404 www.juspedia.ro | Law article directory
Top

Partaj succesoral. Teren aferent casei si anexelor gospodaresti din mediul rural. Constituire in baza Legii nr. 18/1991. Calificarea terenului ca fiind bun comun al sotilor. Incidenta art. 13 alin. 1 din Legea nr. 18/1991.

În literatura de specialitate si în jurisprudenta s-a statuat în mod constant ca asupra terenurilor intravilane din zonele cooperativizate, aferente casei de locuit si anexelor gospodaresti, inclusiv curtea si gradina din jurul acestora, determinate potrivit art. 8 din Decretul-Lege nr. 42/1990, dreptul de proprietate s-a dobândit prin efectul legii, urmând ca în temeiul Legii nr. 18/1991 sa se elibereze numai actul de proprietate cu caracter constatator.

De altfel, faptul dobândirii de drept prin efectul legii, rezulta si dintr-o interpretare literala a textului art. 23, care dispune expres ca sunt în proprietate si ramân în proprietatea detinatorilor terenurile aferente casei de locuit si anexelor gospodaresti, precum si curtea si gradina din jurul acestora.

Din modul de redactare rezulta ca legiuitorul îi considera pe proprietarii casei de locuit si anexelor gospodaresti, amplasate pe terenurile intravilane din zonele cooperativizate, proprietarii deplini ai terenului aferent constructiilor, curtii si gradinii.

Prin cererea înregistrata pe rolul Judecatoriei Constanta sub nr. 8435/212/2006, reclamanta D.N. a chemat în judecata pe pârâtii D.I. si D.V.A., solicitând instantei stabilirea componentei masei succesorale ramasa de pe urma defunctului D.I., decedat la data de 6.09.2003, a calitatii partilor de succesori ai defunctului si partajarea acestor bunuri în raport de cotele succesorale ale mostenitorilor.

În motivarea actiunii reclamanta a aratat ca dupa defunctul D.I., decedat la 6.09.2003 au ramas mostenitori reclamanta, ca fiica, pârâtul în calitate de fiu si pârâta în calitate de sotie supravietuitoare. Masa succesorala este formata din constructie si teren în suprafata totala de 1.200 m.p., pe raza comunei Lumina, judetul Constanta si din teren în suprafata totala de 1 ha. si 5.000 m.p., situat pe raza aceleiasi comune.

Prin încheierea de dezbateri din data de 20.06.2007, conform art. 6736 alin. 1 Cod procedura civila, având în vedere necesitatea stabilirii exacte a masei succesorale, instanta a apreciat necesara pronuntarea unei încheieri de stabilire a calitatii de mostenitori a partilor, cotele parti ce revin fiecaruia si componenta masei succesorale.

S-a constatat ca dupa defunctul D.I., decedat la 6.09.2003, au ramas ca mostenitori legali pârâta D.I.A., în calitate de sotie supravietuitoare cu o cota de 1/4 din masa succesorala, conform art. 1 din Legea nr. 319/1944, reclamanta si pârâtul în calitate de fii, descendenti directi din clasa I a mostenitorilor legali, cu diferenta de 3/4 din masa succesorala, adica câte o cota de 3/8 fiecare.

Instanta a constatat prin aceeasi încheiere ca masa succesorala este compusa din imobilul teren în suprafata de 1 ha. si 5.000 m.p., constituit pe teritoriul satului Lumina, comuna Lumina, judetul Constanta, prin titlul de proprietate nr. 52312/1018/29.07.1994 si din imobilul teren în suprafata de 1.200 m.p. reconstituit pe teritoriul comunei Lumina, judetul Constanta, prin titlul de proprietate nr. 52314/1260/24.01.1995.

Ulterior pronuntarii încheierii de admitere în principiu, s-a depus la dosarul cauzei dovada faptului ca titlul de proprietate nr. 52314/1260/24.01.1995 a fost rectificat în data de 18.03.2008 de Comisia Judeteana de Fond Funciar Constanta, în sensul ca suprafata de 1.200 m.p. situata în intravilanul comunei Lumina, judetul Constanta, nu a fost primita în proprietate de catre defunctul D.I. prin reconstituirea dreptului de proprietate, ci prin constituirea dreptului de proprietate. Conform adresei Comisiei Locale Lumina pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor, titlul a fost emis eronat ca reconstituire, întrucât a fost cumparat cu chitanta de mâna de la R.A., ca bun comun în timpul casatoriei cu D.I.A..

