404 www.juspedia.ro | Law article directory
Top

Lichidator judiciar. Contestaţie asupra refuzului său de a încheia un act de conservare.

Potrivit art. 10 lit. f din Legea nr. 64/1995 republicată, judecătorul sindic va soluţiona contestaţiile formulate de creditori sau de debitor împotriva măsurilor luate de lichidator.

Refuzul de a încheia, în formă scrisă, un contract de depozitare pentru bunurile debitorului în faliment constituie o măsură faţă de care creditorul depozitar, în a cărui posesie au rămas bunurile şi în cursul procedurii, poate formula contestaţie.

Creditoarea S.C. R S.A. Constanţa a solicitat judecătorului sindic să dispună obligarea lichidatorului să încheie contracte de depozitare pentru bunurile debitoarei S.C. SN S.A. – societate în faliment, aflate în depozitele portuare ale reclamantei.

Cererea a fost motivată pe faptul că după expirarea contractelor anterioare, depozitarul a iniţiat discuţii cu lichidatorul pentru continuarea acestor raporturi juridice, în măsura în care bunurile nu puteau fi valorificate într-o perioadă relativ scurtă.

Creditoarea a susţinut că propunerea sa a fost supusă votului adunării creditorilor întrunită la 27.04.2000 şi a fost acceptată, fiind totodată agreat şi preţul de 8,50 dolari SUA /m2.

Prin adresa nr.102/ 19.05.2000, lichidatorul a înştiinţat depozitarul asupra votului pozitiv dat de adunarea creditorilor pentru menţinerea contractelor de depozitare, începând cu data de 01.05.1999, la vechiul tarif, însă încheierea efectivă a noilor contracte nu s-a mai realizat de către lichidator.

Conform art. 23 din Legea nr. 64/1995 republicată, între principalele atribuţii ale lichidatorului desemnat într-o procedură de lichidare judiciară ori de faliment sunt menţionate şi cele privind aplicarea sigiliilor, inventarierea bunurilor şi luarea măsurilor corespunzătoare pentru conservarea lor, precum şi menţinerea sau denunţarea unor contracte ale debitoarei.

Scopul acestor atribuţii îl constituie creşterea la maximum a valorii averii debitoarei, iar în cauză aceasta se raportează la asigurarea depozitării unor bunuri ale societăţii în faliment, care nu pot fi valorificate imediat.

Deşi adunarea creditorilor a acceptat propunerea societăţii depozitare, de a încheia noi contracte, după expirarea celor anterioare, cu menţinerea aceloraşi clauze până la momentul valorificării bunurilor, lichidatorul a refuzat semnarea acestor contracte pe considerentul că s-ar impune noi clauze privind preţul, sub aspectul cuantumului şi al exprimării lui în monedă naţională.

Lichidatorul avea însă obligaţia încheierii acestor contracte supuse formei scrise, potrivit art.1597 cod civil, în modalitatea stabilită de creditori, câtă vreme nu a fost identificată o altă modalitate de asigurare a depozitării acestor bunuri, în condiţii mai avantajoase şi nu s-a dovedit că valoarea acestora nu poate acoperi cheltuielile depozitului.

(sentinţa civilă nr. 3637 COM/ 17.12.2001, irevocabilă prin nerecurare)

Etichete:

Descopera Primul Stagiu
Zonia.ro