheierea nr. 11/C/5.11.2008 de lamurire a dispozitivului deciziei nr. 52/C din 5.03.2008 pronuntata de Curtea de Apel Constanta s-a stabilit ca terenul restituit intimatilor persoane fizice din prezenta cauza este de 409 m.p. teren identificat prin raportul de expertiza efectuat în cauza de expert C.M., în legatura cu restul terenului de 119 m.p. fiind recunoscut contestatoarei un drept de folosinta.

Împotriva acestei sentinte, în termen legal, a declarat apel contestatoarea, care a criticat-o pentru nelegalitate si netemeinicie.

Prin decizia civila nr. 326/10.09.2010 Tribunalul Constanta a respins apelul contestatoarei Z.M., ca nefondat.

Pentru a pronunta aceasta solutie s-a retinut ca prin hotarârile judecatoresti pronuntate în procedura Legii nr. 10/2001 si intrate în puterea lucrului judecat, s-a constatat ca reclamanta contestatoare este proprietara asupra constructiei ce face obiectul contractului de vânzare-cumparare nr. 42/4.04.1997 si ex lege asupra terenului aferent în suprafata de 119 m.p. Notiunea de teren aferent a fost detaliata prin încheierea nr. 11/C/5.11.2008 a Curtii de Apel Constanta, în cuprinsul careia a fost si individualizata aceasta suprafata de teren, facându-se mentiunea expresa ca aleea de acces are 1,20 m.p. S-a mai retinut ca prin contestatia la executare nu poate fi stabilita o alta stare de fapt decât cea mentionata si nici nu se poate dispune granituirea proprietatilor. În acest context tribunalul a retinut ca nu se mai poate pune în discutie daca stabilirea unei alei de acces de numai 1,20 m.p. îngradeste folosinta constructiei proprietatea reclamantei si a terenului aferent si daca se încalca regulile de urbanism si nici alte aspecte de fond referitoare la dreptul asupra constructiilor provizorii pentru care nu s-au prezentat autorizatii de construire.

Împotriva acestei decizii, a declarat recurs contestatoarea Z.M., care a criticat-o pentru nelegalitate, conform dispozitiilor art. 304 pct. 9 Cod procedura civila, sub urmatoarele aspecte:

1. Instanta de apel a apreciat în mod gresit ca nu se pot invoca aparari de fond în prezenta cauza cu privire la dreptul de proprietate asupra constructiei din Eforie, strada Republicii nr. 85 si dreptul de folosinta asupra terenului aferent acesteia.

2. Instanta de apel nu a tinut seama de impedimentul la executare constând în existenta pe teren a unor constructii neidentificate în schita dupa care s-a realizat punerea în executare a deciziei civile nr. 52/C/5.03.2008 a Curtii de Apel Constanta.

3. Instanta de apel nu a tinut seama de faptul ca prin stabilirea unei cai de acces de numai 1,20 m.p. se îngradeste folosinta constructiei proprietatea contestatoarei si a terenului aferent acesteia.

4. Instanta de apel a apreciat în mod gresit asupra necesitatii obtinerii unui certificat de urbanism în vederea realizarii operatiunii de granituire a imobilului din strada Republicii nr. 85.

5. Instanta de fond a apreciat în mod gresit natura juridica a adreselor de ramânere la domiciliu emise de executorul judecatoresc, acestea fiind veritabile acte de executare.

Analizând legalitatea hotarârii recurate în raport de criticile recurentei contestatoare, curtea constata neîntemeiat recursul pentru urmatoarele considerente:

1. Articolul 399 Cod procedura civila recunoaste dreptul la contestatie în favoarea oricarei persoane interesate sau vatamate prin executare, categorie în care se includ nu numai partile din hotarârea judecatoreasca ce constituie titlul executoriu, ci si tertii care invoca un drept de proprietate sau alt drept real asupra bunului – obiect al executarii silite.

Pe calea contestatiei la executare se pot invoca neregularitati privind nerespectarea formelor prevazute de lege pentru încunostintarea debitorului, alegerea formei de executare, prescriptia dreptului de a cere executarea silita, perimarea executarii, precum si orice alte motive de nulitate a executarii silite. În cadrul acestei proceduri nu vor putea fi invocate aparari de fond, de natura a repune în discutie fondul pricinii, întrucât acestea trebuiau formulate cu prilejul solutionarii cauzei.

Si aceasta, întrucât contestatia la executare este o cale de atac deschisa contra masurilor de executare nelegale, astfel ca cel care recurge la acest mijloc procedural nu poate invoca decât vicii si neregularitati ale actelor de executare.

Daca s-ar admite o solutie contrara ar însemna sa se aduca atingere autoritatii de lucru judecat prevazuta de art. 1201 Cod civil, a hotarârii pusa în executare. Ori, cele mai puternice efecte ale lucrului judecat constau în exclusivitatea hotarârii care face ca un nou litigiu, între aceleasi parti, pentru acelasi obiect si cu aceeasi cauza sa nu mai fie cu putinta, executorialitatea, care face ca hotarârea sa poata fi pusa în executare silita la cererea partii care a câstigat procesul sau a procurorului si obligativitatea, care face ca partile sa se supuna hotarârii judecatoresti. Numai în ipoteza în care executarea silita se face în temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de o instanta judecatoreasca, se pot invoca în contestatia la executare aparari de fond împotriva titlului executoriu, daca legea nu prevede în acest scop o alta cale de atac.