În ceea ce priveste terenul extravilan în suprafata de 1 ha si 5.000 m.p., situat în comuna Lumina, judetul Constanta, instanta a constatat ca si acest teren a fost dobândit de catre defunctul D.I. prin constituirea dreptului de proprietate potrivit Legii nr. 18/1991, prin titlul de proprietate nr. 52312/1018 din 29.07.1994. Constituirea acestui drept pe numele defunctului a avut loc în timpul casatoriei cu pârâta D.I.A., ca bun comun.

În consecinta, în ceea ce priveste masa partajabila, instanta a constatat ca imobilele au fost dobândite în timpul casatoriei dintre defunct si pârâta, fiind aplicabile în cauza dispozitiile art. 30 alin. 3 din Codul familiei, care instituie prezumtia comunitatii de bunuri. Cum nici pârâta sotie supravietuitoare nu a solicitat si dovedit cote inegale de contributie ale sotilor la dobândirea acestor bunuri si nici descendentii defunctului nu au invocat institutia juridica a cotei majoritare la dobândirea bunurilor comune, instanta a constatat aplicabila în cauza prezumtia legala a comunitatii de bunuri.

Prin urmare, sub aspectul masei partajabile, s-a constatat ca numai cota de 1/2 din imobile reprezinta bunurile succesorale ce fac obiectul dezbaterii succesorale, cealalta cota de 1/2 din imobile reprezentând bun propriu al pârâtei sotie supravietuitoare, asupra careia aceasta din urma are un drept de proprietate exclusiva.

Conform art. 6737 teza finala din Codul de procedura civila, instanta poate, cu consimtamântul partilor, sa scoata un bun care a fost cuprins din eroare în masa de împartit prin încheierea de admitere în principiu. Având în vedere ca atât reclamanta cât si pârâtii au învederat instantei si au pus concluzii în dezbateri asupra faptului ca masa partajabila este compusa doar din cota de 1/2 din imobile, prima instanta a scos din masa de împartit cealalta cota de 1/2 din masa, ce reprezinta bun propriu al pârâtei D.I.A..

Prin raportul de expertiza ing. B.E. au fost identificate si evaluate imobilele, cu propuneri de lotizare în natura.

Prin sentinta civila nr. 11994/28.05.2009 Judecatoria Constanta a admis actiunea formulata de reclamanta D.N. în contradictoriu cu pârâtii D.I.A. si D.V.A., a constatat ca masa succesorala ramasa dupa defunctul D.I., decedat la 6.09.2003, este compusa din cota de 1/2 din imobilul teren în suprafata de 1 ha. si 5.000 m.p., constituit pe teritoriul satului Lumina, comuna Lumina, judetul Constanta, prin titlul de proprietate nr. 52312/1018/29.07.1994 si din cota de 1/2 din imobilul teren în suprafata de 1.200 m.p., constituit pe teritoriul comunei Lumina, judetul Constanta, prin titlul de proprietate nr. 52314/1260/24.01.1995. S-a constatat calitatea de mostenitori legali pentru reclamanta în calitate de fiica – cu o cota de 3/8 din masa, pentru pârâta D.I.A. în calitate de sotie supravietuitoare – cu o cota de 1/4 si pentru pârâtul D.V.A. în calitate de fiu – cu o cota de 3/8 din masa succesorala.

Prin aceeasi sentinta, s-a dispus iesirea partilor din indiviziune: a fost atribuit pârâtei D.I.A. imobilul teren în suprafata de 1.200 m.p., constituit pe teritoriul comunei Lumina, judetul Constanta, prin titlul de proprietate nr. 52314/1260/24.01.1995, în valoare de 136.020 lei si a fost obligata pârâta D.I.A. la plata sultei de câte 25.503,75 lei catre reclamanta si pârât; a fost atribuit lotul A în suprafata de 375 m.p. din parcela 7515 situata în strada M. catre pârât si lotul B în suprafata de 250 m.p. catre pârâta, în indiviziune, iar lotul C în suprafata de 375 m.p. din aceeasi parcela catre reclamanta, conform raportului de expertiza ing. Bruma Eugen.

