404 www.juspedia.ro | Law article directory
Top

Legalitatea deciziei de concediere prin care s-a dispus incetarea contractului individual de munca al reclamantului in temeiul art. 17-20 din Legea nr. 329/2009. Conditiile cumulului pensiei cu salariul.

Reclamantul avea obligatia ca in termen de 15 zile de la intrarea in vigoare a legii sa îsi exprime in scris optiunea intre suspendarea platii pensiei si incetarea raporturilor de munca, daca nivelul pensiei nete aflata in plata depaseste nivelul salariului mediu brut pe economie.

Prin cererea înregistrata pe rolul Tribunalului Constanta sub nr. 1791/212/2010, reclamantul G.V. a chemat în judecata pe pârâtii Inspectoratul Scolar Judetean Constanta si Grupul Scolar de Industrie Alimentara Constanta, solicitând instantei ca prin hotarârea ce o va pronunta sa dispuna anularea decizia de concediere 33/05.01.2010, suspendarea executarii deciziei, reîncadrarea în functia detinuta anterior si obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale la care ar fi fost îndreptatit, precum si la plata de cheltuielilor de judecata.

În motivarea cererii, reclamantul a aratat ca este pensionar MAN, având o pensie de serviciu militara, iar prin contractul individual de munca nr.123/2005, încheiat dupa iesirea la pensie, a fost angajat la pârâtul Grup Scolar de Industrie Alimentara Constanta, în functia de informatician.

Reclamantul a aratat ca angajatorul a emis decizia de concediere nr.33/05.01.2010, pe care o considera nelegala si netemeinica, aflata în dezacord cu prevederile constitutionale si cu practica judiciara interna si internationala.

Pârâtul Inspectoratul Scolar Judetean Constanta a formulat întâmpinare, prin care a invocat exceptia lipsei calitatii procesuale pasive, iar pe fondul cererii a solicitat respingerea actiunii.

Pârâtul Grup Scolar de Industrie Alimentara Constanta a formulat întâmpinare, prin care solicita respingerea actiunii ca nefondata.

Prin sentinta civila nr.950/21.05.21010 Tribunalul Constanta a admis exceptia lipsei calitatii procesuale pasiva a pârâtului Inspectoratul Scolar Judetean Constanta, exceptie invocata de acest pârât.

A fost respinsa actiunea în contradictoriu cu INSPECTORATUL SCOLAR JUDETEAN CONSTANTA ca fiind formulata împotriva unei persoane fara calitate procesuala pasiva.

S-a respins actiunea formulata de reclamantul G.V., în contradictoriu cu pârâtul GRUP SCOLAR DE INDUSTRIE ALIMENTARA CONSTANTA, ca nefondata.

Pentru a pronunta aceasta sentinta, prima instanta a retinut urmatoarele :

Reclamantul a fost angajat al institutiei pârâte denumite Grup Scolar de Industrie Alimentara Constanta, în baza contractului individual nr.123/2005, pe o durata nedeterminata, începând cu data de 01.04.2005, în functia de informatician.

Prin înscrisul depus la dosar (cupon de pensie) reclamantul a facut dovada ca beneficiaza de o pensie militara în cuantum de 2606 lei, stabilita prin dosarul de pensionare nr.14559090.

Prin decizia de concediere 33/05.01.2010 pârâtul Grup Scolar de Industrie Alimentara Constanta a dispus încetarea contractului individual de munca al reclamantului în temeiul art. 17,18,19,20 din Legea nr.329/2009.

Angajatorul a emis o înstiintare catre reclamant, prin care se aduce la cunostinta acestuia ca începând cu data de 16.01.2010, conform art.20 din Legea nr.329/2009, raporturile de munca stabilite prin contractul individual de munca nr.123/2005 înceteaza de drept.

Referitor la exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a Inspectoratului Scolar Judetean Constanta:

Din înscrisurile depuse rezulta ca Grup Scolar de Industrie Alimentara Constanta are calitatea de angajator al reclamantului, parti între care a fost încheiat contractului individual nr.123/2005. Aceasta institutie, în calitate de angajator, a emis decizia de concediere contestata.