În raport de aceste considerente, se constata ca în mod judicios instantele de fond si de apel au retinut ca în cadrul contestatiei la executare promovata de contestatoarea Z.M. nu mai pot fi repuse în discutie aspectele de fond ce vizeaza întinderea terenului aferent locuintei înstrainate conform Legii nr. 112/1995 chiriasului cumparator – Z.M. si nici întinderea terenului restituit în procedura Legii nr. 10/2001 proprietarilor deposedati abuziv, hotarârile judecatoresti invocate – sentinta civila nr. 1767/15 octombrie 2007 pronuntata de Tribunalul Constanta, definitiva prin decizia civila nr. 52/C din 05.03.2008, dezlegând cu autoritate de lucru judecat aceste probleme de drept.

Prin încheierea nr. 11/C/5.11.2008, în conformitate cu dispozitiile art. 2811 Cod procedura civila, Curtea de Apel Constanta a explicitat decizia civila nr. 52/C/5.03.2008 sub aspectul stabilirii întinderii terenului restituit fostilor proprietari în procedura Legii nr. 10/2001 – 406 m.p. astfel cum a fost identificat prin raportul de expertiza întocmit de C.M.

Prin aceeasi hotarâre, irevocabila prin respingerea recursului, s-a statuat ca terenul aferent locuintei vândute chiriasului Z.M. este de 119 m.p., instanta aratând în mod expres ca acesta se compune din 53,45 m.p. teren situat sub constructie, 43,75 m.p. teren necesar pentru exploatarea normala a locuintei si o alee de 1,20 m.p. ce asigura accesul la locuinta vânduta.

În raport de aceste statuari, în mod corect instanta de apel a retinut ca prin contestatia la executare nu se mai poate repune în discutie problema notiunii de „teren aferent locuintei înstrainate”, iar contestatoarea nu poate invoca aparari de fond cu privire la greutatile pe care le întâmpina în folosirea locuintei cumparate conform Legii nr. 112/1995, urmare a stabilirii întinderii „terenului aferent” la numai 119 m.p.

În raport de aceste considerente, critica recurentei se retine a fi vadit nefondata.

2. Pentru a justifica interes si un drept de a interveni în executarea unui titlu care pentru el este un res inter alias acta, tertul trebuie sa faca dovada unui prejudiciu suferit prin executarea silita declansata.

Pe calea contestatiei la executare promovate de tert, acesta urmareste încetarea executarii silite asupra bunului proprietate a sa, invocând dreptul sau de proprietate sau un alt drept real asupra bunului urmarit.

Dovada dreptului de proprietate al tertului poate fi realizata cu orice mijloace de proba, în conditiile dreptului comun. Prin urmare, proprietatea asupra unui imobil se dovedeste cu înscrisuri; tertul va trebui sa dovedeasca pe baza de înscrisuri dreptul sau de proprietate asupra bunului supus executarii, precum si obligatia de restituire pe care debitorul o are fata de tert.

În speta, se retine ca recurenta Z.M., în temeiul Legii nr. 112/1995 a devenit proprietara unui apartament din imobilul situat în orasul Eforie Sud, b-dul Republicii nr. 85 (fost nr. 229), compus din camerele 1, 2, 3, 4 din schita anexa la raportul de expertiza efectuat de expert C.M.în dosarul civil nr. 5148/118/2006 al Tribunalului Constanta, iar în temeiul art. 26 din Legea nr. 112/1995 chiriasul cumparator a dobândit ope legis un drept de proprietate asupra terenului aferent locuintei cumparate. Cum legea nu defineste notiunea de teren aferent si nu indica limite minime sau maxime de teren, instanta de judecata, prin încheierea nr. 11/C/5.11.2008 a Curtii de Apel Constanta, irevocabila, a statuat ca terenul aferent locuintei dobândite în temeiul Legii nr. 112/1995 este terenul necesar unei exploatari normale a acesteia, fiind determinata întinderea sa la 119 m.p.

Excluzând terenul de 119 m.p. din suprafata totala de 525 m.p. revendicata de fostii proprietari, Curtea de Apel Constanta a stabilit irevocabil, ca notificatorii sunt îndreptatiti, în temeiul Legii nr. 10/2001, sa li se restituie în natura o suprafata de teren de 406 m.p.

Din actele de executare rezulta ca obiectul executarii silite îl constituie numai terenul în suprafata de 406 m.p. restituit proprietarilor în procedura Legii nr. 10/2001, astfel cum a fost identificat – încheierea nr. 11/C/2008 a Curtii de Apel Constanta.

