404 www.juspedia.ro | Law article directory
Top

Restituirea bunului unui terţ, aflat în posesia debitorului în faliment. Contract de vânzare-cumpărare încheiat anterior deschiderii procedurii.

Potrivit art. 55 alin.1 din Legea nr. 64/1995 republicată, dacă debitorul deţine marfă sau orice alt bun care aparţine unui terţ, la data înregistrării cererii introductive, a expirării termenului pentru contestarea cererii creditorilor sau a respingerii contestaţiei debitorului împotriva acestei cereri, proprietarul va avea dreptul să-şi recupereze bunul, dacă acest lucru este permis prin contract, cu excepţia cazului în care debitorul are un drept de garanţie valabil asupra bunului.

Întrucât prin contractul de vânzare-cumpărare a operat transferul dreptului de proprietate asupra bunurilor, în raport de prevederile art. 1294 cod civil, iar cumpărătorul a dovedit îndeplinirea obligaţiei de plată a mărfurilor, acţiunea întemeiată pe dispoziţiile legale sus-menţionate va fi admisă, constatându-se că bunul ce a făcut obiectul contractului şi care se regăseşte în inventarul debitoarei, este bunul reclamantului.

Reclamantul LM a solicitat judecătorului sindic, în contradictoriu cu lichidatorul societăţii comerciale SNR S.A. Hârşova – în faliment, să dispună restituirea a două bunuri – motor de ambarcaţiune marca Mercruisier D 3,6 şi o elice A 40 – identificate în patrimoniul debitoarei, bunuri pentru care titularul acţiunii a invocat un drept de proprietate.

S-a susţinut că potrivit clauzelor contractului nr. 358/ 08.08.1997 încheiat între părţi, societatea se obligă să vândă cumpărătorului – creditor în cauză – un motor de ambarcaţiune şi o elice; suma totală a contractului a fost stabilită la 20.600 dolari SUA, exclusiv TVA, aceasta urmând a fi achitată la cursul în lei al B.N.R. din ziua facturării.

Reclamantul a arătat că a achitat în două rate valoarea bunurilor, însă la termenul din 30.10.1997, societatea pârâtă nu şi-a îndeplinit obligaţia de predare a lor.

Lichidatorul a precizat că în urma inventarierii bunurilor din averea debitoarei în faliment, motorul de ambarcaţiune a fost identificat în Zona Liberă Agigea, în depozitele unei terţe societăţi. Pentru acest bun nu au fost efectuate formalităţile de import şi nu au fost achitate taxele vamale.

Analizând cererea reclamantului, se reţine că aceasta este întemeiată.

Potrivit art. 55 alin.1 din Legea nr. 64/1995 republicată, dacă debitorul deţine marfa sau orice alt bun care aparţine unui terţ, la data înregistrării cererii introductive, a expirării termenului pentru contestarea cererii creditorilor sau a respingerii contestaţiei debitorului împotriva acestei cereri, proprietarul va avea dreptul să-şi recupereze bunul, dacă acest lucru este permis prin contract, cu excepţia cazului în care debitorul are un drept de garanţie valabil asupra bunului.

În cauză, reclamantul a prezentat contractul de vânzare-cumpărare înregistrat sub nr. 358/ 08.08.1992, prin care SNR S.A. a vândut acestuia un motor marca Mercruisier D 3,6 şi o elice A 40.

Întrucât de la data încheierii contractului a operat transferul dreptului de proprietate asupra bunurilor, în raport de prevederile art. 1294 cod civil, iar cumpărătorul a dovedit îndeplinirea obligaţiei de plată a mărfurilor, acţiunea urmează a fi admisă doar pentru bunul identificat faptic în inventarul debitoarei – motorul de ambarcaţiune, constatându-se că acesta este bunul reclamantului.

Pentru elicea de ambarcaţiune, reclamantul urmează să se înscrie pe tabelul obligaţiilor debitoarei, ca şi creditor al contravalorii acesteia.

(sentinţa civilă nr. 1749 COM/ 26.06.2000, irevocabilă conform deciziei civile nr. 482 COM/ 04.12.2000 a Curţii de Apel Constanţa – secţia comercială)

Etichete:

Descopera Primul Stagiu
Zonia.ro