Conform art. 142 lit.g din Legea învatamântului si Regulamentul de organizare si functionare a unitatilor de învatamânt preuniversitar, calitatea de angajator al personalului didactic auxiliar apartine unitatii scolare unde acesta îsi desfasoara activitatea.

În consecinta, între pârâtul Inspectoratul Scolar Judetean Constanta si persoana obligata din raportul juridic dedus judecatii nu exista identitate, considerent pentru care nu poate fi justificata calitatea procesuala a acestuia.

Referitor la fondul cauzei :

Prin prevederile art.17, 18 si 19 din Legea nr.329/2009 se stabileste ca beneficiarii dreptului la pensie apartinând atât sistemului public de pensii, cât si sistemelor neintegrate sistemului public care realizeaza venituri salariale si care data intrarii în vigoare a prezentului capitol (12.11.2009) sunt pensionari cumularzi, au obligatia ca, în termen de 15 zile de la data intrarii în vigoare a prezentului capitol, sa îsi exprime în scris optiunea între suspendarea platii pensiei pe durata exercitarii activitatii si încetarea raporturilor de munca, de serviciu sau a actului de numire în functie, daca nivelul pensiei nete aflate în plata depaseste nivelul salariului mediu brut pe economie utilizat la fundamentarea bugetului asigurarilor sociale de stat, aprobat prin legea bugetului asigurarilor sociale de stat.

Conform art.20 din Legea nr.329/2009, neîndeplinirea obligatiei privind exprimarea optiunii în termenul prevazut la art. 18 si la art. 19 alin. (3) si (4) constituie cauza de încetare de drept a raporturilor de munca stabilite în baza contractului individual de munca sau a actului de numire în functie, precum si a raporturilor de serviciu.

Analizând situatia de fapt retinuta, prin raportare la dispozitiile legale mentionate, instanta constata ca actiunea reclamantului nu este fondata.

Reclamantul – care avea calitatea de pensionar atât la data de încheierii contractului individual de munca, cât si la data emiterii deciziei de încetare – nu a facut dovada ca si-a exprimat optiunea în termenul legal între suspendarea platii pensiei pe durata exercitarii activitatii si încetarea raporturilor de munca, conform art.18 din Legea nr.329/2009. Având în vedere ca dispozitiile legale invocate sunt imperative, iar raportul de munca înceteaza de drept pentru neîndeplinirea obligatiilor legale impuse, decizia nr.33/05.01.2010 este legala.

Împotriva sus mentionatei sentinte, a formulat recurs reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie, invocând în esenta urmatoarele:

Reclamantul este pensionar MApN cu pensie de serviciu militara anticipata, dosar de pensie 14559090, având o pensie de 2.606,15 lei. Dupa ce a iesit la pensie, prin contractul individual de munca nr.123/2005 încheiat cu Grupul Scolar de Industrie Alimentara Constanta, prin directorul unitatii, a fost angajat pe postul de informatician în aceasta unitate.

Dupa adoptarea si intrarea în vigoare a legii nr. 329/2009, întrucât pensia sa depasea nivelul salariului mediu brut pe economie, avea obligatia ca în termen de 15 zile de la data survenirii situatiei de cumul sa îsi exprime în scris optiunea între suspendarea platii pensiei pe durata exercitarii activitatii si încetarea raporturilor de munca.

Considerând ab initio ca legea respectiva este profund neconstitutionala, ca încalca legislatia europeana si mondiala, precum si drepturile fundamentale ale omului, nu si-a exprimat optiunea de a renunta la pensie si a ramâne în serviciu.

Reclamantul, ca si alti colegi ai sai, a fost disponibilizat în conditiile OG nr.7/1998 privind unele masuri de protectie sociala a personalului militar si civil care se vor aplica în perioada restructurarii marilor unitati, unitatilor si formatiunilor din compunerea Ministerului Apararii Nationale, în vederea aderarii tarii noastre la OSCE si NATO.

Printre masurile de protectie sociala prevazute de ordonanta, legiuitorul delegat a dispus la art.6 posibilitatea acordarii cadrelor militare a pensiei militare de serviciu anticipate, în conditiile fostului Decret nr.214/1997 privind pensiile militare de stat si ale Legii nr.80/1995 privind statutul cadrelor militare.