Recurenta contestatoare nu justifica un titlu de proprietate valabil încheiat cu autoritatile administratiei locale sau cu intimatii proprietari cu privire la terenul ce excede suprafetei de 119 m.p. si în legatura cu care sustine ca a fost vatamata prin executare.

Împrejurarea potrivit careia pe acest teren în suprafata de 406 m.p. restituit intimatilor exista constructii anexa, realizate de recurenta anterior solutionarii procedurii speciale desfasurata conform Legii nr. 10/2001, nu constituie un impediment la executare si nu este suficienta pentru a dovedi vatamarea tertului în procedura executarii silite cât timp tertul contestator Z.M. nu face dovada dreptului sau de proprietate asupra acestor constructii sau asupra terenului aferent acestora.

Raporturile dintre contestatoare, în calitate de constructor de buna sau de rea credinta si proprietarul terenului nu pot fi valorificate în contestatia la executare de fata, partile având la dispozitie alte mijloace procedurale pentru valorificarea drepturilor ce rezulta din edificarea unor constructii pe terenul altuia (art. 494 si urmatoarele Cod civil).

Prin urmare, se va respinge ca nefondata si aceasta critica a recurentei.

3. Nici critica ce vizeaza modalitatea de stabilire a unei cai de acces de numai 1,20 m.p. nu poate fi retinuta ca fondata, în raport de caracterul irevocabil al hotarârii judecatoresti prin care s-a stabilit acest culoar de acces si fata de scopul în care a fost reglementata institutia contestatiei la executare promovata de un tert.

Hotarârea judecatoreasca irevocabila se impune ca un adevar irefragabil nu numai în virtutea prezumtiei legale de adevar, ci si în vederea realizarii unui principiu de ordine publica ce confera autoritate organelor de justitie si în conformitate cu care se permite ca ulterior recunoasterii sau tagaduirii unui raport juridic, printr-o hotarâre judecatoreasca ramasa în vigoare, sa se porneasca un nou proces, care ar putea sa rastoarne ce s-a stabilit anterior.

Nu este îngaduit asadar, ca procesul odata terminat, aceeasi cauza sa revina în fata justitiei caci acest lucru ar putea duce la pronuntarea de hotarâri contradictorii, ceea ce ar fi daunator intereselor partilor, creând o permanenta stare de nesiguranta si ar contraveni principiului securitatii raporturilor juridice civile.

Ori, în cauza se retine ca printr-o hotarâre irevocabila s-a statuat cu privire la calea de acces la imobilul dobândit de recurenta în temeiul Legii nr. 112/1995, iar în conditiile în care recurenta nu justifica un drept de proprietate, în temeiul unui act juridic translativ de proprietate, pentru o suprafata de teren mai mare decât suprafata de 119 m.p. aferenta casei de locuit, pretentiile acesteia de a i se asigura o cale de acces cu o suprafata mai mare, nu au fundament legal si nu pot fi valorificate în contestatia la executare de fata.

4. Pentru considerentele mai sus expuse si care îsi mentin valabilitatea, se retine a fi nefondata si critica recurentei ce vizeaza gresita apreciere a instantei asupra necesitatii obtinerii unui certificat de urbanism, conform Legii nr. 50/1991, modificata. În speta nu ne aflam în prezenta unei actiuni de granituire a doua proprietati învecinate, cum eronat sustine recurenta. În urma solutionarii notificarilor reclamantilor, formulate în temeiul Legii nr. 10/2001 si recunoasterii dreptului acestora la masuri reparatorii constând în restituirea în natura, partiala, a bunurilor preluate de stat în mod abuziv în perioada de referinta a Legii nr. 10/2001, reclamantii au initiat procedura executarii silite, în vederea predarii de catre unitatea detinatoare – Orasul Eforie, a casei si a terenului în suprafata de 406 m.p., astfel cum a fost identificat prin expertiza C.M.în dosarul civil nr. 5148/118/2006 al Curtii de Apel Constanta.

5. Nici critica ce vizeaza calificarea adreselor de ramânere în domiciliu a contestatoarei – tert în raport cu hotarârea judecatoreasca executata, nu poate fi retinuta ca fondata, acest înscris reprezentând o modalitate prin care executorul a înteles sa o înstiinteze pe contestatoare în legatura cu operatiunea de executare a deciziei civile nr. 52/C/5.03.2008 pronuntata de Curtea de Apel Constanta si explicitata prin încheierea nr. 11/2008, în conditiile în care executarea se realiza în curtea unui imobil, în care locuia si contestatoarea.

De altfel, nu s-a facut dovada vreunei vatamari a tertului prin încunostintarea acesteia cu privire la data la care urmau sa fie pusi în posesia imobilului retrocedat reclamantii (fostii proprietari).

Pentru considerentele expuse, în baza art. 312 Cod procedura civila, se va respinge recursul formulat de contestatoarea Z.M., ca nefondat.

În baza art. 274 Cod procedura civila, obliga recurenta la 620 lei cheltuieli de judecata catre intimatii B.E.si V.I.F.

Etichete:

Descopera Primul Stagiu
Zonia.ro