404 www.juspedia.ro | Law article directory
Top

Incadrarea in conditii speciale a orelor lucrate in alte compartimente si a orelor platite cu 75%.

Pentru incadrarea activitatii in conditii speciale, legiuitorul a avut in vedere ca activitatea sa se desfasoare pe parcursul programului normal de lucru si ca activitatea sa se desfasoare numai in locurile de munca prevazute de lege.

Prin actiunea înregistrata pe rolul Tribunalului Constanta la data de 19.08.2009, sub nr. 8082/118/2009, reclamantul Sindicatul personalului O.S. a solicitat în contradictoriu cu pârâta SC S. SA, obligarea acesteia de a depune declaratii rectificative privind evidenta nominala a salariatilor care beneficiaza de conditii speciale de munca, conform ordinului 572/2006 începând cu luna octombrie 2006 si pâna la zi în sensul de a nominaliza în conditii speciale toate orele efectiv lucrate de docheri si docheri – mecanizatori în activitatea de exploatare portuara inclusiv orele în care lucreaza în alte compartimente si orele în care sunt platiti cu 75%, în consecinta sa plateasca contributia de asigurari sociale în mod corespunzator acestor ore.

În motivare, s-a aratat ca unitatea pârâta figureaza în anexa 2 a Legii 226/2006 la pct. 74 ca având obtinut avizul pentru încadrarea în conditii speciale a locurilor de munca cuprinse la pozitiile 1 (a, b), 7 si 8 din anexa 1 a aceleiasi legi, dar aplica gresit aceste dispozitii legale în sensul ca, desi nominalizeaza prin liste lunare transmise catre casa de pensii aceste categorii de salariati ca fiind încadrate în conditii speciale, nu o face în mod corect completând aceste declaratii cu mai putine zile decât cele efectiv lucrate de acestia în activitatea de exploatare portuara.

Pârâta a avut alt punct de vedere si a considerat ca atunci când din lipsa de activitate îi muta în alte compartimente sau îi plateste cu 75 % (fara a exista decizii de suspendare a activitatii), nu mai desfasoara activitate în conditii speciale .

Pârâta a emis la data de 15.09.2006 o decizie cu nr. 8760 prin care arata ca nu beneficiaza de conditii speciale de munca docherii care sunt utilizati la alte compartimente de activitate sau sunt trimisi acasa cu plata a 75 % din salariu pentru lipsa de activitate.

Decizia este nelegala deoarece încalca dispozitiile legale în materie în situatia în care nu exista decizii de suspendare a contractelor individuale de munca – art. 52 si 53 codul muncii si ordinul 572/2006 care reglementeaza încadrarea asiguratilor în conditii speciale – pct. B 3, programul de lucru – pct. 9, precum si cuprinsului adresei CNPAS nr. 678/DP/21.11.2006 care prevede ca rubrica total zile din declaratia nominala reprezinta suma zilelor lucrate în care asiguratul a beneficiat de prestatii sociale inclusiv zilele nelucrate platite din fondul de salarii si pentru care se achita contributiile pentru asigurari sociale.

Prin întâmpinare pârâta a solicitat respingerea actiunii motivat pe faptul ca numai pe perioada programului normal de lucru dintr-o luna salariatii beneficiaza de stagii de cotizare în conditii speciale, orele suplimentare efectuate de catre salariati nu se încadreaza în programul normal de lucru deci nu reprezinta stagii de cotizare în conditiile speciale, dovada fiind prevederile art. 117 codul muncii, legea 226/2006 –lit. B alin. 2 din normele de aplicare, adresa nr. 5819/GB /09.11.2006 emisa de MMSSF si practica judiciara – sentinta civila nr. 123/12.02.2008 a Tribunalului Constanta.

Prin sentinta civila nr. 69/22.01.2010, Tribunalul Constanta a respins ca nefondata actiunea formulata de reclamantii A.N., C.D. s.a., toti prin SINDICATUL PERSONALULUI OPERATIV „S”, în contradictoriu cu pârâtul SC S. SA Constanta.

Pentru a pronunta aceasta solutie, prima instanta a retinut urmatoarele:

Prevederile legii 226/2006 – art. 2 alin. 1 reglementeaza ca perioadele de timp în care asiguratii îsi desfasoara activitatea pe durata programului de lucru din luna respectiva , numai la locurile de munca prevazute la art. 1, sunt stagii de cotizare în conditii speciale.