La art. 24 din OG nr.7/1998 se dispune: „personalul militar pensionat în conditiile prezentei ordonante poate cumula pensia cu salariul obtinut în cazul în care îsi continua activitatea ca angajat sau cu veniturile suplimentare realizate prin activitati în scop lucrativ”.

În art.26 din Legea nr.164/2001 se dispune: „persoanele care beneficiaza de pensie militara de serviciu, pot fi încadrate în munca pe durata nedeterminata sau pe durata determinata, dupa caz, inclusiv în sectorul public, beneficiind de drepturile salariale corespunzatoare functiei în care sunt încadrate, inclusiv sporul de vechime corespunzator vechimii în munca, dobândite pâna la data pensionarii.

Persoanele prevazute la alin.1 – pot cumula pensia cu veniturile realizate indiferent de nivelul veniturilor respective”.

Unul dintre principiile de baza ale dreptului este predictibilitatea, adica legea sa fie previzibila în timp si sa-si mentina si perpetueze efectele pentru care a fost emisa.

De asemenea, este abuziva interpretarea de a fi obligat sa renunte la pensia militara, caci conform art.7 alin.1 din Legea nr.164/2001, drepturile de pensii sunt imprescriptibile si nu pot fi cedate total sau partial.

Se impune observatia ca nici un text din Legea nr.329/2009 nu abroga explicit sau implicit, direct sau indirect, prevederile articolelor invocate din OG nr.7/1998 si din Legea nr.164/2001.

Prin aplicarea prev.art.17/22 din Legea nr.329/2009 s-ar încalca principiul drepturilor câstigate si principiul neretroactivitatii legii civile, ceea ce ar duce la instabilitatea vietii sociale si juridice si la neîncrederea cetatenilor în institutiile si autoritatile statului român.

Având în vedere sustinerile de mai sus, considera ca prevederile art.17- 22 din Legea nr.329/2009, nu se aplica, cel putin, în cazul pensionarilor militari disponibilizati, în cadrul procesului de restructurare a armatei.

Prevederile art.17-22 din Legea nr.329/2009, vin în contradictie cu dreptul comunitar si încalca în special :

– art.14 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, combinat cu art. 1 al Primului Protocol CEDO care protejeaza dreptul la proprietate, raportat la art.6 pct.1 al Pactului International privind drepturile economice si sociale;

– art.15 alin.1 din Cartea drepturilor Fundamentale ale Uniunii Europene, potrivit cu care orice persoana are dreptul la munca si dreptul de a exercita o ocupatie aleasa sau acceptata în mod liber;

– art.14 si Protocolul 12 art.1(2) al Conventiei Europene a Drepturilor Omului privind dreptul la nediscriminare, deoarece nu se poate dispune ca o persoana care a contribuit mai mult la fondul de pensii, prezumându-se cel putin ca a muncit mai mult decât atât, sa fie privata, pentru acest motiv de plata pensiei, chiar si pentru o perioada determinata de timp;

– decizia CEDO pronuntata în cauza Buchen contra Cehiei care stabileste faptul ca prin notiunea de bun întelegem orice interes al unei persoane de drept privat ce are valoare economica, astfel ca dreptul la salariu si dreptul la pensie pot fi asimilate unui drept de proprietate.

Legea nr.329/2009 a fost verificata de Curtea Constitutionala, la sesizarea unui numar de 101 parlamentari, care prin Decizia nr.1214/04.11.2009 a respins exceptia de neconstitutionalitate.

În motivarea obiectiei de neconstitutionalitate se arata ca „adoptarea acestui act normativ reprezinta o încalcare grava a art.117 alin.2, art.41 alin.1 si 5, art.16 alin.1, art.44 din Constitutia României.

Curtea a fost sesizata si cu privire la dispozitiile art.17-22 din lege, care stabilesc regimul cumulului pensiilor cu veniturile salariale si încalca prev. art. 41 alin.1, art.16 alin.1 si art.44 din Constitutie. Astfel, art.17 din lege limiteaza dreptul la munca, conditionând continuarea raporturilor de munca sau impunând încetarea fortata a raporturilor de munca, pornind de la un criteriu profund discriminatoriu : nivelul pensiei nete aflate în plata. Se arata ca: nu poti stabili ca o persoana care a contribuit mai mult la fondul de pensii, fiindca a muncit mai mult, sa fie privata pe acest motiv de plata pensiei pentru o anumita perioada de timp. Mai mult, diminuarea veniturilor pentru persoanele care sunt deja în aceasta situatie, încalca dreptul de proprietate privata al acestor persoane, în ceea ce priveste suspendarea platii pensiei pe durata exercitarii activitatii (Cauza Buchen contra Cehiei, 2002).