De asemenea, a fost atribuit lotul A în suprafata de 0,525 ha din parcela 316/1/4 situata în extravilanul comunei Lumina, judetul Constanta, catre pârât si lotul B în suprafata de 0,350 ha din aceeasi parcela catre pârâta, în indiviziune, iar lotul C în suprafata de 0,525 ha catre reclamanta.

Împotriva acestei sentinte, în termen legal, a declarat apel reclamanta, care a sustinut ca în mod gresit prima instanta a revenit asupra încheierii de admitere în principiu prin care s-a stabilit ca în masa de partaj intra cota de 1/1 din cele doua terenuri. Ulterior, retinând aplicarea prevederilor art. 6737 Cod procedura civila, instanta a eliminat din masa cota de 1/2, considerând ca aceasta se cuvine pârâtei în calitate de sotie supravietuitoare cu titlu de bun propriu, retinând în acest sens consimtamântul partilor la stabilirea componentei masei succesorale. În realitate, nu a existat acordul partilor în acest sens.

Un alt motiv de apel a vizat motivarea contradictorie a sentintei si existenta contradictorialitatii între considerente si dispozitiv.

Desi s-a sustinut în considerentele hotarârii ca modificarea masei partajabile a intervenit ca urmare a noului probatoriu administrat în cauza cu privire la terenul intravilan – titlul de proprietate nr. 52314/1260/24.01.1995 – rectificat la data de 18.03.2008 – din care rezulta ca dreptul de proprietate asupra terenului intravilan a fost constituit si nu reconstituit pe numele defunctului, prima instanta a modificat încheierea de admitere în principiu si în referire la terenul agricol extravilan, dispunând includerea în masa partajabila numai a cotei de 1/2.

Prin decizia civila nr. 279/7.06.2010 Tribunalul Constanta a admis apelul reclamantei D.N. si a schimbat în parte încheierea de admitere în principiu pronuntata la 20.06.2007, în sensul constatarii ca din masa succesorala face parte cota de 1/2 din imobilul-teren în suprafata de 1.200 m.p., situat în comuna Lumina, judetul Constanta, constituit prin titlul de proprietate nr. 52314/1260/1995, rectificat în anul 2008 de Comisia Judeteana de Fond Funciar Constanta. Au fost mentinute celelalte dispozitii ale încheierii.

S-a schimbat în parte sentinta civila nr. 11994/28.05.2009, în sensul constatarii ca din masa succesorala face parte imobilul-teren în suprafata de 1 ha si 5.000 m.p. situat în satul Lumina, comuna Lumina, judetul Constanta, constituit prin titlul de proprietate nr. 52312/1018/29.07.1994.

Au fost mentinute celelalte dispozitii ale sentintei.

Pentru a pronunta aceasta solutie, instanta de apel a retinut, în esenta, ca desi partile nu si-au dat consimtamântul în sensul modificarii încheierii de admitere în principiu pronuntata la 20.06.2007, prin scoaterea cotei de 1/2 din terenul intravilan în suprafata de 1.200 m.p. din masa succesorala, aceasta modificare se impunea în raport de rectificarea titlului de proprietate nr. 52134/1260/1995 intervenita la data de 18.03.2008, (ulterior pronuntarii încheierii de admitere în principiu) si care constata o alta situatie juridica a terenului intravilan, respectiv faptul ca acesta a fost „constituit”, iar nu „reconstituit” în temeiul Legii nr. 18/1991.

S-a retinut ca rectificarea titlului de proprietate ulterior pronuntarii încheierii de admitere în principiu nu poate fi imputata partilor, iar instanta nu poate ignora schimbarea situatiei juridice a terenului, avuta în vedere la momentul pronuntarii încheierii de admitere în principiu si încalcând principiul legalitatii sa pronunte o hotarâre reformabila.