Normele tehnice de aplicare a Legii 226/2006 prevad de asemenea ca numai activitatea desfasurata în cadrul programului normal de lucru dintr-o luna constituie stagii de cotizare în conditii speciale.

Unitatea pârâta figureaza în anexa 2 din Legea 226/2006, obtinând avizul pentru îndeplinirea criteriilor de încadrare în conditii speciale conform HG nr. 1025/2003, activitatea de exploatare portuara desfasurata de docherii si docherii mecanizatori fiind încadrata în punctul 8 din anexa legii 226/2006.

Decizia nr. 8760/15.09.2006 necontestata de sindicat prevede ca salariatii încadrati în functiile de docheri si mecanic de locomotiva si automotor se încadreaza în conditii speciale si beneficiaza de actul normativ, cu exceptiile care se refera la – utilizarea lor în alte compartimente de activitate, – când unitatea înregistreaza lipsa de activitate si sunt trimisi acasa cu plata a 75% din salariu, – perioadele în care efectueaza alte activitati care nu sunt specifice functiilor respective în baza recomandarilor medicale .

Orele suplimentare lucrate de salariati nu se încadreaza notiunii de program normal de lucru – reglementarea art. 117 codul muncii fiind relevanta sub acest aspect, ca de altfel si normele de aplicare a Legii 226/2006 – lit. B alin. 2 ,astfel ca în conditiile în care activitatea a fost prestata în aceleasi conditii reprezinta stagii de cotizare în conditii speciale.

Perioadele de timp în care asiguratii îsi desfasoara activitatea pe durata programului de lucru din luna respectiva numai în locurile de munca prevazute în art. 1 din Legea 226/2006 sunt stagii de cotizare în conditii speciale, astfel ca numai salariatul care lucreaza efectiv pe durata programului de lucru dintr-o luna în conditii speciale beneficiaza de prevederile actelor normative respective, sens în care s-a emis si decizia susmentionata a pârâtei.

În consecinta doar timpul efectiv lucrat în conditii speciale, program normal sau ore suplimentare, la care au fost calculate si achitate contributii la asigurarile sociale, pot fi luate în considerare ca fiind lucrate în conditii speciale.

Perioadele de timp în care aceasta categorie de salariati sunt la dispozitia angajatorului, neprestând activitate în sectoarele cu conditii speciale în care sunt încadrati, prestând activitate în alte sectoare cu conditii normale sau alte conditii dar care nu sunt speciale, sau dimpotriva sunt remunerati cu 75% din salariu din lipsa activitatii, stând efectiv acasa, nu constituie activitate efectiv prestata în conditii speciale.

În aceste doua situatii este normal, în conditiile în care salariatul nu presteaza activitate în conditii speciale, nici angajatorul sa nu considere aceasta perioada ca fiind prestata în conditii speciale.

Desi decizia aceasta a fost comunicata sindicatului sub semnatura, nu a fost contestata, salariatii fiind trimisi acasa cu plata a 75% din salarii, nu aveau obiectiuni la masura adoptata, masura fiind admisibila pe baza prevederilor din CCM la nivelul unitatii, orele astfel pontate nefiind posibil a fi platite ca fiind lucrate în conditii speciale cât timp salariatii nici nu se aflau prezenti la locurile de munca si nu realizau nici venituri unitatii pârâte.

În acelasi sens este si adresa nr. 5819/GB/09.11.2006 emisa de Ministerul Muncii si Protectiei Sociale si Familiei, potrivit careia în cazul schimbarii locului de munca al unui salariat în cadrul programului normal de lucru dintr-o luna, cu desfasurarea activitatii în locuri de munca în conditii normale deosebite si speciale, perioadele de timp aferente pentru conditii speciale sunt stagii de cotizare în conditii normale.

De retinut este faptul ca desi reclamantii îsi întemeiaza actiunea pe adresa CNPAS, considerând ca plata a 75% reprezinta temei pentru suspendarea contractelor de munca – deciziile respective nefiind însa emise, se retine ca suspendarea contractelor de munca se realizeaza în considerarea contractului colectiv de munca – art. 54, astfel ca nu este obligatorie emiterea unor astfel de decizii.

Unitatea nu a dispus mutarea salariatilor la alte compartimente pentru motivul ca nu au calificarea necesara.

Relevanta este si sentinta civila nr.123/12.02.2008 a Tribunalului Constanta care a stabilit ca încadrarea unor salariati în functiile de docheri si docheri mecanizatori în conditiile speciale de munca, corespunzator timpului efectiv lucrat în aceste conditii în timpul anului.