În ce priveste disp. art.17/22 din lege, se arata ca încalca prevederile art.16 alin.1, art.41 alin.1 si art.44 din Constitutie, deoarece conditioneaza continuarea raporturilor de munca sau impun încetarea fortata a acestora, pornind de la un criteriu profund discriminatoriu – nivelul pensiei nete aflate în plata. Stabilirea unui asemenea criteriu contravine principiului egalitatii în drepturi a cetatenilor fara discriminari, întrucât nu se poate stabili ca o persoana care a contribuit mai mult la fondul de pensii, sa fie privata pe acest motiv de plata pensiei pentru o anumita perioada de timp.

Privitor la Cap.IV din legea supusa controlului, Curtea Constitutionala a constatat ca aceasta instituie masuri cu privire la regimul cumulului pensiilor cu veniturile salariale, în scopul reducerii cheltuielilor bugetare. Prevederile art.17-22 din acest capitol încalca, în opinia autorilor sesizarii, prevederile art. 41 alin.1, art.16 alin.1 si art.44 din Constitutie.

Examinând textele de lege criticate, precum si Cap.IV al legii, în ansamblul sau, Curtea constata mai întâi ca acestea nu pot viza persoanele pentru care durata mandatului este stabilita expres în Constitutie.

Astfel, legea fundamentala stabileste în mod expres durata mandatului persoanelor care ocupa functii publice de autoritate, iar încetarea acestui mandat ca urmare a neîndeplinirii obligatiei privind exprimarea optiunii cu privire la suspendarea platii pensiei pe durata exercitarii functiei, în conditiile art.18-20 din legea criticata, este incompatibila cu dispozitiile constitutionale aratate. Ca urmare, numai în masura în care reglementarea prevazuta la cap. IV al legii nu se refera la aceste categorii de persoane, solutia legislativa adoptata de legiuitor în privinta reglementarii cumulului pensiei cu veniturile salariale, dau dupa caz, asimilate salariilor, este în concordanta cu prevederile constitutionale.

Curtea Constitutionala cu majoritate de voturi, a constatat ca Legea privind reorganizarea unor autoritati si institutii publice, rationalizarea cheltuielilor publice, sustinerea mediului de afaceri si respectarea acordurilor cadru cu Comisia Europeana si Fondul Monetar International este constitutionala în masura în care prevederile Cap.IV din lege nu se refera la persoanele pentru care durata mandatului este stabilita expres prin Constitutie.

Totusi, trei judecatori au avut o opinie separata, care s-a referit si la art.17 – 22 din Legea nr. 329/2009.

Astfel, pensia este platita în conformitate cu contributiile depuse de angajat pe durata cât si-a desfasurat activitatea, din bugetul asigurarilor sociale de stat si nu de la bugetul anual de stat. Pensia este un drept fundamental, garantat în întregime potrivit art.47 si se datoreaza pentru munca trecuta.

Salariul constituie retributia angajatului pentru munca prezenta, datorata de catre angajator, deci si de catre stat în aceasta calitate si nu are nici o legatura cu pensia care se acorda pentru o munca efectuata în timp pâna la vârsta pensionarii. Munca trecuta care este platita din bugetul asigurarilor sociale de stat nu vine în concurs cu munca prezenta pentru care salariatul primeste o retributie lunara de la bugetul de stat, aflându-se în succesiune, si nu în concurs.