În ceea ce priveste revenirea prin sentinta asupra cotei de 1/1 din dreptul de proprietate asupra terenului în suprafata de 1 ha. si 5.000 m.p., stabilita prin încheierea de admitere în principiu, s-a retinut ca solutia este gresita, fiind pronuntata cu încalcarea dispozitiilor art. 6738 Cod procedura civila coroborate cu dispozitiile art. 268 Cod procedura civila, în conditiile în care situatia juridica a acestui teren nu s-a schimbat, dreptul de proprietate, fiind constituit conform art. 19 alin. (1) din Legea nr. 18/1991 în considerarea calitatii defunctului de membru cooperator.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs reclamanta D.N., care a criticat-o pentru nelegalitate, conform dispozitiilor art. 304 pct. 6 si 9 Cod procedura civila, sub urmatoarele aspecte:

1. Hotarârea instantei de apel a fost pronuntata cu încalcarea principiului disponibilitatii partii în procesul civil si a obligatiei instantei de judecata de a se pronunta doar asupra cererilor deduse judecatii.

Desi apelanta reclamanta D.N. nu a înteles sa atace odata cu fondul, încheierea de admitere în principiu pronuntata la 20.06.2007, instanta de apel a înteles sa cenzureze si aceasta hotarâre, depasind limitele investirii în apel.

2. Instanta de apel a interpretat si a aplicat gresit dispozitiile legale cu privire la posibilitatea ca instanta de judecata sa poata modifica încheierea de admitere în principiu, conform art. 6736 si art. 6737 Cod procedura civila.

În conditiile aparitiei unor elemente de noutate, cu privire la regimul juridic al bunurilor succesorale, instanta de judecata ar fi trebuit sa pronunte o noua încheiere de admitere în principiu sau partea interesata ar fi putut exercita calea de atac corespunzatoare, care viza si încheierea de admitere în principiu, fapt nepetrecut în speta de fata.

3. Instanta de apel a facut o aplicare gresita a dispozitiilor Legii nr. 18/1991 cu ocazia calificarii terenului intravilan în suprafata de 1.200 m.p., ca fiind bun comun al sotilor D.I.A. si D.I..

Dobândirea prin constituire a dreptului de proprietate nu conduce automat la concluzia caracterului bunului de a fi comun, în conditiile în care atribuirea în proprietate în temeiul Legii nr. 18/1991 s-a facut cu caracter intuitu personae, în considerarea calitatii persoanei.

În speta, atribuirea bunului pe numele defunctului D.I. s-a realizat în considerarea calitatii sale de persoana care a lucrat în C.A.P., calitate pe care pârâta D.I.A. nu a detinut-o, nejustificând în nicio modalitate accesul sau la beneficiul Legii nr. 18/1991.

În recurs, conform art. 305 Cod procedura civila s-a procedat la completarea materialului probator cu înscrisuri ce atestau calitatea defunctului D.I. de membru C.A.P.

Analizând legalitatea hotarârii recurate în raport de criticile reclamantei, curtea constata urmatoarele:

1. Critica reclamantei ce vizeaza încalcarea de catre instanta de apel a principiului disponibilitatii partii în procesul civil si limitele efectului devolutiv al apelului se retine a fi fondata pentru urmatoarele considerente:

Apelul este o cale de atac ce duce la rejudecarea pricinii în fond. Problemele de fapt si de drept dezbatute în fata primei instante sunt repuse în discutia instantei de apel, care va statua atât în fapt cât si în drept. Efectul devolutiv al apelului consta în posibilitatea pe care o au partile de a supune judecatii în apel, litigiul dintre ele, în ansamblul sau, cu toate problemele de fapt si de drept ce au fost ridicate în prima instanta.

Efectul devolutiv nu vizeaza, cu necesitate, toate problemele de fapt si de drept care s-au pus înaintea primei instante, ci numai acelea care sunt criticate expres sau implicit de catre apelant. Asadar, efectul devolutiv poate fi limitat prin vointa apelantului, care poate relua pretentiile sale din prima instanta în totalitate sau numai partial.

Conform dispozitiilor art. 6738 Cod procedura civila, încheierea de admitere în principiu reglementata de art. 6736 Cod procedura civila poate fi atacata cu apel, sau, dupa caz, cu recurs odata cu fondul, fiind supusa acelorasi cai de atac ca si hotarârea data asupra fondului.