Împotriva sus mentionatei sentinte civile, au formulat recurs reclamantii, criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie, invocând în esenta urmatoarele :

Docherii si docherii mecanizatori, beneficiaza de conditii speciale pentru orele lucrate în activitatea de exploatare portuara. Indiferent ce ar face acestia pe parcursul unei luni, activitatea lor nu poate fi decât cea de exploatare portuara si deci, în concluzie, toate orele lucrate de acestia trebuie pontate în conditii speciale.

Conform dispozitiilor OG nr.572/2006 pct. B „asiguratii care îsi desfasoara activitatea pe durata programului normal de lucru dintr-o luna numai în locurile de munca specificate în aviz, beneficiaza de stagii de cotizare în conditii speciale, în sistemul public de pensii”. La pct.B.3 este definit „programul normal de lucru din luna respectiva pentru locurile de munca prevazute în aviz este cel stabilit prin regulamentul intern, prin contractul colectiv de munca”.

Suplimentar, în afara orelor efectiv lucrate, se vor considera ca fiind lucrate în conditii speciale (a se vedea adresa CNPAS nr.678/DP/21.11.2006) inclusiv zilele nelucrate platite din fondul de salarii si pentru care se achita contributie pentru asigurari sociale, zilele de concediu de odihna si concediu medical, cu exceptia concediului fara plata si a absentelor nemotivate (pentru care de altfel nici nu se achita respectiva contributie pentru asigurari sociale).

Instanta de fond a înlaturat nemotivat aceste argumente si s-a raportat la considerente total gresite, contradictorii si în contradictie flagranta cu legea.

Prima contradictie, se refera la faptul ca desi reclamantii au solicitat sa fie nominalizate în conditii speciale toate orele efectiv lucrate de salariatii nominalizati si în plus, în mod explicit a aratat în actiunea introductiva (pct.2 ultimul alineat) „per total luna, fiecare salariat lucreaza cu regularitate peste 40 de ore suplimentare care evident sunt lucrate în conditii speciale, dar nenominalizate ca fiind lucrate în conditii speciale”. În considerentele hotarârii recurate instanta recunoaste acest lucru, aratând ca: „în consecinta doar timpul efectiv lucrat, program normal sau ore suplimentare, la care au fost calculate si achitate contributii la asigurarile sociale, pot fi luate în considerare ca fiind lucrate în conditii speciale”.

Instanta de fond se raporteaza la situatii ca nu sunt incidente în cauza: – de pilda arata ca „pe perioadele de timp în care aceasta categorie de salariati sunt la dispozitia angajatorului, neprestând activitate în sectoare cu conditii speciale, prestând activitate în sectoare cu conditii normale sau alte conditii, dar care nu sunt speciale, nu constituie activitate efectiv presta în conditii speciale”.

Considera ca instanta de fond nu a înteles nimic din problema dedusa judecatii, întrucât docherii si docherii mecanizatori lucreaza doar în conditii speciale pentru ca legea prevede ca aceste categorii de salariati beneficiaza de aceste conditii daca prestata activitate de exploatare portuara (adica indiferent ce fac).

Adresa nr.5819/GB/09.11.2006 emisa de Ministerul Muncii nu are legatura cu cauza, întrucât nu s-a sustinut de catre reclamanti ca li s-a schimbat locul de munca.

S-a sustinut ca, raportat la faptul ca, toate orele pentru care se platesc asigurari sociale sunt considerate ca fiind încadrate în conditii speciale, chiar si cele nelucrate (asa cum s-a aratat adresa CNPAS adica concedii de odihna, concedii medicale, dar si cazul reclamantilor, respectiv zilele platite din fondul de salarii cu 75%) se impunea admiterea actiunii si pentru aceste intervale de timp. Instanta de fond, s-a referit la aspecte ce exced spetei si a aratat ca unitatea pârâta nu era obligata sa suspende C.I.M. pentru aceste perioade pentru care a platit salariatii cu 75% întrucât art.54 din CCM îi permite aceste lucru.

Oricum unitatea procedeaza nelegal atunci când trimite salariatii acasa de 3-4 ori pe luna prin rotatie, când nu are de lucru, întrucât, conform CCM la nivel national, are obligatia sa asigure pe parcursul unei zile conditiile necesare desfasurarii activitatii, iar atunci când nu are de lucru va plati 100% salariatii si numai în situatii exceptionale poate sa întrerupa activitatea si sa-i plateasca cu 75%, astfel cum prevede si art.54 din CCM pe unitate, în sensul ca, în situatii exceptionale se va întrerupe activitatea cu plata a 75% numai ca pârâta considera exceptional ori de câte ori nu are front de lucru, respectiv vapoare la descarcat/încarcat, lucru ce se întâmpla zilnic.