În art.2 al legii se motiveaza ca masurile instituie de Legea nr.329/2009, printre care si cele privitoare la conditiile exercitarii cumulului pensiei din sistemul public de pensii si sistemele neintegrate sistemului public cu veniturile salariale sau, dupa caz, asimilate salariilor, potrivit legii, realizate din exercitarea unei activitati profesionale pe baza de contract individual de munca, raport de serviciu sau pe baza actului de numire în functie, în cadrul autoritatilor si institutiilor publice centrale si locale, indiferent de modul de finantare si subordonare, precum si în cadrul regiilor autonome, societatilor nationale, companiilor nationale si societatilor comerciale la care statul ori o unitate administrativ teritoriala este actionar unic sau majoritar, au caracter exceptional si urmaresc reducerea efectelor crizei economice si îndeplinirea obligatiilor ce rezulta din Memorandumul de întelegere dintre Comunitatea Europeana si România, încheiat la Bucuresti si Bruxelles la 23 iunie 2009 si din Acordul stand-by încheiat între România si Fondul Monetar International.

În primul rând, nu exista nici un document oficial din care sa rezulte ca în tara noastra s-a declarat criza economica si deci, stare de necesitate sau de urgenta, care sa permita statului sa emita legi tranzitorii.

În al doilea rând, fiind o masura exceptionala si temporara, nu s-a precizat în lege perioada pentru care se ia o astfel de masura.

În al treilea rând, din Memorandumul de întelegere dintre Comunitatea Europeana si România încheiat la Bucuresti si la Bruxelles la data de 23.06.2009 si din Acordul stand-by încheiat între România si Fondul Monetar international, ar fi impus României sa ia masuri pentru interzicerea cumulului pensiei din sistemul public de pensii si sistemele neintegrate sistemului public cu veniturile salariale.

Analizând sentinta recurata din prisma criticilor formulate, Curtea a respins recursul ca nefondat, pentru urmatoarele considerente :

Reclamantul a fost angajat al institutiei pârâte Grupul Scolar de Industrie Alimentara Constanta în baza contractului individual de munca nr.123/2005, pe durata nedeterminata, începând cu data de 01.04.2005 în functia de informatician.

Prin decizia de concediere nr.33/05.01.2010, pârâtul a dispus încetarea contractului individual de munca al reclamantului în temeiul art.17, 18, 19, 20 din Legea nr.329/2009.

Conform art.17 alin.1 din Legea nr.329/2009 : „beneficiarii dreptului de pensie apartinând atât sistemului public de pensii, cât si sistemelor neintegrate sistemului public care realizeaza venituri salariale din exercitarea unei activitati pe baza de contract individual de munca, în cadrul autoritatilor si institutiilor publice centrale si locale, pot cumula pensia neta cu veniturile astfel realizata, daca nivelul acesteia nu depaseste nivelul salariului mediu brut pe economie utilizat la fundamentarea bugetului asigurarilor sociale de stat si aprobat prin legea bugetului asigurarilor sociale de stat.

– alin.(2) : „Prevederile art.17 alin.1 sunt aplicabile persoanelor care la data intrarii în vigoare a prezentului capitol sunt pensionari cumularzi”.

Prin Ordinul ministrului muncii, familiei si protectiei sociale nr.1730/2009 privind aprobarea Instructiunilor pentru aplicarea prevederilor cap.IV din Legea nr.329/2009 se stabileste ca prin beneficiarii dreptului la pensie apartinând sistemului public de pensii se întelege pensionarii proveniti din cadre militare si functionari publici cu statut special din domeniul apararii nationale, ordinii publice si sigurantei nationale.

Reclamantul este beneficiarul unei pensii militare de serviciu în cuantum de 2.606 lei, iar nivelul salariului mediu pe economie în luna noiembrie 2009 era de 1.693 lei, prin urmare îi erau aplicabile prevederile art.17 din Legea 329/2009.

Conform art.18 alin.1 din Legea nr.329/2009, reclamantul avea obligatia ca în termen de 15 zile de la data intrarii în vigoare a legii (respectiv 27.11.2009) sa îsi exprime în scris optiunea între suspendarea platii pensiei pe durata exercitarii activitatii si încetarea raporturilor de munca, daca nivelul pensiei nete aflate în plata depaseste nivelul salariului mediu brut pe economie utilizat la fundamentarea bugetului asigurarilor sociale de stat, aprobat prin legea bugetului asigurarilor sociale de stat.

Reclamantul nu a dat nici o declaratie din care sa rezulte ca opteaza pentru suspendarea platii pensiei sau pentru încetarea activitatii conform Ordinului MMFPS nr.1730/2009.