În speta se retine ca apelanta reclamanta a înteles sa critice în apel numai hotarârea pronuntata de Judecatoria Constanta la data de 28 mai 2009, iar nu si încheierea de admitere în principiu.

Instanta de apel cu depasirea limitelor investirii, respectiv a dispozitiilor art. 129 ultim alineat Cod procedura civila, a cenzurat pe lânga sentinta si încheierea pronuntata la data de 20.06.2007.

2. De altfel, aceasta modificare a încheierii de admitere în principiu, în scopul asigurarii unei concordante între aceasta hotarâre si sentinta nu era necesara. Încheierea de admitere în principiu pronuntata la 20.06.2007, prin statuarile ei în fapt si în drept, corespundea situatiei de fapt si de drept rezultata din înscrisurile depuse la dosar la acel moment si ea lega instanta de judecata numai în masura în care pâna la solutionarea finala a partajului judiciar, aceasta situatie ramânea neschimbata. Cum în speta, ulterior pronuntarii încheierii de admitere în principiu, titlul de proprietate nr. 52134/1260/1995 a fost rectificat la data de 18.03.2008, iar situatia juridica a terenului în suprafata de 1.200 m.p. aferent casei de locuit si gospodariei taranesti s-a schimbat, în mod corect prima instanta acordând prioritate principiilor legalitatii si adevarului conform art. 129 alin. (5) Cod procedura civila a dispus partajarea masei succesorale, cu respectarea dreptului propriu al pârâtei D.I.A., sotia supravietuitoare a defunctului D.I..

Sustinerea recurentei în sensul ca instanta de fond, în conditiile aparitiei unor elemente de noutate cu privire la regimul juridic al bunurilor succesorale, aparute ulterior pronuntarii încheierii de admitere în principiu, avea obligatia de a pronunta o noua încheiere în care sa valorifice noile înscrisuri (ce stabileau un alt regim juridic pentru terenul intravilan în suprafata de 1.200 m.p.) nu poate fi retinuta în raport de situatia de fapt, stadiul procesului la momentul depunerii titlului de proprietate rectificat cât si faptul ca proba cu expertiza efectuata în cauza nu implica modificari în raport de noul înscris.

Astfel, se retine ca titlul de proprietate nr. 52134/1260/1995 rectificat la data de 18.03.2008 a fost depus la dosar împreuna cu documentatia ce a stat la baza rectificarii acestuia la ultimul termen de judecata, respectiv la data de 31.05.2009, când partile, dupa administrarea tuturor probatoriilor încuviintate, s-au declarat în stare de judecata.

Pronuntarea la data de 31.05.2010 a unei alte încheieri de admitere în principiu, în raport de aceste înscrisuri noi si amânarea judecatii fondului cererii de partaj ar fi impus un formalism excesiv, cât timp, pe de o parte, nu mai erau necesare masuratori si constatari ale unui expert cu privire la terenul intravilan în suprafata de 1.200 m.p., în conditiile art. 6736 Cod procedura civila, iar pe de alta parte, noua încheiere nu putea fi atacata separat cu apel, ci numai odata cu hotarârea de fond, conform art. 6738 Cod procedura civila, partile nefiind private astfel de dreptul de a supune controlului judiciar constatarile instantei în raport de înscrisurile noi depuse la dosar la ultimul termen de judecata.

Prin urmare, la termenul din 31.05.2009 instanta de fond în mod corect a pus în discutia partilor înscrisurile noi depuse la dosar, iar acestea au avut posibilitatea sa îsi exprime opinia cu privire la consecintele produse de acest înscris asupra regimului juridic al bunurilor ce se solicitau a fi incluse în masa succesorala.

Solutia preconizata de recurenta reclamanta – pronuntarea unei hotarâri finale în acord cu încheierea de admitere în principiu, dar în totala contradictie cu înscrisurile depuse la dosar la termenul de judecata din 31.05.2009 si care vizau calitatea de bun comun a terenului în suprafata de 1.200 m.p. aferent casei de locuit era contrara principiului legalitatii, cât si principiului adevarului.

Astfel, art. 129 alin. (5) Cod procedura civila prevede ca „Judecatorii au îndatorirea sa staruie, prin toate mijloacele legale pentru a preveni orice greseala privind aflarea adevarului în cauza, pe baza stabilirii faptelor si prin aplicarea corecta a legii, în scopul pronuntarii unei hotarâri temeinice si legale…”.