În speta, sunt incidente dispozitiile art. 52 si 53 din Codul muncii care presupun suspendare C.I.M. în cazul întreruperii temporare a activitatii, deci nu se poate concepe ca pentru astfel de perioade cât salariatul este trimis acasa nu se suspenda C.I.M. /astfel cum sustine instanta si raspunde pârâta la întrebarea nr.3 din interogatoriu).

Instanta de fond încheie motivarea hotarârii cu fraza „relevanta este si sentinta civila nr.123/12.02.2008 a Tribunalului Constanta”, fata de aceasta sustinere, recurentii reclamanti sustin ca ar fi fost bine sa fie relevanta, întrucât în acea cauza salariatilor li s-a admis actiunea si unitatea a fost obligata sa le plateasca drepturile cuvenite.

Sentinta recurata nu cuprinde nici macar un argument care sa conduca pertinent la respingerea actiunii, dimpotriva cuprinde argumente straine si unele chiar sustine cererea reclamantilor – de pilda referitor la orele suplimentare.

Singurul argument al instantei în respingerea actiunii este faptul ca decizii unitatii prin care s-a adus la cunostinta sindicatului în anul 2006, ca nu intentioneaza sa ponteze în conditii speciale perioadele de timp cât salariatii sunt trimisi acasa cu plata a 75% din drepturi, nu a fost contestata. Nu exista nici o dovada ca aceasta a fost adusa la cunostinta salariatilor care sunt reclamanti în aceasta cauza si oricum nu poate paraliza actiunea acestora care se întemeiaza pe textele legale ca si când salariatii ar trebui sa suporte nelimitat în timp consecintele unei decizii despre care nu au fost niciodata încunostiintati.

Aceasta situatie trebuia analizata prin prisma faptului ca unitatea în mod nelegal nu emite decizii de suspendare a C.I.M. pe perioada cât îi plateste cu 75% care ar fi nominale si comunicate cu scrisoare recomandata salariatilor si astfel ar putea fi contestate în termen de 30 de zile. Neprocedând astfel, nu se poate prevala de propria incorectitudine. Ca este cert vorba de o incorectitudine în modul de pontare a acestor ore în conditii speciale, rezulta cu claritate si din adeverintele pe care le-au depus cu titlu de exemplu) adeverinta emisa de C.J.P. pentru V.C.) si în care apare în mod clar ca, în perioada 2001 – septembrie 2006, toate orele lucrate de acesta erau încadrate în conditii speciale, pentru ca în septembrie 2006 apare diferentiat 6 zile în conditii normale si 15 zile în conditii speciale.

Toate aceste zile, evidentiate ca fiind lucrate în conditii normale, se impune sa fie încadrate în conditii speciale, pentru ca aceste categorii de salariati nu pot lucra în conditii normale, decât daca li se schimba meseria, ceea ce în speta nici macar nu s-a sustinut ca s-ar fi produs.

În subsidiar, daca se considera absolut necesar, recurentii reclamanti sunt de acord, cu casarea cu trimitere pentru efectuarea unei expertize contabile, pentru ca un expert sa stabileasca pentru fiecare dintre reclamanti câte ore suplimentare si câte ore în conditii normale a lucrat în intervalul de referinta, toate acestea urmând a fi încadrate în conditii speciale (desi considera ca este posibil ca acest lucru sa se faca generic, urmând ca la punerea în executare sa se faca acest calcul destul de laborios).

Analizând sentinta recurata din prisma criticilor formulate, Curtea a respins recursul ca nefondat, pentru urmatoarele considerente :

Potrivit art.2 alin.1 din Legea nr.226/2006 privind încadrarea unor locuri de munca în conditii speciale: ”perioadele de timp în care asiguratii îsi desfasoara activitatea pe durata programului normal de lucru din luna respectiva, numai în locurile de munca prevazute la art.1 sunt stagii de cotizare în conditii speciale.

Prin art.1 lit.b) din H.G. nr.1025/2003 privind metodologia si criteriile de încadrare a persoanelor în locuri de munca în conditii speciale, se prevede faptul ca, persoanele încadrate în locuri de munca în conditii speciale sunt angajatii care îsi desfasoara programul normal de lucru din luna respectiva, numai în locurile de munca definite la lit.a).