Potrivit art.20 din Legea nr.329/2009, neîndeplinirea obligatiei privind exprimarea optiunii în termenul prevazut la art.18 si la art.19 alin.3 si 4, constituie cauza de încetare de drept a raporturilor de munca stabilite în baza contractului individual de munca.

Cum reclamantul nu si-a exprimat optiunea în termenul prevazut de lege, iar în perioada 8.12.2009 – 15.01.2010 a fost în concediu medical, începând cu data de 16.01.2010 i-a încetat de drept contractul individual de munca încheiat cu institutia pârâta prin decizia nr.33/05.01.2010.

Prin decizia nr.1414/4.11.2009, Curtea Constitutionala a constatat ca Legea nr.329/2009, privind reorganizarea unor autoritati si institutii publice, rationalizarea cheltuielilor publice, sustinerea mediului de afaceri si respectarea acordurilor cadru cu Comisia Europeana si Fondul Monetar International, este constitutionala în masura în care prevederile cap.IV din lege nu se refera la persoanele pentru care durata mandatului este stabilita expres prin Constitutie.

În cauza, reclamantul nu ocupa o functie publica de autoritate pentru a nu se putea dispune suspendare platii pensiei pe durata exercitarii functiei.

Deciziile Curtii Constitutionale sunt obligatorii pentru instante, astfel cum se prevede prin dispozitiile art.13 alin.3 din Legea nr.47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale.

În motivarea deciziei nr.1414/4.11.2009, Curtea Constitutionala a retinut în ceea ce priveste sustinerea ca se încalca art.16 din Constitutie, ca nici o dispozitie constitutionala nu împiedica legiuitorul sa suprime cumulul pensiei cu salariul, cu conditia ca o asemenea masura sa se aplice în mod egal pentru toti cetatenii, iar eventualele diferente de tratament sa aiba o ratiune licita (Decizia nr.375 din 6 iulie 2005).

În jurisprudenta constanta a Curtii s-a apreciat ca încalcarea principiului egalitatii si nediscriminarii exista atunci când se aplica tratament diferentiat unor cazuri egale, fara sa existe o motivare obiectiva si rezonabila sau daca exista o disproportie între scopul urmarit prin tratamentul inegal si mijloacele folosite.

Cu privire la stabilirea nivelului pensiei nete pâna la care poate opera cumulul la nivelul salariului mediu brut pe economie utilizat la fundamentarea bugetului asigurarilor sociale de stat si aprobat prin legea bugetului asigurarilor sociale de stat, Curtea constitutionala a retinut ca acesta respecta conditiile de obiectivitate (este prevazut expres de lege, previzibil si determinabil) si rezonabilitate (nivelul salariului mediu brut pe economie constituie o optiune justa si echilibrata) impuse de principiul nediscriminarii.

În ceea ce priveste proportionalitatea între obiectivul urmarit prin tratamentul inegal si mijloacele folosite, se observa ca, potrivit expunerii de motive care au determinat adoptarea prezentului act normativ, scopul acestuia este combaterea crizei economice, fenomen mondial ce afecteaza structural economia româneasca, datele de natura financiara, precum tsi prognozele efectuate de autoritatile abilitate în domeniu, conturând imaginea unei crize economice profunde, care poate pune în pericol stabilitatea economica a României si prin aceasta, ordinea publica si siguranta nationala. Aceasta situatie a impus adoptarea unor masuri cu caracter exceptional, care prin eficienta si promptitudinea aplicarii, sa conduca la reducerea efectelor sale si sa creeze premisele relansarii economiei nationale.

Una din masurile reglementate de legiuitor o constituie restrângerea dreptului de a cumula veniturile salariale cu cele din pensie, atunci când sunt îndeplinite doua conditii: angajator este o autoritate sau institutie publica centrala sau locala indiferent de modul de finantare si subordonare sau o regie autonoma, societate nationala, companie nationala sau societate comerciala la care capitalul social este detinut integral sau majoritar de stat sau de o unitate administrativ-teritoriala, pe de o parte si nivelul pensiei nete depaseste nivelul salariului mediu brut pe economie, pe de alta parte.