Ori, a astepta pronuntarea unei hotarâri finale contrara probelor administrate în cauza, pentru a obtine ulterior o casare a unei atare hotarâri, reprezinta o solutie excesiv formala, situatie în care se retine ca în mod judicios, constatând ca au intervenit elemente de noutate, dupa pronuntarea încheierii de admitere în principiu, instanta de fond, dupa punerea în discutia contradictorie a partilor a acestor elemente noi, a pronuntat o hotarâre de partaj, în baza întregului material probator administrat în cauza.

3. Se retine a fi vadit nefondata critica recurentei prin care se contesta caracterul de bun comun al terenului intravilan în suprafata de 1.200 m.p., reprezentând terenul aferent casei de locuit, cât si asertiunea recurentei conform careia sotia supravietuitoare D.I.A. nu justifica în nicio modalitate accesul la beneficiul Legii nr. 18/1991.

Conform prevederilor art.23 alin. (1) din Legea nr. 18/1991, „sunt si ramân în proprietatea privata a cooperatorilor sau, dupa caz, a mostenitorilor acestora, indiferent de ocupatia sau domiciliul lor, terenurile aferente casei de locuit si anexelor gospodaresti, precum si curtea si gradina din jurul acestora, determinate potrivit art. 8 din Decretul-Lege nr. 42/1990 privind unele masuri pentru stimularea taranimii”.

Articolul 8 din Decretul-Lege nr. 42/1990 prevedea ca „Terenul aferent casei de locuit si anexelor gospodaresti, precum si curtea si gradina din jurul acestora, în zonele cooperativizate, constituie proprietatea particulara a detinatorilor; acestea pot fi înstrainate si lasate mostenire”.

Suprafetele care reprezinta terenul aferent casei de locuit si anexelor gospodaresti, curtea si gradina din jurul constructiilor sunt, potrivit art. 23 alin. (2) din Legea nr. 18/1991, republicata, ramas nemodificat prin Legea nr. 247/2005, cele evidentiate în actele de proprietate, în cartea funciara, în registrul agricol, respectiv, conform alin. 2 al aceluiasi text (introdus prin Legea nr. 247/2005), suprafetele convenite de parti la data înstrainarii, dovedite prin orice mijloc de proba, în ipoteza în care constructiile au fost înstrainate.

În speta se retine ca pârâta D.I.A. si sotul sau, autorul partilor – D.I., au cumparat casa de locuit situata în localitatea Limanu, judetul Constanta, în baza înscrisului sub semnatura privata încheiat cu vânzatorul R.T., mostenitorul defunctului R.A. în anul 1985.

Dobândirea casei de locuit în timpul casatoriei autorului sau cu pârâta D.I.A. nu este contestata de recurenta, aceasta confirmând calitatea locuintei de bun comun în interogatoriul luat la propunerea pârâtei (întrebarea nr. 2, dosar fond).

De la momentul cumpararii locuintei, terenul aferent casei si anexelor gospodaresti în suprafata de 1.200 m.p. a trecut în folosinta detinatorilor locuintei, defunctul D.I. si sotia sa D.I.A. fiind înregistrati în registrul agricol cu aceasta suprafata de teren.

La data aparitiei Legii nr. 18/1991, D.I. a solicitat constituirea dreptului de proprietate asupra acestui teren, aferent casei de locuit, mentionând expres în cerere faptul ca locuinta a fost dobândita „cu chitanta de mâna de la R.A.”. Se retine ca în cererea de constituire a dreptului de proprietate asupra terenului aferent casei de locuit autorul D.I. nu s-a prevalat niciun moment de calitatea sa de lucrator la C.A.P., conform dispozitiilor art. 19 alin. (1) din Legea nr. 18/1991.

Desi initial s-a mentionat în titlul de proprietate nr. 52134/1260/1995 ca terenul în suprafata de 1.200 m.p. aferent casei de locuit s-a atribuit defunctului D.I., prin reconstituire, în urma rectificarii acestuia la data de 18.03.2008 s-a mentionat faptul ca dreptul de proprietate asupra terenului în suprafata de 1.200 m.p. a fost dobândit prin constituire în temeiul art. 23 din Legea nr. 18/1991, ca teren aferent casei de locuit.