De asemenea, prin art.2 lit.b) din aceleasi norme se prevede ca unul dintre criterii pentru încadrarea în conditii speciale, este desfasurarea activitatii în conditii speciale pe durata programului normal de lucru din luna respectiva numai în locurile de munca definite la art.1 lit.a).

Din dispozitiile legale invocate mai sus, rezulta fara echivoc ca pentru încadrarea activitatii în conditii speciale, legiuitorul a avut în vedere ca activitatea sa se desfasoare pe parcursul programului normal de lucru din luna respectiva si ca activitatea sa se desfasoare numai în locurile de munca prevazute de lege.

Conform art. 109 alin. 1 din Codul muncii, pentru salariatii angajati cu norma întreaga, durata normala a timpului de munca este de 8 ore pe zi si de 40 de ore pe saptamâna.

Prin cererea formulata, reclamantii au solicitat nominalizarea în conditii speciale a tuturor orelor efectiv lucrate de docheri si docherii mecanizatori în activitatea de exploatare portuara, inclusiv orele în care lucreaza în alte compartimente si orele în care sunt platiti cu 75%.

Perioadele în care reclamantii au lucrat în alte compartimente, precum si orele în care au fost platiti cu 75% nu se încadreaza în prevederile legale invocate mai sus. Doar perioadele care se desfasoara în locuri de munca prevazute de lege si care se desfasoara pe parcursul programului normal de lucru constituie activitate în conditii speciale.

Prima instanta s-a referit în considerente la perioadele în care salariatii au lucrat în alte compartimente si la perioadele în care au fost platiti cu 75% din salariu întrucât reclamantii au solicitat prin petitul cerii de chemare în judecata ca si aceste perioade sa fie încadrate ca activitate desfasurata în conditii speciale.

Sustinerea reclamantilor ca, aceste întreruperi ale activitatii erau nelegale fara emiterea unei decizii de suspendare a activitatii si ca au prestat activitati în cadrul altor compartimente fara schimbarea locului de munca sau al meseriei, nu au relevanta în cauza, întrucât exced obiectului cererii de chemare în judecata.

Prima instanta nu a fost sesizata cu – constatarea nelegalitatii întreruperii temporare a activitatii sau cu – constatarea nelegalitatii modificarii unilaterale a locului sau a felului muncii.

În mod corect prima instanta a facut trimitere si la adresa nr. 5819/GB/09.11.2006, emisa de Ministerul Muncii, care este în concordanta cu prevederile legale invocate mai sus.

Prin sentinta civila nr.123/12.02.2008 pronuntata de Tribunalul Constanta în dosarul civil nr. 6422/118/2007, ramasa irevocabila prin decizia civila nr. 490/CM/06.06.2008 pronuntata de Curtea de Apel Constanta, invocata ca practica judiciara, s-a obligat pârâta sa încadreze membrii de sindicat care au ocupat în anul 2007 functia de docher si docher mecanizator, în conditii speciale de munca corespunzator timpului lucrat efectiv în aceste conditii, sa le acorde sporul salarial de 25% si concediul de odihna suplimentar pentru anul 2007.

În considerentele acestor hotarâri s-a retinut ca sporul salarial de 25% si concediul de odihna suplimentar pentru munca desfasurata în conditii speciale, se acorda numai pentru perioada efectiv lucrata în aceste conditii.

Aceasta practica judiciara nu este în contradictie cu sentinta recurata.

În consecinta, prima instanta a facut o aplicare si o interpretare corecta a legii si a tuturor probelor administrate în cauza, iar motivarea este clara, concisa si nu cuprinde considerente contradictorii.

În ceea ce priveste cererea subsidiara, prin care se solicita casarea cu trimitere pentru efectuarea unei expertize contabile pentru stabilirea pentru fiecare reclamant în parte a orelor suplimentare si a orelor lucrate în conditii normale, Curtea a apreciat ca aceasta nu este concludenta, adica nu este de natura a conduce la solutionarea procesului, întrucât competenta de a aprecia daca activitatea desfasurata în anumite perioade se încadreaza în conditii speciale conform prevederilor legale, revine instantei si nu expertului.

Pentru considerentele aratate mai sus, potrivit art. 312 cod pr.civila, Curtea a respins recursul ca nefondat.

Etichete:

Descopera Primul Stagiu
Zonia.ro