Justificarea unei asemenea limitari rezida în degrevarea bugetului de stat, respectiv a celui al asigurarilor sociale de stat, într-o masura care nu afecteaza veniturile persoanei sub pragul salariului mediu brut pe economie.

Prin urmare, masura adoptata este proportionala cu situatia care a determinat-o, fiind rezultatul unui echilibru între scopul declarat al legii si mijloacele folosite în realizarea lui si este aplicabila în mod nediscriminatoriu tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei.

Atât prin Constitutia României, în art.53, cât si prin documentele internationale în materia drepturilor omului, Pactul International relativ la drepturile civile si politice, se admite posibilitatea diminuarii rezonabile a gradului de protectie oferita unor drepturi fundamentale, în anumite momente sau situatii cu respectarea unor conditii, câta vreme prin aceasta nu este atinsa chiar substanta drepturilor.

Restrângerea dreptului la munca prevazuta prin Legea nr.329/2009 îndeplineste conditiile impuse de textul constitutional si normele internationale.

Astfel, masura de restrângere a fost prevazuta de lege, vizeaza exercitiul dreptului si nu substanta acestuia, este determinata de o situatie de criza financiara mondiala care ar putea afecta, în lipsa unor masuri adecvate stabilitatea economica a tarii si implicit securitatea nationala.

Masura restrictiva se aplica nediscriminatoriu destinatarilor sai, este rezonabila si proportionala cu situatia care a determinat-o si are ca finalitate încadrarea în constrângerile bugetare determinate de un fenomen de criza economica.

Este adevar ca printr-o decizie anterioara, Curtea Constitutionala a statuat ca este posibil cumulul pensiei cu salariul, însa actul normativ care a facut obiectul analizei a fost emis anterior intervenirii crizei economice si în aceasta situatie nu mai erau incidente prevederile art.53 din Constitutie.

În ceea ce priveste jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului invocata de recurent în motivarea recursului, aceasta are în vedere alte situatii decât cele în speta (cauza Buchen contra Cehiei 2006).

Într-adevar, Curtea Europeana a statuat ca dreptul la pensie poate fi considerat un „bun” în sensul prevederilor art.1 din Primul Protocol aditional la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, însa Curtea nu s-a pronuntat asupra cumulului pensiei cu salariul, iar Guvernul Cehiei nu se confrunta la acel moment cu existenta unei crize economice.

Existenta crizei economice rezulta chiar din preambulul OUG nr.82/2009 pentru ratificarea Memorandumului de întelegere dintre Comunitatea Europeana si România semnat la Bucuresti si la Bruxelles la 23.06.2009 si a Acordului de împrumut în suma de pâna la 5.000.000.000 euro dintre România, în calitate de împrumutat si Comunitatea Europeana în calitate de împrumutator.

Ratificarea acestui Memorandum a avut loc, având în vedere angajamentul Guvernului de a continua reformele economice si financiare în vederea mentinerii stabilitatii economice în contextul crizei financiare globale actuale si de a preveni aparitia de blocaje care ar putea afecta echilibrele macroeconomice.

În aplicarea acestui Memorandum prin care s-au stabilit directive generale pentru înlaturarea crizei economice, Guvernul român poate lua masurile pe care le considera adecvate si necesare pentru corectarea dezechilibrului financiar si rationalizarea cheltuielilor publice.

Una dintre aceste masuri ale Guvernului, în sistemul de pensii, s-a concretizat în dispozitiile art. 17-22 din Legea nr.329/2009, iar Curtea Constitutionala a statuat prin Decizia nr.1414/4.11.2009 ca aceste prevederi sunt Constitutionale în masura în care prevederile Cap.IV din lege nu se refera la persoanele pentru care durata mandatului este stabilita expres prin Constitutie, decizie care este obligatorie pentru instantele judecatoresti.

Potrivit art.29 alin.1 din Legea nr.47/1992 si art.146 lit.d din Constitutie, numai Curtea Constitutionala se poate pronunta asupra neconstitutionalitatii unei legi sau ordonante, ori a unei dispozitii dintr-o lege sau dintr-o ordonanta în vigoare.

Pentru considerentele aratate mai sus, potrivit art. 312 cod pr.civila, Curtea a respins recursul ca nefondat.

Etichete:

Descopera Primul Stagiu
Zonia.ro