Textul art. 23 se refera în general la detinatorii terenului aferent casei de locuit si anexelor gospodaresti, a curtii si gradinii, din zonele cooperativizate, indiferent daca acestia au avut sau nu calitatea de membri cooperatori.

În acest sens sunt si dispozitiile art. 23 alin. (4) din Legea nr. 18/1991, republicata, modificata prin Legea nr. 247/2005, conform carora „dispozitiile alin. (1) se aplica si persoanelor din zonele cooperativizate care nu au avut calitatea de cooperator”.

Prin formularea cuprinsa în alin. (1) din art. 23 s-a avut în vedere zona în care locuiesc detinatorii unor asemenea terenuri (cea cooperativizata) si nu calitatea persoanelor (de cooperator sau necooperator).

De altfel, în literatura de specialitate si în jurisprudenta s-a statuat în mod constant ca asupra terenurilor intravilane din zonele cooperativizate, aferente casei de locuit si anexelor gospodaresti, inclusiv curtea si gradina din jurul acestora, determinate potrivit art. 8 din Decretul-Lege nr. 42/1990, dreptul de proprietate s-a dobândit prin efectul legii, urmând ca în temeiul Legii nr. 18/1991 sa se elibereze numai actul de proprietate cu caracter constatator.

De altfel, faptul dobândirii de drept prin efectul legii, rezulta si dintr-o interpretare literala a textului art. 23, care dispune expres ca sunt în proprietate si ramân în proprietatea detinatorilor terenurile aferente casei de locuit si anexelor gospodaresti, precum si curtea si gradina din jurul acestora.

Din modul de redactare rezulta ca legiuitorul îi considera pe proprietarii casei de locuit si anexelor gospodaresti amplasate pe terenurile intravilane din zonele cooperativizate, proprietarii deplini ai terenului aferent constructiilor, curtii si gradinii.

Prin urmare, cum la momentul intrarii în vigoare a Decretului-Lege nr. 42/1990 si ulterior a Legii nr. 18/1991, proprietarii casei de locuit situata în localitatea Limanu, judetul Constanta, erau sotii D.I. – autorul partilor si D.I.A., acestia au dobândit si dreptul de proprietate asupra terenului aferent casei si gospodariei, în suprafata de 1.200 m.p., situatie în raport de care, în mod judicios instanta de apel a retinut ca acest teren constituie bunul comun al sotilor D., în masa succesorala fiind inclusa în mod corect numai cota de 1/2 din acest teren.

În raport de considerentele mai sus expuse, se retine a fi nefondata sustinerea recurentei ca atribuirea terenului în suprafata de 1.200 m.p. aferenta casei de locuit si anexelor gospodaresti s-a realizat conform Legii nr. 18/1991 exclusiv în beneficiul autorului sau, în considerarea calitatii acestuia de membru cooperator; dispozitiile art. 19 alin. (1) din Legea nr. 18/1991 invocate de recurenta nu sunt incidente în cazul terenurilor aferente gospodariilor din mediul rural, ci vizeaza numai terenurile agricole extravilane – cum este cazul terenului în suprafata de 1 ha. si 5.000 m.p. inclus în cota de 1/1 în masa succesorala a defunctului D.I.

Pentru considerentele expuse, în baza art. 312 Cod procedura civila, se va admite recursul reclamantei si se va modifica în parte decizia recurata, în sensul înlaturarii dispozitiilor instantei de apel referitoare la schimbarea în parte a încheierii de sedinta pronuntata de Judecatoria Constanta la data de 20.06.2007.

Vor fi mentinute celelalte dispozitii ale deciziei recurate.

Se va respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecata ca nefondata, retinându-se ca la dosar nu s-a depus de catre recurenti dovada onorariului de avocat, iar în ceea ce priveste taxa de timbru de 750 lei, curtea retine ca aceasta este aferenta motivelor de recurs ce vizau includerea terenului intravilan în masa partajabila în cota de 1/1, critici ce au fost respinse ca nefondate în recurs.

Etichete:

Descopera Primul Stagiu
Zonia.ro